Posts

Alfa Romeo Tonale – Test Drive

Alfa Romeo Tonale – Nuova Era

Există o expresie italiană care, în ultima vreme este tot mai folosită: ”dolce far niente”, în traducere liberă i-am spune ”frumusețea de a nu face nimic”. Bineînțeles că pentru majoritatea popoarelor, ar putea fi inacceptabil să ”stai degeaba”, numai că pentru italieni, asta poate fi considerată chiar frumusețea vieții. Să deguști un espresso la o cafenea cu doar două scaune, să privești valurile mării lovindu-se de stâncă sau doar să te plimbi pe străduțe înguste, încărcate de istorie. Pentru unii sunt pierdere de timp, numai că viața este făcută și din clipe de relaxare. O astfel de referință aș pune-o în dreptul producătorului Alfa Romeo. Care niciodată nu s-a conformat pieței, oferindu-ne mașini seducătoare, nu neapărat de volum. Această strategie a avut succes în rândul pasionaților, care tresar de fiecare dată când aud de un model Giulia cu tracțiune pe puntea spate și un motor V6 la 90 de grade, numai că succesul comercial nu poate fi susținut doar de fani. Totuși, pentru a avea în continuare modele Alfa Romeo pe care să le punem poster în cameră sau garaj, italienii trebuie să construiască mașini care se vând. Iar piața cere acum SUV-uri. SUV-uri compacte și hybride.

Cred că este pentru prima dată când Alfa Romeo oferă în timp util o mașină care se cere de către clienți. Este totodată și primul model Alfa nou în ultimii 6 ani și primul hybrid. Asta înseamnă că producătorul italian intră într-o nouă eră și chiar dacă nu este pe placul tuturor, sper ca pe termen lung, această strategie să funcționeze. Așadar, este Alfa Romeo Tonale salvatorul mărcii?

Unul dintre modelele mele preferate din istoria recentă Alfa Romeo, a fost hatchback-ul 147, care oferea un design fantastic în același moment în care un VW Golf era extrem de banal. În 2022 nu se mai caută hatchback-uri, ci SUV-uri, dar pentru mine, noul Alfa Tonale este acel hatchback pentru zilele noastre. Așa îl văd. Dacă ar avea o suspensie mai joasă, ar putea fi considerat astfel. Prezentat ca și concept în 2019, nu s-au schimbat foarte multe pentru varianta de serie. Alfa Romeo Tonale este fără îndoială un produs Alfa, având absolut toate elementele specifice.

Vorbesc aici bineînțeles de grila triunghiulară ce se întinde până în partea inferioară, lăsând în continuare locului plăcuței de înmatriculare în dreapta. Bara frontală este relativ agresivă, având prize de aer generoase atât pe laterale, cât și sub grilă. Aceasta amintește de cea a fratelui Stelvio. Apropo, denumirea ”Tonale” vine tot de la un drum de munte din Alpi. Spre deosebire de frații Giulia/Stelvio, Alfa Tonale vine cu un set de blocuri optice mult mai moderne, care oferă acum iluminare cu LED și o semnătură luminoasă distinctă cu câte 3 elemente în fiecare far. Oarecum acestea amintesc de modelul Afla SZ construit de Zagato în 1989. Pentru a reduce costurile, atât de necesare pentru succesul comercial a lui Tonale, acesta este construit pe platfoma lui Jeep Compass, dar reușește să fie foarte distinct chiar și privit din profil. Linia plafonului este foarte frumoasă, nici prea arcuită, nici prea pătrățoasă, ca în cazul fratelui american, iar proporțiile capotei și consolelor față-spate sunt foarte potrivite. Tot din profil ies foarte bine în evidență jantele cu design specific Alfa Romeo de diametru foarte mare pentru această caroserie, 20 de inch, iar întreaga parte inferioară este înconjurată de plastic negru, dar vopsit lucios. În cazul lui Tonale nu se pune accent pe calități de offroad sau robuste, ci mai degrabă de personalitate urbană.

Pentru că asta vrea să fie Tonale. Un SUV urban, pe care poți să-l folosești ușor în oraș, fără teama bordurilor, dar totuși să ai stilul specific italian. La posterior, Tonale are un design în ton cu partea frontală. Se vede casa de design italiană, care poate desena o mașină cap-coadă. Blocurile optice sunt la fel, înguste, au aceeași semnătură cu 3 elemente LED, dar sunt unite de o bandă luminoasă. Denumirea modelului este scrisă ”de mână” în centrul capacului portbagajului, iar bara posterioară are un aer sportiv, chiar dacă ieșirile sistemului de evacuare sunt false.

Alfa Romeo Tonale este desenat în cel mai pur stil Alfa Romeo pentru 2022, oferind linii seducătoare într-un segment dominat de automobile relativ banale. Totuși, nu pot să nu mă gândesc, așa cum am zis mai sus, la un hatchback cu același design și proporții, doar că mai coborât și fără elementele specifice de SUV. Sunt convins că fanii Alfa ar aprecia mai mult un astfel de model.

Tonale intră în segmentul SUV-urilor premium sub-medii, adică acolo unde are rivali precum BMW X1, Mercedes Benz GLA, Audi Q3 sau Volvo XC40. Asta înseamnă că interiorul trebuie să se ridice la standardele de clasă, iar aici italienii chiar au reușit să aducă habitaclul la un nivel premium. În primul rând, design-ul este unul în linie cu cel al fraților Giulia/Stelvio, dar adus la tehnologia și modernitatea din 2022. Instrumentarul de bord este acum complet digital, având o diagonală de 10.2 inch, dar este incorporat în acele ornamente rotunde, ca în cazul vechilor ceasuri analog. Acest design poartă denumirea ”Cannocchiale”. Grafica este foarte bună, chiar dacă la prima vedere pare simplistă, totul fiind alb pe negru, dar ”ceasurile” de bord pot avea un design retro, pe care l-am folosit cel mai des. Volanul este preluat de la Giulia/Stelvio și are în continuare butonul de pornire lângă spița volanului. Modernismul interiorul este dat de planșa de bord cu ecranul sistemului de infotainment preluat de la noul Fiat 500, și care este foarte ușor de folosit, grafica este excelentă, este rapid în utilizare și chiar dacă pe acesta sunt incorporate mare parte din funcții, este destul de ergonomic. Comenzile climatizării sunt separate și au butoane fizice, deci ajută să nu-ți iei ochii de la drum, inclusiv design-ul aeratoarelor este frumos, fie că vorbim de cele centrale sau de cele laterale, rotunde. Rotița pentru selectarea modurilor de condus are o poziționare diferită față de cea din interiorul unei Giulia, la fel și levierul transmisiei, care are un design ceva mai convențional.

În Alfa Romeo Tonale stai foarte bine. Poziția la volan este suficient de joasă încât să nu te simți ca într-un SUV, iar scaunele ediție de lansare ”Speciale” sunt foarte bine profilate. Pentru un sentiment de sportivitate accentuat, în spatele volanului ai aceleași padele din aluminiu, atât de apreciate pe frații mai mari. Ai putea spune că Alfa Tonale este gata să cucerească Pasul Tonale, în drift și bulborosit de evacuare. Numai că nu asta se cere. Marea majoritate a clienților nu vor gălăgie și dramatism. Vor un automobil stilat, frumos, echipat, care să-i plimbe prin oraș, la mall și eventual la un drum ceva mai lung. Iar din acest motiv, Alfa Romeo Tonale nu se ”chinuie” să oferă o platformă sau motorizări carismatice. În schimb este primul model Alfa Romeo hybrid.

Aș putea spune că este mai mult un mild-hybrid, deoarece sistemul de electrificare dispune de un mic motor electric poziționat în cutia de viteze cu 7 rapoarte și dublu ambreiaj. Acesta poate pune în mișcare mașina la viteze mici, astfel în traficul bară la bară sau la manevrele de parcare, motorul termic nu funcționează deloc. Totuși, stocarea bateriei este de doar 0.8 kWh, prea puțin pentru a pune susține un condus complet electric la viteze mai mari. Deocamdată, aceasta este cea mai bună soluție de electrificare pe care Alfa Romeo a găsit-o. Acest sistem hybrid și noua transmisie revoluționară, lucrează în concordanță cu un motor de 1.5 litri, ce produce 130 de cai putere și 240 Nm. Probabil sunt valori mult sub ceea ce ne așteptam de la o Alfa Romeo, dar așa cum spuneam, Tonale este orientat către un target diferit, clienți ce nu vor performanțe extreme de la un SUV de oraș. Astfel, sistemul mild-hybrid și cilindreea mică rezultă într-un consum de carburant mai redus, mai ales în traficul urban. Cu toate că valoarea oficială este undeva între 5.7-6.3 l/100km, eu am reușit să obțin un consum de aproape 9 l/100km, asta în condiții de test drive, iar mașina avea numai 200 de km la bord.

