Mazda MX-30 – Test Drive
Mazda MX-30 – Nonconformism electric
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de istorie Mazda, dar nu și un secol de produs mașini. La început, compania niponă producea plută, abia mai târziu, prin 1936 și-a pus numele pe niște triciclete comerciale. În toată această istorie tumultoasă, care a inclus chiar producerea de armament pentru armata japoneză în Al Doilea Război Mondial, Mazda nu a produs un autovehicul electric de serie. Au fost câteva concepte și prototipuri, dar acesta pe care îl vedeți mai jos, este prima Mazda electrică. La fel cum ați citit și săptămâna trecută despre Honda e, primul automobil electric Honda, aceste două automobile împart câteva filozofii, pe lângă faptul că sunt pieonieri niponi. Denumit MX-30, noul vehicul electric este cât se poate de familiar, în ciuda nonconformismului afișat.
Să începem cu exteriorul. Este cu siguranță o Mazda. Noul MX-30 vine cu o parte frontală foarte cunoscută. Blocurile optice cu bulb rotund, dar și parte alungită, sunt ”acoperite” de capotă, pentru un efect interesent. Chiar dacă este un automobil electric, acesta are o grilă tradițională, atât în mijloc, cât și în partea inferioară. În rest, design-ul părții frontale este simplist, în stilul tipic noilor modele.
Abia când îți muți privirea spre lateral, vei vedea că nu este tocmai obișnuit. Spre deosebire de Honda, care pentru primul electric a decis un automobil mic, de oraș, Mazda a mizat pe dorința clienților de a avea un crossover. MX-30 arată exact ca un SUV, ca fratele CX-30, numai că linia plafonului este ceva mai arcuită spre portbagaj, iar la prima vedere pare că are doar două portiere. Dar cele spate sunt ”ascunse” și se deschid invers. Mulți au asociat această soluție cu Rolls Royce sau mai exact, cu BMW i3, dar această deschidere, denumită de Mazda ”freestyle doors” nu este nouă. Am mai văzut-o la jumătatea anilor 2000 pe modelul RX-8, dar și pe pick-up-ul BT50. Nu aș spune că Mazda MX-30 are uși de pick-up, dar arată interesant și oferă o urcare mult mai optimă pentru locurile din spate. Apropo, toate portierele au o deschidere foarte largă, aproape la 90 de grade. Asta înseamnă că odată deschise nu există montant B, iar imaginea oferită este foarte originală. Un minus este că pasagerii spate nu prea au parte de o mare suprafață vitrată, iar ca să acționezi portierele spate, trebuie să le deschizi pe cele față.
Din cauza plafonului arcuit, posteriorul pare puțin ”cocoșat”, dar nu este atât de deranjant pe cum credeam. Pentru un ochi neatrenat, spatele acestei electrice poate fi confundat cu oricare alt crossover Mazda, deoarece blocurile optice urmează același design tipic Mazda. Bineînțeles că nu avem ieșiri pentru vreun sistem de evacuare, așa că toată partea inferioară a bării este din plastic negru. Totuși, împreună cu vopseaua, care nu e albă, e mai mult o nuanță ceramică, Mazda MX-30 arată exact ca oricare alt crossover ce vrea să fie robust. Acesta este un mare plus pentru clienți, care caută o astfel de înfățișare. Mie personal îmi place că au ales o abordare nonconformistă, chiar futuristă, aș putea spune, chiar dacă nu îl pot numi un automobil frumos.
Nici de la interior nu îți dai seama că ești într-un automobil electric. Dacă Honda e vine cu un interior foarte tehnologizat prin design, MX-30 este cât se poate de normal. Volanul are dimensiuni normale, instrumentarul de bord este clasic, dar cu afișaj digital, ecranul sistemului de infotainment este poziționat deasupra bordului și este controlat cu roțița de pe consola centrală, iar întreg layout-ul bordului este normal. Spre deosebire de interioarele celorlalte modele Mazda, MX-30 are comenzile climatizării pe un ecran touchscreen, dar sunt foarte bine integrate și ușor de utilizat. Îmi place foarte mult și consola centrală ceva mai înaltă și care parcă plutește. Pe aceasta se regăsește selectorul transmisiei, care în utilizare se simte foarte robust, chiar dacă nu trebuie să schimbi vreo viteză. Un element interesant al interiorului este prezența plutei ca material decorativ. Sub consolă și în dreptul suportului de pahare, niponii au ales să pună plută, care îți oferă un sentiment foate eco și interesant, și bineînțeles, face trimitere la originile companiei. De fapt, tot interiorul este bazat pe materiale reciclate și eco. Pielea de pe bord este vegană, iar scaunele sunt din stofă, la fel și fețele ușilor.
