Hyundai Ioniq 5 – Test Drive

Hyundai Ioniq 5 – Înapoi în viitor

Cu ce se mai deosebesc automobilele electrice? Vă spun din proprie experiență că dacă ar fi să conduci cu ochii închiși, în afară de accelerație, nu prea mai cum să zici dacă e o mașină premium, de buget sau dintr-o clasă superioară. În toate e liniște, rularea e lină, fără smucituri de transmisie, iar zgomotele metalice, specifice unui motor termic, lipsesc cu desăvârșire. Totuși, nu prea suntem obișnuiți cu mașini gândite de la bun început ca fiind electrice. Sunt câteva apărute în ultimul an, dar e prea scurt timpul ca să le procesăm. Probabil asta a fost și ideea Hyundai, atunci când s-au gândit la un model full-electric de la început. Au avut experiența cu modelul Kona electric, un performer de autonomie, dar care se putea confunda cu ”fratele” clasic, iar organizarea interiorului avea de suferit. Atunci au privit înapoi în viitor. Au ales o cale extrem de îndrăzneață, de originală, dar cum spuneam la început, în lumea aceasta a electricelor, doar prin design și tehnologie te mai deosebești.

Așa a apărut Hyundai Ioniq 5. Un crossover ce în imagini aduce cu un hatchback din anii 80, dar are dimensiuni de SUV. Întreaga combinație de linii, design, atenție la detalii este absolut incredibilă și abia aștept să dezbatem design-ul exterior. Chiar nu mă mai așteptam de la un producător să vină cu ceva atât de original, dar care să și funcționeze. Nu doar un desen ciudat, nonconformist, dar și unul potrivit, apreciat în unanimitate. Hyundai mai are în gamă un model denumit Ioniq, deci era de așteptat ca noul model să se numească Ioniq 2, dar se pare că odată cu trecerea totală spre electrificare, primul Ioniq va dispărea, dar se face loc pentru alte caroserii și modele din segmente diferite. Pe aceeași logică, Ioniq 3 va fi un crossover de clasă mică, iar probabil Ioniq 4 va fi un fel de SUV Coupe. Acestea sunt doar presupuneri după un trend lansat de Volkwagen și adoptat acum și de BMW. Dacă e să ne luăm după originalitatea design-ului exterior, nu putem ști exact ce va face Hyundai în viitor.

Prima dată când ajungi în fața lui Ioniq 5, vei rămâne surprins. În imagini ți se pare un hatchback, dar în realitate de ditamai SUV-ul, cu dimensiuni exterioare asemănătoare cu cele ale unui Tucson, dar cu ampatament de peste 3 metri, adică mai mult decât un Santa Fe, care vine cu 7 locuri. Faptul că e gândit de la bun început ca un model electric, a însemnat că platforma putea fi concepută exact după cerințe, așa că roțile au fost împinse mult spre extremități, rezultând în acest look interesant. Apoi vine partea de design a blocurilor optice. Ioniq 5 oferă un adevărat spectacol al luminilor. Blocurile optice față sunt extem de înguste și agresive, iar semnătura luminoasă are ”U-uri” duble, cu aspect oarecum retro. Dar asta nu e tot. Doar noaptea, când sunt aprinse, sub aceste blocuri optice se mai văd un set de LED-uri fine, ce se întind pe toată lățimea mașinii. La prima impresie pare că așa e design-ul și așa cade lumina pe bara frontală, dar de fapt sunt aprinse acele lumini. E o găselniță extrem de interesantă, dar nu știu cât de utilă.

Bara frontală este extrem de retro. Probabil datorită fantelor de aer din lateral. Design-ul pare simplu, dar este bine gândit, și eficient, deoarece partea inferioară se deschide și se închide, pentru o mai bună răcire sau aerodinamică. Nu știu dacă partea frontală este punctul de atracție a noului Ioniq 5, mai ales după ce vezi profilul. Da, Hyundai marketează acest model ca fiind un crossover sau SUV, dar design-ul este clar de hatchback. Sunt foarte multe muchii drepte. Așa cum erau desenate hatch-urile japoneze în anii 80. Linia geamurilor este dreaptă. Zona pragurilor, plafonul, iar portierele sunt ”tăiate” extrem de agresiv de sus în jos. În funcție de lumină și umbre, acest artificiu de design este atât de puternic, încât schimbă nuanța caroseriei. Pentru a accentua aspectul de crossover, pasajele roților și partea de jos a caroseriei este înconjurată de material de protecție, dar nu este negru, ca în cazul majorității rivalilor. La Ioniq 5 este gri și parcă este sculptat efectiv, ca un origami. Aș putea să concluzionez design-ul profilului ca fiind făcut pentru un film, unde protagonistul și-a construit singur mașina viitorului.

