Monstrul

Lumea anului 2002 a văzut o schimbare importantă. Apăruse primul SUV Porsche. Era ceva de neconceput în urmă cu câţiva ani. Rescria toată istoria companiei producătoare de maşini sport. Dar Porsche Cayenne a fost modelul care a făcut posibilă apariţia unor supercar-uri, chiar hypercar Porsche, plus un parcurs important în motorsport. Deoarece Porsche Cayenne a devenit cel mai bine vândut model Porsche. Şi nu datorită preţului, ci datorită exclusivităţii. Era ceva atrăgător să ai o siglă Porsche, dar o caroserie care nu se compara cu nimic din ogradă. Cu toate că primul Porsche Cayenne era parcă desenat cu stânga, succesul acestuia a fost fulminant, fapt pentru care a doua generaţie a primit şi mult doritul propulsor diesel. Din nou a fost o lovitură pentru puriştii Porsche. Nu le venea să creadă că iubita lor maşinuţă sport are acum o caroserie “de Jeep” şi foloseşte combustibilul satanei.

Unul dintre motivele pentru care m-am apucat să scriu despre maşini a fost acela de a conduce un Porsche Cayenne. Mai ales diesel. Pentru că auzisem cât de bine se comportă, cât este de sportiv, chiar cu un motor preluat de la un Touareg. După o experienţă destul de urâtă cu un dealer Porsche din Bucureşti, în iarna anului trecut am reuşit să conduc un Porsche Cayenne diesel, la Timişoara. A fost absolut mirific. Exact cum mă aşteptam. Nu are rost să intru în detalii, testul cu a treia generaţie pre-facelift îl puteţi găsi aici. Acum, după aproape 2 ani, conduc şi varianta restilizată a acelui model. Dar ceea ce s-a întâmplat între timp mi-a schimbat complet percepţia despre maşini, despre legile fizicii, despre confort, viteză sau consum. Tot ceea ce credeam eu că e imposibil, dintr-o dată am descoperit că e posibil. Şi invers. Nu credeam că un automobil poate fi prea…

Dintre toate generaţiile Cayenne, cel mai atras am fost de cea de-a doua, dar, aşa cum ne-a obişnuit, Porsche desenează maşini atemporale. Chiar dacă primul impact este unul ciudat, pe măsură ce priveşti detaliile, vezi frumuseţea maşinilor lor. Se spune că acest ultim Cayenne, modelul facelift 2014 este cel mai frumos dintre toate. Se prea poate. Eu aş zice totuşi că este cel mai elegant. Iar acest lucru este un mare plus, având în vedere că este un SUV. Automobilele de caroserie mare ar trebui să fie elegante. Noul Porsche Cayenne adoptă un design ceva mai apropiat de frăţiorul Macan, farurile fiind mai armonioase, luminile de zi sunt mai discrete, iar gurile de aerisire din bara frontală sunt ceva mai proeminente. Situaţia nu se schimbă foarte mult nici la posterior. Blocurile optice au devenit mai elegante, ceva mai înguste, dar îşi păstrează designul, în linii mari. Pe modelul facelift, eşapamentul este mult mai vizibil, iar integrarea lui în bara spate este mai agresivă. Cam atât. Cum spuneam, este un design atemporal care va arăta foarte actual şi peste câteva generaţii, doar un adevărat cunoscător poate face diferenţa între un model pre-facelift şi unui actual. Situaţia se schimbă şi mai mult dacă lângă acestea punem şi modelul Macan. Oricum, Porsche Cayenne nu a fost cumpărat pentru design. Unii îl cumpărau pentru siglă, pe când adevăraţii clienţii, erau atraşi de performanţe.

Prima generaţie nici măcar nu avea în dotare un diesel. Dar nu era nevoie. Pentru că la începutul anilor 2000 nu era criză, preţul benzinei şi al impozitelor era decent, iar faptul că deţii o maşină de peste 2 tone şi un motor V8 nu era ceva ieşit din comun. Când preţul benzinei a început să crească, Porsche a introdus motorul diesel, care oferea un consum mai mult decât decent, dar performanţe pe asfalt satisfăcătoare. Chiar eu spuneam de motorul V6 diesel că este arhisuficient pentru oricine. Dar sunt clienţi, adevăraţii pasionaţi, oameni pentru care 258 de cai putere nu mai înseamnă nimic, cunoscători că atunci când plăteşti peste 130.000 de euro pe un SUV vrei să fie un monstru. Ei bine, într-o zi de noiembrie am înţeles exact de ce există astfel de clienţi.

M-am prezentat frumos să ridic noul Porsche Cayenne pentru o plimbare până la viile din zona Recaş. Cam la vreo 25 de km de Timişoara. Nici nu îmi imaginam ce urmează să experimentez până în ultima clipa. După ce am preluat cheile maşinii, reprezentatul Porsche Timişoara mi-a zis: “Vezi că e modeul 4.2!” Atunci am simţit cum mi se înmoaie genunchii. Eram în faţa unui monstru. Pentru că Porsche a decis să echipeze modeul Cayenne cu un propulsor V8 de 4.2 litri, cu două turbine, care produce 385 de cai putere şi o forţă de tragere de 850 Nm!! botezându-l simplu Cayenne S diesel. Este un nume prea simplu pentru “cel mai puternic motor diesel din lume”. Da, Cayenne S diesel are cel mai puternic motor diesel, produs la scară largă.