Pentru a reuși în această clasă extrem de aglomerată, nu doar de rivalii premium, dar și de concurența asiatică foarte apreciată în țara noastră, Tonale trebuie să vină cu ceva nou, cel puțin din punctul de vedere al calităților dinamice. Vorbim totuși de o Alfa. Încă din primii kilometri, îți dai seama de direcția specifică italienilor și regăsită mai ales pe Giulia. Orice rotire a volanului, cât de mică, este foarte directă, iar mașina schimbă direcția foarte rapid. Totuși, în cazul lui Tonale, pentru că e un SUV cu gardă la sol mai înaltă, mașina chiar dacă își ”mută” botul repede, intervine și sentimentul de ruliu. Asta scade puțin din sentimentul de sportivitate, dar este un sentiment de puțină durată, deoarece după înclinarea inițială, mașina se așează bine pe trasă. La acest lucru ajută și jantele cu diametru mare și implicit talon mai mic pentru anvelope. Atâta timp cât suprafața de rulare este lină, Alfa Tonale se conduce mai bine decât multe alte rivale din segment. În mod ironic, aceleași jante mari nu ajută deloc la un comportament plăcut atunci când dai de denivelări sau guri de canal. Mașina începe să tremure, iar toate imperfecțiunile se simt în spătarul scaunului.

Un alt aspect în contradictoriu ar fi chiar noua transmisie. În esență, aceasta funcționează foarte bine, suficient de lin, dar pentru că acolo mai există un motor electric schimbarea rapoartelor, mai ales pe retrogradare, duce la o întârziere în răspuns. Bineînțeles că dacă selectezi modul de condus Dynamic, această senzație dispare, dar nu tot timpul vrei să conduci cu turația spre zona roșie. Alfa Romeo Tonale este un amalgam de sentimente, în care vrea să îți ofere câte ceva din spiritul Alfa, dar cu tehnologie modernă. Numai că Alfa Romeo nu a mai avut până acum un astfel de tren de rulare, așa că nu ai cum să nu te gândești la siglă și la dinamică, chiar dacă vorbim de un SUV de oraș.

Alfa Romeo Tonale ar trebui privit din altă perspectivă. Acesta face parte dintr-o nouă eră pentru italieni. Amintirile trecutului ar trebui să dispară încet-încet. Fie că ne place sau nu. Acesta este drumul spre electrificare totală pe care italienii o vor din 2027. Aș putea spune că Tonale este un produs de tranziție, dar unul în care Alfa Romeo își pune mari speranțe de reușită. Pentru că dacă Tonale se va vinde, dacă tot mai mulți clienți, nu doar iubitorii de Alfa l-ar avea în garaj, asta ar însemna că modele precum Giulia QV pot avea în continuare tracțiune spate și motor în V. Pentru cât timp, nu știu, dar măcar e bine să visăm.

Alfa Romeo Tonale Editione Speciale oferit pentru test drive de Silver Motors Timișoara

Fotografii realizate de Adi Moga

Alfa Romeo Stelvio – Espresso lungo

Sunt multe lucruri la care se pricep italienii. Cafeaua espresso, pizza, design, dragoste, pasiune. Din multe puncte de vedere fac lucrurile fără compromis, iar în totul pun suflet. Dar lumea se schimbă, iar pentru lumea auto, ca să fii în top, trebuie să te încadrezi în tendințe. Într-un fel este păcat, deoarece de multe ori ”lumea” nu alege cu inima, iar preferințele personale sunt dictate de societate sau făcând compromisuri. Cel mai bun exemplu în acest sens este piața în continuă creștere a SUV-urilor. Acestea sunt motorul de vânzări pentru orice companie, chiar dacă filozofia acestora nu se împacă deloc cu sufletul înfierbântat de italian.

50783015_1929528530489907_463013395952566272_n Totuși, pentru a se menține pe piață, dar și pentru că cererea părea mare, Alfa Romeo a construit primul lor SUV. Da, acea Alfa, pasională, roșie, fără compromis când vine vorba de experiența condusului, a ”ridicat” o caroserie pentru a produce un concurent pentru marea de SUV-uri premium. Numai că, vorbind de Alfa Romeo, lucrurile nu stau atât de banal. Când te gândești la un Sport Utility Vehicle, primul cuvânt începe să devină uitat de majoritatea. Dacă o Skoda Kodiak se agață de cuvântul Utility, iar un Kadjar este doar un Vehicle, Alfa Romeo pune mare accent pe Sport, dar spunându-i Dynamic. Pentru italieni, compromisul unui SUV este din partea lor, nu din partea clientului. Tehnologia sau materialele, trec pe locul al doilea, în schimb design-ul și mai ales experiența de la volan sunt mai presus de toate. Botezând primul lor SUV, Stelvio, după celebrul drum cu 75 de viraje, te gândești cât de bun va fi pe viraje o Alfa înălțată.

50685989_344065976321646_8734798246846660608_n Pentru a-mi face o părere cât mai clară despre noul Alfa Stelvio, am luat cu mine cel mai mare pasionat Alfa Romeo, dar care este cel mai mare contestatar al SUV-urilor. Voiam să-i aud părerea. La sfârșitul articolului o să o găsiți. Până atunci, nu poți să scrii despre o Alfa fără să discuți despre design. Cum spuneam, italienii mizează pe design pasional, sărind de la bun început peste utilitate și desenând un SUV cu alură de coupe. Linia lunetei este foarte înclinată și ”mușcă” destul de mult din plafon, atât de mult, încât geamul al treilea nu a mai avut loc. L-ai putea vedea ca pe un hatchback, iar din unele unghiuri, Stelvio se aseamănă cu celălalt italian înălțat, Maserati Levante. Proporțiile profilului sunt aproape perfecte, chiar și cu jantele de iarnă de iarnă cu care era echipat modelul de test. Italienii au pus accent și pe această opțiune, chiar dacă cei mai mulți trec cu vederea design-ul pe perioada rece. Îmi place foarte mult cum se văd etrierii galbeni, dincolo de jantele cu spițe în forma literei Y. Aș putea spune că posteriorul este destul de anost, fără prea multă emoție, dar fiecare element care contează este prezent. Evacuări mari și adevărate, blocuri optice desenate fluid, lunetă îngustă și un eleron deasupra acesteia, care completează imaginea sportivă.

50781364_545184282634614_8481107456523501568_n Am lăsat la final design-ul părții frontale, deoarece înrudirea cu sora Giulia este mult prea evidentă. Da, au încercat să păstreze proporțiile mai generoase de SUV, dar nu sunt cel mai convins de blocurile optice față. Mai ales că vin doar cu faruri xenon, în condițiile în care majoritatea concurenților oferă deja LED, care poate avea o grafică mult mai bună și mai frumoasă. În rest, grila specifică Alfa Romeo și prizele de aer generoase se potrivesc chiar și pe un SUV.

50684671_1305999376209019_2462043560950628352_n Nu degeabă Stelvio se aseamănă atât de mult cu Giulia, deoarece la nivel constructiv ambele mașini sunt construite pe aceeași platformă denumită Giorgio. La prima vedere, aceasta este cât se poate de specială. Bazată pe o arhitectură cu propulsie, dar și un sistem de tracțiune integrală Q4 cu valențe dinamice, plus un motor de 2 litri turbo cu performanțe excelente, Stelvio vrea să fie o Giulia mai practică. Asta înseamnă o poziție la volan cu 19 cm mai înaltă, dar un design interior preluat exact de la sora mai mică. Cu toate acestea, materialele interiorului mi s-au părut o idee mai bune în Stelvio, iar ergonomia cât se poate de bună, chiar și pentru un SUV. Îmi place foarte mult volanul. Îmi place să privesc instrumentarul de bord, tipic pentru Alfa Romeo, iar ecranul sistemul de infotainment este integrat foarte frumos în desenul planșei de bord. Cu toate acestea, acel ecran este o glumă, în comparație cu alte sisteme din această clasă. Grafica este slabă, diagonala mult prea mică, iar faptul că nu este touchscreen în 2019 este un mare minus. Interiorul lui Stelvio nu se bazează pe tehnologie ultra modernă, dar are absolut tot ce ai nevoie. Totul este controlat de la rotița din mijlocul consolei centrale, iar asta înseamnă un design aerisit. În afară de acestea vei găsi doar trei rotițe pentru climatizare, dar în același timp, privești și sta în locuri foarte frumoase. Scaunele sunt excelente, atât ca design cât și utilitate, amintind cumva de modele mai vechi, prin cusăturile orizontale și emblema Alfa Romeo din tetieră. Sincer, pe mine nu m-a interesat locurile din spate sau volumul portbagajului. Nici nu cred că am deschis ușile din spate. Nu pentru asta te gândești la un Stelvio. Asta va fi problema pasagerilor tăi. Tu vei sta în stânga și vei accelera. Vei roti volanul. Pentru asta ți-ai luat Stelvio. Iar Stelvio face chestiile astea mai bine decât oricine.

