Maserati Ghibli Hybrid – Test Drive

Maserati Ghibli Hybrid – Stil înnăscut

Era mai demult o vorbă, începută nu mai ştiu de cine. Se întâmplă să fii la un eveniment, iar cineva te va întreba ce maşină conduci, dacă răspunzi BMW sau Mercedes-Benz, următoarea întrebare este: de care? Ei bine, dacă te intreabă ce conduci şi răspunsul tău e: Maserati, aici se cam termină discuţia. Interlocutorul tău va ştii că ai ales cu sufletul, maşina care îţi merge mai tare la inimă, nu la creier. Totuşi, această povestioară se întâmpla acum mulţi ani, deoarece, între timp, Maserati are mai multe modele în ofertă, chiar şi un SUV. Numai că nu despre un SUV voi vorbi astăzi, ci despre un model tipic italian, atât în temperament, cât mai ales în design.

Maserati Ghibli Hybrid este primul model electrificat al italienilor, dar în niciun caz nu va fi un concurent pentru Tesla, de exemplu. Dacă nu erau reglementările europene, poate nu vedeam atât de curând un Maserati cu un astfel de tren de rulare, dar ca să reziste pe piaţa sa de nişă, trebuia să vină cu o soluţie. Aşa cum veţi citi mai jos, nu este chiar cea mai economică, dar pe foaie cel puţin, Ghibli Hybrid este o soluţie interesantă. Nu ştiu dacă să mă concentrez pe partea „verde” a lui Ghibli sau să mă bucur că acesta este primul meu Maserati, pe care îl conduc pe blog. Haideţi să discutăm despre design.

Ceea ce vezi în cadrele realizate impecabil de Maniţiu Răzvan Photoworks, este un Ghibli facelift, dar aşa cum îi stă bine unui italian pur sânge, facelift-urile sunt extrem de subtile, fiind recunoscute doar de fani sau de un ochi avizat. Totuşi, micile redesenări ale bării frontale sunt suficiente pentru a insufla un aer mai agresiv şi totodată mai elegant. Nu că era nevoie, deoarece acest sedan italian are un stil înnăscut. Un fler aparte, ce rivalii germani nu îl vor ajunge. Liniile cu care sunt desenate maşinile italiene, în special cele din zona superioară parcă aduc la viaţă bucata aceea de tablă. Parcă sunt sculptate cu gândul la formele umane, nu sunt fără noimă. Doar priviţi „şoldurile” lui Ghibli. Acele aripi evazate de deasupra roţilor spate. Nu prea găseşti aceste linii la alte sedan-uri.

Cum spuneam, combinaţia de linii îl face şi elegant şi agresiv, mai ales ajutat de blocurile optice încruntate şi de grila superbă, tipică Maserati. Prizele de aer de pe lateralele bării au atât rol practic, cât şi estetic. Profilul lui Ghibli poate aminteşte puţin de cel al unei Alfa Giulia, mai ales în zona geamurilor, dar ştim care de unde s-a inspirat, având în vedere că Ghibli este pe piaţă în aceeaşi formă încă din 2013. Tot din profil se remarcă arhitectura cu tracţiune pe puntea spate, adică capota lungă, ampatamentul generos şi proporţiile aproape perfecte. Din punctul meu de vedere Maserati Ghibli este peste orice concurent în materie de design, şi face acest lucru nonşalant. Nu încearcă să epateze prin artificii inutile, muchii extravagane, dar cumva reuşeşte să aibă acel stil italian consacrat.

Poate doar posteriorul pare o idee cam plictisitor. Dacă blocurile optice faţă sunt înguste şi agresive, în partea din spate lucrurile nu stau chiar aşa. În niciun caz nu pot să spun că este urât, facelift-ul fiind chiar mai frumos, dar undeva, ceva lipseşte. E bine măcar că, în stilul Maserati, chiar şi acest hybrid are 4 ieşiri pentru sistemul de evacuare. Cât de dor îmi era de un sedan cu evacuare adevărată, care şi arată bine.

Eu văd în Maserati Ghibli un italian cu cămaşa descheiată la un nasture în plus, cu plete în vânt, nişte brăţări pe mână, în costum foarte cambrat, dar cu pantofi fără şosetă. Adică acel stil clasic, dar întinerit. Asta îmi inspiră mie acest sedan.