Aspectul retro pe care îl vedem peste tot este cel mai puternic afișat în partea posterioară. Aici blocurile optice sunt pixelate, LED-urile aminind de jocurile precum Tetris. Spectacolul vizual este garantat, ai ales dacă privești și partea inferioară a bării posterioare, iar aici se vede constrastul între nuanțele de gri. Un detaliu interesant este denumirea mașinii, de culoare albă, care pare că pluește peste stopul spate. Aș fi tentat să spun că design-ul lui Ioniq 5 împarte oamenii în două categorii. Că este alb sau negru, urât sau frumos, dar marea majoritate apreciază acest design, nu îl consideră învechit sau urât. Personal ador abordările retro realizate bine, dar tot trebuie să zic că designerii Hyundai au reușit să ofere un design original.

După ce te-ai familiarizat cu exteriorul, deschizi portiera și pășești în habitaclul care nu mai pare la fel de original, dar este foarte potrivit și în concordanță cu exteriorul. Spun că nu este la fel de original nu din prisma design-ului, ci mai degrabă a layout-ului. Design minimalist al consolei, totul grupat în două ecrane, iar volanul este cu 2 spițe. Am mai văzut asta la mai multe modele, într-un fel sau altul. Totuși, Ioniq 5 este foarte tehnologizat și extrem de spațios. Toată această reconfigurare a platformei electrice a însemnat o podea plată, deci spațiu foarte bun pentru picioarele pasagerilor, atât față, cât și spate, iar zona cotierei, poate culisa. Acest lucru este util în funcție de numărul pasagerilor. Dacă e să vorbim de șofer, acesta efectiv se poate relaxa în voie, spațiul este arhisuficient, iar posibilitățile de ajustare sunt nenumărate. Îmi place foarte mult că portierele sunt extrem de late, dau o senzație de siguranță, dar sunt ”scobite” în zona coatelor, așa că nu te simți strâns de ușă. Scaunele sunt relativ confortabile, dar fără prea mare susținere laterală și sunt învelite într-un material interesant, nu știu exact ce e, deoarece nu e nici piele, nici material textil, așa cum suntem obișnuiți. Pentru unii poate părea interesant, pentru alții nu prea, mai ales că sunt zone unde calitatea materialelor nu este prea bună. Plasticul de pe portiere este cam tare, dar gândit să fie durabil, deoarece este o zonă intens folosită. Bordul este din același material ca scaunele, dar mi-ar fi plăcut să fie din piele, deoarece este exact în zona vizuală, iar pielea arată mai bine.

Design-ul minimalist a însemnat că totul este concentrat în cele două ecrane de 12 inch fiecare. Grafica este extraordinară. La fel de bună ca pe oricare dintre rivali, dar nu superioară. Aș putea să o compar chiar cu cea a unui smartphone, mai ales că Hyundai îți oferă și o temă cu fundal alb și scris negru, la fel ca pe un telefon, plus modul true-tone pentru luminozitatea display-ului. În funcție de modul de condus, ecranul din spatele volanului are grafică diferită, mai agresivă sau mai relaxată. Totul e ușor de folosit, și ușor de găsit. E interesantă și poziționarea selectorului transmisiei, undeva în dreapta volanului, dar nu pe maneta stergătoarelor de parbriz ca la Mercedes Benz, ci mai jos, ceea ce necesită o oarecare obișnuiță. Mă trezeam că stau să caut maneta și în plus, nu aceasta se mișcă fizic, ci ai un buton rotativ în capăt, deci trebuie să te obișnuiești și cu selectarea treptei, deoarece D e în sus, iar R în jos, cumva contraintuitiv cu un selector clasic, unde modul Drive este în jos. Dar Hyundai spune că e mai ușor să ții minte că rotești butonul în față pentru a merge cu fața și în spate, pentru marșarier. Cum spuneam, ai nevoie de un timp de acomodare, dar nu e vreo problemă. Tot apropo de Mercedes Benz, design-ul ecranelor seamănă cu cel al ultimelor modele ale germanilor, dar în Ioniq 5 avem o zona mai amplă în partea din stânga, care este și magnetică, deci aici poți să-ți pui o poză, un post-it, reminder sau poți să o personalizezi cum vrei.

