Chiar dacă titlul acestui prim material scris din an, nu sună prea optimist, am început cum nu se putea mai bine sezonul competițional.

Pentru că video-urile sunt la mare cerere, iar algoritmii de social media mă împing spre astfel de content, mi-am propus ca aici pe blog să scriu mai mult lucrurile personale, cele de însemnătate pentru mine, nu neapărat test drive, interioare sau mașini noi, iar asta înseamnă bineînțeles, un epilog după fiecare etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. Probabil nu voi ajunge la toate. Probabil nu voi avea rezultate care merită spuse mai departe, dar să știți că atunci când se întâmplă ceva important, va fi un material scris, fie din inimă, fie din creier.

Prima etapă nu este doar despre ziua de duminică, chiar dacă doar aia contează. Este despre întreaga pregătire întinsă pe mai multe luni, în sezonul pre-competițional, cum ne place să spunem. Încă de anul trecut, când echipa BIR Team a ratat “la mustață” un podium în clasamentul Clasei 2, ne-am propus să participăm la toate etapele cu o mașină mult mai pregătită. Pot spune că avem deja experiența traseelor, a etapelor, nu prea mai are ce să ne surprindă, doar noi trebuie să ne îmbunătățim. Iar pentru a face asta, trebuie să lucrăm la tehnică. Mașina poate, am văzut rezultatele de anul trecut. Dar totuși, o modificare importantă pentru acest tip de trasee, presupune o frână de mână hidraulică. Pentru întoarceri mai rapide, atât de necesare in lupta cu secundele.

Așa am ajuns la Petru Ianăș. Cel care știe deja mașina, obținând un rezultat formidabil în ultima etapă de anul trecut, când a fost pentru prima dată la volanul Peugeot-ului nostru. Atunci, în doar două manșe, și mai puțin de 3 minute pe traseu, ne-a spus toate îmbunătățirile de finețe, tehnică și performanță. Cu aproape o lună înainte de debutul sezonului 2026, am ajuns în garajul lui, pentru binemeritatele îmbunătățiri la mașină, dar și pentru sfaturi atât de esențiale. Acesta a făcut o treabă excelentă cu frâna de mână, cu repartitotul, plus alte modificări.

Dar apoi a urmat o perioadă destul de haotică, cu schimbări de logistică, înscrieri, vize medicale, pentru că din 2026, ca să participi într-un campionat organizat sub egida FRAS, trebuie să fii legitimat unui club sportiv și să ai acreditare FRAS. Le-am făcut și pe astea, acum putem spune că suntem piloți semi-profesioniști. Pentru mine rămâne un hobby, o metodă de a scoate adrenalina, iar dacă rezultatele apar, cu atât mai bine. Nu cred că vreau să trec și să fac din asta ceva la modul profesionist. Mă bucur de întâlnirea cu prieteni, socializare, întrecere pe tabelul de timpi și eventual, o gustare, după etapă.

Ai spune că 3-4 luni e foarte mult, dar nici nu ne-am dezmeticit bine că vine ziua de 22 martie, încă luna Mărțișorului, astfel, începe Raliul Mărțișorului. Nu pot să spun că mi-am inceput ziua într-un mod plăcut, dar despre asta poate că vom vorbi într-un material viitor. Era prima etapă din an, cea “de la Conti”, așa cum o știu cei din interior, pe un traseu de viteză, dar și tehnică pe alocuri, mai ales la întoarceri. Toată parcarea, unde în timpul săptămânii, e plină de mașinile “corporatiștilor”, era acum goală, și abia atunci îți dai seama cât de mare, și potrivită e pentru o astfel de etapă. După vreo 2 ani în care la prima etapă am avut parte de ploi, anul acesta am fost întâmpinați pe margine de copacii înfloriți, ce mai? o priveliște superbă, chiar dacă de la volan nu prea ai timp să-i admiri. În schimb, la BIR Team e frumos, deoarece noi concurăm în clase diferite, astfel, fiecare, avem timp să-l privim de pe margine pe celălalt.