Nu aveam foarte mult timp la dispoziţie să conduc maşina, mai ales că trebuia să ajung la aproape 30 de km de Timişoara, şi să mă întorc, toate cam într-o oră. Dar m-am gândit că fiind 60 de km de drum, îmi ia cam o oră. M-am înşelat amarnic.

Poziţia de condus într-un Porsche Cayenne se apropie de perfecţiune, chiar dacă am unele reţineri faţă de noul volan, dar posibilităţile de ajustare a scaunului sunt multiple, aşa că imediat mi-am găsit locul. Consola centrală este inundată în butoane, toate cu funcţia specifică, Porsche nu este adeptul touch-screen. Odată ce te obişnuieşti cu poziţia lor, utilizarea este foarte confortabilă. Interiorul este de un rafinament şi de o calitate demnă de firma din Stuttgart, asamblarea şi detaliile chiar fac diferenţa. În stilul tipic Porsche, întorc cheia în contactul amplasat în stânga volanului şi dintr-o dată Godzilla de sub capotă prinde viaţă. Un răget puternic al evacuării îmi spune că acesta nu este un simplu motor diesel, construit pentru a reduce consumul. Nu, acest motor a luat naştere, pentru ca Porsche să arate lumii de ce sunt în stare atunci când vor să facă performanţă cu combustibilul satanei.

La ieşirea din parcarea reprezentanţei mă aşteaptă un drum drept, perfect asfaltat. Aştept să treacă coloana de maşini şi apoi mă pun pe bandă. Am şi uitat că maşina era deja setată în modul sport al şasiului. După ce mi-am lovit ceafa de tetieră, stomacul îmi era în gât, iar forţele gravitaţionale care mă apăsau pe piept, mi-am dat seama că am parcurs deja cam jumătate din trasu pâna la Recaş iar coloana de maşini era doar un punct în oglinda retrovizoare. Nu mai experimentasem aşa forţă până atunci. În nicio altă maşină. Am încetinit, dar viteza era încă foarte mare. Nu o simţeam în interior. Nu era zgomot de vânt, nu auzeam evacurea, era linişte şi bine, doar că eu nu îmi mai amintesc cei 30 de km în 8 minute. Ceea ce eu credeam că o să parcurg în jumătate de oră s-a transformat într-o clipită. Trebuia să mă dezmeticesc şi să ajung în frumoasa zonă viticolă din Recaş. Dealurile acoperite de viile ruginite, asfaltul care le parcurge şi soarele la apus construiam scenariul perfect pentru o plimbare de noiembrie. Păcat că nu îmi mai amintesc.

Cu levierul cutiei în modul Sport, cu şasiul în modul Sport şi cu toată maşina în modul Sport, Cayenne S diesel devine un monstru care cu greu îl stăpâneşti. Trebuie să fi fost şofer al modelului precedent pentru a face trecerea la nava Endurance, alimentată cu motorină. Vitezele de care este capabil Cayenne S diesel nu pot fi descrise într-un articol de blog. Modul în care accelerează trebuie simţit. Cel puţin odată în viaţă. Cel mai impresionant nu era timpul până la 100 de km/h, de 5,4 secunde, demn de un supercar, ci forţa cu care accelerează de la viteze de peste 150 de km/h. Acolo, toţi cei 850 de Nm ai bestiei se pot dezlănţui. Pentru că până acolo nu ai nevoie nici măcar de jumătate dintre ei. Acolo sus, la viteze de avion, ştii de ce sunt clienţi care preferă un motor V8. Fie el şi diesel. Orice accelerare trebuie analizată, trebuie să anticipezi că nu urmează nicio curbă pe următorii 2 km, pentru că până acolo, poţi depăşi viteza limită de pe Autobahn. Ori de câte ori mă uitam în vitezometru, mă speriam. Nu credeam că poate atinge acele viteze într-un timp şi într-o distanţă atât de scurtă. Porsche Cayenne S diesel este un monstru sportiv. În ciuda greutăţii de peste 2 tone, este agil sprinten, schimbă direcţia extrem de precis, reprizele sunt fulminante, chiar aducându-ţi un zâmbet pe buze dacă îi araţi un drum virajat. Trebuie doar să fii atent şi să ştii că ai de a face cu un animal sălbatic care te va ataca dacă nu te comporţi cum trebuie. Dar odată ce ajungi să-l dresezi devine un fel de animal luptă, totul pentru ca tu să te simţi rege. Nu există depăşire de care să nu fie capabil, nu există porţiune de drum în care să nu atingă cel puţin 100 de km/h. Nici nu îmi venea să cred cât de scurtă e distanţa în care era capabil de astfel de viteze. Efectiv sare de la un punct la altul. Nu parcurge distanţa, ci efectiv se teleportează acolo unde vrei. Totul la un preţ relativ mic. După tot abuzul acesta la viteze interstelare, consumul a fost undeva la 10 l/100 km. Ceea ce a reuşit Porsche este cu adevărat remarcabil. Pur şi simplu nemaipomenit.

Porsche Cayenne şi-a câştigat numele de maşină statement. Este obiectul care te arată că ai reuşit în viaţă. Pentru că este extrem de scump şi extrem de performant, debordează de lux şi calitate. Dar echipat cu un motor diesel V8 devine un monstru al performanţei, performanţă de care doar puţini vor beneficia. A fost ziua în care am experimentat că dacă vrei, performanţa poate lua diferite forme, fie şi alimentate cu motorină. A fost ziua în care am simţit că o maşină poate fi prea mult pentru unul ca mine.