De multe ori, după ce conduc o maşină şi mă pun să scriu, mă uit înainte şi la alte articole, scrise de cineva mult mai experimentat sau cineva care a ştiut să analizeze mai bine maşina în cauză. Există totuşi momente care te fac să uiţi orice analiză, orice informaţie utilă şi ajungi doar să îţi aminteşti cu bucurie trăirile pe care le-ai avut. Iar atunci când maşina despre care vorbeşti este noul Porsche Panamera, ştii că ai de a face cu trăiri unice, intense, trăiri ce le ai doar în suflet şi în creier şi sunt foarte greu de aşternut pe „hârtie”. De fiecare dată când conduc o astfel de maşină, mă reculeg greu. Parcă orice adunătură de cuvinte nu poate descrie acea experienţă. De fapt timpul nu este un factor. În secunda în care am predat cheile înapoi, m-am simţit ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un vis. Îmi aduc aminte frânturi, pentru că un Porsche Panamera te face să îţi pierzi minţile. La propriu.

Poate că exagerez, poate că nu e chiar aşa, dar nu am fost singurul care a experimentat ce poate un Panamera 4S. După toată această experienţă, povesteam şi altor prieteni prin ce am trecut şi îi vedeam pe toţi cum mă priveau în ochi, cu un interes aparte. În timp ce le povesteam cum e acceleraţia, cum stai în scaun şi cum se simt materialele, parcă nu îmi venea să cred că tocmai eu am simţit asta. Asta în condiţiile în care o Alfa Romeo Giulia de 280 cai putere are un preţ de aproximativ 50.000 de euro, un BMW Seria 5 testat costa 90.000 de euro, deci aproape dublu, pe când noul Porsche Panamera 4S, cu toate opţionalele maşinii de test se apropia de 160.000 euro. E ciudat cum cele trei sedan-uri au preţuri aproape duble unul faţă de celălalt, iar pentru ultimul, cel mai scump, preţul ar putea fi considerat un chilipir. Putea să coste peste 200.000 euro şi tot să nu pară scump. Spun asta, pentru că, din momentul testului şi până acum, dacă cineva mă întreabă ce maşină ţi-ai cumpăra sau care e cea mai completă maşină la ora actuală pe piaţă, răspunsul ar fi, fără ezitare, Porsche Panamera.

Îmi place marca Porsche. Ador fiecare model pe care îl scot. Nu contează ce caroserie are, iar în ultimii 3 ani au început o adevărată revoluţie şi în materie de design. Dar asta nu se vede decât în momentul în care apare un model nou sau facelift. Doar un Porsche facelift poate să facă un Porsche să pară învechit. Niciun alt competitor nu poate asta. În plus, acum, compania din Stutgardt ascultă şi oferă ceea ce vrea clientul.

Prima generaţie Panamera era considerată în unanimitate cel mai urât Porsche de la apariţia primului Cayenne. Dar au fost modelele ce au avut cel mai mare succes pentru germani, motiv pentru care avem acum 918 Spyder sau 911 GT3 RS. În timp, Porsche Panamera a ajuns să fie considerat o limuzină a cărei clientelă ştie ce vrea. Nu au ales altceva, în ciuda designului discutabil. Iar atunci când spun că Porsche ascultă cerinţele clienţilor şi fanilor, au desenat noua generaţie Panamera exact aşa cum trebuia să fie de la început. Un 911 cu patru portiere.

Când au apărut primele imagini oficiale cu noua Panamera am rămas mut. Mi se părea cea mai frumoasă caroserie de limuzină. Iar pentru că Porsche nu face rabat de la elemente exclusiviste, motiv fiind şi preţul final, au putut desena noua limuzină, inspirându-se de la cele mai bune produse ale lor. Privită din faţă, noua Panamera este intimidantă. Blocurile optice au acum o formă mai pătrată, grafica LED-urilor este asemănătoare cu cea a hypercar-ului 918 Spyder şi sunt cu atât mai agresive, pentru că au fundal negru. Atunci când vezi un Panamera că vine spre tine, nu poţi să nu remarci masivitatea părţii frontale. Este extrem de lată, suficient de joasă, capota imensă este plonjată mult în faţă, iar bara frontală, cu toate că este relativ simplist desenată, oferă sportivitate vizuală. Noua Panamera combină elementele elegante cu cele agresive şi sportive într-o manieră foarte modernă.

