kia Archives - Turaţii Scrise

Posts

KIA Niro EV – Test Drive

19/07/2023/in HOME Slider, Teste Auto /by daniel batrin

KIA Niro EV – Continuarea succesului

Au trecut mai bine de doi ani de la primul meu contact cu modelul KIA e-Niro și spuneam atunci că dacă prima generație electrică se prezintă atât de bine, să ne imaginăm cum va fi generația următoare. Ei bine, ziua aceea a venit, așa că în următoarele rânduri veți citi despre noul crossover electric al coreenilor, denumit de această dată ”Niro EV”. În postările pe social media am fost întrebat de unde vine denumirea acestui model, așa că la o căutare rapidă am aflat că vine de la asocierea cuvintelor ”Near Zero”, așa că a rămas ”Ni-ro”. Totuși, acum KIA Niro EV nu mai poate fi catalogat ”aproape-zero” pentru că este un crossover electric cu zero emisii, dar mai presus de asta, este acel model electric ce oferă autonomie de drum lung. Tot în acești doi ani, în gama KIA a mai apărut un model pur electric, EV6, care se bucură de succes și aprecierea fanilor, așa că e interesant de văzut cum se compară noul Niro EV pe lângă modelul electric de sine stătător.

Prima generație a lui Niro electric a venit pe fondul schimbării trenului de rulare, pentru a fi mai competitiv în clasă, dar succesul acestui model i-a determinat pe coreeni să producă noua generație având în minte în principal versiunea electrică. KIA Niro este disponibil în continuare și în variante cu motor termic, dar toate electrificate, atât full-hybrid, cât și plug-in hybrid. Cu siguranță versiunea electrică va fi cea mai căutată pentru că noul KIA Niro EV poate concura singur în clasa crossoverelor electrice, fără să ”supere” frații Sportage sau EV6. Spuneam de aceștia, pentru că mi se pare că noul Niro se plasează undeva între aceste două modele în preferințele clienților, pentru că e și puțin SUV și full electric.

Dar să vedem principalele schimbări aduse de noua generație. În primul rând, aspectul. Noul KIA Niro EV este un salt important în materie de design. Designerii au mers pe calea aspectului simplist-futurist, cu linii oarecum ciudate, dar care atrag privirile. Partea frontală este cea mai ”frapantă” pentru că nu avem o grilă sau prize de aer clasice, iar blocurile optice sunt împinse mult spre extremități. Totuși, desenul acestora este frumos, la fel și semnătura luminoasă, foarte distinctă. Pentru a ”rupe” din simplitatea design-ului, în partea frontală mai avem câteva artificii stilistice, în formă de romb, dar și noul logo KIA. Îmi place că și capota e relativ dreaptă și plată, iar pentru a avea acel aspect de crossover, aripile sunt de culoare neagră.

Privit din profil, noul Niro EV nu mai are nicio legătură cu vechea generație, liniile fiind acum mult mai drepte, avem muchii peste tot, un plafon relativ drept, dar cel mai distinct aspect este cel al stâlpului al treilea. Pe lângă faptul că e masiv, acesta are incorporat și blocurile optice spate, pe toată înălțimea lui, iar cel mai interesant e că acest stâlp are și rol practic. Se vede în spatele geamurilor spate că este un loc pe unde intră aerul, pentru o aerodinamică mai bună și probabil stabilitate crescută la viteze mari. E interesant că pentru acest model nu s-a optat pentru niște jante cu diametru ridicol, așa cum se întâmplă cu majoritatea modelelor electrice. Din spate, noul Niro EV e ciudățel. Blocurile optice abia se văd, doar iluminarea acestora, iar cele de semnalizare au forma farurilor. Pe capacul portabagajului avem doar inscripția ”Niro”, fără alte semnalmente că am avea de a face cu un model electric. Per total, noul Niro EV este un automobil electric cu design atipic, dar în trend cu ceea ce vedem la producătorul coreean.

Spuneam mai sus că noul Niro EV e un compromis între EV6 și Sportage, iar atunci când pășești în interior, îți dai seama de ce. Volanul este preluat de la modelul electric, iar multe alte elemente regăsim și în SUV-ul KIA. Planșa de bord este mult diferită față de generația precedentă și incorporează un ecran de mari dimensiuni, format din două display-uri. Cel din spatele șoferului este lizibil, dar nu prea configurabil, fiind afișate informații doar pe fundal negru, în schimb ecranul central, cel al sistemului de infotainment are o grafică și o rezoluție foarte bună. De dragul design-ului minimalist, comenzile climatizării au o ergonomie mai slabă, pentru că nu ai tot timpul acces la toate informațiile despre temperatură. Aceste comenzi pot fi configurabile pentru climatizare sau pentru navigație, la o apăsare de buton. Necesită un timp de acomodare, dar nu e un minus mare. Restul consolei este tipică și seamănă atât cu generația precedentă, cât și cu ceea ce vedem la KIA EV6. Avem același selector rotund pentru transmisie, care din nou, nu mi se pare cel mai ergonomic, mai ales când te grăbești să muți în marșarier, de exemplu, dar măcar are un feeling interesant, robust. KIA Niro EV vine cu o mulțime de dotări, unele chiar regăsite doar în clasa de lux. Vorbesc aici de scaune ventilate sau de volan încălzit.

Revenind la scaune, poziția la volan este înaltă, tipic pentru un crossover electric, unde bateriile sunt poziționate în podea, iar suportul lateral este doar mediu. Totuși e mai bun decât în alte crossovere clasice. Pentru această generație, KIA Niro EV folosește tot un sistem de baterii de 64.8 kWh și un motor electric care produce 204 cai putere și un cuplu maxim de 255 Nm. Sunt valori ce îl încadrează în limitele clasei, fără să strălucească pe partea de accelerație. Sprintul până la 100 km/h se realizează în 7.4 secunde, suficient pentru momentele când vrei să depășești sau să pleci primul de la semafor. În modul de condus sport, roțile față pierd aderența destul de repede, dar are zvâcul inițial pe accelerație. Nu aș spune că Niro EV este un crossover electric foarte dinamic, dar nici nu se voia acest lucru. Încă de la generația precedentă, s-a mizat pe autonomie extinsă fără grija ”anxietății de autonomie”. Datele oficiale spun că autonomia maximă este de 480 km, dar în condiții de trafic urban poate urca fără probleme la peste 500 km. Cu generația precedentă, alți jurnaliști au obținut chiar și valori de 600 km. Deja este comparabil cu un model cu motor termic, iar încărcarea la priză rapidă se realizează destul de repede, așa că Niro EV poate fi oricând și o mașină de drum lung. Atunci când am realizat testul acesta, afară erau 27 de grade, așa că aerul condiționat funcționa la maxim, dar chiar și așa, consumul afișat era de 22 kWh/100 km, mai mult decât decent. În plus, KIA Niro EV este un crossover spațios, mai ales pentru pasagerii spate și în portbagaj, ceea ce nu prea poți spune despre rivali. În cursa cailor putere și a timpilor de accelerație, KIA a vrut un model cu zero emisii, de care chiar te poți folosi.

E interesant că dacă prima generație a venit în versiune electrică ceva mai târziu, cu noul model, KIA a ”luat fața” fratelui de platformă Hyundai Kona electric, lansându-l pe piața din România ceva mai repede. Sunt curios cum vor decurge vânzările și ce ”față” vom vedea mai des pe stradă, pentru că fratele Kona este mult mai bine văzut, cel puțin în ochii clienților. KIA Niro EV ne arată că modelele electrice sunt bine-mersi, fără să pară un compromis, oferind autonomie, design, spațiu interios și performanțe asemănătoare cu orice alt model, indiferent de motorizare. Niro EV este acel crossover electric care combină foarte multe elemente și intră pe lista scurtă a modelelor pe care să le urmărești.

KIA Niro EV oferit pentru test drive de Silver Motors Timișoara

Fotografii realizate de Adrian Moga

KIA Sportage – Test Drive

14/04/2022/in HOME Slider, Teste Auto /by daniel batrin

KIA Sportage – Dramatism studiat

Chiar dacă lumea auto e lovită din toate părțile, se pare că în perioada aceasta mai grea, KIA reușește să surprindă și să se mențină în topuri. A câștigat trofee peste trofee cu noua electrică EV6, model extrem de apreciat de fani, jurnaliști și clienți deopotrivă, iar acum mare din strategie și design merg spre modelul bestseller, Sportage. Cu fiecare generație, SUV-ul coreean se reinventează și se îndepărtează tot mai mult de ideea de SUV de buget. Să nu uităm că la un moment dat, KIA Sportage era rivală cu Dacia Duster. Putem spune că drumurile acestor două modele s-au îndepărtat destul de mult. Cu toate acestea, noua generație, a cincea, este cea mai radicală dintre toate, pentru că face pasul decisiv spre o zonă mai premium. În momentul de față, KIA are câte un model în fiecare segment și oricând pot veni cu o nișă, în cazul în care nu le iese cu Sportage. Aceștia se bazează pe imaginea de marcă a modelului, care este considerat de mult ca fiind un bun raport între calitate, performante și preț, iar acum când prețul nu mai poate fi considerat mediu, KIA plusează cu tehnologii de ultimă oră, spațiu mai bun și tren de rulare mai performant. Dar haideți să le luăm pe rând.

Dacă noul Sportage se luptă într-un segment extrem de populat, iar deja parcările și drumurile sunt pline de SUV-uri compacte, designerii au reușit să deseneze un Sportage extrem de distinct, care nu se va pierde în trafic. Sunt multe elemente preluate de la electricul EV6, cum ar fi luminile de zi în formă de bumerang. Noua KIA Sportage arată bine în imagini, dar cumva în realitate pare chiar mai spectaculos, deoarece poți să-i studiezi absolut toate detaliile exteriorului, și credeți-mă, sunt multe. Nu poți să treci peste blocurile optice atât de distincte, iar într-o perioadă când majoritatea producătorilor mizează pe faruri separate, KIA reușește cumva să se alinieze trendului, fără să fie disproporționat sau banal. N-aș spune că sunt cel mai mare fan al acestui tip de design, dar mi se pare de apreciat curajul.

Noua grilă este cea mai mare de până acum, întinzându-se pe toată lățimea părții frontale. Aici găsim o mulțime de elemente care au doar scop decorativ, multe fante de aer, dar și noul logo al companiei, poziționat pe capotă. Privit din lateral, noul KIA Sportage pare că mai aduce cu generația precedentă, dar este mult mai bine proporționat și mai închegat. Apropo de dimensiuni, aceasta este versiunea europeană, ceea ce înseamnă un ampatament mai scurt și doar 5 locuri, tocmai pentru a se încadra mai bine în clasă și în cerințele clienților. Totuși, noul Sportage pare robust, mult mai apropiat de un SUV clasic, decât de un crossover, așa cum se întâmplă cu majoritatea rivalilor. Garda la sol nu este cea mai bună, dar nici nu se vrea un offroader, așa că aș fi preferat o dimensiune chiar mai mare pentru jante. Acestea au un design spectaculos, aproape ca pe un concept, dar sunt o idee cam mici.

