Toyota Hilux – Invincibilul călător

Nu știu cum s-a întâmplat, dar în ultima perioadă am avut parte de diferite pickup-uri. Țin minte că acum vreo 5 ani, când m-am apucat să scriu despre mașini, am exclus aproape în totalitate să iau la test acest tip de caroserie. Le vedeam doar niște utilitare, fără nicio legătură cu mașinile de zi cu zi pe care majoritatea le conducem, așa că mă gândeam că cine vrea și cine are de cărat, cam știe ce model se potrivește. Dar un nume tot apărea în comentarii. Toyota Hilux. Orice mențiune despre un pickup, imediat era urmată de un comentariu cum că Toyota Hilux este cel mai bun pickup. Nu e de mirare, deoarece, dacă excludem piața din Statele Unite, Toyota Hilux este cel mai vândut pickup la nivel mondial. În plus, și-a construit un adevărat renume că este cel mai fiabil model de pe piață, indiferent de generație. Un rol important a avut și seria de clipuri de la Top Gear, când au încercat să distrugă un Hilux, fără succes, iar parcă de atunci, ”porecla” invincibil a fost asociată exclusiv cu Toyota Hilux.

Anul trecut, mașina preferată pe care am condus-o, a fost un Ford Ranger Raptor, deci tot un pickup, dar dus la extrem, iar anul acesta am început prin a conduce un RAM 1500 care m-a impresionat mai mult decât aș fi crezut. Așteptam cu mare nerăbdare să testez noul Hilux, tocmai să-i descopăr calitățile atât de apreciate. Toyota Timișoara au fost printre primii din țară care au reușit să pună la test drive acest facelift, iar ca să-l testez așa cum se cuvine, am decis să mergem într-un roadtrip ce pune accent pe ecoturism în zona Munții Țarcu. Ceea ce veți citi mai jos este experiența mea de weekend cu Toyota Hilux Invincible.

Înainte să iau la test o mașină, mă uit puțin peste configurator, peste broșură sau chiar la alte teste, tocmai pentru a nu rata toate informațiile. Așa am aflat că pentru acest facelift consistent, inginerii Toyota au vrut să aducă mai mult rafinament unui automobil gândit în special pentru a fi utilitar. Marea problemă a pickup-urilor clasice este comportamentul rutier, deoarece setarea suspensiei pe puntea spate este pe bază de arc pe foi, iar dacă nu are o încărcare semnificativă în benă, atunci spatele mașini tinde să devină ”săltăreț”, mai ales pe denivelări. Nu ar fi o problemă, dacă Toyota Hilux este condus așa cum trebuie, adică cu o greutate în benă, dar în majoritatea timpului, mergi gol sau cu o masă minimă. Știind acest lucru, Toyota a îmbunătățit bucșile și amortizoarele, pentru a fi o idee mai moi. De fapt, fiecare aspect a fost ”domolit” ca experiența de la volan să fie cât mai lină și confortabilă, fără să uite de calitățile robuste. Unele voci spun că în acest fel, noul Hilux nu mai este atât de dur și implicit senzația de ”invincibil” dispare.

În primul moment în care te sui la volan, îți dai seama că toate vocile cârcotașilor sunt nefondate, deoarece senzația este impozantă, stai foarte sus, dar nu ”peste volan” totul pare masiv și durabil. De la volanul lui Hilux ai impresia că poți trece peste orice obstacol. Cum spuneam, comenzile sunt mari și robuste, chiar și atunci când muți schimbătorul în Drive, simți că se întâmplă lucruri mecanice sub mașină. Așa am plecat spre munții Țarcu, într-un sat la vreo 100 de km de Timișoara.

Șoseaua este foarte bună și asfaltul fără denivelări, așa că Hilux s-a simțit foarte bine, dar marea surpriză a venit în momentul în care am intrat în prima depășire. Mulți spuneau că motorul diesel de 2.4 litri se simte sub motorizat pe o mașină atât de mare, așa că cerințele clienților au fost ascultate, iar sub capota versiunii Invincible stă o unitate de 2.8 litri, ce produce 204 cai putere și 500 Nm. Aceste valori sunt foarte bune acum, dar mai ales se simt. Da, transmisia este lentă. Și în retrogradare și în urcare. Apeși pedala de accelerație în capăt, nu se întâmplă nimic preț de câteva secunde, ca mai apoi să simți o zdruncinare în spătar, iar motorul urlă spre 3-4000 de rotații pe minut și simți puternic senzația de împingere. Poți să faci absolut orice depășire cu noul Hilux. Se comportă și se simte mult mai rapid decât multe SUV-uri, nu mai vorbim de pickup-uri din clasă. Chiar și la viteze mai mari, de autostradă, mașina stă foarte bine, nu prea există zgomot de vânt, nu apar trepidații, iar într-un road trip se simte exact ca un SUV. O poziție înaltă, vizibilitate excelentă, suficientă putere și un interior cu materiale calitative, dar rezistente. Spațiul este arhisuficient pentru pasageri, în benă se pot încărca până la 1 tonă de materiale sau bagaje, iar noul Hilux poate tracta până la 3.5 tone.

