Peugeot 308 – Călător în Banat

Peugeot 308 – Călător în Banat

Atunci când căutam locații pentru seria #CălătorînBanat, am găsit un obiectiv absolut fascinant, singurul care face parte din patrimoniul UNESCO. Nu e ușor să fii înscris în această listă, dar complexul mulinologic ”Morile de apă de la Rudăria” merită pe deplin această distincție. Din Timișoara drumul e destul de lung, dar foarte frumos, odată ce treci de Oravița și Anina, ajungi pe bucăți de serpentine, trecând prin tot Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Pentru această călătorie, unde știam că avem nevoie de o mașină dinamică, am ales să fim la volanul noului Peugeot 308, propulsat de un motor pe benzină de 130 de cai putere, fiind unul dintre cele mai dinamice modele din actuala gamă a francezilor. Noul 308 se încadrează perfect și ca mașină de lungă distanță, datorită scaunelor profilate și foarte confortabile. Într-o dimineață devreme de august am pornit să vedem celebrele mori de apă.

Din Timișoara am ales ruta Oravița-Anina, o porțiune de drum deja cunoscută pentru noi. Am urcat muntele din Anina cu direcția Bozovici. Era o plăcere să vezi și să simți virajele, iar peisajul prin parbriz era cu atât mai special, datorită pădurilor. La aproximativ 20 de kilometri de intrarea spre localitatea Anina, am ajuns la Popasul Bigăr. Chiar dacă nu era în plan să vedem și celebra cascadă, am zis să facem o oprire și să ne reîncărcăm bateriile. Cascada Bigăr este una dintre cele mai cunoscute din țara noastră, așa că autoritățile, dar și comercianții au profitat de notorietatea acesteia și au organizat mai multe restaurante și parcări. Cascada Bigăr este localizată exact la șosea, dar accesul se face pe jos, la aproximativ 400 metri de locul de parcare. Strălucirea de altă dată s-a pierdut când stânca pe care curgea apa s-a rupt. Cu toate acestea, rămâne în continuare un loc de vizitat, mai ales că se poate intra în Parcul Național spre izvorul și grota Bigăr. Traseul este foarte simplu și recent amenajat, așa că oricine se poate bucura de o ieșire în natură să vadă de unde izvorăște apa ce curge pe cascadă.

După ce am gustat o clătită cu marmeladă, era timpul să ne continuăm drumul spre localitatea Efitimie Murgu, fostă Rudăria, acolo sunt aliniate cele 22 de mori de apă. Chiar dacă sunt doar 25 de kilometri între Bigăr și Rudăria, drumul virajat înseamnă că mai ai de parcurs aproximativ jumătate de oră, dar merită fiecare kilometru, deoarece imediat ce ieși din munți, ți se arată în față întreaga depresiune. Este o priveliște absolut superbă, un fel de belvedere din mașina proprie. După alte două intersecții intrăm în localitatea Efimie Murgu, unde întreg satul este construit pe cursul râului Rudicica. Între case sunt șanțuri pentru scurgerea apei pentru mori, iar fiecare casă are câte un indicator spre moara sa.

Inițial, am crezut că celebrele mori de apă sunt ascunse în spatele caselor, dar trebuie să treci prin tot satul până în capăt. Acolo se află o parcare, de unde poți să iei la pas spre morile vechi sau poți să mergi cu mașina pe același drum, până în capăt, dar e destul de îngust, iar locurile de întoarcere sunt puține. Am decis să luăm la pas întreaga zonă, tocmai pentru a experimenta de aproape acest obiectiv fascinant. Complexul mulinologic ”Morile de apă de la Rudăria” este format din 22 de mori de apă, vechi de 150 de ani, care funcționează și astăzi. Fiecare moară are denumirea familiei care are grijă de aceasta, astfel vei găsi moara Prundulea, Popeasca, Firiz sau moara din țarină.

Imediat cum ajungi în dreptul lor, localnicii care macină grâul și porumbul te întâmpină cu mălai și făină. Nu există taxă de intrare în acest complex, dar fiecare turist cumpără câte ceva de la localnici. Poți să treci la pas și peste râu, deoarece morile sunt de o parte și de alta, iar astfel vezi mai bine cascadele și căderile de apă care învârt morile. În ciuda gălăgiei făcute de apa curgătoare, este impresionantă liniștea și calmul pe care ți-l oferă. Te trimite spre niște vremuri mai simple, atunci când oamenii își confecționau și își construiau singuri ceea ce aveau nevoie. Te uiți la micile căsuțe de lemn și te gândești că peste acestea au trecut 150 de ani de istorie, dar nu au încetat să funcționeze. Datarea exactă este mai greu de stabilit, deoarece lemnul a fost constant schimbat, când se degrada. În perioada interbelică au existat 48 de mori de apă, dar după venirea comunismului și a colectivizării, au rămas doar 22 de mori, localizate atât în sat, cât și în afara lui.

Morile sunt așezate aleator de o parte și de alta a râului, fiind ca o salbă de mărgele, au dimensiuni diferite, construite și renovate după fiecare proprietar. Unele sunt vizibile de la șosea, pentru altele trebuie să cobori niște trepte spre râu, iar altele sunt ascunse în pădure. Poți liniștit să-ți ”pierzi” o după masă aici, dacă vrei să le vizitezi pe toate în parte. Totuși, nu toate sunt deschise publicului larg, dar la majoritatea te așteaptă cineva dacă vrei să vezi cum funcționează sau dacă vrei să cumperi ceva. Această locație ar putea face parte și dintr-o drumeție, deoarece ai priveliști frumoase și spectaculoase pe tot drumul. Vezi stânci abrupte, păduri și cursul râului. Apropo de denumirea râului, Rudărica în traducerea simplificată slavonă, înseamnă ”râu de fier”. Atracția acestor mori de apă cu ciutură este dată de legendele fiecărei mori, modul arhaic de funcționare, dar și de peisajul sălbatic al zonei. ”Legenda dăinuirilor” spune că dacă îți potrivești ceasul după porunca naturii și vei petrece o noapte într-una din cele două mori Îndărătnica, în timp ce moara merge în gol, dimineața te trezești întinerit, deoarece piatra morii macină timpul îndărăt.

Nu este foarte ușor să ajungi pe valea Almăjului, mai ales din Timișoara, dar rezervația ”Morile de apă de la Rudăria” ar trebui vizitată măcar o dată, pentru istoria și unicitatea sa. Dacă parcurgi traseul la volanul unui Peugeot 308 poți chiar să faci această călătorie într-o zi, deoarece consumul redus înseamnă că ai o autonomie suficientă să te întorci în Timișoara cu un plin de benzină. Direcția precisă și rapidă este un deliciu pentru șofer, iar cei aproape 400 kilometri dus-întors nici nu îi simți.

Proiectul #CălătorînBanat este susținut de Mega Group Autovehicule Peugeot Timișoara

Fotografii și video realizate de Adi Moga