Aşa ajungem la cea mai importantă schimbare a acestei generaţii. Profilul. Şi mai ales profilul superb. Este incredibil cum au designerii Porsche au făcut trecerea de la vechiul „fund” mare şi bombat, la unul extrem de atletic, suplu şi perfect. Forma ramei geamurilor este acum exact ca la modelele 911, iar arcuirea plafonului înspre portbagaj este perfectă. Au lăsat un mic spaţiu chiar după lunetă, pentru a da şi mai mult impresia de sedan. Tot din profil mai remarcăm o mică fantă de aerisire în spatele roţilor faţă, iar sculptura în portiere este parcă dictată de aerul ce intră prin acea fantă. Fără îndoială, în partea din spate a noului Panamera s-a întâmplat o adevărată revoluţie. Sunt extrem de puţine elemente ce amintesc de vechiul model, poate doar „umerii” laţi, pe părţile lunetei, în schimb noile blocuri optice, mult mai înguste şi mai alungite, arată extrem de sexy. Ăsta e cuvântul ce mi-a trecut prin minte. Acum posteriorul noului Panamera este piesa de rezistenţă. Cine ar fi crezut? Tot acest spectacol vizual se termină cu cele patru ieşiri ale sistemului de evacuare. Mai multe despre acestea puţin mai jos în articol.

Nu prea suntem obişnuiţi cu revoluţii la Porsche. Parcă fiecare model nou care apare, doar îmbunătăţeşte o formă originală. În cazul noului Porsche Panamera, vedem ce pot germanii când vine vorba de o revoluţie. Maşina arată atât de modern şi atât de futurist, încât pare că a sărit cu cel puţin trei generaţii peste ceea ce ştiam. Iar această afirmaţie se potriveşte cel mai bine atunci când te urci în habitaclu. Încă o dată poate că exagerez, dar rămâi mut atunci când vezi şi când te aşezi la interior. Mai ţineţi minte că spuneam că la banii acestui Panamera pare chilipir? Când priveşti noua consolă centrală fără niciun buton, toată formată dintr-un touch screen, forma schimbătorului, volanul preluat de la un hypercar, ecranul absolut imens al sistemului de infotainment, plus desenul general, îţi dai seama că nu ai mai văzut aşa ceva la niciun concurent, indiferent de zona de preţ. Toate materialele sunt la cel mai înalt nivel, îmbinările sunt excepţionale, atenţia la detalii, grafica şi rezoluţia ecranelor, plus momentele când atingi cu degetele fibra de carbon. Credeţi-mă când spun că este cel mai bun interior de maşină, din orice clasă. Porsche aproape că a inversat reţeta vechiului Panamera ce avea un ecran mic, o tastatură în loc de consolă centrală şi instrumentar de bord analogic şi au desenat şi realizat o planşă de bord extrem de curată, atunci când atingi comenzile simţi o mică vibrare, iar cele câteva butoane totuşi rămase sunt realizate precum nişte bijuterii. Este o plăcere să vezi că display-ul central poate fi integrat şi în desenul planşei, mai ales că ne-am săturat să îl vedem deasupra. Acest display oferă o grafică excelentă, dar pentru atehnologicul din mine, m-am pierdut în multitudinea de comenzi. De pe acest ecran touch screen, activezi chiar şi poziţia aeratoarelor. Într-un fel, este nevoie de acomodare, nemaifiind un buton pentru fiecare comandă, totul se realizează prin intermediul acestui sistem. Butoane fizice regăsim totuşi pe volan, dar aceastea sunt mai mult pentru ecranele din instrumentarul de bord. Oricând de tehnologizată şi futuristă este noua Panamera la interior, au păstrat turometrul analog. Acesta este poziţionat central, exact în faţa ochilor, iar pe laterale există două ecrane pe care sunt afişate diferite informaţii utile în timpul condusului.

