Revoluţie
De multe ori, după ce conduc o maşină şi mă pun să scriu, mă uit înainte şi la alte articole, scrise de cineva mult mai experimentat sau cineva care a ştiut să analizeze mai bine maşina în cauză. Există totuşi momente care te fac să uiţi orice analiză, orice informaţie utilă şi ajungi doar să îţi aminteşti cu bucurie trăirile pe care le-ai avut. Iar atunci când maşina despre care vorbeşti este noul Porsche Panamera, ştii că ai de a face cu trăiri unice, intense, trăiri ce le ai doar în suflet şi în creier şi sunt foarte greu de aşternut pe „hârtie”. De fiecare dată când conduc o astfel de maşină, mă reculeg greu. Parcă orice adunătură de cuvinte nu poate descrie acea experienţă. De fapt timpul nu este un factor. În secunda în care am predat cheile înapoi, m-am simţit ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un vis. Îmi aduc aminte frânturi, pentru că un Porsche Panamera te face să îţi pierzi minţile. La propriu.
Îmi place marca Porsche. Ador fiecare model pe care îl scot. Nu contează ce caroserie are, iar în ultimii 3 ani au început o adevărată revoluţie şi în materie de design. Dar asta nu se vede decât în momentul în care apare un model nou sau facelift. Doar un Porsche facelift poate să facă un Porsche să pară învechit. Niciun alt competitor nu poate asta. În plus, acum, compania din Stutgardt ascultă şi oferă ceea ce vrea clientul.
Când au apărut primele imagini oficiale cu noua Panamera am rămas mut. Mi se părea cea mai frumoasă caroserie de limuzină. Iar pentru că Porsche nu face rabat de la elemente exclusiviste, motiv fiind şi preţul final, au putut desena noua limuzină, inspirându-se de la cele mai bune produse ale lor. Privită din faţă, noua Panamera este intimidantă. Blocurile optice au acum o formă mai pătrată, grafica LED-urilor este asemănătoare cu cea a hypercar-ului 918 Spyder şi sunt cu atât mai agresive, pentru că au fundal negru. Atunci când vezi un Panamera că vine spre tine, nu poţi să nu remarci masivitatea părţii frontale. Este extrem de lată, suficient de joasă, capota imensă este plonjată mult în faţă, iar bara frontală, cu toate că este relativ simplist desenată, oferă sportivitate vizuală. Noua Panamera combină elementele elegante cu cele agresive şi sportive într-o manieră foarte modernă.
Porsche construieşte maşini fenomenale indiferent de motorizare. Dovadă stă articolul meu despre Porsche Cayenne S diesel. Dar când sub capota interminabilă stă un motor V6 de 2.9 litri, capabil să producă 440 de cai putere şi 550 Nm, alimentaţi cu cifră octanică mare, ştii că ai sub talpa dreaptă o adevărată armă. Un glonţ ce străpunge aerul mai repede decât te-ai fi aşteptat.
De la volan simţi că maşina este mare. Îi vezi capota lată şi umflăturile de pe laterale. Stai jos în scaun, iar volanul vine perfect în mâini. Porneşti maşina de la cheia integrată în partea din stânga a volanului, un alt detaliu de tradiţie Porsche. Imediat ce o învârţi auzi din spatele urechilor un urlet, care se calmează rapid. Pentru a vedea exact ce poate această maşină ai nevoie de un drum extrem de lung şi lat. Lung pentru că ajunge la viteze ilegale extrem de repede, iar lat, pentru că nu eşti capabil să ţii în frâu toată puterea.