La posterior se văd alte asemănări cu modelul electric EV6, chiar dacă se înscrie în liniile actuale de design. Vorbesc bineînțeles de blocurile optice spate unite, care privite exact din spate par o idee prea mici. Design-ul posterior este de asemenea mai complex, cu multe artificii stilistice, și linii ciudate. Cu toate acestea, spatele este mai ”cuminte” decât partea frontală, ceea ce nu credeam că o să zic vreodată despre un Sportage. Pentru mine acest SUV era, din punctul de vedere al design-ului, doar un compromis. Îți luai o mașină bună, cu garanție de 7 ani, așa că nu te mai interesa cum arată. În schimb acum, chiar poți să zici că ești în căutare de un Sportage, iar toate beneficiile sunt un bonus.

KIA a angajat designeri europeni pentru noua gamă, așa că nu e de mirare apetitul nostru pentru noua linie de limbaj. Sportage și-a făcut un renume prin a șoca cu fiecare generație, dar noul model este de departe cel mai diferit din toată gama Sportage de până acum. Sunt mulți care zic că dacă nu ar fi pentru sigla de pe capotă, acesta ar putea fi oricând un produs premium. Iar acest termen se potrivește cel mai bine imediat după ce ai văzut interiorul.

Cel mai mare salt se întâmplă aici. Nu mai există nicio legătură cu vechea generație. Nu mai seamănă cu un produs de buget, de fapt, din punct de vedere al design-ul și vom vedea, și al dotărilor, habitaclul este într-o altă ligă. Pe lângă aspectul vizual, care te ”lovește” prima dată, noua KIA Sportage este extrem de spațioasă. Poziția la volan este bună, înaltă, impunătoare, așa cum ai vrea să te simți într-un SUV, dar cu toate acestea este și confortabilă. Imediat ce te-ai așezat confortabil în scaunele moi, vezi că ai în jurul tău numai dotări regăsite până nu demult în clasa superioară. Vorbesc aici despre scaune ventilate, volan încălzit, asistență unghi mort în instrumentarul de bord, plus câteva butoane tactile cu comenzi duble. În partea inferioară a planșei de bord, poți avea comenzile pentru climatizare sau cele pentru meniurile de condus. Butoanele care reglează temperatura pot regla volumul, de exemplu. Este o găselniță interesantă, iar după ce te obișnuiești, îți dai seama de ce nu există mai multe modele cu această configurație.

Dar cel mai spectaculos aspect al interiorului, rămâne imensul display poziționat deasupra bordului, format din două ecrane de 12.3 inch. Chiar dacă am mai văzut design-ul și soluția aceasta la Mercedes Benz și apoi la BMW, e foarte interesant să o vezi într-o KIA. Astfel, totul pare mai aerisit, mai spațios, mai futurist. Grafică interioară este foarte bună pe ambele ecrane, iar instrumentarul de bord, cel din spatele volanului, poate avea mai multe configurații, inclusiv cameră pentru unghiul mort, atunci când semnalizezi. Pe modelul de test aveam o transmisie automată, unde selectorul este o rotiță, care necesită un timp de obișnuință. Încă sunt obișnuit să schimb rapoartele față-spate, nu rotind. Chiar dacă vine cu un ampatament mai mic, față de versiunile pentru piețele din Asia, noul Sportage este extrem de spațios inclusiv pe bancheta spate. Indiferent ce înălțime ai, vei sta confortabil în spate, atât la nivelul genunchilor, cât și la cap. A ajuns cumva să nu mai fie o revelație că modelele de buget oferă mai mult spațiu interior decât un model premium. După ce primești atâtea de la un Sportage, s-ar putea să nu te mai intereseze trenul de rulare, dar chiar și aici, KIA vine cu niște suprize.

În primul rând, marea majoritate a motorizărilor sunt cel puțin mild Hybrid, iar pe foaie oferă niște performanțe interesante. Vorbim de o unitate de 1.6 litri cu turbo, care produce 180 de cai putere și 265 Nm, conectată la o transmisie automată cu 7 rapoarte și o tracțiune integrală. Toate aceste lucruri se află în cerințele clienților, chiar dacă mașina nu excelează la fiecare capitol. De exemplu, nu se simte de 180 cai putere. Poate din cauza greutății sau a transmisiei ceva mai lente, dar nu au fost momente când am simțit toată puterea, chiar și pe depășiri. Apoi, e bine că vine cu 4×4, dar nu este un gândit pentru offroad. Poate transmite puterea spre puntea spate, dar nu are diferențiale blocabile. Totuși, tracțiunea integrală este benefică și pe asfalt uscat, nu trebuie doar să intri în noroaie sau să urci munții. Numai că restul setărilor, cum ar fi suspensiile sau direcția, sunt atât de moi și atât de confortabile, încât nu pot pune în valoare tracțiunea integrală. Ai putea la fel de bine să te simți și într-un Sportage doar cu tracțiune față. Direcția mult prea ușoară, nu este cea mai comunicativă, așa că Sportage nu îți oferă senzații dinamice. Dacă chiar vrei să forțezi, vei fi întâmpinat de ruliu pronunțat, mai ales în partea din față, ceea ce se transformă în subvirare, dacă nu corectezi. Deci da, Sportage nu este sportiv, în schimb e perfect pentru mașină de familie de drum lung.

Chiar m-aș vedea cu bagaje în drum spre mare sau undeva în străinătate, pentru că e confortabilă la drum lung, iar acolo nu ai nevoie neapărat de o putere prea mare sau de dinamică. Consumul mediu declarat se plasează în jurul valorii de 7 l/100 km, cu toate că în testul meu se învârtea mai mult la 10 l/100 km, dar vorbim de o mașină nouă. Din punctul performanțelor, KIA Sportage cu această motorizare este doar decentă. 9 secunde sprintul până la 100 km/h și 201 km/h viteză maximă, sunt valori regăsite și pe generațiile precedente. Asta se întâmplă când mașinile noi sunt pline de tehnologie care ridică masa totală a mașinii. Noul model are 1722 kg, care se simt.

KIA Sportage nu este cumpărată pentru logo, pentru dinamică sau pentru dotări. Până acum era un SUV corect, fiabil, la care primeai garanție extinsă, așa că lumea nu își bătea capul cu revizii și service-uri prea curând. Acum, în schimb, chiar aștepți să apară noul Sportage în showroom. Vrei să ți-l configurezi tu, nu să cumperi unul de pe stoc. Ai o grămadă de opțiuni și ca motorizare, transmisie, echipări, încât poți să ți-l alegi tu, fără să renunți la fiabilitate, garanție, preț. Dacă deja din două modele, EV6 și Sportage, KIA a reușit să producă asemenea imagine, vreau să văd cum o să fie când toată gama va primi acest tratament.

KIA Sportage GT-Line 4×4 1.6 T-GDI MHEV 180 CP AT7 oferit pentru test drive de Silver Motors Timișoara

Fotografii realizate de Adi Moga

KIA EV6 – Test Drive

22/12/2021/in HOME Slider, Teste Auto /by daniel batrin

KIA EV6 – Pământul e electric

Am ajuns în punctul în care mașinile electrice nu mai reprezintă un compromis. Nu mai sunt minoritare, toată lumea știe pe cineva care are o electrică sau deja își caută una. Cel mai nou exemplu este competiția Mașina Anului în România, unde din 7 finaliste, doar două nu au fost full-electrice. Dar mai mult de atât, anul acesta a câștigat KIA EV6 un model complet nou, devenind astfel prima electrică ce câștigă această distincție. Asta spune multe, deoarece vorbim de un model ce nu a mai existat până acum, nu este o nouă generație, nu este cu istorie. Abia anul viitor vom vedea ce se decide și la nivel european, dar sunt convins că tot un model electric va ieși câștigător. Nu de alta, dar aceste mașini au ajuns să ofere atât de multe și să se comporte atât de apropiat de un model clasic, încât nu mai reprezintă varianta de compromis, mai mult, chiar îți dorești un astfel de model.

În cazul modelelor KIA EV6 și Hyundai Ioniq5 testat acum 2 săptămâni, lista comenzilor este foarte lungă, la fel și perioda de așteptare. Există o reală problemă a producției, pentru că altfel, interesul ar fi și mai ridicat. De mulți ani, lumea vede ca model electric complet, doar Tesla. În principal, Model 3. Volkswagen a reușit să mai miște clienții prin gama de ID.3/ID.4 și Skoda Enyaq, dar acestea s-au dovedit a fi prea anoste pentru unii. Mult prea ”germane”, dacă îmi permiteți. Atunci când experiența de la volan e foarte similară, clienții vor ceva noutate, ori de design, ori de tehnologie. Aici intervin ”frații” KIA/Hyundai. Cu toate că sunt mai diferiți decât ID.4 cu Enyaq. Modelele coreene vin cu un design extrem de polarizant. Unul mizează pe retro-futuristic, iar celălalt pe neo-futurism. Ambele ar putea fi protagoniste într-un film ce ne spune povestea viitorului. Pentru KIA, EV6 reprezintă primul din 5 modele electrice ce vor fi lansate în viitor, iar până în 2040, va deveni o companie producătoare exclusiv de modele electrice.

Nu este primul model full-electric de la KIA, dar este unul gândit de la zero să fie. Asta înseamnă că au putut face aproape orice. Chiar în condițiile în care partenerii de la Hyundai au împărțit platforma tehnică E-GMP. Designerii KIA au venit cu o abordare mai futuristă, dar în același timp mai plăcută și mai apreciată în unanimitate. Partea frontală este cât se poate de normală pentru o mașină electrică, în sensul că avem blocuri optice de dimensiuni generoase, spre deosebire de majoritatea rivalilor, iar iluminarea LED în ”V” este spectaculoasă, mai ales noaptea. În rest, partea din față are un desen relativ simplist, bineînțeles nu există o grilă mare, ci doar un spațiu de răcire în partea inferioară. Mașina de test oferită de Silver Motors Timișoara, era în echiparea ”Earth” (de unde și titlul articolului), așa că desenul bării frontale este diferit față de varianta GT-Line, iar partea inferioară a mașinii este înconjurată de o bandă cromată.