50659849_2058594570844747_2329679828598390784_n În Stelvio, experiența condusului este mai presus de orice. Îți transmite emoție la fiecare rotire de volan, încât nu îți vine să crezi că ești într-un SUV. Dimensiunile sunt cât se poate de potrivite, mașina nefiind foarte mare, dar nici atât de mică încât să nu mai fie utilă. Când ești la volan și accelerezi, motorul de 2 litri care produce 280 de cai putere și 400 Nm, are o notă a evacuării molipsitoare și îți vine să urci tot mai mult în plaja de turație. Plecările de pe loc sunt rapide, te împinge în scaun, iar pe reprize, Stelvio Super se simte chiar mai bine. Chiar dacă ești în trafic urban, parcă vrei să depășești, să schimbi banda, doar pentru a apăsa pedala din dreapta până ”la metal”. Cu toate acestea, atunci când rotești volanul este momentul în care îți apare zâmbetul pe buze. Încă nu am condus un SUV în care direcția să răspundă atât de rapid. Efectiv de gândești că vrei să faci stânga sau dreapta, iar mașina este deja acolo. Fără ruliu, fără întârzieri, oricât de mic e unghiul de rotire a volanului, atât vor fi și roțile. Când cineva spunea că Giulia are o direcție comparativă cu un Ferrari, care e cel mai bun din industrie, nu credeam că același feeling îl poți avea într-un SUV. Dacă Ferrari o să construiască vreodată un SUV, să fiți siguri că se va conduce ca un Stelvio. Bine, mult mai puternic. Dar cei 280 de cai putere  pe care îi dezvoltă acest motor sunt mult peste concurență.

50603780_230546447822404_1843589710803369984_n Singurul competitor din punctul de vedere al dinamicii ar fi Porsche Macan, dar care dezvoltă ”doar” 245 de cai putere. Nici Jaguar F-Pace nu se apropie, cu cei 250 de cai putere. Să fii comparat doar cu Porsche, Jaguar sau BMW, înseamnă să fii într-o ligă aparte, iar să fii considerat mai bun decât ceilalți, rezultă că Alfa Romeo nu a făcut niciun compromis când vine vorba de sportivitate. Nu degeabă se numește Stelvio, deoarece SUV-ul italian efectiv ”mănâncă” virajele. Dacă nu l-aș fi condus în condiții de iarnă, unde asfaltul nu oferea cea mai bună aderență, nu cred că un alt SUV s-ar putea apropia de un Stelvio. Stă excelent pe viraje, chiar te împinge să tragi mai mult de acest șasiu fenomenal. Și o faci. Retrogradezi de la padelele fixe montate pe coloana de direcție, care îți oferă un feeling aparte, frânezi tare, doar ca mai apoi să accelerezi și să scoți tot din motor.

Conducând un Stelvio, nu te simți ca într-un SUV. Iar cum spunea prietenul meu, te simți ca într-un hatchback mai mare. Nu îi mai simți garda la sol înaltă sau poziția la volan. Îl simți agil, compact, dinamic, gata să se ”joace” oricând accelerezi. Numai că atunci vei deveni prieten cu benzinăriile. Stelvio nu arată consumul mai mare de 15 l/100km. Acesta este maximul. Într-o singură situație, timp de vreo 2 km, a arătat 14.4 l/100km. Deci nu știu cât consumă exact. Pot să vă spun că un sfert de rezervor a trecut cam în două ore.

50647923_966846650187655_2853219059032391680_n Un espresso lungo nu ar trebui să existe. Îți place cafeaua? Atunci o bei așa cum trebuie. Un SUV sportiv este într-un fel, un espresso lungo. Sportiv trebuie să fie doar ceva jos, lat, de dimensiuni mai reduse. Dar în același timp, sunt o mulțime de oameni, clienți, care preferă un espresso lung. Le place cafeaua, dar vor să savureze mai mult decât o înghițitură. Alfa Romeo Stelvio este pentru cei care vor cel mai sportiv SUV, unde celelalte aspecte trec pe planul secund și nu vor să plătească aproape dublu pe un Porsche Macan. De fapt, Alfa Stelvio este cel mai ieftin SUV dintre toți concurenții săi, dar oferă o experiență mult mai bogată. Să sperăm doar că aceste senzații să nu rămână doar la jurnaliști sau pentru cei care le conduc puțin, dar nu le și cumpără. La urma urmei rămâne întrebarea: cum îți alegi un SUV?

Alfa Romeo Stelvio Super oferit pentru test drive de Auto Levanto Timisoara – dealer ale mărcilor Alfa Romeo, Fiat, Jeep și KIA

50611447_415815315840020_3277535718770999296_n 50525875_224726521740814_5577518489922437120_n 50636684_509110456162303_2058757758332698624_n 50549141_375612543262184_8593774464561315840_n 50545068_2044387372282369_2054233285164269568_n 50514870_1039906226133539_520847394040971264_n 50512713_2233986640222572_7768091448859164672_n 50467876_312769342778454_2758103701137653760_n 50461281_315422622649782_1158782215115505664_n 50442352_238987377007950_1642123983337816064_n 50420059_235098740703288_1083897665013415936_n 50397912_440931499776252_1935410493774626816_n 50500558_1320699518069965_7327721670246924288_n 50695620_2271570489571782_6799567441618796544_n 50773218_883205395183076_9008770590001070080_n 50844674_294475687878769_1676499269487427584_n 50839882_320201715504850_3014642729087926272_n 50984076_394650004619662_2077423003301314560_n 51122990_341935803079435_149087007857967104_n 51256878_2042014442541787_352419182081474560_n  romeo

Mecanica unei emoţii

În timp ce scriam despre cu totul altceva, primesc un mesaj în care eram inviat la o sesiune test drive, pre-lansare, a noului SUV Alfa Romeo. Din acel moment până când puteam să stau în scaunul înalt al lui Stelvio, mă despărţeau mai puţin de 6 zile şi aproape 600 de km. Au început pregătirile de a ajunge la ora 8 dimineaţa pe circuitul Motorpark, în Adâncata. După multe consultări, alte email-uri şi planificări, eram în drum spre Bucureşti. Nu puteam să ratez unul dintre cele mai aşteptate modele Alfa Romeo, mai ales că după ce am condus Giulia Veloce, am rămas impresionat de direcţia în care se află constructorul italian. Totuşi, nu am fost atent la scrisul mic de la subsolul paginii invitaţiei.

Săptămâna a trecut extrem de repede, iar exact cum se crăpa de zi, noi eram într-un Fiat Tipo diesel ce stătea blocat pe centura Bucureştiului. Şi la Timişoara începe să se aglomereze, dar nu credeam că la 6 dimineaţa poţi să stai blocat în Bucureşti. Totuşi, micul Tipo a zburat pe autostradă şi prin sate, iar după o întârziere de jumătate de oră, am văzut pentru prima dată live, noul Alfa Stelvio.

18763162_10209744738477607_1491726350_n Locul ales pentru prezentarea noului SUV Alfa nu cred că a fost ales la întâmplare. Numele Stelvio este dat de celebrul pas din Alpii italieni, unde curbele sunt spectaculoase, iar circuitul Motorpark îţi oferă posibilitatea de a testa viraje frumoase în condiţii de siguranţă. După un scurt briefing a circuitului, dar şi a maşinilor, era timpul să ne aliniem frumos şi să vedem ce poate noul Stelvio, atât în variantă diesel, dar şi cu un motor 2.0 pe benzină de 280 cai putere, acelaşi motor testat şi pe Giulia Veloce de luna trecută.

18741741_10209744755238026_222773580_n Alfa Romeo România ne-a pus la dispoziţie şi două Giulia cu motorizări diesel, pentru a ne familiariza cu circuitul, dar la viteze controlabile. Prima dată m-am urcat într-o Giulia Veloce diesel de 210 cai putere, cu inscripţia Q4 pe portbagaj. Pe un circuit, o tracţiune integrală şi un motor diesel nu prea se „pupă”, spun asta pentru că simţeam maşina destul de grea, iar faţa subviratorie, atunci când am forţat limitele. Dar un condus pe circuit este total diferit faţă de unul de pe şosea. Acolo bruschezi comenzile, frânezi brusc şi accelerezi puternic. Senzaţia de viteză îţi este limitată. Dar cu Giulia diesel Q4 am învăţat unde trebuia să frânez şi unde să virez. Instructorul îmi spunea când să atac şi când să închid apexul. A doua maşină a fost Giulia doar cu tracţiune spate, dar o putere ceva mai mică. Ciudat este că am simţit-o mai sportivă. Direcţia era mult mai precisă, parcă aveam mai multă încredere în abordarea virajelor. Poate să fie şi că deja aveam 3 ture de recunoaştere. Dar Giulia Q2 mi s-a părut mai „vie”.