Lucrurile nu sunt mult diferite nici la interior. Să nu uităm că Ghibli a fost desenat şi gândit înainte de 2013, deci acum aproape un deceniu, aşa că orice asemănare cu modele noi este un pic deplasată. Pentru facelift, italienii au încercat să îmbine tehnologia de ultimă oră, adică ecranele, cu elemente cunoscute de mai demult. Astfel, avem instrumentar de bord cu ceasuri analog, efectiv un deliciu vizual, când te-ai săturat de toate cadranele ieftine din alte maşini. Între aceste ceasuri este un ecran de dimensini decente, pe care sunt afişate toate informaţiile de condus. E lizibil, destul de configurabil, dar nu spectaculos. Design-ul bordului este foarte frumos. Fluid şi cu materiale de foarte bună calitate. Peste tot vei atinge numai piele, lemn sau metal. Un mare plus pentru materialul de pe plafon, o piele întoarsă extrem de moale la atingere. Marea schimbare la facelift, o reprezintă ecranul sistemului de infotainment, mult mai bine integrat în planşa de bord. Acesta are acum 10.1 inch, dar şi o grafică foarte bună şi o mulţime de funcţii la îndemână grupate uşor. Totuşi, trebuie să precizez că navigaţia este un pic temperamentală. În sensul că niciodată nu găseşte cea mai bună rută, indiferent cum alegi tu să mergi. De fapt toată maşina e temperamentală şi trebuie tu să te mulezi după ea, dar asta înseamnă că faci o conexiune, o legătură cu maşina. Ghibli nu este doar un mijloc de transport, este un partener de drum, care te binedispune dacă îl laşi.

De mult nu am mai condus o maşină de test drive care să aibă exclusiv tracţiune pe puntea spate. Chiar şi germanii vechi, BMW şi Mercedes Benz, vând mai multe modele cu tracţiune integrală. Acesta este un mare plus pentru Ghibli. Cel puţin din punct de vedere dinamic. Deoarece direcţia e lăsată să facă un singur lucru: să vireze. Când nu mai intervine un diferenţial, roţile faţă se simt mult mai uşoare, implicit direcţia mai precisă. În ciuda faptului că diamentrul volanului mi s-a părut mare la început, pe măsură ce mergi tot mai tare pe viraje, priza este foarte bună şi îţi dă încredere să împingi tot mai tare. Chiar şi poziţia la volan este perfectă. Suficient de joasă, iar scaunele au o susţinere laterală excelentă.

În testul meu cu Maserati Ghibli am găsit drumuri virajate pe Valea Doftanei, unde traficul este aproape inexistent, deci locul potrivit pentru acest sedan. Viraje nu prea stânse, ca să simţi greutatea maşinii, ci cât să te bucuri de şasiu. Sunt convins că un urlet de V6 sau V8 se potrivea mai bine în creierii munţilor, dar unde-i lege nu-i tocmeală, aşa că sub capota lui Ghibli Hybrid stă un motor de doar 2 litri şi patru cilindri, unitate folosită şi de Alfa Giulia, dar care în Ghibli produce 330 de cai putere şi 450 Nm. Acel sistem de 48V este mai mult un booster electric, ca să se ajungă la această valoare, deoarece nu poţi rula exclusiv electric. Sincer, pe mine nu mă deranjează deloc acest lucru, mai ales că Maserati a reuşit să facă un motor de 4 cilindri să sune bine.

Bineînţeles că sub 4000 de ture se simte o idee cam fad, deoarece setările sunt pentru consum redus în traficul urban, dar odată ce creşti în ture, începe să se audă şuieratul turbinei, motorul să urle, iar pe schimbarea de treaptă, evacuarea să dea un bolborosit grav. Este o plăcere să schimbi vitezele,  mai ales că padele imense, din aluminiu, sunt tot timpul în acelaşi loc. Ai putea să retrogradezi chiar şi cu degetul mic. Dacă conduci în soare, metalul te frige uşor la degete, dar e mai bine decât să laşi transmisia să funcţioneze cum e setată. Spun asta deoarece în zona inferioară de turaţie, efectiv refuză să retrogradeze, aşa că la viteze mici se simte chiar lentă, iar plecările de pe loc sunt de asemenea întârziate. În plus, nici nu simţi acea zvâcnire de putere, pe care o aştepţi de la 330 de cai putere.

Maserati Ghibli Hybrid este una dintre cele mai dinamice sedanuri de acest gabarit. Se luptă într-o clasă superioară, cu modele ce ajung aproape de 2 tone, dar se conduce infinit mai bine. Da, versiunea Hybrid nu are nicio treabă cu un hybrid clasic. Nu consumă puţin, de fapt media obţinută într-un Bucureşti aglomerat a fost de aproximativ 16 l/100km şi nici nu poţi să-i încarci de la o priză. Dar Ghibli rămâne un Maserati din punctul de vedere al performanţelor, cele 5.7 secunde pentru sprintul 0-100 km/h simţindu-se foarte rapid. În cei 8 ani de carieră, italienii ne-au demostrat că un design atemporal este mai potrivit decât orice robotică. Cu stilul te naşti, nu îl dobândeşti. Nici pe departe nu este o maşină perfectă, dar atunci când priveşti cu sufletul, raţionamentul nu îşi are rostul. Sunt de părere că trebuie să conduci o astfel de italiancă. Abia apoi ai dreptul să-ţi dai cu părerea. Nu ştiu ce îi rezervă viitorul lui Maserati Ghibli, cât de diferită va fi noua generaţie, dacă va veni. Cât timp încă se produc Ghibli cu V8, legea verde din 2035 este încă departe.

Fotografii realizate de Maniţiu Răzvan Photoworks

Maserati Ghibli Hybrid oferit pentru test drive de Maserati România