După un briefing de început și o recunoaștere per pedes a traseului, la ora 10:01 intra primul concurent pe traseu. Eu eram al doilea. “Ridicam praful”. Pentru mine au fost primele minute când foloseam o frână de mână hidraulică. Dar știam foarte bine traseul, iar această nouă modificare, doar a îmbunătățit experiența. În acest campionat, contează cea mai bună manșă, astfel, putem spune că prima intrare pe traseu este mai mult “de control”. Să simți mașina, suprafața, dar totuși să ai și niște timpi de referință. Pentru mine a fost exact așa cum m-am așteptat. Doi piloți extrem de buni, în topul Clasei 1, iar apoi veneam eu. După prima manșă, mi-am dat seama că nu am cum să urc mai sus pe podiumul Clasei 1, diferența de timp era mult prea mare, dar măcar încerc să obțin un timp mai bine.

Lupta în Clasa 2, în schimb, acolo unde piloteaza coechipierul meu Adi Ivanici, a fost mult mai strânsă. Dar și aici, pilotul și mașina de pe locul 1, nu are cum să fie ajuns de restul mașinilor. Astfel, Adi chiar pot să zic că s-a luptat pentru podium. La final în schimb, l-a ratat la mai puțin de o secundă, chiar dacă timpul lui a fost mai bun decât cel pe care l-am realizat eu, în aceeași mașină.

În manșa a doua, fiecare și-a îmbunătățit timpii cu aproximativ 1-2 secunde, asta mai mult datorită faptului că s-a mai încălzit, praful s-a mai ridicat, dar și că efectiv am fost mai concentrați. Între manșe, am primit din nou niște sfaturi utile, de tehnică de pilotaj de la Petru, care m-au ajutat să-mi consolidez poziția a treia pe podium. Nu pot să spun că am stat fără emoții, pentru că ceilalți piloți din clasă, îmi “suflau în ceafă”, dar până la urmă, a fost o etapă cu rezultate predictibile. Cam asta se întâmplă la traseele de viteză. Dacă nu se fac greșeli de pilotaj, mașinile sunt cele care decid clasamentul.

Nu e nicio problemă, vom avea încă 10 etape în 2026, fiecare diferită, cu caracteristicile ei, iar asta mă bucură în acest campionat, că îți oferă nu mai puțin de 11 etape complexe, pe diferite trasee, încât să te bucuri de motorsport în condiții de siguranță.

Cu o cupă nu se face primăvară, dar trebuie să recunosc, arată bine această cupă în peisajul acesta primăvăratic. Sunt conștient că mai am mult de muncă. În primul rând să slăbesc, să am eu efectiv o condiție fizică mai bună. Apoi, să “absorb” cât mai eficient sfaturile celor mai experimentați despre cum ar trebui să folosești toate resursele mașinii, pentru a câștiga fiecare milisecundă pe traseu. Trebuie să stau mai mult la volanul mașinii, ca atunci când avem concurs, să stau cât mai puțin.

Sunt mulțumit de acest rezultat. Cam maximul ce îl puteam obține în această etapă. Trebuia să vedem un podium și pentru colegul Adi Ivanici, din simplul motiv că a alergat mai rapid, dar el concurează într-o clasă mai competitivă.

Urmează o etapă mult mai tehnică, unde diferențele de timpi sunt mai mai mici. În jurul Sălii de sport din Dumbrăvița, la liziera pădurii, printre păpădii, aș putea spune că este etapa preferată. Să vedem dacă toate sfaturile se prind de mine.

Pentru al treilea an la rând, principalul susținător pentru noi în acest campionat este Clinica de Recuperare Fiziotera Concept.

Fotografii realizate de Robert Sava

Peugeot 2008 în Tur de Arhitectură – Povestea

Visez la acest proiect de cel puțin doi ani de zile. Totul a pornit de la ”Călător în Banat”, adică o descoperire a obiectivelor turistice din Banat, pe care le poți vedea de la volanul modelului tău Peugeot. Fiind pasionat de călătorii, de condus, dar și de istorie și arhitectură, am vrut să văd și niște obiective construite de om, nu doar de natură. Trebuie să recunosc că nu a fost o idee neapărat nouă, deoarece prin 2018, Asociația Ariergarda a realizat un ghid al conacelor și castelelor din Timiș, așa că încet, încet, am tot gândit și am schițat un traseu personal, sub brandul turațiiscrise.ro, prin care pot aduce în lumina publicului, aceste conace. Dacă vă gândiți care este asocierea dintre conace și mașini, ei bine, trebuie menționat că aceste clădiri reprezintă reședințele extraurbane ale nobililor care au trăit odată în Banat. Deci ca să ajungi la ele, trebuie să ai o mașină. În unele sate poți să ajungi chiar și cu trenul, dar aici fiind un blog auto, mi-a fost mult mai ușor să aleg o mașină.