18685540_10209744755638036_1983314979_n După două cafele şi aşteptat frumos, ardeleneşte, la rând, am ajuns să mă urc la volanul noului Alfa Romeo Stelvio. Prima impresie a fost, bineînţeles, familiară. Interiorul lui Stelvio este împrumutat de la „sora” mai mică Giulia, doar poziţia la volan este ceva mai înaltă. Totuşi, scaunul culisează suficient de mult în jos, pentru a-ţi oferi o imagine sportivă asupra bordului. Mi-a plăcut în mod deosebit pielea roşie a interiorului, ceva neobişnuit pentru un SUV, dar foarte potrivit pentru o Alfa. Primul Stelvio condus a fost cel cu motorul diesel de 2.2 litri, ce produce 210 cai putere. Deocamdată acest motor nu este disponibil în România, dar din primele impresii ce le-am avut conducându-l, nu cred că o să-i simt lipsa. A fost exact aceeaşi impresie pe care am avut-o şi în Giulia diesel Q4. O uşoară tentă de submotorizare, maşină greoaie, cu ruliu destul de pronunţat mai ales pe viraje strânse şi pe frânări. Timpul a fost destul de scurt pentru a înţelege mai bine un Stelvio diesel pe circuit, acolo unde sunt mai importante frânările şi atingerea apexului, decât consum sau cuplu maxim. Totuşi, a venit momentul în care sub capota frumosului SUV italian se tura un motor pe benzină.

18685498_10209744737917593_613458787_n 18741535_10209744736677562_194514430_n La fel cum s-a întâmplat şi cu Giulia, italienii riscă tot. Acum dacă vrei să comanzi un Stelvio, ai o singură variantă de echipare, denumită First Edition, plus un motor pe benzină de 280 cai putere. Sincer, dacă nu te interesează aşa mult consumul, este combinaţia perfectă. Nu mi-a venit să cred ce diferenţe au fost între Stelvio diesel şi Stelvio pe benzină. Şi nu cred că doar 70 de cai putere fac această diferenţă. La urma urmei se limitează şi la setări, trăiri, sunet şi turaţie înaltă.

18716718_10209744738997620_15083402_n Am ieşit de pe linia boxelor accelerând uşor motorul pe benzină. Cutia automată cu 8 rapoarte este arhicunoscută şi foarte apreciată. În urmă cu doar câteva minute eram în acelaşi loc, dar cu o maşină ce mi s-a părut că nu are ce căuta pe un circuit. Acum însă, odată ce am împlântat piciorul drept în pedală, cutia a retrogradat două trepte şi am atins 6000 de rotaţii pe minut. Dintr-o dată Stelvio nu mai era greu, ataca mai repede şi mai agresiv virajele, iar ieşirile erau mai brutale. Cutia se descurca excepţional, chiar dacă au fost câteva momente în care am vrut să selectez modul manual, dar instructorul mi-a spus că încă nu sunt pregătit. Şi a avut dreptate. Eram atât de concentrat la fiecare mişcare pe circuit, încât cutia a preluat înapoi schimbatul vitezelor.

Din testul de primă impresie avut cu SUV-ul Alfa, mi-am dat seama că Stelvio este un fel de Giulia mai mare, iar asta se simte. Nu ştiu dacă este de bine sau de rău. Pe de o parte, nu mai este la fel de sportiv, dar este mult mai practic. Iar în proporţie de 90% este la fel de plăcut la condus. Dar cam asta se întâmplă şi la alţi constructori, atunci când un SUV este construit pe platfoma unui sedan. Atâta doar că Stelvio este construit pe una dintre cele mai bune platforme cu tracţiune spate din segment.

În 3 ore am condus toate modele Alfa Romeo, în toate motorizările disponibile şi indisponibile. Mai ţineţi minte că am zis că în mail-ul invitaţiei mai scria ceva?

18685649_10209744739357629_1563487635_n O motorizare V6 la 90 de grade, 2.9 litri cilindree, 2 turbine, 510 cai putere, tracţiune spate. Şi-a făcut apariţia cireaşa de pe tortul testelor. Alfa Romeo Giulia Quadrifoglio Verde. M3-ul italian, Ferrari-ul cu patru uşi, spuneţi-i cum vreţi. Am scris acum doi ani despre această maşină. Am văzut-o live la Salonul Auto de la Frankfurt. Am văzut zile întregi de filmări cu ea testată peste tot. Acum urma să o conduc eu.

O Alfa Giulia Quadrifoglio este are un preţ dublu faţă de varianta de bază, dar şi o putere dublă faţă de Giulia Veloce pe care am condus-o eu prin Timişoara. Dar nu la cifre se rezumă. Ci la sunet, la frânele ceramice, la scaunele din fibră de carbon şi mai ales la cutia manuală. DA, între scaunele faţă trona un schimbător rotund, metalic, îmbrăcat în piele. Era Nirvana automobilistică pentru mine. Trifoiul cu patru foi văzut pe aripi mi-a purtat noroc.

18762436_10209744738677612_478958626_n 18685721_10209744738917618_1877339522_n Când ştii că ai sub piciorul drept 510 cai putere, iar mâna dreptă schimbă când vrea, plus un circuit cu linia dreaptă de 900 de metri, trebuie să regândeşti tot ceea ce înseamnă condus. Spuneam că sunt diferenţe între un Stelvio diesel şi unul pe benzină, ei bine, Giulia QV este cu totul altceva. Am stat vreo 15 minute numai să îmi reglez poziţia de condus, să ştiu că mă voi bucura de toată experienţa.

Într-un bolborosit de evacuare, am apăsat ambreiajul şi am selectat prima treaptă, cu toţi ochii colegilor urmărindu-mă cum ies pe circuit. Nu poţi să nu o priveşti şi să o asculţi. Am luat-o încet. Am schimbat în a doua, ca şi cum aş fi plecat de la un semafor. Aşa am intrat pe circuit. Eram singur. S-au terminat celelalte sesiuni, nu mai putea să apară nimeni pe lângă mine, în cele două ture de circuit cu Quadrifoglio. Din treapta a doua am accelerat timid, spre primul viraj de dreapta. Pe cum creşteam în viteză simţeam că maşina se simte tot mai bine. Acolo aproape de 7000 de ture, motorul urlă frumos şi simţi toată puterea. Obişnuit cu celelalte modele conduse înainte, am frânat mult prea puternic în primul viraj, discurile ceramice m-au făcut să intru mult prea lent, aşa că instructorul mi-a zis să forţez mai mult pe ieşire. Direcţia rapidă a Giuliei m-a făcut să închid perfect primul apex, iar accelerarea lină a urmat trasa ideală a circuitului. A urmat apoi un viraj larg de stânga, unde a trebuit să stau cu pedala dreaptă până în capăt, chiar dacă aveam volanul virat. În spatele meu se auzea doar evacuarea cum urla să schimb treapta. O succesiune de ambreiaj-retrogradare-frână-viraj, totul în vreo 2 secunde, pentru acul de păr înclinat, acolo unde trebuia să împingi cât de mult poţi. În niciun moment nu m-am gândit că această maşină are nevoie de mai mulţi cai. Urcările în treptele 3-5 nu erau atât de bine coordonate, cutia simţindu-se un pic „gumoasă”. Dar totul se întâmpla atât de rapid, trebuia să fiu atent la viraj, la vorbele instructorului, dar şi la jocul mâinilor şi al picioarelor. Bineînţeles, după toate acestea, am frânat mult prea târziu într-un viraj strâns şi am intrat în subvirare, pentru că am încercat să redresez din volan. M-am dezmeticit repede şi am intrat pe linia dreapta, mult mai atent la instrucţiuni.

18685520_10209744736797565_2092722683_n 18716591_10209744738437606_106421190_n Deja simţeam cum îmi curg apele pe tâmple şi în palme, dar am intrat cu a doua în linia drepta. A fost momentul de respiro. Trei, patru cu acceleraţia în „fund” până la 230 km/h, atunci când am vrut să frânez. Am vrut, dar instructorul mi-a zis să mai ţin acceleraţia. Creierul meu nu m-a lăsat şi am frânat puternic, la limita de 150 m, înainte de viraj. Am intrat mult mai bine ca prima dată, puntea faţă s-a lipit efectiv de asfaltul circuitului, parcă am glisat până la acceleraţia de ieşire. A fost primul moment în care am fost concentrat la capacităţile maşinii, nu ale mele pe circuit. După câteva ture înainte ştiam virajele, ştiam când trebuia să frânez şi când să virez şi m-am putut bucura mai mult de această maşină.