Am terminat cu ”originalitatea” lui Ioniq 5, acum e momentul pentru partea mai ”conservatoare”. Modul în care se conduce. Sincer nici nu mă așteptam să vină cu ceva foarte nou, pentru că nici nu prea ai cum în cazul unui model electric. Cu toate acestea, trenul de rulare pare extrem de competitiv, cel puțin pe hârtie. În test am avut varianta cu un singur motor electric, dar cu pachetul de baterii de 73 kWh. Acest sistem produce o putere echivalentă cu 217 cai putere și un cuplu instant de 350 Nm. Mai există și o variantă cu două motoare, care implicit are tracțiune integrală și care produce 305 cai putere. Varianta de bază, cea cu un singur motor și un set de baterii de 58 kWh, nu este disponibilă pentru piața din România. Hyundai Ioniq 5 din acest test este compromisul perfect, deoarece primești suficientă putere, dar și o autonomie bună de aproximativ 450 km. Sprintul de 7.4 secunde până la 100 km/h putea fi mai bun, dar mașinile electrice sunt destul de grele și performează mai bine pe accelerări scurte, adică exact ce ai nevoie în oraș sau pentru depășiri pe drumuri naționale.

Hyundai Ioniq 5 este confortabil la drum lung. Suspensiile balansează mașina ca pe o barcă, dar la denivelări scurte mașina tremură în partea din spate. Nu pare la fel de bine închegată. Asta e o problemă a mașinilor electrice, care vin cu suspensii rigide, pentru a face față masei ridicate. În zona de mijloc a telescoapelor lucrurile sunt confortabile, dar atunci când sunt gropi sau denivelări specifice pe marginea asfaltului, acestea se resimt puternic în habitacul. Dacă ar fi suspensii moi pe toată cursa telescopului, mașina ar avea un ruliu pronunțat, din cauza greutății. Fiecare producător încearcă setări de mijloc, iar în cazul unui model crossover, nu e nevoie de performanțe dinamice uluitoare. Hyundai Ioniq 5 se mișcă bine prin oraș, raza de bracare este foarte bună, în ciuda ampatamentului, direcție e ușoară, fără prea mult feedback, doar în modul Sport se simte ceva mai directă.

Poziția la volan e înaltă, ca într-un SUV, ceea ce ajută la vizibilitate, dar limitează senzația de dinamică. Puterea de peste 200 de cai se simte, cel puțin până la viteze de autostradă, dar nu aș numi Ioniq 5 o mașină sport. Nici nu cred că asta era intenția producătorului, ci mai degrabă să fie o mașină de familie, iar aici excelează. În cazul mașinilor electrice, contează acum autonomia, iar perioada de iarnă poate însemna o reducere și cu 20-30% a autonomiei. Spre deosebire de alte modele electrice testate, Hyundai Ioniq 5 chiar livrează autonomia indicată. În condiții de iarnă, cu temperaturi de aproximativ 1-2 grade, am avut o autonomie de 221 km cu 59% nivel de baterie. Pentru că e gândit pe o platformă electrică nouă, acest model poate fi încărcat de la orice stație de capacitate mare și poate ”lua” până la 232 kW, dar încă nu există în România stații atât de rapide. De la cele comune, de 22 kW și 50 kW se poate încărca full în aproximativ 3 ore sau într-o oră și 20 de minute. Totuși, pentru o încărcare de la 10 la 80% e nevoie de sub jumătate de oră. Platforma E-GMP este mult avansată infrastructurii actuale, astfel, va rămâne la fel de competitivă și peste câțiva ani.

Acesta nu este primul produs electric venit din partea celor de la Hyundai. Dar este primul gândit special pentru lumea viitorului, desenat privind cu un ochi în trecut. Este original, modern, extrem de tehnologizat și potrivit pentru familii care sunt în căutarea unui automobil electric, dar care să iasă din tiparele cunoscute.

Hyundai Ioniq 5 oferit pentru test drive de Hyundai Carbenta Oradea