Personal, îmi place în mod deosebit profilul acestui model, deoarece KIA EV6 este o combinație între un hatchback, crossover și un liftback. Mașina pare înaltă, dar nu vine o gardă la sol atât de mare. Ai zice că e un sedan coupe, dar plafonul nu coboară atât de mult. Iar în spate, lucrurile o iau ”razna” cu totul. Sunt atât de multe detalii în partea posterioară, încât nici nu știu cu ce să încep. Avem un eleron care este ”scobit”, dar și iese în afara mașinii pe laterale. Apoi avem niște ”umeri” foarte lați, nespecifici unui crossover, dar care arată extrem de bine, totul terminându-se cu linia blocurilor optice, care acționează ca un al doilea eleron.

Și apoi îți muți privirea cu totul spre partea din spate. Din nou, nu este primul model unde blocurile optice sunt dintr-o singură bucată, dar la KIA EV6 arată extrem de spectaculos, foarte futurist, mai ales arcuirea dintr-un capăt în altul. Până și grafica interioară este spectaculoasă, cu mici LED-uri ce par desprinse dintr-un cod matrix. Acea linie cromată de care spuneam mai devreme se continuă și aici, pentru un aspect și mai distinct. Tot din spate, se vede cât de lată e mașina de fapt, deoarece luneta e mult mai îngustă. În partea de jos, ca de obicei la crossovere, e numai plastic negru.

KIA EV6 arată original, e masivă, chiar dacă nu pare în imagini, și se înscrie în trendul actual al electricelor. Adică un crossover ce nu are treabă cu offroad-ul, dar suficient de robust încât să atragă cumpărătorii. Aș spune că EV6 e varianta mai ”safe” decât Ioniq5, cel puțin din punct de vedere al design-ului.

Odată ce te-ai urcat la volan, lucrurile sunt ceva mai familiare, dar sunt și diferențe considerabile. În primul rând, KIA EV6 parcă pune mai mult accent pe șofer. Totul pare că înconjoară șoferul, deci implicit senzația de sportivitate este accentuată. Bordul este simplist, dar ecranele sunt unite mai fluid, ceea ce dă impresia unui singur display imens. Grafica este foarte asemănătoare cu cea din Hyundai, dar aici lucrurile se cam opresc. Pentru că în EV6 te simți ceva mai primitor, poate și datorită consolei centrale mai masive, unde găsim selectorul transmisiei și alte câteva butoane de comenzi, foarte utile. E interesant ecranul sistemului de climatizare, din partea inferioară a bordului, care la o atingere de buton se transformă în panoul de comenzi pentru sistemul de infotainment. Asta e o găselniță interesantă, mai ales când s-a renunțat aproape complet la butoane fizice.

De pe ecranul din dreapta, cel de deasupra bordului, poți să acționezi toate funcțiile mașinii, dar și să monitorizezi în timp real autonomia, starea bateriilor și navigația. Materialele interiorului mi s-au părut ceva mai calitative și mai speciale, datorită texturii prezente atât pe planșa de bord, cât și pe portiere. Din scaunul șoferului nu pot să nu remarc volanul masiv, cu o parte centrală plină, ce nu prea inspiră sportivitate, chiar dacă butonul pentru selectarea modurilor de condus e poziționat în stilul supercar-urilor. Chiar dacă ampatamentul este mai mic la KIA EV6 comparativ cu Ioniq5, habitaclul este în continuare imens, iar spațiul oferit pasagerilor este generos, indiferent de locul pe care îl au înăuntru.

Datorită parteneriatului dintre Hyundai și KIA, mulți au presupus că cele două modele full-electrice vor fi identice, mai ales că sunt construite pe aceeași platformă E-GMP. Totuși, diferențele sunt destul de considerabile, atât tehnic, dar și ca feeling. În acest test drive am avut ocazia să conduc varianta cu setul de baterii de 58 kWh, cu un singur motor poziționat pe puntea spate, ce produce 170 de cai putere și 350 Nm. Din punctul meu de vedere este o soluție mai mult decât decentă pentru marea majoritate a necesităților zilnice, și în ciuda puterii relativ mici, cuplul instant livrat de motorul electric este suficient pentru a se simți puternică. Din spatele volanului, KIA EV6 se simte ceva mai dinamic decât fratele de concern, mai ales datorită poziției la volan. În continuare te simți că stai înalt, dar întreaga mașină îți lasă impresia că vrea să fie condusă mai dinamic.

În testul meu, am preferat să merg în majoritatea timpului în modul Eco, deoarece efectiv nu am nevoie de sprinturile extrem de rapide, în traficul urban. Totuși, atunci când selectezi modul Sport de la butonul de pe volan, comportamentul se schimbă dramatic, iar mașina țâșnește foarte rapid. Direcția se întărește, dar neavând un sunet de motor sau evacuare, te simți deconectat de la drum. Din cauza dimensiunilor de crossover, KIA EV6 nu se ”lipește” de drum ca o mașină sport, așa că cel mai bine ar fi să-l conduci în modul ei normal, pentru că aici se simte cel mai bine și îți oferă feedback-ul optim. Pe denivelări se simte mai bine închegată, mai confortabilă, în ciuda jantelor cu diamentru generos de 19 inch.

Așa am ajuns la subiectul de interes pentru majoritatea cumpărătorilor. Autonomia. Pentru că asta contează atunci când te gândești la o mașină electrică: câți kilometri poți să faci între încărcări. Aici e o discuție mai amplă, și ține foarte mult de necesitățile fiecăruia. Pentru unii sunt suficienți și 100 de km de autonomie, deoarece nu fac mai mult într-o zi, iar seara pot să o încarce acasă. Dar nu toți clienții de electrice au acces la un wallbox sau un garaj cu priză. Atunci rămân stațiile publice sau private, iar platforma electrică permite încărcare ultra rapidă până la 350 kW. Bineînțeles, astfel de stații sunt practic inexistente, și probabil foarte scumpe, așa că ne rămân cele rapide de 22 kW și 50 kW regăsite la marea majoritate a supermarketurilor sau la clădirile de birouri. De aici, KIA EV6 se încarcă în aproximativ o oră, dar asta spune producătorul de la 0 la 100%. Din nou, nu vei ajunge niciodată cu 0% baterie, tot timpul când mai ai 5-10% deja începi să cauți o stație. Și încărcarea devine mai lentă după 80%, așa că realist încarci mașina între 10-80%. Astfel timpul se înjumătățește, iar autonomia oferită este de aproximativ 300 km. Cu bateria încărcată full, autonomia declarată este de 394 km. O valoare excelentă, pentru gabaritul și capacitatea bateriilor de 58 kWh. Totuși, am descoperit că iarna această valoare poate scădea cu până la 35-50% în funcție de stilul de condus și de necesitățile de încălzire a habitaclului. Realist vorbind, la o temperatură exterioară de 0 grade, cu o incălzire optimă a habitaclului, la 21-22 de grade, autonomia reală este de puțin peste 200 km. Acest lucru ar putea descuraja mulți cumpărători, dar cu puțină planificare și în funcție de modul de utilizare a mașinii, 200 de km între încărcările ce durează 30 de minute, nu e atât de rău, mai ales când conduci numai în oraș.

Mașinile electrice nu pot înlocui încă mașinile cu motor termic la autonomie generală și ca mașină principală cu care să faci absolut orice drum. Ai nevoie de încredere în mașină, trebuie să-ți ajustezi stilul de condus și trebuie să ai răbdare pentru planificarea rutelor. Dacă ești dispus la aceste lucruri, mașina electrică devine chiar un vehicul excelent.

KIA a uimit cu acest EV6. În condițiile în care toate mașinile electrice se conduc aproximativ la fel, în sensul că nu ai zgomote metalice sau sunet de evacuare, nici o transmisie clasică, care să facă diferența între comportamentul dinamic, atunci producătorii trebuie să vină cu soluții care atrag. EV6 este spectaculos, este spațios, foarte tehnologizat, dar și partea tehnică este competitivă. Nu degeaba pământul este electric.

KIA EV6 Earth RWD 58 kWh 170 CP – oferit pentru test drive de Silver Motors Timișoara

Fotografii realizate de Adi Moga

KIA e-Niro – Test Drive

25/02/2021/in HOME Slider, Teste Auto /by daniel batrin

KIA e-Niro – Schimbare de atitudine

Ce faci când ai un crossover care se luptă cu prea mulți concurenți în segment, dar și cu ”frați” de gamă? În cazul lui KIA Niro, a trebuit schimbat trenul de rulare. KIA Niro trebuia să se împartă și printre clienții care voiau un XCeed sau un Sportage, fiind un crossover poziționat cumva între cele două, dar și să ia o felie din segmentul crossoverelor de oraș. Coreeni și-au dat seama că platforma se învechește, că nu mai prezintă o ”noutate” așa că au decis să-l facă electric. În acest fel, KIA Niro, dintr-un crossover oarecare, a devenit KIA e-Niro, una dintre cele mai dezirabile automobile electrice de pe piață în acest moment.

Poate că sună a cuvinte mari, dar mulți au comparat acest e-Niro cu Tesla Model Y accesibil. Aș spune că din multe puncte de vedere, chiar se aseamănă cu modelul american. Plecând de la caroseria înaltă, tipică de crossover, care nu e chiar SUV, dar nici hatchback, KIA e-Niro este deja atrăgător pentru clienții europeni. În 2020, 44% dintre mașinile vândute în Europa au fost SUV sau crossover. Mai apoi, mașinile electrice au din ce în ce mai multă căutare peste tot în lume. Faptul că e-Niro deja oferă o platformă foarte competitivă, numai ridică așteptări pentru viitoarele generații ale acestui model. Dacă primul Niro electric este atât de bun, imaginați-vă cum va fi generația următoare.

În acest moment, KIA e-Niro are caroseria mai veche, a modelului cu motorizare convențională, care deja cere un facelift consistent, dar acest lucru poate avea beneficii. Sunt încă mulți clienți care caută modele electrice, dar vor și o mașină care să arate cât de cât normal. Majoritatea electricelor vin cu design atât de ciudat, atât de nonconformist, încât trebuie neapărat să vrei acel model. KIA e-Niro este destul de conservator, pentru tehnologia pe care o oferă, dar în același timp are câteva elemente distinctive, suficient pentru a-l face mai ușor de recunoscut. În partea frontală se remarcă lipsa grilei specifice, aceasta fiind ”plină” pentru o aerodinamică mai bună, atât de esențială la o mașină electrică. Tot pentru că este la modă, sunt o mulțime de elemente vopsite în albastru care evidențiază electricitatea. Le avem în partea inferioară a grilei și lângă luminile de zi. Blocurile optice sunt destul de agresive și văzute exact din față, parcă chiar amintesc de Tesla Model Y.