18716767_10209744737397580_1257082465_n Este extrem de solicitant să conduci pe circuit, mai ales o tracţiune spate cu motor de peste 500 cai putere şi cutie manuală. Dar nu mi-aş fi dorit să am altă configuraţie. Îmi plăcea să fiu eu în controlul tuturor comenzilor. Din treptele inferioare simţeam cuplul încă de jos, dar în partea superioară a turometrului, motorul este un deliciu. Cu transmisie manuală poţi să atingi limitatorul de turaţie. Te uiţi cum acul urcă şi urcă şi se loveşte de 7000 de rotaţii. Cu toate că în V-ul cilindrilor se află cele două turbine, este acel motor turbo care se simte mai bine turat. Pedala acceleraţiei se simţea mai grea, tocmai pentru a o apăsa mai puternic. Au urmat virajele de final care parcă s-au desfăşurat în slow motion, era o unitate perfectă între şofer şi maşină, iar aşa pe fundal se auzeau vorbele instructorului ce spuneau când să frânezi, iar atunci când vezi culorile apex-ului să virezi. Volanul se învârtea perfect în mâinile mele, întrerupt doar de momentele când atingeam metalul schimbătorului. Melodia acestui film a fost asigurată de evacuarea brutală a Giuliei QV.

A fost scurt. Mult prea scurt, aş putea spune. E genul de experienţă care ai vrea să ţină mai mult, nu doar în doze mici. A fost prima doză, iar acum sunt dependent şi nu mai găsesc dealer-ul. Dar a fost suficient cât să-ţi încarci sufletul cu bătăi de inimă. Nu a existat om care să nu arate un zâmbet larg atunci când cobora din Quadrifoglio. Mie îmi tremurau mâinile. A fost amalgamul perfect între emoţie, frică, relaxare şi entuziasm. Mai vreau.

18716616_10209744739757639_225353467_n 18716528_10209744754798015_1468250507_n 18718192_10209744738357604_1565263814_n 18718300_10209744739437631_1366325102_n 18741529_10209744736837566_633151343_n 18741490_10209744738317603_295070340_n 18763283_10209744739037621_1068012661_n 18741530_10209744739277627_900878445_n 18716662_10209744755278027_148130776_n

 

Ciao bella

17821615_10209338685686541_329923831_n Există unele maşini pe care le aştepţi cu inima deschisă. Între tine şi maşină se formează o anumită conexiune, chiar dacă încă nu ai simţit-o. O priveşti, o admiri, vrei să fii la volanul ei şi vrei să simţi ce poate. Când aveam 16 ani am rupt de la mijlocul unei reviste auto posterul cu o Alfa 156 GTA roşie. Acesta l-am pus deasupra patului, aşa că de fiecare dată când ajungeam acasă, vedeam cea mai frumoasă maşină pentru mine. Faptul că am legat acea Alfa de „acasă” a întărit legătura mea cu 156 GTA. Ţin minte că după un timp am ajuns la un soi de salon auto din Bucureşti unde era expus un Lamborghini Murcielago, dar ochii mei erau aţintiţi spre o Alfa 156 GTA roşie, exact ca în posterul meu, iar pe geamul lateral i-am lăsat amprentele în încercarea de a-i vedea interiorul. Acum vreo 13 ani, nu exista youtube şi nu puteam să văd Top Gear, ca să-mi formeze cineva o părere despre Alfa Romeo, ştiam doar că 156 GTA este cea mai frumoasă maşină şi că într-o bună zi o voi conduce.

17814142_10209338686446560_1439402598_n Timpul nu a fost blând pentru constructorul italian. După doar 4 ani de producţie şi mai puţin de 2000 de unităţi, Alfa 156 GTA a dispărut. Şi nu a mai fost înlocuită cu nimic. De mai bine de un deceniu Alfa Romeo nu mai oferă un sedan de performanţă, nu mai are nicio maşină care să stârnească emoţii în tânărul pasionat. Au fost unele tentative, prin modelele 159, Brera sau 8C, dar departe de dorinţele mele. Între timp am ajuns să-mi canalizez pasiunile spre alte mărci, am crescut şi am devenit mai raţional, acum mă întreb dacă suspensiile unei maşini au un mod pentru confort sau un buton ECO, pentru că scot banii mei din buzunar, atunci când alimentez. Şi e păcat. E păcat că ne limităm la nişte chestii de „oameni mari”.

Asta s-a schimbat în momentul în care Alfa Romeo a renăscut din propria cenuşă şi ne-a oferit nouă, tuturor „copiilor”, un automobil care să ne retrezească pasiuni pierdute. S-a întâmplat acum doi ani de zile când au lansat modelul Giulia. Şi au făcut-o mai bine decât îmi puteam imagina, prezentând prima dată un sedan cu motor dezvoltat împreună cu Ferrari, tracţiune spate şi cutie manuală. Era exact combinaţia la care visează orice pasionat de maşini. Numai că, în stilul tipic italian, lansarea nu a fost pusă bine la punct, aşa că până să ajungă la oameni a mai durat 2 ani. Dar parcă au trecut într-o clipită, iar eu acum, vă voi spune cum se simte noua Alfa Romeo Giulia Veloce.

17807159_10209338686686566_966836186_n 17792679_10209338688006599_328600282_n Şi ar trebui să încep cu numele. Pentru că italienii au un fel aparte de a pronunţa şi de a denumite lucrurile. Pentru ei nu e „cafea”, ci „espresso”, nu e „albastru”, ci azzuro sau „rapid” îi spun Veloce. În marea de modele extrem de seci, gen 3, C, A4 sau XE, apare o maşină care se numeşte Giulia. Până şi codul platformei se numeşte „Giorgio”, spre deosebire de VW unde auzi MQB. Sunt asemenea detalii ce te fac să zâmbeşti şi să îţi dai seama că în această maşină s-a pus suflet, nu a fost programat un robot să o facă. Pentru că tipul care a gândit modelul Ferrari 458 Speciale, a gândit şi noua Giulia, poţi să spui că are un părinte protector, ce s-a gândit la nevoile pasionaţilor auto din prezent.

17793233_10209338688526612_341374747_n

Sunt mulţi care spun că Alfa Romeo desenează maşini frumoase. Au existat modele extrem de seducătoare, dar şi unele de-a dreptul urâte. Eu cred că Alfa crează maşini carismatice, cu personalitate. De asta te îndrăgosteşti. Iar o astfel de maşină are imperfecţiuni. În prezentarea mea a noii Giulia, am spus că aceasta este un fel de Uma Thurman. Poţi să spui că actriţa americană este frumoasă? Dar nici nu poţi să spui că este urâtă. Alfa Giulia are acel ceva ce atrage. Nu poţi să spui exact ce e, dar ştii că e acolo. Blocurile optice sunt elementul cel mai controversat. Pentru că sunt o idee prea mari, iar jocul proporţiilor nu este cel mai fericit. Dar atunci când o vezi pe stradă întorci capul după ea. În timpul petrecut cu maşina, vedeam o mulţime de oameni ce îşi dădeau coate atunci când treceam. LED-urile din faruri fac partea frontală să fie mai agresivă, atunci când sunt în combinaţie cu imensele guri de aerisire din partea inferioară a bării. Desenul general este simplu, designerii păstrând tradiţia numărului poziţionat pe lateral. Acesta face loc pentru spectaculoasa grilă triunghiulară, o semnătură Alfa Romeo încă din cele mai vechi timpuri. Gândiţi-vă că o Alfa este atât de specială, încât pot să vorbesc şi despre logo-ul companiei. Acesta tronează perfect deasupra trilobului italian.

17820412_10209338688806619_2123740961_o Privită din lateral Giulia îţi oferă încă o porţie de forme aproape umane. Îţi arată linii fluide, senzuale, fără artificii de design care să-ţi atragă atenţia. Grila de care vorbeam, iese puţin în faţa maşinii, asemeni unui nas, „ochii” sunt migdalaţi, iar profilul este curat. Linia plafonului are o arcuire extrem de frumoasă, iar îmbinarea dintre lunetă şi portbagaj este perfectă. Nici prea a „coupe”, dar nici prea drept. Posteriorul este mare. Dar într-un fel funcţionează. Sunt suprafeţe mari de „tablă” dar care sunt întrerupte de cele mai frumoase stopuri din această clasă, iar pentru că această Giulia se numeşte şi Veloce, înseamnă că difuzorul spate este extrem de agresiv, inspirat din modelul Quadrifoglio Verde şi incorporează evacuare dublă.

17821617_10209338686606564_2029579038_n

Atunci când priveşti o Alfa Giulia, nu te uiţi la elemente cromate, nu ştiu ce LED-uri sau prize de aer pe toate părţile, ci o analizezi. E o maşină atrăgătoare în primă fază, ca mai apoi să-i descoperi unghiuri. Poate arată mai bine privită de sus, sau de jos sau poate doar să o priveşti pe jumătate. Este genul de automobil ce îţi intră sub piele.