Așa a apărut în peisaj Peugeot 2008. Acesta a primit anul acesta un facelift binemeritat, care îl pune și mai bine în linie cu frații din gamă, deoarece design-ul exterior este mult mai agresiv și mai apropiat de spiritul de leu a mărcii franceze. Importatorul Peugeot în România, Trust Motors, mi-a oferit un astfel de model pentru a-l promova și pentru a mă plimba pe la aceste conace. În Timiș sunt documentate 31 de conace și castele, dar multe dintre acestea nu au rezistat testului timpului, așa că astăzi mai sunt doar pereții sau fundația. Totuși, am găsit 6 conace care pot fi vizitate, renovate sau nu, dar fiecare prezentate într-un stil propriu, deoarece fiecare aduce câte o fărâmă de istorie în lungul șir de evenimente ce s-au întâmplat în partea această de țară în ultimii 250 de ani.

Pe parcursul a două luni de filmări, am învățat foarte multe. Ne-am întâlnit cu oameni interesanți, pasionați, istorici, proprietari, care ne-au arătat atât istoria, cât și arhitectura. Am savurat fiecare moment atât la volanul Peugeot-ului 2008 GT Facelift, cât și în minutele de interviu. Așa am simțit eu toată această călătorie.

Aveam lista cu cele 6 conace pe care urma să le vedem, dar mai trebuia stabilită o ordine în care să le prezentăm. Logistica pentru un astfel de proiect este extrem de complexă, deoarece trebuie ca în același timp să fie disponibili oameni, mașina, vremea să fie ok, locația să nu fie ocupată și câte și mai câte. Chiar dacă au fost unele lucruri ce s-au schimbat în ultimul moment, din punctul meu de vedere a ieșit exact așa cum am visat cu doi ani în urmă. Prima locație în care trebuia să ajungem era chiar la 25 de kilometri de Timișoara, în satul Murani. Am ales conacul de aici, deoarece am vrut să arat de la bun început, cum ar trebui manageriat un astfel de obiectiv și ce înseamnă să îl pui în circuitul turistic. Conacul Murani se află chiar în centrul zonei de agrement de la Domeniile Murani. Aici, un antreprenor timișorean, a înțeles importanța acestui obiectiv, iar pe lângă conac, a construit un parc de aventură, un restaurant, o sală de evenimente, dar și alte locuri de distracție pentru copii. Astfel, pornind de la rezonanța istorică a conacului, a reușit să atragă cât mai mulți turiști, exploatând la maxim zona. Primul episod din turul nostru de arhitectură este disponibil integral aici:

Primul episod a fost foarte bine primit de toată lumea. Un astfel de documentar, filmat într-un mod cinematic, profesionist nu a mai fost realizat până acum despre conacele din Timiș, așa că am putut să arătăm lumii cum vor fi celelalte episoade. Totuși, erau mulți ce ne-au întrebat cum am pornit acest proiect? Astfel, pentru al doilea episod, am stat de vorbă cu domnul Ioan Gropșian, de la Asociația Ariergarda, care ne-a povestit în detaliu cum a documentat împreună cu Ovidiu Forai toate conacele. Ne-am întâlnit chiar în centrul Timișoarei, în fața Castelului Huniade, cea mai veche clădire din oraș și, într-un fel, castelul de la care au ponit celelalte.

După interviul inițial, am aflat și despre importanța canalului Bega, astfel, împreună cu domnul Gropșian, am plecat să vedem conacul Ambrozy din Remetea Mare, dar de pe malul opus al canalului Bega. A fost o incursiune în istoria familiei Ambrozy, dar și o relatare istorică cum nu ne așteptam. Aici ne-am folosit pentru prima dată de calitățile în teren accidentat ale lui Peugeot 2008 GT Facelift, deoarece trebuia să trecem un câmp pentru a ajunge pe malul Begăi.