Din lateral, KIA e-Niro este un crossover în toată definiția. Plafon înalt, care se întinde ceva mai mult decât la un hatchback, dar fără o gardă la sol atât de mare, încât să fie catalogat drept un SUV în toată regula. Jantele au un design mai aerodinamic, iar câteva elemente cromate, ”sparg” monotonia. Din spate sunt puține elemente ce disting acest model electric de unul cu motor pe benzină, de exemplu. Poate doar lipsa unor ieșiri pentru sistemul de evacuare și alte câteva artificii de culoare albastră, ar putea fi un indicator pentru un ochi neavizat. Mi se pare că posteriorul este cel mai conservator unghi a noului KIA e-Niro. Dar cum spuneam, acest tip de design are suficienți clienți. Cei care vor tehnologie avansată, dar fără să epateze.

Același lucru este valabil și la interior. Când alți producători se străduiesc cu design ieșit din comun, cu multe ecrane greu de folosit, cu diferite comenzi deloc ergonomice, în interiorul lui e-Niro, lucrurile sunt cât se poate de familiare. Dacă ați condus alte modele KIA, cu atât mai bine. Volanul este rotund, știu că poate sună prostesc, dar alți producători de electrice, au redesenat chiar și volanul. Înstrumentarul de bord este lizibil, clar, fără prea multe informații inutile. Poate că mulți ar spune că este prea sărăcăcios, mie mi se pare că dacă era mai configurabil, era mai bine. În schimb, ecranul central are o grafică și o rezoluție bună.

KIA a făcut o treabă foarte bună mai ales prin dotările oferite pe e-Niro. Nu aș putea să-l încadrez ca fiind o electrică premium, dar are scaune ventilate, volan încălzit, iar pe partea de climatizare, se folosește de căldura generată de baterii pentru a încălzi habitaclul, energie care altfel ar fi fost disipată. O altă chestie interesantă mi se pare distribuția căldurii. Dacă este doar șoferul în mașină, nu e nevoie ca ventilația să arunce căldură peste tot și poate fi încălzită doar partea șoferului. Toate aceste mici ajustări, lucrează pentru o mai bună eficiență generală a bateriilor. Totuși, mi-ar fi plăcut să am mai multe informații de la butoanele climatizării. Consola centrală este total diferită față de cea dintr-un Niro normal, aceasta pare că ”plutește” între scaune, iar selectorul transmisiei este rotativ. La fel ca în cazul ”vărului” Hyundai Kona electric, fiind vorba de același tren de rulare cu o singură treaptă a transmisiei, coreenii au putut desena un levier mai futurist. În jurul acestuia sunt comenzile pentru modurile de rulare, dar și câteva dotări de siguranță și confort.

În ultimul an, când am condus majoritatea modelelor electrice de pe piață, am ajuns la concluzia că nu prea ai cum să le distingi. Nu mai ai sunet metalic, nu mai ai o evacuare pe care să o asculți, e destul de greu să îți dai seama dacă o mașină e incitantă sau nu. În cazul electricelor, lucrurile se rezumă la putere și autonomie. Ei bine, KIA e-Niro vine cu un set de baterii de 64 kWh și un motor electric ce produce echivaletul a 204 cai putere. Acest agregat l-am testat și pe Hyundai Kona electric, numai că în cazul lui e-Niro, autonomia este de 450 km declarată. Ciudat este faptul că în mai toate testele, KIA e-Niro reușește să se apropie și chiar să treacă de 600 km autonomie, fără prea mari eforturi. Aceste valori deja nu mai sperie și nu mai fac niciun compromis pentru clienții care vor o mașină electrică, dar pe care să nu o încarce în fiecare seară. În plus, atunci când trebuie să faci un drum lung, știi că poți pleca fără nicio problemă. Iar pentru cârcotașii care spun că și 600 km e puțin, că nu știu ce diesel merge 1000 km, atunci îi rog să meargă 600 km, aproximativ 8-9 ore în traficul din România, fără nicio oprire, pentru nicio nevoie fiziologică. Și să facă treaba asta zilnic. Cam atât de absurd sună să spui că autonomie de 600 km e puțin. Din acest punct de vedere, KIA e-Niro este în topul electricelor de pe piață.

Este un crossover de oraș în primul rând, dar este mai spațios ca Hyundai Kona electric. Acest lucru este notabil mai ales pentru pasagerii din spate. În plus, și portbagajul este mai generos. Din punct de vedere dinamic, nu sunt mari realizări. Poziția înaltă la volan este bună pentru vizibilitate în oraș, dar nu prea te îmbie la manevre sportive. Chiar dacă centrul de greutate este relativ jos, datorită poziționării bateriilor în podea, ruliul este destul de prezent, iar direcția nu este foarte comunicativă. Nici măcar în modul Sport, care ar trebuie să întărească puțin răspunsul volanului, doar la accelerări puternice se pierde imediat tracțiunea pe roțile față. Chiar și cu cei 204 cai putere, nu se simte a hothatch. Există plecarea instantă, specifică unei electrice, dar totul se domolește la fel de repede. Trebuie să fii atent în instrumentarul de bord, ca să-ți dai seama de viteza de deplasare.

Din punctul de vedere al mobilității unui automobil electric, KIA e-Niro se încadrează în norme. Se încarcă de la orice tip de priză, iar de la o stație cu încărcare rapidă, timpul de la 0 la 80% este de aproximativ 45 de minute. Cu încărcătorul pus la dispoziție, la o priză trifazică, o încărcare completă durează aproximativ 10 ore. Cum spuneam, o încarci o dată pe săptămână, ceea ce nu poț spune despre multe mașini cu motor termic.

KIA a făcut un pas interesant cu e-Niro. Au luat un crossover banal și l-au transformat într-un automobil pe care chiar îl cauți. Probabil că odată cu timpul, acesta se va pierde din nou în gama KIA sau poate va reînvia într-o altă interpretare. Mă gândesc că trecerea la electrice nu a fost făcută pe un model de succes cum e KIA Sportage, tocmai pentru că încă mai există fani și clienți ai motorizărilor convenționale. Dar gândiți-vă cum ar fi un Sportage electric?

KIA e-Niro 64 kWh oferit pentru test drive de Silver Motors Timișoara

KIA XCeed – Test Drive

01/10/2020/in HOME Slider, Teste Auto /by daniel batrin

KIA XCeed – Robust urban

Nu este neobișnuit ca un producător să propună mai multe variante de caroserie pe un model de succes. Unii se folosesc direct de acel model, alții variază cât mai mult, propunând modele mult schimbate, dar care au la bază același model. În cazul sud-coreeanului KIA Ceed, vorbim acum de 4 variante de caroserie. De la lansare a dispărut una, dar a apărut alta. KIA Ceed este un hatchback extrem de competitiv, care oferă o mulțime de opționale, motorizări și transmisii, dar la un preț mult sub cel al concurenților consacrați din segmentul hatchback-urilor. Acesta era oferit și într-o caroserie cu 3 uși, denumită Proceed, care a devenit un Sportswagon, adică un break coupe, dar au rămas tot 4 variante de caroserie, deoarece acum avem KIA XCeed.

Vânzările și cerințele clienților europeni au câștigat în fața dorințelor jurnaliștilor. Astfel, în locul unui hatch cu 3 uși, avem un hatch înălțat. Dar pentru că o luăm obiectiv, noua caroserie este poate cea mai bună propunere pentru un Ceed. O gardă la sol mai înaltă îți oferă încredere să explorezi mai mult, îți dă încredere dacă cumva ajungi pe un drum neasfaltat sau mai prost asfaltat, în plus, îți oferă și o poziție mai bună la volan, ceea ce ajută la vizibilitate, mai ales în traficul urban. Chiar dacă nu avea nevoie neapărată de o astfel de caroserie, KIA a făcut o mișcare foarte bună, devenind acum și mai competitiv.

Din punctul meu de vedere, XCeed arată chiar mai bine decât un Ceed simplu, deoarece aspectul robust îl prinde mai bine. Prizele de aer mai generoase, partea inferioară a bării frontale aduce a scut de protecție, iar pasajele roților și pragurile sunt din plastic negru, care accentuează aspectul dur al mașinii. Parcă și jantele sunt mai potrivite la XCeed. Semnătura luminoasă cu cele 4 LED-uri este prezentă și pe XCeed. Mi se pare ciudat că linia geamurilor este diferită. În cazul noului model, plafonul pare că plonjează mai dramatic, iar geamurile sunt înconjurate de o bandă cromată. În spate, blocurile optice sunt mai înguste și avem din nou un artificiu de design ce amintește de un scut. În 2020, clienții cer astfel de caroserii. Devin bestseller, așa că era normal ca să fie ceva mai frumos decât modelul pe care se bazează. Sunt convins că ajută și culoarea superbă denumită Copper Stone, care chiar arată a rocă de cupru. În termeni jurnalistici, noul KIA XCeed este un crossover.

Habitaclul este preluat direct de la hatchback, iar asta e doar o chestiune de costuri. Aici nu trebuiau să fie prea multe artificii de design diferite sau care să accentueze spiritul aventurier. Oricum baza este foarte bună. Chiar dacă nu am avut în test o variantă de top, interiorul lui XCeed este cât se poate de plăcut și ergonomic. Instrumentarul de bord este analog, ceea ce cu greu mai găsești în această clasă, dar este foarte lizibil și nu m-a deranjat deloc. Totuși, între ceasurile din bord se află un ecran pe care sunt afișate diferite informații despre condus. Celălalt ecran, de diagonală mai mare se află acolo unde te-ai aștepta, deasupra bordului. Acesta este integrat foarte bine între aeratoare, iar pentru că are butoane shortcut pentru diferite comenzi este foarte comod de utilizat. În partea inferioară a planșei de bord, avem comenzile pentru climatizare, iar puțin mai jos, așa cum spuneam în cazul unei variante de echipare mai slabă, avem totuși și încălzire în volan.

Scaunele sunt comode, poziția la volan este relativ joasă pentru o astfel de mașină, iar volanul are un feeling chiar sportiv. Acest sentiment este dat și de transmisia manuală a modelului de test, care are o timonerie foarte plăcută.