Am plecat uşor şi timid din parcarea reprezentanţei, ca să am timp să mă acomodez cu maşina. Ştiam că în caz de suprafeţe alunecoase şi accelerări prea bruşte, mă salva sistemul de tracţiune integrală. Numai că pe un Panamera, acest sistem este setat să facă şi altceva, în afară de siguranţă. Dacă jumătate de oră am mers în modul normal, când am ajuns la o porţiune de drum drept şi lat, am învârtit selectorul poziţionat pe volan, a modurilor de condus, până în dreptul Sport Plus. Eşapamentul a început să se audă şi mai tare şi parcă maşina stătea ca pe ace, pregătită de ceva. Am zis să încerc o plecare de pe loc, o accelerare până la 100 km/h să văd ce şi cum. Stăteam cu piciorul stâng pe frână şi încercam să mai setez unele funcţii. Fără nicio atenţionare în prealabil, un martor verde sub turometru îmi spunea „ready”. Am pus cutia de viteze în modul sport şi am accelerat, în timp ce aveam stângul pe frână. A fost momentul 0 al întâlnirii mele cu noua Panamera. Turometrul a sărit la 5000 de rotaţii, am auzit un sunet că sistemul „Launch Control” era activ şi am luat piciorul de pe frână. Timp de 4.2 secunde nu am ştiut de se întâmplă. Strângeam tare de volan, nu îmi puteam lua piciorul de drept din acceleraţie, motorul parcă încerca să se desprindă de maşină. Am simţit cum mi se ridică stomacul, cum capul meu loveşte tetiera, cum mă ridic din scaun. Tot ce am văzut e că aveam o viteză mult prea mare şi trebuia să încetinesc. După prima mea experienţă cu „Launch Control” într-un Porsche de 440 cai putere, a trebuit să trag pe dreapta să mă liniştesc. Îi întrebam pe cei din maşină dacă erau ok. Mă durea capul şi mă simţeam ameţit. 4.2 secunde până la 100 km/h într-o maşină de aproape 2 tone, este incredibil. La asta mai ajută tracţiunea integrală. La plecări de pe loc bruşte. Brutale de-a dreptul. Cu toate că înainte am fost cu un Seat Leon de 380 cai putere, brutalitatea lansărilor unui Panamera 4S m-a lăsat fără cuvinte. În scurt timp, am vrut să o fac din nou. Fiecare plecare era acompaniată de sunet bolborosit al evacuării, de gâtul meu ce se împotrivea să meargă în spate, dar şi de senzaţii unice. Asta în condiţiile în care Panamera de test era încă echipată cu anvelopele de iarnă, ce nu ofereau aderenţa perfectă. Totuşi, aşa acceleraţie am mai simţit doar într-un Tesla Model S.
Dar acest sistem „Launch Control” este doar o găselniţă interesantă pentru a-ţi impresiona prietenii. Face foarte bine acest lucru, dar nu acesta este spiritul unui Panamera. Pune-l pe un drum virajat şi nu îţi va veni să crezi ce poate o maşină de 5 metri lungime. Pe fiecare viraj se aşează perfect, imediat ce învârţi volanul simţi cum partea posterioară urmează trasa dictată de tine, direcţia este suficient de grea şi îţi oferă o încredere aparte. Atunci când volanul joacă în mâinile tale, Panamera nu se mai simte mare şi lată, ci mai degrabă se înfăşoară în jurul tău şi uiţi că ai patru locuri. Te simţi ca într-o maşină sport veritabilă. Suspensia este fermă, dar absoarbe bine imperfecţiunile drumului, iar fiecare apăsare a pedalei drepte, este gestionată perfect de superba cutie cu dublu ambreiaj PDK. Este una dintre cele mai bune transmisii, indiferent despre ce maşină vorbim. Schimbă treptele extrem de repede, chiar şi în modul manual, iar în modul automat, parcă ştie dinainte ce vrei să faci şi găseşte treapta potrivită.
Partea sportivă din numele „4S” este desăvârşită. Panamera este cu adevărat un automobil sport şi dinamic. Indiferent că vorbim de plecări brutale, accelerări de la viteze deja ilegale, drumuri virajate sau autostradă, Panamera te răsplăteşte de fiecare dată. În plus, o face într-un mod relaxat, elegant, fără să îţi dai seama (în afară de launch control). Poţi să rulezi la viteze de Autobahn şi să crezi că abia depăşeşti viteza de oraş, iar când vrei să te joci, îţi oferă exact doza necesară, cât să te bucuri, dar fără să-ţi rupă spatele sau să te pună în situaţii limită.
După ce te dai jos dintr-un Porsche Panamera şi revii la viaţa ta normală, atunci îţi dai seama cât de specială este. Primul meu gând a fost că trebuie să muncesc mai mult, pentru ca, într-o zi, să deţin un astfel de model. Parcă orice ce mie mi se părea bun, calitativ sau sportiv, nu mai era. Comparam tot cu Panamera şi de fiecare câştiga limuzina din Stutgardt. De aceea am ajuns la concluzia că încă nu are rival. Este o Panamera şi cu asta am spus tot.