În acest episod am mai văzut și Conacul Ottlik de la Izvin, cel mai mic conac din turul nostru, dar unul foarte frumos, care astăzi aparție de Regia Națională a Pădurilor Romsilva și este sediul Hergheliei din Izvin. Astfel, întreaga zonă din jurul conacului poate fi vizitată. Al doilea episod poate fi văzut aici:

Deja trecuseră două săptămâni de postări zilnice, lumea știa deja istoria acestui proiect, a văzut cum a pornit, cum va fi filmat, dar totuși, nu ne îndepărtasem prea mult de Timișoara. Așa că pentru al treilea episod, am ajuns la Sânnicolau Mare. Cea mai îndepărtată locație din turul nostru, unde am regăsit Castelul Nako. Probabil cel mai frumos castel din această serie de documentare și pentru că este renovat relativ recent. Aici am fost primiți cu mare bucurie, deoarece în Castelul Nako este și Casa de Cultură a orașului, așa că orice promovare este binevenită. Ni s-au deschis porțile castelului să intrăm cu Peugeot-ul 2008 GT Facelift exact acolo unde a fost și caleașca contelui Nako. Le mulțumim pe această cale, pentru primirea călduroasă. Istoria castelului este cu atât mai interesantă, când vezi castelul renovat. Acest episod poate fi văzut aici:

Pentru al patrulea episod, am păstrat drumul pe lângă graniță și am ajuns la Jimbolia. Conacul Csekonics din centrul orașului aparține tot de o administrație locală, mai exact, aici se află primăria. Astfel am aflat că întreaga zonă din vestul Banatului era împărțită între familii nobiliare, iar familia Csekonics a avut un conac chiar mai mare, dar care din păcate nu mai există astăzi. În 200 de ani de istorie se pot întâmpla foarte multe, trec multe imperii, regimuri, incendii, descendeți care efectiv nu sunt interesați, așa că e interesant și că acestea au mai rămas în picioare. Sediul primăriei funcționează aici încă din perioada interbelică. Acest episod este disponibil mai jos:

Odată cu vizita la Jimbolia, am fost invitat de Banat Podcast să povestim despre proiectul ”Peugeot 2008 în Tur de Arhitectură”, dar și despre Turații Scrise, despre mașini, dar și proiecte de viitor. Astfel, la mijlocul proiectului, am simțit importanța și dorința oamenilor de a vedea cât mai multe despre conacele din Timiș. O discuție jovială și interesantă cu Radu de la Banat Podcast poate fi văzută aici:

Spunea la începutul articolului că fiecare conac sau castel a fost prezentat în stil propriu, iar după cele care aparțin instituțiilor, a fost rândul unui conac ce este deținut de o familie privată. Istoria conacului Nikolici de la Rudna este la fel de interesantă și la început, acum aproape 250 de ani, dar și recentă, adică de 22 de ani de când a fost cumpărat de Maria Radermacher, împreună cu soțul ei. Acesta a fost probabil cel mai emoționant interviu, deoarece aici nu e vorba de investiții masive, nu este vreo instituție în spate, nici măcar ceva fonduri. Doar o familie ce a vrut să readucă la viață un conac boieresc. Istoria familiei Nikolici, dar și a conacului, am povestit-o aici:

Parcă nici nu mă așteptam să ajungem atât de repede la finalul turului nostru. Două luni de călătorii, două luni de documentări și filmări, redate într-o oră de filmare. Ultimul conac pe care l-am filmat a fost Conacul Mocioni din Foeni. Unul dintre cele mai mari și cele mai vechi din Timiș. Acum este în plin proces de renovare, speram să fie terminat pe când am ajuns noi, dar autoritățile spun că va fi deschis spre finalul anului. Totuși, am văzut că lucrările sunt foarte avansate, acoperișul este terminat, iar fațada este în proporție mare finalizată. Pentru că la acest conac nu am poposit foarte mult, drumul spre casă a fost despre mașina care ne-a purtat aproape 1000 de kilometri prin Timiș.