Am condus anul trecut versiunea de caroserie KIA Proceed, cu motorul 1.6 turbo de 204 cai putere și cutie manuală, care era efectiv un deliciu. Pentru XCeed, motorul de sub capotă are doar 1 litru și 3 cilindri, care produc 120 de cai putere și 174 Nm. Poate că nu sunt valori impresionante, dar nu pentru asta a fost gândit. Suspensia mai moale, garda la sol mai înaltă, tind la relaxare. La un condus fără bruscări, așa că puterea nu este pe primul loc. Nici măcar timpul de accelerare până la 100 km/h de 10.9 secunde, nu trebuie văzut ca unul lent. În schimb, XCeed îți poate pune un zâmbet pe buze când schimbi vitezele, și auzi un sunet metalic, iar totul ”cade” perfect. Având ”doar” 120 cai putere, parcă poți să-i exploatezi pe toți și totuși să nu ajungi la viteze incontrolabile. Din nou, asta ajută la experiența completă a condusului. De multe ori te distrezi mai tare cu mașini mai puțin puternice. Dar cum spuneam, la urma urmei, KIA XCeed este gândit în special pentru oraș și pentru cei care la sfârșit de săptămână, ajung pe la o cabană la munte sau merg pe trasee. Este mai încăpător decât hatchback-ul, dar și mai versatil.

Săptămâna aceasta am văzut noua Dacia Sandero Stepway, cel mai bine vândut model autohton, mai ales pe piața din Vestul Europei. KIA XCeed abordează aceeași filozofie și este destinat în special pentru cerințele europenilor. Totul se mai rezumă la prețul de achiziție. Când sunt atâția producători care propun astfel de caroserii crossover, XCeed are un preț foarte competitiv, s-ar putea să fie chiar cel mai ieftin, în condițiile în care are opționale greu de găsit la alții. Aceasta nu este o mașină care să câștige inimi sau să curgă laudele jurnaliștilor în materie de dinamică sau design. În schimb este o mașină care se va vinde. Cei care intră în showroom întreabă de un crossover. Iar KIA XCeed este acea mașină atât de cerută acum.

KIA XCeed 1.0 T-GDI oferit pentru test drive de Silver Motors Timișoara

10 mașini din ultimul deceniu

09/01/2020/in Jurnal /by daniel batrin

Nu le-am prins pe toate, cu toate că am carnetul de conducere de mai bine de 10 ani. M-am apucat să le conduc și să scriu despre ele acum jumătate de deceniu, așa că pe unele le-am experimentat, iar pe celelalte le-am prins încă din stadiu de idee. Anii 2010 vor rămâne în istorie ca perioada în care mașinile electrice au început să devină apreciate, să demonstreze că se poate o alternativă viabilă la motorizările cu combustibil fosil. Tot în ultimul deceniu am văzut ultimele hypercar-uri care folosesc încă tehnologia veche, dar combinată cu cea nouă. Am văzut reveniri spectaculoase, dar și mașini care nu au mai prins anii 2020. Mai jos veți putea citi despre cele mai interesante 10 mașini apărute în ultimul deceniu:

Tesla Model S

Fără îndoială, aceasta este mașina ultimului deceniu. Compania Tesla, dar mai ales CEO-ul Elon Musk au reușit să ne ofere un automobil extrem de dezirabil. Doar fanii adevărați ai motoarelor cu combustie internă ar putea să refuze un Tesla Model S în garajul lor. Model S a reușit într-o perioadă relativ scurtă să se afirme ca un model ce se poate bate cu orice tip de mașină, fie ea supercar sau limuzină. Dacă până la Model S, o mașină electrică înseamna ceva în stilul unui kart de golf, care avea autonomie de câțiva metri, Model S a venit să ofere performanțe uluitoare, autonomie comparabilă cu cea a unui automobil convențional, dar și design plăcut. Mă bucur că am avut ocazia să conduc un astfel de exemplar încă de când a apărut, aș putea spune, înainte să fie atât de populară. Probabil fără Tesla Model S nu am fi avut revoluția electrică ce se întâmplă chiar acum. Aveți mai jos link către articolul meu:

Am fost în viitor

Toyota GT86

Tocmai în 2012, Toyota a prezentat împreună cu Subaru și brandul Scion din Statele Unite, un coupe compact, cu tracțiune spate și transmisie manuală, ce punea accentul pe distracție și experiența de la volan. În ultimii ani, Toyota nu avea nicio mașină sportivă, niciun model ce stârnea emoții. GT86 a venit să demonstreze că nu ai nevoie de foarte mulți cai putere pentru a te distra, ci doar de o mașină extrem de echilibrată, gândită cu un singur scop: acela de a-ți pune un zâmbet pe față. Din păcate vânzările au fost relativ slabe, cu toate că pe unele piețe a fost extrem de apreciat, mai ales pentru modificări, iar acum Toyota a reînviat numele Supra, tot un coupe relativ compact, dar cu performanțe mai bune. Totuși, GT86 rămâne una dintre cele mai bune mașini pentru condus din ultimul deceniu. Aveti mai jos link către articolul meu:

Plăcere pură

Alfa Romeo Giulia QV

Din 2007, italienii nu au mai avut un sedan sportiv în ofertă. Ultimul model, 156 GTA a fost extrem de frumos, a folosit un motor V6 cu personalitate, dar avea și tracțiune față. Un sedan Alfa cu propulsie nu a mai fost văzut de câteva generații. Apoi, în 2016, vedem noua Alfa Giulia Quadrifoglio. Un super sedan cu design specific italienilor, dar cu tracțiune spate, un motor V6 dezvoltat împreună cu Ferrari și conectat la o cutie de viteze manuală. Alfa Romeo Giulia QV a luat prin surprindere toată sfera auto, când a sărit ”la gâtul” mult mai titraților BMW M3 sau Mercedes Benz C63. Rămâne în continuare una dintre cele mai spectaculoase reveniri din ultimii ani, să sperăm că nu se va renunța la acest model. Aveți mai jos link către articolul meu:

Mecanica unei emoţii

Trinitatea hypercar-urilor

Le pun pe toate într-o singură mențiune, deoarece în 2013, pentru prima dată în istorie când am avut 3 hypercar-uri lansate deodată, McLaren P1, Porsche 918 Spyder și Ferrari LaFerrari, au intrat în competiție directă. Fiecare folosea câte un motor electric pe lângă clasicele V8 sau V12, făcând astfel trecerea către electrificare. Numai că fiind hypercar-uri, totul era pentru putere și viteză. Am stat cu sufletul la gură atunci când vechiul Top Gear a anunțat că vor face un comparativ, iar mai apoi, odată cu creșterea youtuberilor, am văzut multe alte dueluri între cele 3 hypercar-uri. A fost pentru prima dată când 3 producători de top au prezentat cele mai tari mașini ale lor în același timp. Nu mai ținea de bugete, nu mai ținea de imaginea de marcă, acestea au fost cele mai spectaculoase mașini lansate în anii 2010.

BMW 1M

Chiar la începutul deceniului trecut și pentru o perioadă foarte scurtă, de doar 1 an, BMW a construit superbul 1M. Singurul model M care are cifra înainte. În acea perioadă erau acuzați că mașinile lor erau mult prea grele, mult prea mari și pierdeau din filozofia mărcii, de a fi distractive. BMW 1M a fost construit ”din bucăți” folosind diferite elemente de la alte modele, pentru a crea un coupe compact, dar extrem de distractiv. Pentru că au fost produse extrem de puține exemplare, prețul unui 1M nu a scăzut practic deloc. Anii 2010 vor rămâne în istorie pentru unul dintre cele mai bune modele M create vreodată.

Porsche Taycan

Chiar dacă a apărut în ultimele luni ale deceniului trecut, Porsche Taycan va fi considerat unul dintre cele mai interesante și spectaculoase produse venite din partea Porsche. Dacă la început spuneam că Tesla Model S a rescris regulile pentru mașinile electrice, Taycan a reușit într-o perioadă scurtă să rescrie regulile lui Tesla Model S. Automobilul american a fost criticat pentru calitatea îndoielnică a interiorului, dar și pentru unele probleme de asamblare, așa că Porsche Taycan am putea spune că este primul model electric premium. Nu cred că se aștepta nimeni la începutul deceniului, ca un producător precum Porsche să lanseze un model electric, dar iată că acesta există, iar gloria lui abia începe.

BMW i8

Probabil că BMW i8 nu este considerat atât de important pe cât ar trebui. Până la acest model, mașinile hybrid sau cele electrice erau strict cele pentru oraș și erau destul de plictisitoare. BMW i8 a fost printre puținele modele ce au preluat design-ul conceptului direct pe mașina de serie. În plus, chiar se comporta ca un adevărat supercar, dar care la nevoie putea să meargă exclusiv în mod electric. E păcat că nu a existat o nouă generație, tocmai pentru a întări imaginea de marcă, dar i8 a deschis drumul spre alte supercar-uri hybride, spre design spectaculos, dar și spre tehnologii noi, ce se vor găsi pe alte modele bavareze. Aveți mai jos link către articolul meu:

BMW i8 – Test Drive

Crossover-ul

Nu vorbesc despre un model anume, ci despre un întreg segment auto. Crossover-ul sau mini-SUV-ul a explodat în ultimii ani. Vânzările acestor mașini nu se mai opresc, iar acum fiecare producător are unul în ofertă. Fie că vorbim de modele de buget sau premium, lumea se schimbă, iar clasicele sedan-uri sau break-uri nu se mai găsesc în showroom-uri. Nu este un lucru îmbucurător pentru pasionații de condus, dar acest segment auto este unul extrem de important, ce a văzut o ascensiune incredibilă în din 2010.

KIA Sportage vs Nissan Qashqai

Bugatti Chiron 300

Celebrul Bugatti Veyron a fost probabil cea mai importantă mașină apărută în anii 2000, tocmai pentru superlativele de care era capabil. Cel mai rapid, cel mai puternic și cel mai scump automobil de pe piață la vremea respectivă. Succesorul acestuia, modelul Chiron, nu mai poate fi considerat atât de special, deoarece este o continuare a primului Veyron. Toată exclusivitatea dată de Veyron, este în defavoarea lui Chiron. Totuși, anul trecut, o versiune ”de serie” a lui Chiron, denumită generic 300, a reușit să atingă o viteză de peste 300 mile pe oră, aproximativ 480 km/h, devenind astfel cea mai rapidă mașină produsă în serie. Este o viteză pe care niciun client nu o va atinge, dar este totodată un record ce nu cred că va fi doborât prea curând.

Honda Civic Type R

Am avut ocazia să conduc noua Honda Civic Type R, așa că nu greșesc când o includ în lista celor mai speciale mașini din anii 2010. Deoarece ultima generație a hatchback-ului nipon rescrie tot ceea ce credeam despre mașinile cu tracțiune față. Nu doar că este cea mai rapidă pe Nurburgring, dar este mai distractivă și mai stabilă pe viraje decât alte modele considerate cu adevărat sportive. Este impresionant cât de multă tehnologie este investită în această mașină și cât de distractivă este la condus, chiar dacă toată puterea merge doar pe puntea față. Aveți mai jos link către articolul meu:

Honda Civic Type R: Midnight Club

Acestea sunt pentru mine cele mai interesante, importante, spectaculoase și bune mașini care au apărut în ultimul deceniu. Sincer nu a fost ușor să găsesc 10 mașini atât de importante, deoarece mașinile bune apar rar. Sunteți de acord cu acest clasament? Ați adăuga sau ați scoate vreun model? Lăsați un comentariu mai jos.