La fel se întâmplă şi la interior. Din punct de vedere subiectiv, este unul dintre cele mai frumoase interioare din această clasă. Dacă nu cel mai frumos. Dar din punct de vedere obiectiv, este departe de a fi cel mai bun. Ar trebui să ne mulţumim cu faptul că italienii nu pun mare accent pe calitatea interioarelor? Dacă te compari cu modele germane, ar trebui să conteze calitatea, dar dacă o iei ca: cel mai bun interior Alfa Romeo din ultimul deceniu, atunci altfel stă povestea. Spuneam că este un interior extrem de frumos. Pentru că un volan absolut superb, atât ca design, dar şi ca feeling. Eram obişnuit cu volane masive şi groase, iar când am strâns partea de sus a volanului Giuliei, am prins încredere. Fiind mai subţire, îţi oferă o priză aparte. Apoi ai cadrenele de bord „ascunse” în două alveole tipice italienilor, unde acele vitezometrului şi a turometrului încep de la „ora 6”. Planşa de bord este extrem de simplistă. Ai doar 3 butoane pentru climatizare. Toate butoanele pentru celelalte caracteristici ale maşinii sunt în spatele schimbătorului de viteze. Acestea amintesc de sistemul iDrive de la BMW, iar butonul de volum de cel al unui Audi. Schimbătorul are o formă plăcută şi ergonomică, dar nu culisează, rămâne pe loc şi trebuie să te uiţi în bord să vezi ce treaptă ai selectat. Îmi place enorm de mult cum partea de sus acoperă întreg bordul. Într-o mare de ecrane „descoperite”, Alfa îţi oferă un design devenit deja „oldschool”. Din păcate acel ecran al sistemului de infotainment este şi el „oldschool”. În sensul că este extrem de mic, în comparaţie cu spaţiul în care este poziţionat. Navigaţia îţi este arătată pe un display mai mic decât cel al unui iPhone.

17821086_10209339481466435_2102796941_n Alfa Giulia are o mulţime de dotări şi tehnologii noi, atâta doar că îţi sunt arătate într-un mod nu foarte futurist. Oricât îmi place sentimentul tradiţionalist şi să fie cât mai autentic, sunt anumite dotări ce ar trebui să ajungă în prezent. Cum spuneam, dacă te gândeşti să compari interiorul cu al unul rival german, Alfa va pierde la capitolul calitate. În schimb te va face să zâmbeşti la cât de puţină atenţie a acordat detaliilor interiorului. Scaunele sunt extrem de mici, pedalierul este poziţionat înspre stânga, din scaun trebuie să stai puţin rotit atunci când apeşi frâna, cusăturile volanului nu sunt egale, iar plasticele zici că sunt de jucărie.

Dar credeţi că pe copilul de la 16 ani îl interesau toate aceastea? Pe acel copil îl convingi când porneşti motorul apăsând pe un buton poziţionat pe volan. Îl convingi când îi spui că ai 280 de cai putere sub pedala dreaptă şi o zonă roşie ce se termină la 7000 de rotaţii pe minut.

Îmi doream foarte mult ca Alfa pe care o conduc să aibă cutie de viteze manuală. Dar pentru că Veloce este o variantă de echipare, maşina oferită de AutoLevanto Timişoara avea cutie de viteze automată şi tracţiune integrală. Dar să nu credeţi că astea răpesc din comportomentul pe şosea. Dimpotrivă.

17821619_10209338685326532_1129479251_n

Sub capota mare şi plată stă un motor pe benzină de 2.0 litri ce produce 280 de cai putere şi un cuplu maxim de 400 Nm, printr-o turbină de tip „2 în 1” ceea ce face răspunsul acceleraţiei extrem de rapid. Nu degeaba se cheamă Veloce. O altă chestie a denumirii, modulul prin care maşina răspunde se numeşte D.N.A. Şi este exact ADN-ul maşinii. În modul Normal, Giulia Veloce se comportă, ei bine, normal. Acceleraţia este dozată normal, la fel şi schimbările de treaptă. Setarea suspensiei este pe partea fermă, dar deloc inconfortabilă, aşa că este modul perfect de a parcurge drumuri lungi. În modul Advanced Efficiency motorul încearcă să ofere maximul de eficienţă, astfel răspunsul pedalei de acceleraţie nu mai este la fel rapid, iar maşina devine extrem de calmă. În acest mod m-am plimbat prin oraş.

Totuşi. Visez să stau la volanului unei Alfa sedan de mulţi ani. Mă gândesc la acest text de mai bine de doi ani de când am văzut noua Giulia. Nu cred că mă vedeam să o conduc calm. În modul Dynamic, Alfa Giulia îşi arată cu adevărat măiestria.

17820761_10209338687926597_140945497_n Selectând modul Dynamic, în mijlocul instrumentarului de bord îţi apare digital doar viteza, iar luminile devin roşii. Vei avea nevoie să urmăreşti viteza pentru că ajungi foarte foarte repede la viteze ilegale. Răspunsul acceleraţiei este extrem de prompt, dar trebuie să duci motorul în zona superioară de turaţie pentru a primi toată puterea. Dar nu e o problemă, pentru că simţi şi auzi cum motorul urlă pentru ultima picătură de putere, iar când atinge limitatorul de turaţie, superba cutie ZF cu 8 rapoarte, schimbă treapta şi maşina continuă să tragă mai departe. Fiecare apăsare a acceleraţiei este acompaniată de capul tău ce loveşte tetiera, dar te ţii tare de volan, cu piciorul drept „îngropat” în podea. Treaptă după treaptă maşina urlă şi accelerează puternic. Şi totuşi, nu puterea este totul. Atunci când ajungi la un viraj îţi dai seama de ce iubeşti această maşină. Cineva care a condus modele Ferrari spunea că direcţia din Giulia este exact ca şi cea a modelelor din Maranello. Pe cuvânt vă spun că o maşină cu o direcţie mai perfectă decât cea a Giuliei, eu nu am condus. Şi nu vorbesc doar cât de rapidă e, ci mai ales cât de exactă. Roteşti volanul doar puţin şi simţi în spate cum se mişcă maşina. Este aproape telepatică şi te lasă să pui roţile faţă exact acolo unde vrei, chiar înainte să ştii tu asta. Spuneam că modelul Veloce de test avea tracţiune integrală Q4. Eu nu am simţit-o. Nici în momentul în care acceleram puternic la ieşirea dintr-un viraj, roţile faţă doar virau, nu încercau să tragă maşina în subvirare. Acest sistem de tracţiune a italienilor este setat să-i ofere maşinii un comportament neutru. Dar plăcerea ce ţi-o oferă de la volan este sublimă. Abia aşteptam să prin porţiuni virajate, doar ca mâinile mele să rotească superbul volan, să simt sub fund cum maşina se aşează perfect pe trasă, fără să aibă niciun milimetru de ruliu, iar fiecare ieşire să fie în strigătul eşapamentului. Chiar dacă are dimensiuni apreciabile, în viraje o simţeam foarte compactă, totul se mula în jurul şoferului, devenea mult mai agilă.

17837726_10209338685006524_2057055951_o Cum îţi dai seama că ai în faţă o maşină bună? După design? După calitate? După tehnologii? Cu fiecare kilometru pe care îl făceam în Giulia, mai voiam unul, şi încă unul. Cât o conduceam mai mult cu atât devenea mai bună. Nu conta că rezervorul se golea vizibil la fiecare acceleraţie. Tot ce conta era zâmbetul meu şi bucuria mea. Atunci când o maşină îţi oferă trăiri, sentimente, senzaţii şi amintiri, din punctul meu, acea maşină nu are rival. Oricine compară Giulia cu Seria 3, compară cine a avut o copilărie mai frumoasă. Amândoi am avut-o, dar tot timpul o prefer pe a mea. De aceea există maşini pe care le cumperi cu capul şi maşini pe care le cumperi cu inima.

Alfa Romeo Giulia Veloce oferită pentru test drive de către AutoLevanto Timişoara – singurul dealer cu un model Giulia Veloce pentru test drive. Preţ model testat 52000 euro. Motor 2.0 T, 280 cp, 400 Nm, 0-100 km/h: 5.2 secunde.