Peugeot 2008 este unul dintre cele mai vândute SUV-uri ale francezilor și pe bună dreptate. Odată cu acest facelift, 2008 devine și mai atrăgător, îmi place în mod deosebit noua parte frontală cu luminile de zi verticale, asemănătoare ghearelor unui leu, dar și noul design al jantelor pentru versiunea de echipare GT. Peugeot 2008 Facelift pornește în România de la 20.707 euro cu TVA inclus, pentru versiunea de echipare Active și motorizarea 1.2 PureTech 100 și transmisia manuală.

Versiunea testată are un preț de 26.029 euro fără TVA, unde vorbim de echiparea GT, ce vine cu un opționale spectaculoase, cum ar fi scaunele electrice cu funcție de masaj, pachetul Advance Grip control, adică un control al tracțiune cu încă 3 moduri, volanul specific GT, plafonul Black Diamond, farurile full-LED sau instrumentarul de bord 3D Quartz. În plus, mașina pe care ați văzut-o în imagini are o motorizare 1.2 PureTech de 130 de cai putere și o transmisie automată EAT8 cu 8 rapoarte. Din punctul meu de vedere cea mai potrivită motorizare pentru un Peugeot 2008. Deoarece oferă putere suficientă, iar datorită transmisiei automate, este extrem de confortabilă la condus, mai ales în oraș. Consumul de carburant este mai mult decât decent, valoare oficială fiind de 6 l/100 km.

Dar cel mai impresionat am fost de modul în care se conduce Peugeot 2008 GT Facelift. Setările suspensiei sunt aproape perfecte. Suficient de moi pentru a trece cu ușurință peste denivelări, dar suficient de rigide ca să îți ofere un comportament dinamic pe viraje. Atunci când treci în modul Sport al trenului de rulare, instrumentarul de bord și iluminarea ambientală devin roșii, iar răspunsul pedalei de accelerație este mai fin. Transmisia schimbă în zona superioară a turometrului, iar odată obișnuit cu volanul tipic Peugeot, vei găsi un SUV foarte sportiv. Direcția este precisă, știi exact unde se află roțile față și e o plăcere să-l conduci pe viraje.

Peugeot 2008 oferă și foarte mult spațiu interior, chiar dacă face parte, teoretic din clasa mică. În spate pot lua loc 3 pasageri, iar portbagajul este suficient de mare pentru toate bagajele sau, așa cum am văzut, tot echipamentul de filmare.

La fel cum Peugeot 2008 este sculptat, desenat, chiar arhitectural aș putea spune, așa am aflat istoria conacelor și castelelor. Pornind de la o idee și dezvoltând-o alături de Trust Motors, am reușit să realizăm o serie de documentare, cum nu au mai fost în această zonă.

Screenshot

Opel 1000 Corsa – Anduranță în citadină – Sudul României

De multe ori, când testez o mașină, îmi ajung câțiva zeci de kilometri pentru a înțelege și pentru a-mi da seama cum se conduce. Mai ales când vorbim de o mașină gândită pentru oraș, e suficient să rulez în traficul urban, să văd cât de bine se strecoară printre mașini, cât de repede găsesc un loc de parcare și bineînțeles, cât consumă. Odată cu apariția facelift-ului noului Opel Corsa, Trust Motors m-a provocat la un test de anduranță, tocmai pentru a vedea și cum se comportă la un drum lung. Astfel, a venit ideea unui material denumit sugestiv ”Opel 1000 Corsa”. Adică o ”cursă” de 1000 de kilometri traversând țara, legând capitala României de Timișoara, locul de unde a pornit și proiectul turatiiscrise.ro.

Dar nu vom merge pe drumul clasic, ci vom face un tur al țării, odată prin sudul țării, apoi să ne întoarcem prin nord, îmbinând atât plăcerea condusului, cu pasiunea mea de a explora obiective turistice. Ideea unui ”1000 Corsa” a venit bineînțeles de la ”Mille Miglia”, celebra cursă de o mie de mile romane și pentru că în italiană, numele micului hatchback înseamnă exact ”cursă”.