KIA Sportage vs Nissan Qashqai

20/06/2019/in Teste Auto /by daniel batrin

KIA Sportage vs Nissan Qashqai – Duelul vânzărilor

Am condus multe SUV-uri anul acesta. Mai multe ca oricând. Pe podeaua oricărui showroom vei vedea o mașină cu gardă la sol ridicată. Nu trebuie să aibă tracțiune integrală, ci doar să arate ca și cum ar urca câteva borduri din oraș. Aa, și să îți faciliteze urcarea și coborârea din mașină. Sunt probabil sute de astfel de exemple, fiecare cu zeci de motorizări și variante de echipare. Dar oricâte ar exista, se pare că nu stau foarte mult prin reprezentanțe. În 2019, clienții efectiv se bat să pună mâna și banii pe un model nou. Iar producătorii știu asta foarte bine, așa că după un timp relativ scurt, adică nici 5 ani, apar cu modele noi sau facelift-uri consistente. Două dintre cele mai vândute SUV-uri din România sunt KIA Sportage și Nissan Qashqai. Ambele au primit recent un facelift, iar ambele oferă motorizări performante și echipamente generoase. Puteam să fac un articol pentru fiecare mașină, dar cred că e mai bine să le pun față în față, să văd de unde este această dorință a clienților de a le avea în garaje?

Ambele mașini se adresează aceluiași tip de clienți. Familii tinere, persoane de vârsta a doua sau celor care vor o mașină practică, dar ieftină. Sunt excluși burlacii sau cei care vor să conducă sportiv. Asta face un SUV. Îți taie din start orice urmă de dinamică, și te lasă doar să te deplasezi dintr-un punct în altul economic și eficient. Totuși, pentru că pe turatiiscrise.ro îmi place să conduc mașinile pe care le iau în test, am căutat două motorizări cel puțin interesante. KIA Sportage folosește un motor de 1.6 litri, ce produce 177 de cai putere și 265 Nm, iar facelift-ul lui Nissan Qashqai primește noul motor de 1.3 litri, regăsit și pe Dacia Duster, dar care pentru exemplarul nipon produce 160 de cai putere și 260 Nm. Sunt cele mai apropiate motoare din ofertele celor doi producători, cu mențiunea că KIA Sportage are o masă ceva mai mare. Diferența este de peste 100 kg. Apreciez cei care totuși optează pentru un astfel de motor, deoarece înseamnă că s-au mai gândit cât de cât și la performanțe nu doar la un mijloc de transport. La urma urmei, după prețul final, un SUV de oraș se cumpără și din pricina design-ului.

KIA Sportage este foarte apreciat în România, mai ales că arată foarte modern, distinctiv în traficul românesc, cu linii și muchii agresive, dar în același timp suficient de compact. La fel am putea spune și despre rivalul Nissan Qashqai, numai că facelift-ul nu aduce schimbări dramatice, iar lumea a început să se obișnuiască cu design-ul angular. Strict din punct de vedere subiectiv, îmi place mai mult cum arată KIA Sportage, mai ales la exterior și mai ales în echiparea GT-Line. Modelul coreean avea și o culoare oranj deosebită care îl scotea și mai mult în evidență. Partea frontală este dominată de grila specifică ultimelor modele KIA, iar blocurile optice amplasate mult în partea superioară au o grafică luminoasă foarte frumoasă, chiar dacă s-au inspirat mult de la modelele Porsche. Câteva elemente cromate de culoarea bronzului, completează artificiile stilistice ale noului KIA Sportage. Profilul este foarte bine proporționat, jantele pe 19 inch sunt spectaculoase, iar partea inferioară din plastic negru, îi oferă mașinii robustețe. Din spate, singura schimbare importantă este faptul că blocurile optice sunt acum unite într-unul singur, din nou amintind de un model Porsche. Cu siguranță KIA Sportage se va vinde mai mult din pricina design-ului, față de Nissan Qashqai.

Modelul japonez nu este urât, dar parcă a început să devină destul de banal în peisajul românesc, cel puțin. Probabil că dacă mașina de test avea o culoare ceva mai excentrică, ar scoate-o mai mult în evidență. Până nu demult, Nissan Qashqai este considerat alternativa mai premium a unui Dacia Duster, cu toate că puse una lângă cealaltă, se vede diferența clară de calitate. Qashqai poate fi dotat opțional cu jante de 19 inch, la fel ca rivalul Sportage, care ar ajuta clar la imagine, dar cum vom vedea mai jos în articol, cu jantele mai mici, este și mai confortabil.

Nu știu de ce, dar pentru SUV-urile de oraș, mai ales cele non-premium, design-ul interior nu primează. Nici din partea constructorilor, dar nici a clienților. Totuși, cele două mașini din testul de astăzi, încearcă un design cât se poate de plăcut, cu o mulțime de funcții și butoane, dar și cu mult plastic la vedere. Îmi place totuși că zonele pe care le atingi cel mai des, au materiale calitative și arată bine. Vorbesc bineînțeles despre volane. Atât KIA cât și Nissan au volane cu design sportiv, priză excelentă și cusături contrastante. Ecranele sistemelor de infotainment sunt touchscreen, dar grafica lasă de dorit. Parcă ecranul Nissanului Qashqai era ceva mai lat. Layout-ul general este similar, ambele fiind destul de ergonomice. Multe dintre comenzile uzuale sunt acolo unde te-ai aștepta, cu mențiunea că modelul KIA de test era mai bine dotat. Acesta avea chiar și volan încălzit. Fiind un GT-Line, scaunele din KIA erau mai bine profilate, dar nu neapărat mai comode. Personal nu am nimic cu tapițeria din material textil, încă chiar o prefer, mai ales că vara pielea e prea caldă și iarna prea rece, dar din punct de vedere vizual, interiorul lui Qashqai arăta mult mai ieftin.

Într-un SUV de buget, plasticul este prezent peste tot. Sunt foarte puține locurile unde bucățile de plastic dur este ”întrerupt” de plastic lucios. Calitatea slabă a interioarelor este reflectată în prețul de achiziție, totuși. Ambele mașini au prețuri de sub 25.000 euro, iar cu programul RABLA, și cu dotări ceva mai puține, le-ai putea găsi chiar și sub 20.000 euro.

Prețul și design-ul sunt argumentele principale atunci când te gândești un astfel de SUV, dar dacă le echipezi cu motoarele potrivite, poți să ai parte de experiențe interesante. KIA Sportage a ajuns să aibă un motor destul de puternic, dintr-o cilindree relativ mică. Echipat cu o turbină, motorul de 1.6 litri, se laudă cu 177 de cai putere, care trag destul de bine mașina, mai ales în zona superioară de turație. După 3-4000 de rotații Sportage se simte puternic, chiar cu ruperi de aderență pe puntea față. Gestionarea puterii se face printr-o cutie manuală, care îmi amintea într-un fel de cea a modelului Proceed GT, dar care nu mi s-a părut la fel de potrivită pe un SUV. Ambreiajul este ușor, așa că nu este foarte incomod să conduci în oraș, dar suspensia destul de fermă, împreună cu jantele mari, înseamnă că Sportage este destul de inconfortabil. Mi-a plăcut direcția, cu toate că mașina are destul ruliu pe viraje, așa că nu poți să tragi tare când vezi un drum virajat. KIA Sportage este plăcut la viteze de croazieră, pe drumuri naționale, iar puterea motorului de ajută la depășiri. La plecările rapide de pe loc, cutia manuală se simte că se forțează mai ales în treptele inferioare. Accelerația până la 100 km/h se realizează în 9.5 secunde, ceea ce pare puțin, în comparație cu puterea generată.

Spre deosebire, Nissan Qashqai se simte mult mai ușor, mult mai confortabil. Noul motor de 1.3 litri se potrivește perfect pe o astfel de caroserie, și cred că pe un hatchback precum Pulsar este chiar distractiv. Încă de la primele accelerări, cuplul intervine mai devreme și pare că Qashqai este chiar mai puternic decât cei 160 de cai putere pe care îi are. Îndiferent de treapta de viteză motorul trage foarte bine, iar cilindreea mică nici nu se simte. Nici măcar sunetul nu este unul deranjant, la fel cum se întâmplă la astfel de motoare. Depășirile sunt sigure, iar eficiența motorului este mult mai bună decât la KIA. Mergând pe aproximativ același traseu, atât urban, cât și extraurban, Nissan Qashqai a consumat aproximativ 8l/100 km, pe când KIA avea o valoare medie de 13l/100km.

SUV-ul nipon era mult mai confortabil, lucru datorat de jantele mai mici, dar parcă și ceva mai dinamic. Se așeza mult mai încrezător pe viraje, iar masa mașinii, de doar 1300 kg, îl face să se simtă bine și pe frânare. Totuși, poziția la volan este mai înaltă decât în KIA, care avea scaunul poziționat nespecific de jos pentru un SUV, mai ales unul de buget. Strict din punct de vedere al motorului, cel de 1.3 litri a lui Qashqai este mai bun. Sunt chiar curios cum se simte într-un Duster, fiind în esență aceeași unitate, cu 10 cai putere mai puțin. Chiar și cutia de viteze era mai potrivită în Qashqai decât în KIA. Dacă în SUV-ul coreean mi-aș fi dorit o automată, fie ea și CVT, în Nissan, nu am avut același sentiment.

Nu știu cum s-ar comporta aceste rivale dacă ar avea motorizări diesel sub capotă. Atunci povestea cuplului ar trebui să fie mai diminuată, așa că sentimentul de la volan să fie mai apropiat. Totuși, aceste motorizări pe benzină sunt cât se poate de apropiate, iar în ultima perioadă, clienții optează tot mai mult motorizări benzină. Oricare ar fi alegerea, aceste două bestseller satisfac dorințele clienților. Nimeni nu optează pentru un SUV și se așteaptă la sportivitate. Totuși, dacă se vrea ceva cât de cât apropiat și să mimeze senzații dinamice, aceste SUV-uri le oferă.