Hilux are în construcție șasiul separat de caroserie, iar asta îi dă un centru de greutate destul de înalt. Dezavantajul este ruliul imens pe virajele strânse. În niciun caz nu se simte sportiv și nici nu poți să-l ”arunci” pe viraje și pe serpentine. Direcția prea ușoară, nu este comunicativă cu roțile față, așa că dacă abordezi un viraj prea repede, ai tendința că mașina iese de pe traiectorie. Oarecum mă așteptam la acest comportament, așa că nu m-a deranjat deloc. Nu este o mașină sportivă sau dinamică, dar nici nu este lentă. Este rapidă acolo unde ai nevoie, nu unde nu ai nevoie. Pentru un roadtrip relaxat este ideală. M-aș vedea traversând țara la volanul noului Hilux.

Dar pentru a te bucura de experiența unui roadtrip nici măcar nu trebuie să mergi departe. În localitatea Sat Bătrân, din Caraș Severin am găsit o casă tradițională de vis. Aceasta se află în circuitul turistic, dar în niciun caz nu se simte ca o pensiune. Nici nu ne doream acest lucru. Ci mai degrabă să stăm și să experimentăm cum e să gestionezi o gospodărie. Să îți faci focul, să duci lemnele, să-ți faci mâncarea și să păstrezi lucrurile cât mai simplu și tradițional. La Casa Sub Măgrin te întorci în timp, îți aduci aminte de casa bunicilor sau chiar te poți imagina cum trăiau oamenii acum aproape 100 de ani. Toyota Hilux a fost mașina perfectă, care se potrivea și cu peisajul și cu ideea. La fel ca o casă tradițională cu unele detalii de confort, așa era și Hilux. Imediat cum ne-am despachetat, am decis să explorăm satul, dar de la volanul pickup-ului, cuplând acum modul 4×4. În Sat Bătrân nu sunt multe mașini, așa că încă era zăpadă din belșug pe drum, dar în modul 4×4 nici măcar nu am simțit că patinez sau să am senzația de împotmolire. Am prins o vreme foarte frumoasă peste zi, un soare călduros bătea peste pădurile din jur. Puteam să traversăm dealul și să ajungem în ținutul zimbrilor. Fiind o zonă naturală, nu am vrut să intrăm în niciun fel cu mașina acolo, așa că am lăsat pentru vacanța de vară, când vom veni pe jos să vedem de aproape zimbrii.

Cu Toyota Hilux am mers exclusiv pe drumuri amenajate, dar pline de zăpadă, așa că nu am reușit să pun la încercare toate calitățile de offroad ale noului model. Dar așa cum se spune că mașina poate și cât de experimentat este șoferul. De la volan simți că poți să intri în orice râu și poți urca orice munte. Apropo de ceea ce vede șoferul, interiorul noului Hilux a fost foarte mult îmbunătățit calitativ. Avem scaune de piele, un ecran touch screen de 8 inch preluat de la alte modele Toyota, comenzi foarte intuitive, un instrumentar de bord cu o grafică foarte mișto, exact în ton cu robustețea mașinii. O mulțime de dotări de siguranță, dar și un sistem de sonorizare JBL.

După tura de prin împrejurimi, am parcat mașina în fața casei și am admirat cât de bine îmbină designul robust, agresiv, cu elementele moderne. Îmi plac foarte mult blocurile optice cu LED care au interior negru, iar pe versiunea de echipare Invincible, grila este mai mare, iar pasajele roților sunt mai evazate și sunt din plastic negru. Chiar și în această culoare roșu-portocaliu contrastele sunt foarte frumoase. Partea frontală este cea mai schimbată, deoarece din lateral și din spate, doar fanii adevărați își vor da seama că vorbim de un facelift.

Toyota Hilux este un model extrem de apreciat. De clienți și nu numai. Toyota ascultă cerințele și se conformează. Noul Hilux este mai arătos ca oricând. A primit mult doritul motor mai mare și mai puternic, iar peste toate acestea a devenit mai rafinat și mai ușor de exploatat și în traficul normal, nu numai ca mașină utilitară. Nu este cel mai ieftin pickup și nici nu mă aștepam la ce oferă, dar după o astfel de experință, de a străbate și de a explora zona de ecoturism, parcă aș vedea un pickup în garajul meu. De la a nu le înțelege la a începe să caut oferte atât pentru modele noi, cât și pe piața second hand, nu o să mai judec o caroserie până nu o experimentez. Fără îndoială o să mai vedeți astfel de roadtrip-uri aici pe blog în viitoul nu prea îndepărtat.

Mulțumiri speciale pentru mașină Toyota Timișoara

Casa unde am stat o găsiți aici