Pentru că Panamera este totuşi o limuzină, nici locurile din spate nu sunt neglijate. Deocamdată există doar două locuri individuale în partea din spate, separate de o consolă, aproape la fel de spectaculoasă ca cea din faţă. Pasagerii din spate pot muta scaunele, seta temperatura şi deschide trapa printr-un ecran touch screen. În plus, din nou, te răpeşte design-ul general, chiar dacă vorbim de locurile din spate.

Cuvântul de ordine atunci când vezi şi simţi noul Porsche Panamera este “impresionant”. Este impresionant şi în condiţiile în care ultimele automobile conduse nu erau tocmai maşini proaste, dimpotrivă. Nivelul la care a ajuns Porsche cu noul Panamera este atât de înalt, încât pot să spun că nu are rival. Da, există maşini mai elegante, mai luxoase, probabil mai sportive, dar care să îmbine toate aceste calităţi, nu prea. Şi pe lângă design, calitate şi tehnologie, Porsche este recunoscut pentru sportivitate. Iar noul Panamera este „maşina sport a maşinilor de lux”. Cât de sportivă este totuşi? Ei bine, nu îmi mai amintesc. Pentru că, spuneam şi la începutul articolului, mi-am pierdut minţile.

Porsche construieşte maşini fenomenale indiferent de motorizare. Dovadă stă articolul meu despre Porsche Cayenne S diesel. Dar când sub capota interminabilă stă un motor V6 de 2.9 litri, capabil să producă 440 de cai putere şi 550 Nm, alimentaţi cu cifră octanică mare, ştii că ai sub talpa dreaptă o adevărată armă. Un glonţ ce străpunge aerul mai repede decât te-ai fi aşteptat.

De la volan simţi că maşina este mare. Îi vezi capota lată şi umflăturile de pe laterale. Stai jos în scaun, iar volanul vine perfect în mâini. Porneşti maşina de la cheia integrată în partea din stânga a volanului, un alt detaliu de tradiţie Porsche. Imediat ce o învârţi auzi din spatele urechilor un urlet, care se calmează rapid. Pentru a vedea exact ce poate această maşină ai nevoie de un drum extrem de lung şi lat. Lung pentru că ajunge la viteze ilegale extrem de repede, iar lat, pentru că nu eşti capabil să ţii în frâu toată puterea.