17821204_10209338685806544_1039123044_n 17820735_10209338681566438_787994828_n 17807194_10209338685646540_174912004_n 17813697_10209338681766443_167488878_n 17807101_10209339481666440_1347336738_n 17792306_10209338684646515_820614264_n 17760672_10209338688766618_38120588_n

Prezentare: Alfa Romeo Stelvio

Dacă eşti un producător în accensiune sau vrei să aduci mai mulţi bani şi clienţi spre compania ta, trebuie să dezvolţi un SUV. Este caroseria cea mai apreciată de marea majoritate a clienţilor, indiferent de categoria de vârstă sau chiar de zona geografică. SUV-uri găsim atât în Alpii francezi, pe coasta Californiei sau în mijlocul metropolelor. Alfa Romeo încearcă din răsputeri să revină pe scena marilor constructori auto şi o fac într-un mare stil. După aproape un deceniu de activitate foarte slabă, au lansat un sedan extrem de frumos şi foarte capabil, cu un motor dezvoltat chiar de Ferrari, model ce a fost atât lăudat, cât şi hulit. Ceea ce mă uimeşte cel mai tare este greutatea cu care pune la vânzare şi către clienţi această maşină. Oricum am aşteptat-o foarte mult, iar acum, a trecut mai bine de un an de la primele imagini şi încă abia dacă se găseşte undeva pe străzi. Cred că pentru a grăbi acest proces şi pentru a aduce mai mulţi bani pentru dezvoltare şi creştere, Alfa Romeo a decis să ne prezinte primul lor SUV. Stelvio.

alfa-romeo-stelvio-5 Nu ştiu dacă este cel mai bun nume pentru acest SUV. Chiar dacă are numele celebrului pas Stelvio din Alpii italieni, Stelvio mă duce cu gândul către un tip italian, mai în vârstă, care încearcă să pară ceva ce nu este. Probabil de ce italieni au avut un anume Silvio la conducere. În fine, am văzut alte maşini cu nume mai ciudate, care s-au dovedit un real succes. Ei bine, despre asta e vorba. Pentru că noul SUV Alfa Romeo trebuie să fie de succes. Pe el se bazează viitorul companiei. Dar trebuie să joace într-o ligă efectiv plină cu modele deja de succes, modele consacrate şi pe care lumea deja le ştie. Sper doar să nu aibă impactul SUV-ului Maserati.

alfa-romeo-stelvio-7 Ne aşteptam ca noul SUV Alfa Romeo să fie printre cele mai frumoase din segment, iar faptul că design-ul este preluat de la sedanul Giulia întăreşte acest lucru, cu toate că mi se pare că italieni au ales calea uşoară. Puteau să-l facă ceva mai distictiv. Astfel, Stelvio preia blocurile optice, bara frontală, grila triunghiulară şi capota de la “sora mai mică”, fiind doar puţin mai “umflat”, profilul în schimb, aminteşte de cel al SUV-ului Maserati Levante. Într-un fel era logic, pentru că vorbim de fraţi de concern. Totuşi, Stelvio pare mai sportiv şi mai agresiv şi mai bine închegat. Din punctul meu de vedere, profilul este cel mai bun unghi al noului SUV. Acum imaginaţi-vă un viitor hatchback de la Alfa Romeo, cu acelaşi profil, dar mai mic şi mai coborât. O nouă Giulietta? Sau noul 147? Privit din spate, Stelvio arată mult mai bine decât Maserati Levante, iar blocurile optice sunt mult mai distictive decât la Giulia. Pentru că vorbim de varianta de top QV, bara posterioară incorporează un difuzor de aer agresiv şi cele patru ieşiri ale sistemului de evacuare. Uşa portbagajului este relativ simplă, iar jocul proporţiilor, cu numărul poziţionat mai jos îl fac mai interesant.

alfa-romeo-stelvio-8 Acum, ca să vă faceţi o idee despre proporţiile noului Stelvio şi dacă acesta este cu adevărat frumos, trebuie să ne gândim la concurenţi. Porsche Macan este probabil principalul rival, iar prin comparaţie, Stelvio are un design mult mai “romantic”, ca să-i zicem aşa. Macan este mult prea “german”. Singurul care ar putea să-i pună probleme din punct de vedere estetic, ar fi Jaguar F-Pace. În unanimite spunem că SUV-ul de la Jaguar este un automobil extrem de frumos. Va trebui să vedem şi imagini live cu SUV-ul Alfa, probabil un comparativ, pentru a ne putea decide. În rest, ceilalţi concurenţi, Mercedes Benz GLC, Audi Q5 sau BMW X3, cad în urma noului SUV Alfa Romeo.

alfa-romeo-stelvio-6 alfa-romeo-stelvio-2 La interior este aceeaşi poveste. Panou de bord preluat de la sedanul Giulia, la fel ca şi scaunele şi volanul. În primele imagini de presă nu se lasă să se vadă atât de mult interiorul, dar putem spune că este printre cele mai sportive din clasă, cu o mulţime de elemente ce te vor face să te simţi foarte sportiv. Şi ar trebui, pentru că în varianta de top, Stelvio QV este propulsat de un motor V6 biturbo, ce produce 510 cai putere.

alfa-romeo-stelvio-9 alfa-romeo-stelvio-13 Este acelaşi motor ce se găseşte sub capota sedanului Giulia Quadrifoglio Verde, ceea ce înseamnă că acest motor este dezvoltat împreună cu Ferrari şi Maserati, având o cilindree de 2.9 litri, cuplat exclusiv la o transmisie automată cu 8 rapoarte. Pe modelul Giulia este disponibilă şi o cutie manuală. Nu cred că mai există în această clasă un SUV care să depăşească pragul celor 500 de cai putere, astfel Stelvio devine cel mai rapid SUV compact, accelerând până la 100 km/h în doar 3.9 secunde. Dacă vă vine să credeţi, asta înseamnă că poate ţine pasul cu un supercar adevărat cum este Mercedes AMG GT-S. Alfa Romeo aruncă toţi aşii din mânecă cu noile sale modele, chiar dacă nu mulţi au cerut asta. Vor să vină cu creaţii extravagante, propulsate de motoare speciale şi oferind performanţe excelente, dar cum am văzut în cazul modelului Giulia QV, preţul de aproape 90.000 euro este peste rivali. Aşteptaţi-vă ca şi SUV-ul Stelvio să aibă un preţ mai mare decât a rivalilor.

alfa-romeo-stelvio-11 Dacă te bazezi ca noul tău SUV să preia gross-ul vânzărilor, atunci preţul cerut ar trebui să fie competitiv. Mai ales că odată cu relansarea brandului, Alfa Romeo nu a venit cu o acţiune clară, cum că ar fi un constructor premium. De exemplu, cum a făcut Mercedes Benz cu divizia Maybach. Cu toţii ştim că noile Mercedes-Maybach sunt doar nişte Mercedes-uri mai dotate, dar compania germană s-a promovat altfel, ca fiind o divizie de lux, tocmai din acest motiv, clienţii plătesc sume chiar de 50% mai mari pentru un Maybach. Sunt curios ce va face Alfa Romeo cu modelele sale. Mai ales cu cele de top. Vor exista şi alte versiuni de motorizare, printre care un benzinar de 2.0 litri ce produce 280 de cai putere şi, atunci când va ajunge în Europa, un diesel de 2.2 Multijet şi 210 cai putere.

Nu mă înţelegeţi greşit. Este foarte tare să existe pe piaţă un SUV compact cu 500 de cai putere, care să accelereze până la 100 km/h în 3.9 secunde, iar mai apoi să se oprească pe la 280 km/h, dar trebuie să ne gândim şi la rivali. De ce nu a mai făcut cineva un astfel de SUV? Probabil nu este piaţă pentru un astfel de exemplar. Într-un fel, pare o loterie ceea ce a făcut Alfa Romeo, mai ales că este încă la început şi nu mai are alte modele pe care să se bazeze. Să sperăm că Sergio Marchionne, CEO-ul alianţei Fiat-Chrysler ştie ce face.

alfa-romeo-stelvio-4 alfa-romeo-stelvio-1 alfa-romeo-stelvio-3 alfa-romeo-stelvio-12 alfa-romeo-stelvio-10

Cele mai frumoase jante de serie

Cam de la sfârşitul anului trecut am început să dedic ziua de miercuri pentru a posta doar jante pe pagina de facebook a blogului. Această idee a venit în urma hashtag-ului #WheelWednesday ce este foarte apreciat mai ales pe instagram. Tot de atunci am vrut să fac articole pe blog, dedicate jantelor, dar parcă inspiraţia mă părăsea în fiecare marţi seara sau miercuri dimineaţa. Astăzi în schimb am găsit un articol pe carthrottle.com unde ni se prezintă cele mai sexy jante produse în serie de constructori şi nu de firme specializate. Mi se pare că jantele unei maşini pot fi semnul distinctiv, pot scoate în evidenţă un automobil banal, dar ajută şi la performanţe, nu doar pentru look. Pentru că nu mă pot decide, acestea sunt cele mai frumoase jante de serie, în ordine aleatoare:

BMW M3 CSL

După jantele BBS ce echipau modelul M3 e30, acestea sunt cele mai potrivite jante pentru un BMW. Arată foarte bine indiferent de caroserie, dar mai ales de an. De foarte puţine ori jantele unui model mai vechi se potrivesc pe cele noi. Aceastea sunt din punctul meu de vedere cele mai frumoase jante produse de/pentru BMW.