Nissan Qashqai oferit pentru test drive de Auto Europa – dealer Nissan Timisoara

KIA Sportage GT-Line oferit pentru test drive de Silver Motors – dealer KIA Timisoara

KIA Proceed GT – Reinventare

21/03/2019/in Teste Auto /by daniel batrin

Ce faci când segmentul în care concurezi este supra-populat? Te reinventezi. Dar atunci când clienții vor un coupe, dar nu vor să renunțe la cele patru portiere. Te reinventezi. Ai crede că vorbesc de vreo companie veche, cu multă experiență în spate, care a trecut prin toate analizele pieței. De fapt, KIA este cât se poate de tânără, dar a ajuns să se bată de la egal la egal cu orice concurent se duelează. Dacă până acum au ales segmentele tradiționale, cu noul shooting brake atacă nișele. Acesta este noul KIA Proceed GT.

Primul meu model KIA. Dar așa cum v-am obișnuit, nu iau la test orice versiune sau orice caroserie. Proceed GT este cea mai bună și cea mai stilată versiune a banalului hatchback Ceed. Nu contest că modelul Ceed nu este o mașină bună, care oferă foarte multe, la prețul pe care îl cere, dar un hatchback este considerat mult prea plictisitor pentru a deveni un subiect interesant. În trecut, Proceed însemna practic versiunea cu două portiere a lui Ceed. Aa, iar numele lui se scria Pro_Cee’d. Destul de greu de reținut, iar în prezent, clienții nu mai vor un hatch cu doar două uși. Așa a apărut conceptul unui shooting break. Dacă nu știți unde l-ați mai văzut, imaginați-vă un CLA shooting break. Sau un Panamera. O combinație între un coupe cu patru uși și o caroserie break, poate avea efecte dramatice, chiar și dacă vorbim despre o marcă de buget. Cu toate că a fost primul meu KIA, Proceed m-a lăsat impresionat. Vă spun sincer.

În primul rând design-ul. Acesta atrage în zilele de astăzi. Lumea intră în showroom pentru că a văzut poze cu mașina. Altceva se discută și se stabilește ulterior, dar aspectul este principalul motiv pentru care te gândești la o mașină. Echipa de designeri care lucrează acum pentru KIA are în spate o experiență atât de vastă, încât ar putea fi considerați dream team-ul designerilor auto. Peter Schreyer, responsabil pentru design-ul legendar al modelului Audi TT, Gregory Guillaume cel care a desenat cea mai frumoasă KIA din istorie, modelul Stinger și nu în ultimul rând Luc Donckerwolke, fost designer șef de la Volkswagen, Bentley, Lamborghi, Audi. Aa, plus că pentru modelele sportive, KIA apelează la un fost inginer ce a avizat câteva dintre modelele diviziei M de la BMW. Coreenii nu se joacă. Merg pe principiul: go big or go home, deoarece prea mulți ani au stat în umbră, construind mașini mult prea plictisitoare. Cu noul Proceed, KIA demonstrează cât de departe au ajuns.

Configurat într-o culoare stridentă, cu accente roșii specifice doar GT-ului, Proceed întoarce capete pe stradă, lumea își dă coate, alții te opresc la semafor. Efectiv nu îți vine să crezi că e o ”banală” KIA. Partea din față este preluată direct de la hatchback, dar noua înfățișare, cu blocuri optice înguste și alungite spre laterale, se potrivește de minune. Îmi place bara frontală, care se vede că este agresivă, dar fără prea multe artificii inutile, precum la un Civic de exemplu. Design-ul este curat, dar sportiv. Acele detalii roșii le regăsim în partea inferioară și în grila de tip fagure. Îmi place foarte mult și grafica interioară a blocurilor optice, cu fasciculul LED înconjurat de alte patru, cu trimitere directă către modele Porsche. Când ați auzit vreodată un KIA că face ”atacuri” către Porsche?

Dar din față este o poveste. Și un Ceed hatch poate arăta la fel. Abia când îți muți privirea spre lateral, apare adevăratul dramatism. Arcuirea plafonului este perfectă. Proporțiile sunt realizate la milimetru. Suprafața vitrată mică, completează și mai bine întreg design-ul. În rest totul este fluid, fără prea multe muchii, doar pentru a scoate în evidență acea linie a plafonului. Singurul element discutabil ar fi în dreptul geamului al treilea, unde banda cromată formează o ridicătură, care nu se termină nicăieri. Am încredere în designerii mai sus menționați, că acest artificiu de design își are rostul. Și apoi ajungi la posterior. Spuneți-mi dacă ați văzut un ”fund” mai mișto la o mașină de 24.000 euro.

Da, din foarte multe unghiuri poate fi asemănat cu un Panamera, dar este un lucru rău? Evacuările mi se par preluate de la ultimul BMW Seria 8. Din nou, un lucru rău. Curba bombată pe care o face posteriorul este din nou perfectă. Luneta are o înclinație cât se poate de dramatică, iar blocurile optice înguste și unite sunt foarte agresive. Pentru că vorbim de un Proceed GT, în partea inferioară regăsim un mic difuzor de aer.

Mașina e compactă, perfect proporționată. Fiecare element pare calitativ și chiar dacă amintește de alte modele, reinterpretarea și punerea într-un singur pachet este pe deplin meritul acelor designeri.

Până nu demult, KIA suferea enorm la calitate și mai ales design interior. Nu și cu această generație. Design-ul interior nu este la fel de spectaculos ca cel exterior, dar asta înseamnă că va trece mai bine testul timpului. Planșa de bord este verticală, cu o mulțime de butoane grupate în mijloc, dar nu e nicio problemă, poți să le acționezi și fără să îți iei ochii de la drum. Într-un fel, mi-a lipsit acest lucru. Totuși, dacă ești fanul touch screen, atunci ecranul sistemului de infotainment, ”tableta” poziționată deasupra bordului îți oferă absolut tot ce ai nevoie. Grafica nu este chiar la nivelul unui concurent premium, dar este comparabil cu orice alt producător de buget. Interiorul noului Proceed îți fură privirea cu scaune îmbrăcate în Alcantara, cu accente și cusături roșii, la fel și volanul mic, teșit în partea inferioară. Numai că sunt două probleme. Scaunele sunt foarte bine profilate, te țin strâns pe viraje, numai că pentru un tip mare ca mine, sunt o idee prea înguste. Mai ales la șezut. În plus, nu coboară suficient de mult. Nici măcar pe aproape cât mi-aș fi dorit eu și mă simțeam aproape ca într-o dubă, cu volanul poziționat între picioare. Apropo de volan, arată bine, dar este mult prea îngust. Îl poți cuprinde complet intre degete și în combinație cu poziția la volan, răpește senzația de sportivitate. Ce bine că levierul schimbătorului de viteză este perfect.

Noile modele KIA arată din ce în ce mai bine, și era oarecum de așteptat, mai ales când vezi cine sunt oamenii care le desenează, dar fiind o companie ce produce în special mașini pentru mase, ai crede că fac rabat de la calitate sau mai ales de la ținuta de drum. Probabil că vei găsi plastic tare la interior, dar este pus în locuri rar accesibile și totul este îmbinat foarte bine și nu îți dai seama că ești într-un produs de buget. Oricum cel mai impresionat am rămas de modul în care se conduce noul Proceed GT.

Sub capota frumoasă, se regăsește un motor turbo de 1.6 litri ce produce 204 cai putere și un cuplu de doar 265 Nm. Nu ar fi valori care te dau pe spate, dar când te gândești că producători premium oferă mașini cu puteri mult mai mici, la prețuri mult mai mari, versiunea GT a lui Proceed este foarte potentă. Nu cred că ajunge să fie considerat tocmai un hothatch, dar oricând poate fi un warm hatch. Citind despre mașină, însuși producătorul l-a clasat drept un GT cu calități dinamice superioare.

Cum spuneam, poziția la volan nu este tocmai cea mai sportivă, dar combinația dintre pedala de ambreiaj și schimbătorul de viteze este perfectă. Apeși ambreiajul, iar greutatea este exactă. Nici prea tare, dar nici prea moale ca la o citadină. Tragi levierul schimbătorului și parcă sare direct în treapta pe care o vrei. În plus se aude un sunet metalic la fiecare schimbare de treaptă. Abia așa senzația de sportivitate apare. De mult nu am condus o mașină de test cu transmisie manuală, dar chiar nu mă așteptam ca un model KIA să mă încânte atât de mult. Direcția este relativ moale, dar comunicativă, poți să arunci mașina pe viraje, fără senzație de subvirare. Anvelopele cu care sunt încălțate jantele pe 18 inch sunt Michelin Super Sport 4, ceea ce ne arată clar caracterul mașinii. La viteze mari, Proceed este foarte stabil, mai ales datorită liniei mai lungi a plafonului. Am vrut să testez noul Proceed pe un drum șerpuit, printre dealurile din jurul Recașului. Acolo nu este trafic, așa că am putut exploata mai bine versiunea GT.

Lângă schimbătorul de viteze ai un buton pe care scrie Sport. În afară de modul Normal și Sport, KIA Proceed nu oferă confort, eco sau alte artificii. În modul Sport se schimbă răspunsul pedalei de accelerație, dar mai ales sunetul motorului. Poate că este amplificat prin difuzoare, dar motorul de 1.6 litri și sună extrem de bine pentru unul cu 4 cilindri. În plus, evacuarea are o valvă care se deschide pentru un sunet și mai gros, acompaniat de bolborosit și pocnituri. Accelerând peste 4-5000 de rotații pe minut, se aude chiar și un șuierat din spatele mașinii, un fel de suflu final, înainte să urci o treaptă. Nu credeam că voi scrie un paragraf despre sunetul evacuării unei KIA. Dar am ajuns și aici. Cu fiecare viraj, mă trezeam într-un joc continuu de accelerări, frânări, picioarele și mâinile mele erau în contact cu fiecare comandă, iar transmisia avea o etajare relativ scurtă, precisă și exactă. Mi-a fost dor să conduc o mașină de test cu cutie manuală. Chiar dacă mașina prezintă un mic ruliu pe viraje, acesta este doar la limită și este controlabil.

În acele momente am uitat că interiorul este prea mic pentru gabaritul meu și că efectiv am dat cu capul în plafon de câteva ori sau că volanul era prea jos. O KIA mi-a adus zâmbetul pe buze. Motorul este foarte antrenant, mai ales în zona superioară a turației, iar la peste 6500 de rotații pe minut, atunci când lovește zona roșie, nu taie puterea, ci acul turometrului ”joacă” aproape de 7000.

După toate acestea, am primit fișa mașinii. Începând de la 24.000 euro. Modelul de test a celor de la AutoLevanto Timișoara, era burdușit cu echipamente opțiunale, unele pe care nu le găsești nici la clase superioare, și totuși, prețul nu a sărit de 30.000 euro. Aveai chiar și volan încălzit, scaune ventilate, trapă, sistem pentru menținerea benzii de rulare, navigație, Alcantara, jante pe 18 inch, parcare automată, încărcare wireless pentru telefon și câte și mai câte. Mai contează sigla de pe capotă? Când o mașină îți poate oferi atât de multe, pentru un preț comparabil cu orice alt concurent. KIA Proceed GT este un model ce trebuie urmărit pe viitor.