Opel Corsa este unul dintre cele mai longevive nume din clasa mică, cu o istorie începută tocmai în 1982, ce s-a întins pe parcursul a 6 generații și acum un facelift. Primele modele Corsa au fost exclusiv cu 2 portiere, dar în 1984 a apărut primul Corsa cu 5 uși, așa că putem spune că celebrăm aniversarea a 40 de ani, prin acest test de anduranță. În imagini vedem o versiune Corsa GS, care vine propulsată de o motorizare arhicunoscută în gamă, un propulsor 1.2 PureTech pe benzină, ce produce 100 de cai putere și este conectat la o transmisie automată cu 8 rapoarte. Din punctul meu de vedere, este cea mai bună combinație de motorizare și transmisie pentru o mașină de oraș, pe care vrei să o scoți ocazional la un drum lung. Mai jos veți citi despre consumuri, impresii de condus și bineînțeles, performanțe.

Călătoria noastră începe chiar în centrul Bucureștiului, în fața Casei Poporului, într-un trafic extrem de aglomerat, dar este momentul potrivit pentru a înțelege calitățile urbane ale noului Opel Corsa. Odată urcat la volan, vei găsi o poziție extrem de bună, cu scaun ce coboară foarte jos, volan reglabil atât de adâncime, cât și pe înălțime, dar și foarte mult spațiu interior. Chiar dacă face parte din clasa mică, Opel Corsa a crescut mult în dimensiuni interioare, păstrând gabaritul compact al exteriorului. E foarte ușor să îl manevrezi în traficul urban, iar când stai bară la bară, sistemul start/stop ajută la consum redus. Pentru prima parte a călătoriei, am decis să ieșim pe autostrada A1 spre Pitești, cu destinația Craiova. Astfel, puteam să vedem cum se comportă un Opel Corsa și pe autostradă și la viteze mai ridicate.

În ciuda vremii extrem de schimbătoare, am descoperit că Opel Corsa este foarte silențios la viteze de autostradă, motorizarea de 1.2 litri îți oferă suficientă putere pentru depășiri și pentru a menține viteza constantă. În doar o oră și ceva am ieșit de pe autostradă și am intrat pe drumul național spre Craiova. Aici, unde asfaltul nu e tocmai perfect, Opel Corsa absoarbe foarte bine denivelările din drum și are un comportament similar cu al unui model dintr-o clasă superioară.

Sudul țării este destul de sărac în obiective turistice, iar drumul expres de la Pitești la Craiova nu îți oferă prea multe peisaje spectaculoase. Am decis astfel să ne continuăm drumul spre Drobeta Turnu Severin și să ne apropiem de Dunăre, în speranța de a găsi un loc unde putem să admirăm mai bine facelift-ul noului Opel Corsa.

Se pare că vremea a ținut cu noi, iar când am ajuns la Drobeta Turnu Severin, a ieșit soarele, exact când parcam în portul de la Dunăre. Cu priveliștea impunătoare, dar liniștitoare a fluviului în spate, am poposit câteva minute să-i analizăm exteriorul. Facelift-ul aplicat acestei generații aduce schimbări importante ce pune noul Opel Corsa mult mai bine în noua linie de design a gamei. În primul rând vei observa noile blocuri optice integrate în ”Opel Vizor” adică grila centrală, de culoare neagră, asemeni unui ”vizor”, unde, pe versiunea de echipare GS, are sigla companiei ”Opel Blitz” de culoare neagră. Blocurile optice sunt de asemenea spectaculoase, deoarece oferă tehnologie Matrix LED, o premieră în clasa mică. Acestea sunt denumite Inteli-lux LED și au 14 fascicule LED, spre deosebire de cele 8 ale modelului prefacelift, care ajută și mai mult în a ”masca” mașinile care vin din față. Partea din față este completată de prizele de aer de pe laterale și grila radiatorului de tip fagure unde regăsim luminile de ceață, de asemenea cu LED. Un element spectaculos al părții frontale este design-ul capotei, cu o muchie agresivă, exact pe mijloc, element regăsit doar pe modele sportive.