BMW-M3-CSL3 Alfa Romeo 

Aş fi putut să scriu un model Alfa Romeo în titlu, dar toate au beneficiat de superbele jante ale italienilor. Mulţi au spus că seamănă cu tastatura unui telefon vechi, dar cele 5 găuri rotunde sunt atât de sexy şi reprezintă semnătura automobilelor Alfa Romeo.

alfa-romeo-giulia-qv-wheel Alfa Brera (10) Pagani Huayra

Până nu demult ştiam că Pagani îşi confecţionează singuri jantele, mai ales după ce Richard Hammond a spus la Top Gear că durează 24 de ore să sculpteze un bloc de aluminiu în forma jantelor. Totuşi, jantele ce echipează modelul Huayra sunt forjate de către APP Racing, o companie specializată în jante de înaltă calitate. Împreună cu desenul curbat al spiţelor şi buza lată, lucru foarte rar în zilele de astăzi, jantele Huayra sunt printre cele mai frumoase din industrie.

pagani-huayra-rear Ferrari F40

S-ar putea ca jantele ce au apărut pe Ferrari F40 să nu fie chiar cele mai spectaculoase, dar cu siguranţă sunt unele dintre cele mai cunoscute. Fabricate din 3 bucăţi şi având o buză lată, arată în continuare foarte modern. Cele 5 spiţe late debordează de simplitate, dar mai ales de istorie.

ferrari-f40-side-view Mercedes Benz SLR McLaren

Apărut acum mai bine de un deceniu, modelul SLR McLaren este considerat de mulţi primul hypercar. Performanţele de care era capabil sunt uimitoare chiar şi astăzi, iar pe lângă portierele cu deschidere de tip fluture, un alt element de design sare în atenţia privitorului. Jantele în formă de turbină. Acest tip de design a fost preluat în diferite forme de mai mulţi producători, ca să nu mai vorbesc de tuneri. Rămân şi acum unele dintre cele mai spectaculoase jante produse vreodată.

2003 Mercedes-Benz SLR McLaren top car rating and specifications

Lamborghini Aventador SV 750-4

Acestea ar putea fi cele mai noi jante din acest clasament, pentru că le-am văzut prima dată abia anul trecut. Chiar dacă în primele imagini nu părea a fi foarte sportive şi potrivite pentru această maşină, după ce am văzut luna trecută un Aventador SV în parcarea Lamborghini Bucureşti, am rămas mut. Sunt atât de complexe şi atât de spectaculoase, mai ales că au prindere centrală în culoare contrastantă, încât nu au cum să nu intre într-un clasament al celor mai frumoase jante.

av-lp750-4_sv_ov1_1920x1080 Porsche 991 GT3 RS

Modelul GT3 RS al ultimei generaţii Porsche 911 este definiţia sportivităţii. Încă nu îmi vine să cred că există o astfel de maşină contemporană cu mine. Fiecare element al caroseriei este desenat şi gândit pentru circuit şi sportivitate, iar jantele nu sunt mai prejos, Având 5 spiţe duble, acestea sunt foarte concave pe puntea spate, iar împreună cu kit-ul aerodinamic arată extrem de agresiv, cum nu se putea mai bine pe un produs Porsche RS.

maxresdefault Lamborghini Countach

În anii 70-80 aveam o altă impresie asupra sportivităţii. Jantele ce echipau modelele din acei ani aveau un diametru extrem de mic. De exemplu pe modelul Countach jantele măsoară doar 15 inch. În schimb au o lăţime mai mare decât cea a unui Lamborghini nou. Pe modelul Countach jantele sunt relativ simple, cu 5 găuri şi foarte concave. Cu siguranţă un element distinctiv pentru acea eră.

lamborghini_countach_lm002_14 Audi R8 Spyder

Prima generaţie Audi R8 este considerată în continuare una dintre cele mai frumoase supercar-uri produse vreodată, cu un design atemporal. Dar în varianta coupe, acesta avea un set de jantel în 5 spiţe, relativ simple. Odată cu prezentarea modelului decapotabil, R8 a primit un set de jante extrem de spectaculoase, cu spiţe în forma literei Y, pe care mulţi le-au asemănat unei pânze de paianjen. Indiferent, acestea rămân unele dintre cele mai spectaculoase jante produse.

audi-r8-spyder-05

Porsche 918 Spyder

În anul 2013 lumea hypercar-urilor a fost luată de valul noilor modele de la McLaren, Ferrari şi Porsche. Modelul hybrid 918 Spyder a reuşit să atragă atenţia şi mai mult datorită jantelor ce echipează modelul standard. Acestea au apărut prima dată pe conceptul hypercar-ului, dar nu şi-au schimbat design-ul nici când maşina a fost produsă în serie. Cele 10 spiţe duble par că plutesc în mijlocul jantei, iar prinderea centrală ajută la un aspect foarte sportiv, dar şi curat.

2015-Porsche-918-Spyder-wheels

Cu siguranţă mai sunt o mulţime de alte jante spectaculoase produse în serie, aşa că aştept sugestiile voastre în secţiunea de comentarii. Sper ca acest tip de articole să apară în fiecare miercuri, pentru că îmi face mare plăcere să scriu despre acest aspect al unei maşini, care de foarte multe ori ia forma unui obiect de artă.

Prezentare: Alfa Romeo Giulia

alfa-giulia-comp-qv-13

Gata? Ne-am liniştit? Prezentarea noului sedan Alfa Romeo a stârnit mai multe reacţii decât orice alt model lansat anul acesta, iar când am citit pentru prima dată despre noul model, titlul suna ceva de genu: “Poate noua Alfa să rupă internetul?” Acela a fost un titlu extrem de inspirat. DA! Noua Alfa Romeo Giulia a rupt internetul. În două. Sunt taberele pro şi taberele contra. Cei pentru care Alfa rămâne marca pasională, care desenează maşini seducătoare şi cea a scepticilor, a celor care cred că noua Giulia este doar “ok” că nu mai păstrează identitatea italiană. Ei bine, acum, după ce mi-am luat notiţe, am citit toate comentariile posibile, am văzut de zeci de ori imaginile de prezentare şi am petrecut minute în şir vizionând filmuleţul de prezentare, aceasta este părerea mea despre noua Alfa Romeo Giulia. Mai trebuie precizat că maşina mea preferată, cea pentru care muncesc, este un 156 GTA. Deci acest articol s-ar putea să fie subiectiv.

alfa-giulia-comp-qv-5

Lansarea unui nou sedan de clasă medie a italienilor este un moment special, oricum ai privi-o. Au trecut patru (4!) ani de când nu se mai fabrică specialul 159, timp în care rivalii au prezentat unul, dacă nu două modele noi. Alfa a muncit mult la un înlocuitor pentru 159, iar asta se vede, mai exact, se simte. De peste 20 de ani, Alfa Romeo nu a mai avut un sedan cu tracţiune spate. Indiferent de versiune, fie şi modelele GTA, sedan-urile Alfa au fost cu tracţiune faţă. Pentru mulţi, însă, acest aspect era carismatic. Alfa a reuşit să facă subvirarea distractivă. Mai există un aspect. Alfa Romeo este cumpărată în mare parte de către pasionaţii mărcii, de foarte puţine ori au reuşit italienii să fure din clienţii sedan-urilor germane. Motiv pentru care Alfa Romeo pariază cam tot ce are pe reuşita noii Giulia. Are un singur glonţ. Dacă nimereşte, câştigă! Dar ce se întâmplă dacă ratează?

alfa-giulia-comp-qv-4 Read more

Prezentare: Alfa Romeo 4C Spider

Nu o să mint! Nu îmi plac decapotabilele. Cu toate că îţi oferă un aer de libertate, mi se par că îţi răpesc sentimentul de intimitate când te afli în ele. Trebuie să mergi foarte departe pentru a experimenta senzaţiile dintr-o decapotabilă, acolo unde nu e foarte multă lume care să te vadă. Dar ce te faci când cea mai frumoasă maşină pe care ai văzut-o îţi propune o variantă topless? Taci din gură şi exclami cât de mult îţi plac decapotabilele.

Alfa-4C-46

Nu cred că există vreo altă ţară care să se priceapă mai bine la decapotabile decât Italia. Şi nu cred că există vreun producător din Italia care să se priceapă mai bine la decapotabile ca Alfa Romeo. Fără să mai lungesc, doamnelor şi domnilor, acesta este superba Alfa Romeo 4C Spider.

Alfa-4C-55 Read more