KIA Proceed GT oferit pentru test drive de AutoLevanto Silver Motors KIA Timișoara.

Detroit 2017: KIA Stinger GT

09/01/2017/in Ştiri auto /by batrinu

Începutul de an ne aduce primul Salon Auto important, cel din “capitala auto” Detroit. Anul acesta avem câteva premiere interesante, dar şi automobile complet noi sau doar îmbunătăţite. Chiar astăzi stăteam şi navigam multitudinea de articole apărute cu maşinile de la Detroit şi nu puteam să mă decid despre ce să scriu prima dată. Despre noul Porsche 911 GTS sau Mercedes Benz GLA facelift sau despre conceptul Audi Q8? Nu. Am ales să scriu despre un model KIA. Nu cred că a fost vreodată când un model coreean să fie atât de diferit, atât de spectaculos faţă de ce eram obişnuiţi.

Până şi numele este ceva cu totul nou pentru o astfel de companie. Stinger este genul de nume ce îl găseşti pe un model american sau pe vreun italian extrem de potent. Totuşi, KIA a ales un nume îndrăzneţ pe o maşină foarte indrăzneaţă. În ultimii ani, producătorul coreean s-a orientat tot mai mult spre partea premium a pieţei, a adus designeri de la companii de renume, a investit mult şi a fost atent la cerinţele clienţilor. Din punctul meu de vedere acest model este doar începutul, dar un început în forţă.

KIA Stinger GT vine cu o caroserie de coupe în patru uşi, dar şi un design frontal, lateral şi spate foarte frumos. Cum spuneam, nu prea suntem obişnuiţi cu asta, mai ales de la KIA. Partea frontală este lată şi agresivă, ţintind publicul mai tânăr şi pe alocuri amintind de modele europene de performanţă. Grila frontală specifică KIA este acompaniată de o altă grilă inferioară şi de fante de aerisire pe laterale. Pentru a face loc acestora, bara faţă este sportivă şi agresivă. Totuşi cred că poziţionarea blocurilor optice nu este cea mai fericită. Ori mi se par prea mici, ori sunt prea înspre lateral, dar jocul proporţiilor nu este cel mai fericit. Privit din lateral, KIA Stinger aduce puţin a Alfa Romeo Giulia, mai ales în zona liniei geamurilor, dar dacă e să ne uităm mai “departe”, aceeaşi linie o vedeam şi pe model KIA Optima. Capota lungă şi spatele relativ scurt, plus o linie a plafonului alungită spre lunetă, ne arată o maşină modernă, sportivă, ce poate rivaliza cu orice concurent, de pe orice continent. Spatele modelului Stinger GT este desenat în acelaşi ton cu partea frontală. Astfel, bara posterioară este foarte agresivă, incorporând atât un difuzor de aer, cât şi cele patru ieşiri ale sistemului de evacuare. Câte maşini coreene aţi văzut cu aşa evacuare? Totuşi, la fel ca şi în faţă, blocurile optice sunt o idee prea mici şi creează senzaţia de disproporţionalitate.

Lucrurile bune se continuă şi la interior, unde, dacă nu ar fi volanul, ai putea confunda interiorul cu a oricărei alte maşini germane, dar nu numai, din punctul de vedere a calităţii şi a design-ului în general. Planşa de bord este simplă, cele 3 guri de ventilaţie amintesc oarecum de modelele Audi, la fel ca şi ecranul sistemului de infotainment, poziţionat deasupra. Nu cred că la KIA acesta se rabatează în bord, dar este mare şi interesant. Îmi place şi restul interiorului şi a planşei de bord, până la levierul schimbătorului de viteze. Având în vedere că vorbim de o maşină ce se numeşte Stinger GT, accentul pus la interior este clar spre sportivitate.

Încă este ciudat să vorbim de KIA şi despre sportivitate în aceeaşi propoziţie, dar să ştiţi că acest model a fost testat chiar la Nurburgring, ceea ce spune multe despre intenţiile KIA cu acest model. De fapt, chiar în comunicatul oficial, ne spune că principalul rival al modelului Stinger GT este BMW Seria 4 Gran Coupe, unul dintre cele mai sportive modele din clasă. Dar după exteriorul şi interiorul foarte agresive şi sportive, KIA nu se lasă mai prejos nici când vine vorba de partea mecanică. Varianta GT va folosi un motor V6 de 3.3 litri, ce dezvoltă 365 de cai putere şi un cuplu deloc de neglijat 510 Nm. Asta înseamnă că în imagini avem cea mai puternică şi cea mai rapidă KIA construită vreodată. Sprintul până la 100 km/h se realizează în doar 5.1 secunde, iar pentru că viteza maximă nu are un limitator, aceasta atinge 269 km/h. Cât de tare e să mergi pe o autostradă din Germania cu viteza maximă a unui BMW 440i şi să fii depăşit lejer de o KIA? Şi dacă credeţi că asta e tot, KIA ne spune că Stinger GT foloseşte o platformă complet nouă unde puterea motorului este transmisă roţilor spate. Şi că va avea şi un diferenţial mecanic cu alunecare limitată şi suspensie reglabilă electronic. Cum spuneam, KIA ţinteşte foarte sus.

Poate că arată foarte “asiatic-americăneşte”, dar sunt convins că va avea priză şi aici în Europa. Totul depinde acum de poziţionarea de preţ. Dar aşa cum ştim restul modelelor KIA prezente acum pe străzile din Europa, se va situa în partea inferioară a pieţe. Încet-încet trecem şi peste faptul că se numeşte KIA, şi avem o maşină nouă, foarte bună, sper, un rival pentru mult prea aglomerată piaţă de “germane”.

NAIAS Detroit 2016: KIA Telluride

12/01/2016/in Ştiri auto /by batrinu

Probabil din cauza fusului orar sau pentru a menţine suspansul, producătorii au ales să prezinte cele mai interesante concepte şi maşini de serie, exact când în România era ora 3 dimineaţa. Aşa că ziua de ieri a fost destul de seacă când vine vorba de maşini interesante, doar conceptul Buick Avista despre care aţi citit, a reuşit să mai fure din spectacol. Astăzi în schimb, nu ştiu care e mai interesant. Să începem totuşi cu acest KIA Telluride.

Evoluţia KIA din ultimul deceniu poate fii comparată cu graficul unui EKG. Plină de urcuşuri şi coborâşuri. De la un design complet anost, ce făcea să se piardă automobilele în mulţime, până la un design futurist aş putea spune, iar combinat cu preţuri atractive, KIA a avut succes pe pieţele emergente şi nu numai. Conceptul prezentat în acest an în cadrul Salonului Auto de la Detroit vine să schimbe din nou conceptele. Pentru a-l înţelege, acesta trebuie analizat. Din primele declaraţii ale oficialilor, conceptul Telluride nu va intra în producţie, cel puţin nu în viitorul apropiat, acesta este mai mult un studiu.

Dar şi ce studiu este. KIA Telluride încearcă să vadă reacţia oamenilor la un SUV poziţionat peste Sorento. Au ales foarte bine piaţa nord americană, unde se ştie dorinţa clienţilor de automobile mari. Dar Telluride nu este precum un KIA cu care ne-am obişnuit. Din punctul meu de vedere arată excepţional. Nu aş fii pariat niciodată că această maşină este un KIA. Formele pătrăţoase ale conceptului sunt o noutate în ziua de astăzi când domină linii curbate şi fluide. Aş putea spune că Telluride este o brută, dar una frumoasă în felul ei, ceea ce îi oferă personalitate, ceva ce le lipseşte multor maşini.

Partea frontală dreaptă şi pătrată aminteşte de un Mercedes Benz G-Class, mai ales din pricina blocurilor optice mici şi pătrate, afundate în design-ul bării frontale. Grila de dimensiuni generoase este o interpretare masculină a actualei grile a coreenilor, dar în rest desenul părţii frontale este simplu. Totuşi protecţia din aluminiu din partea inferioară şi pasajele roţilor din plastic sunt artificiile necesare. Cum spuneam, KIA Telluride este o maşină masivă, iar acest lucru este subliniat şi de capota mare şi dreaptă, plină de linii musculoase. Profilul maşinii este partea mea preferată. Pentru că arată exact cum ar trebui să arate un “gip”. Cu plafonul drept, aripi evazate şi lunetă verticală. Linia geamurilor ce urcă frumos spre stâlpul D este perfectă. Mulţi spun că acest concept de la KIA a copiat design-ul noului Volvo XC90. Sau a unui Range Rover. Sau a unui G-Class. Câţi dintre cei care contestă acest lucru îşi dorest una dintre aceste maşini? Cred că mulţi. Aşa că nu înţeleg care e problema. Cum spuneam, mie îmi place enorm această caroserie pe un SUV, indiferent că vorbim de KIA sau de alt producător. În partea posterioară, KIA Telluride are blocuri optice subţiri, verticale şi lungi. Aici ar putea interveni cinva să spună că vede un Cadillac Escalade. Hai să nu mai comparăm una cu alta şi să apreciem curajul coreenilor. Mi se pare că acesta este un design atemporal ce poate fii implementat de mai multe mărci. E interesant că l-a făcut KIA.

Pentru că se vrea poziţionat peste SUV-ul Sorento, Telluride este mult mai luxos şi mult mai bazat pe confortul pasagerilor. Locurile din spate par a fii luate direct din clasa business a unui avion, iar amintind de avioane, plafonul conceptului KIA oferă o tehnologie destul de greu de înţeles, dar care în termeni mari, spune că te relaxează şi te destresează după un zbor lung. Design-ul bordului este futurist, KIA optând pentru ecrane mari în stilul celor de pe ultimul Mercedes Benz E-Class, iar consola centrală este simplă, dar cu un levier al schimbătorului cu design frumos. Pentru acces facil la locurile din spate unde pasagerii sunt trataţi cu lumină de tip Light Emitted Rejuvenation (LER) portierele spate se deschid în sens opus, la fel ca la un Rolls Royce.

Masivul concept este propulsat de un sistem hybrid compus dintr-un motor V6 de 3.5 litri şi un motor electric, pentru a produce o putere combinată de 400 de cai.

Cum spuneam, KIA Telluride nu va intra în producţie, este doar un studiu de a vedea reacţia publicului la un astfel de automobil. Totuşi, dacă KIA ar decide să-l producă, aţi vrea să arate aşa sau doar să fie un Sorento mai mare şi mai luxos? Indiferent, o astfel de caroserie, în astfel de vremuri este binevenită.