Am plecat uşor şi timid din parcarea reprezentanţei, ca să am timp să mă acomodez cu maşina. Ştiam că în caz de suprafeţe alunecoase şi accelerări prea bruşte, mă salva sistemul de tracţiune integrală. Numai că pe un Panamera, acest sistem este setat să facă şi altceva, în afară de siguranţă. Dacă jumătate de oră am mers în modul normal, când am ajuns la o porţiune de drum drept şi lat, am învârtit selectorul poziţionat pe volan, a modurilor de condus, până în dreptul Sport Plus. Eşapamentul a început să se audă şi mai tare şi parcă maşina stătea ca pe ace, pregătită de ceva. Am zis să încerc o plecare de pe loc, o accelerare până la 100 km/h să văd ce şi cum. Stăteam cu piciorul stâng pe frână şi încercam să mai setez unele funcţii. Fără nicio atenţionare în prealabil, un martor verde sub turometru îmi spunea „ready”. Am pus cutia de viteze în modul sport şi am accelerat, în timp ce aveam stângul pe frână. A fost momentul 0 al întâlnirii mele cu noua Panamera. Turometrul a sărit la 5000 de rotaţii, am auzit un sunet că sistemul „Launch Control” era activ şi am luat piciorul de pe frână. Timp de 4.2 secunde nu am ştiut de se întâmplă. Strângeam tare de volan, nu îmi puteam lua piciorul de drept din acceleraţie, motorul parcă încerca să se desprindă de maşină. Am simţit cum mi se ridică stomacul, cum capul meu loveşte tetiera, cum mă ridic din scaun. Tot ce am văzut e că aveam o viteză mult prea mare şi trebuia să încetinesc. După prima mea experienţă cu „Launch Control” într-un Porsche de 440 cai putere, a trebuit să trag pe dreapta să mă liniştesc. Îi întrebam pe cei din maşină dacă erau ok. Mă durea capul şi mă simţeam ameţit. 4.2 secunde până la 100 km/h într-o maşină de aproape 2 tone, este incredibil. La asta mai ajută tracţiunea integrală. La plecări de pe loc bruşte. Brutale de-a dreptul. Cu toate că înainte am fost cu un Seat Leon de 380 cai putere, brutalitatea lansărilor unui Panamera 4S m-a lăsat fără cuvinte. În scurt timp, am vrut să o fac din nou. Fiecare plecare era acompaniată de sunet bolborosit al evacuării, de gâtul meu ce se împotrivea să meargă în spate, dar şi de senzaţii unice. Asta în condiţiile în care Panamera de test era încă echipată cu anvelopele de iarnă, ce nu ofereau aderenţa perfectă. Totuşi, aşa acceleraţie am mai simţit doar într-un Tesla Model S.

Dar acest sistem „Launch Control” este doar o găselniţă interesantă pentru a-ţi impresiona prietenii. Face foarte bine acest lucru, dar nu acesta este spiritul unui Panamera. Pune-l pe un drum virajat şi nu îţi va veni să crezi ce poate o maşină de 5 metri lungime. Pe fiecare viraj se aşează perfect, imediat ce învârţi volanul simţi cum partea posterioară urmează trasa dictată de tine, direcţia este suficient de grea şi îţi oferă o încredere aparte. Atunci când volanul joacă în mâinile tale, Panamera nu se mai simte mare şi lată, ci mai degrabă se înfăşoară în jurul tău şi uiţi că ai patru locuri. Te simţi ca într-o maşină sport veritabilă. Suspensia este fermă, dar absoarbe bine imperfecţiunile drumului, iar fiecare apăsare a pedalei drepte, este gestionată perfect de superba cutie cu dublu ambreiaj PDK. Este una dintre cele mai bune transmisii, indiferent despre ce maşină vorbim. Schimbă treptele extrem de repede, chiar şi în modul manual, iar în modul automat, parcă ştie dinainte ce vrei să faci şi găseşte treapta potrivită.

Partea sportivă din numele „4S” este desăvârşită. Panamera este cu adevărat un automobil sport şi dinamic. Indiferent că vorbim de plecări brutale, accelerări de la viteze deja ilegale, drumuri virajate sau autostradă, Panamera te răsplăteşte de fiecare dată. În plus, o face într-un mod relaxat, elegant, fără să îţi dai seama (în afară de launch control). Poţi să rulezi la viteze de Autobahn şi să crezi că abia depăşeşti viteza de oraş, iar când vrei să te joci, îţi oferă exact doza necesară, cât să te bucuri, dar fără să-ţi rupă spatele sau să te pună în situaţii limită.

După ce te dai jos dintr-un Porsche Panamera şi revii la viaţa ta normală, atunci îţi dai seama cât de specială este. Primul meu gând a fost că trebuie să muncesc mai mult, pentru ca, într-o zi, să deţin un astfel de model. Parcă orice ce mie mi se părea bun, calitativ sau sportiv, nu mai era. Comparam tot cu Panamera şi de fiecare câştiga limuzina din Stutgardt. De aceea am ajuns la concluzia că încă nu are rival. Este o Panamera şi cu asta am spus tot.