Te simți foarte bine în habitaclul noii Mazda MX-30, mai ales de la volan, unde se vede că este o mașină gândită de la bun început să fie electrică. Spun asta deoarece poziția la volan este joasă, tipică Mazda, și m-am simțit ca într-un Mazda 3. Toate comenzile sunt la îndemână, volanul nu este foarte gros, dar îți oferă o priză bună, iar pentru a selecta treapta de rulare, trebuie să muți prima dată în drepta, apoi în jos, spre deosebire de alte transmisii cu acționare doar pe o direcție. Această soluție, pe care mulți nici nu o vor remarca, îți dă o senzație mecanică, că acționezi ceva în mijlocul mașinii, lucru nemaiîntâlnit la mașinile electrice.
Încă o dată revin la comparația cu Honda e, ambele având aceeași abordare când vine vorba de baterii. Dacă în cazul modelului Honda, eu spuneam că e mai ok să ai o baterie mai mică, pentru că oricum e o mașină mică de oraș, inginerii Mazda spun că au ales o baterie cu capacitate de 35.5 kWh, pentru că pe termen lung produce mai puțin CO2 decât una de capacitate mai mare. Pentru că în traficul urban, oricum nu folosești toți kW, deci este o risipă de energie. Cu toate acestea, Mazda MX-30 avea o autonomie mai bună decât Honda e, la aceeași capacitate și încărcare. Când am plecat cu MX-30 în test drive, îmi indica 168 km autonomie cu 99% baterie. În scurt timp a scăzut la 155 km, dar a rămas acolo mai mulți km. Din nou, această valoare este suficientă pentru câteva zile de utilizat în trafic urban, unde valoarea maximă anunțată de Mazda este de 260 km. Motorul electric produce 143 de cai putere și 264 Nm, din nou, valori bune, fără să fie din cale de afară de sportive. La fel ca în cazul hatchback-ului Mazda 3, care la început avea un motor aspirat, ce producea doar 122 de cai putere, totul ține și de livrarea puterii.
Atunci când accelerezi în Mazda MX-30 auzi un șuierat, iar de la 0 până la peste 50 km/h se simte foarte sprintenă. Până la 100 km/h trec 9.7 secunde. Din cauza bateriilor ce cântăresc 310 kg, masa totală a lui MX-30 este de aproximativ 1600 kg, de unde și faptul că e ceva mai lentă pe accelerările de la viteze mari. Totuși, la fel ca oricare alt produs Mazda, direcția este foarte comunicativă, stă bine pe viraje în ciuda suspensiilor mai înalte. În spatele volanului sunt două padele de la care acționezi ”agresivitatea” frânării regenerative. În cea mai puternică setare, poți conduce acest vehicul electric doar din pedala de accelerație. Au fost foarte puține momentele în care m-am simțit într-un automobil electric, sau unul aflat la prima generație.
Mazda MX-30 se simte solid, bine gândit, foarte calitativ la interior, iar trenul de rulare este normal pentru o mașină electrică, chiar mai eco, din spusele Mazda. De obicei, când un producător se aventurează într-un segment nou, cu sisteme de propulsie diferite, e greu să reușească din prima. Cel mai mare dezavantaj este autonomia relativ mică, dar explicată. Dacă tot e o mașină eco, să fie până la capăt. Mazda spune că nu va exista un set de baterii de capacitate mai mare, dar se vehiculează un sistem hybrid, cu un motor rotativ, care va acționa ca generator, pentru o autonomie mai lungă. Ultimul lucru ce trebuie discutat, este prețul competitiv. Acesta pleacă de la 33.900 euro, deci după reducerile acordate de stat, este o mașină electrică originală și nonconformistă de doar 22.000 aproximativ. În 2020, avem o mulțime de alegeri în segmentul electricelor. Trebuie doar să vrei să faci pasul spre electricitate.
Mazda MX-30 oferit pentru test drive de Mazda – Premier Motors