În niciun caz nu poți să spui despre Opel Corsa că este un model mic, deoarece atunci când îl privești din lateral, vei vedea o linie a geamurilor destul de lungă, ce urcă ușor spre lunetă, iar în cazul acestei versiuni, plafonul este negru, o dotare opțională, care ajută la senzația de spațiu și contrastează frumos cu nuanța exterioară Grafik Grey, în premieră pe un model Corsa. Pentru versiunea GS avem jante pe 16 inch, cu design Tornado, diamantate, care sunt perfect proporționate cu restul caroseriei, dar nu sunt atât de mari, încât să răpească din confortul la rulare.

La posterior, facelift-ul aduce elemente sportive, atât de cerute de clienți, printre care amintim eleronul deasupra lunetei, care se continuă din plafon, lumina de ceață poziționată sportiv în partea de jos, iar odată cu acest facelift, denumirea modelului este centrată pe capacul portbagajului.

În timp ce admiram exteriorul, nu puteam să nu observ și locația în care ne aflam. Drobeta Turnu Severin este un punct important de legătură, fie că vorbim de trafic sau de turiști. Aici, aproape de Dunăre, putem vedea Castelul de Apă din oraș, un turn cu arhitectură spectaculoasă, care în prezent este un centru pentru expoziții sau galerii de artă. Drobeta Turnu Severin a fost și o zonă importantă în istorie, unde se află Castrul Roman sau Cetatea Medievală a Severinului.

Lăsăm Dunărea și orașul în spate și pornim spre nord, în drumul nostru către Timișoara. La doar câțiva zeci de kilometri de Drobeta Turnu Severin ieșim de pe drumul principal pentru a vizita Băile Herculane. Una dintre cele mai cunoscute stațiuni balneare din țara noastră, Băile Herculane și-au câștigat notorietatea în ultimii ani și din cauza degradării puternice a clădirilor și obiectivelor turistice. Totuși, unii antreprenori, dar și autoritățile, au înțeles importanța acestor locuri, iar încet încet, multe clădiri au fost renovate și reincluse în circuitul turistic, iar obiectivele turistice au fost reabilitate, cum ar fi Podul de Piatră, primul pod construit în curbă, din Europa. Am putut să avem un cadru cu noul Opel Corsa facelift trecând pe acest pod spre Piața Hercules.

Întreaga zonă din Parcul Național Domogled-Valea Cernei poate fi explorat, fie prin drumeții, fie pe drumurile șerpuite ce trec prin sate pitorești. Aici a fost momentul perfect pentru a reflecta asupra calităților dinamice ale noului Opel Corsa cu motorul 1.2 PureTech de 100 de cai putere. Puterea este transmisă eficient către roțile față, simți din plin toți caii, dar cel mai mult mi-a plăcut cum se simte direcția. Setările sunt atât de bine echilibrate, oferindu-ți atât greutate specifică pentru a știi exact unde sunt roțile față, dar și suficient de ușoară, petnru a nu se simți artificială. Odată cu poziția de condus joasă și sportivă, chiar te poți distra la volanul unui Opel Corsa. Acesta oferă inclusiv 3 moduri de condus, iar dacă în modul Eco totul este concentrat pentru consum redus, în modul Sport, accelerația devine mai fină, motorul este mai vioi, iar transmisia schimbă mult mai târziu. Aderența și stabilitatea pe viraje te fac să te gândești dacă mai este nevoie de un posibil Opel Corsa GSi?

Ieșind din Parcul Național Domogled-Valea Cernei, ne îndreptăm rapid spre Timișoara, unde vom face pauza înainte să explorăm zona de nord a țării. De la Băile Herculane până la Timișoara sunt doar 2 ore de condus, dar este relaxat și relativ în coborâre, așa că până la intrarea în capitala Banatului, consumul înregistrat pe computerul de bord a fost de doar 5.8 l/100 km. După aproape 500 de kilometri și mai multe ore la volanul noului Opel Corsa, am ajuns la intrare în Timișoara, acolo unde se află noul showroom Opel din oraș.

Acestea a fost traseul prin sudul țării, din călătoria noastră de 1000 de kilometri la volanul noului Opel Corsa facelift. Am descoperit o citadină care face față cu brio atât condusului pe autostradă, pe drumuri virajate, dar și în care poți să stai fără probleme 8 ore, totul în confort deplin. Abia aștept să vedem ce ne rezervă drumul de întoarcere.

Proiectul ”Opel 1000 Corsa” este susținut de Trust Motors.