BMW X1 – Test Drive
BMW X1 – Adâncurile iernii
”În adâncurile iernii, am învățat că în mine este o vară invincibilă”. Citatul din Albert Camus mi-a venit în minte atunci când mă aflam la poalele stâncilor înzăpezite, peisajul fiind unul aproape post-apocaliptic. O liniște asurzitoare, dar și un vuiet înalt, ce mișca norii într-un mod impredictibil. Eram cu un BMW X1, o mașină nu prea gândită pentru a explora ținuturi înzăpezite, dar atunci când este echipată corespunzător, lucrurile încep să se schimbe. ”Vara invincibilă” dată de micul SUV, cu pachet sport, se intersecta cu adâncul iernii, tocmai că mă bazam pe un sistem de tracțiune integrală și pe niște anvelope all terrain, o combinație aproape imposibilă în acest segment.
BMW X1 a crescut mult în dimensiuni. Dacă îl privești singur pe stradă, l-ai putea confunda cu fratele mai mare X3, dar această comparație nu este foarte deplasată, deoarece, într-adevăr, noul model are aceleași dimensiuni cu prima generație X3. Din fericire pentru unii, design-ul noii generații, nu a suferit acele modificări de grilă pe care le-am văzut la alte modele bavareze, chiar dacă aceasta este totuși, cea mai mare grilă pusă vreodată pe un X1. Dar despre design am mai vorbit și într-un articol precedent. Mi se pare unul dintre cele mai atrăgătoare modele din gamă, indiferent de ce clasă vorbim. Acest articol va fi unul de redescoperire. O călătorie în mijlocul naturii, în mijlocul iernii.
Știam că mă așteaptă aproape 500 de kilometri de condus prin diferite peisaje, atât urbane, naționale, dar mai ales montane, însă mașina îmi dădea încredere că orice îi arat, se va comporta la fel de confortabil și luxos, așa cum îi sugerează logo-ul de pe capotă. Nu am spus neapărat că mă aștept la un comportament sportiv, deoarece acele anvelope cu profil înalt și compoziție dură, nu se pretează foarte bine pentru viraje luate în viteză și pentru aderență ridicată pe asfalt uscat. Dar în ciuda profilului agresiv, sunt foarte silențioase la un mers normal, chiar și la viteze de autostradă, deci dacă vreți ocazional să explorați și alte zone, unde normal nu ar ajunge un X1, le pot recomanda fără probleme. Drumul m-a dus sus spre munte, spre Brașov, cu viscolul lovind din lateral. Mă simțeam în siguranță, voiam să ajung și mai departe. Kilometru după kilometru, mă apropiam tot mai tare de munți, zăpada era din ce în ce mai adâncă, dar am vrut să caut liniștea naturii.
Totul în jur era alb. Aproape că nu puteai distinge ce urmează în fața ta, așa că singura soluție era să urmăm râul care curgea în dreapta noastră. Îi vedeai strălucirea rece cum își face loc peste pietre, lăsând în urmă sloiuri de cleștar. E fascinant cum apa, atât de maleabilă își poate face loc printre munții ce par de neclintit. Doar brazii înalți îți mai făceau loc să înaintezi. Chiar dacă zăpada le acoperea crengile, păreau împodobiți de natură. Aici era locul perfect pentru o primă oprire, pentru a imortaliza acest moment. Eram departe de alte așezări, așa că drumul s-a oprit natural. Nu aveai barieră, nu era intervenția omului, efectiv natura ne-a spus: ”până aici!”. Nu puteam să mai continuăm, dar într-un fel nici nu voiam, am văzut miracolul pădurii albe. Cumva întântat, ne-am întors pe același drum, trecând iar printre brazi și ajungând în final chiar la poalele munților. Erau atât de impozanți, atât de semeți, încât simțeam că sunt în fața unui zid de stâncă. O oprire naturală, dar care protejează, nu indimidează. Am vrut să găsim cel mai bun cadru, iar atunci printre norii albăstrui, și-a făcut prezența soarele. Dar nu era galbenul pe care îl știm. Lumina rece, aproape albă, semn că nici măcar soarele nu poate sparge frigul iernii.
Probabil altă dată, această experiență mi se părea înfricoșătoare, nu mă aventuram în mijlocul iernii, preferam confortul casei. Dar dacă ai toate resursele să o faci, mai trebuie să îți convingi mintea să o facă. Am vrut să scriu acest text, chiar dacă mașina apare prea puțin, pentru că de multe ori mașina este acel mijloc care face diferența între lucruri. Te poate duce acolo unde îți e frică. Te protejează când crezi că se poate întâmpla.
Când am revenit ”la normalitate”, am descoperit o mașină ce se poate modela oricărui tip de condus, dar și în orice situație uzuală. Sub capota nouă, stă un motor de 2 litri pe benzină, ce folosește și un sistem mild-hybrid și care produce 218 cai putere. Este cel mai puternic motor disponibil deocamdată pe noua generație BMW X1, așa că odată acționat modul sport, mașina se simte ca un hothatch. Livrarea puterii se simte pe toată plaja de turație, motorul dezvoltă un sunet grav, care amplificat prin boxe, te face să te simți ca pe o probă de rally. Sentimentul era cu atât mai accentuat, pentru că anvelopele all-terrain ”săpau” în zăpada bătătorită, și vedeam în oglinda retrovizoare cum o aruncă din toate cele patru roți, la fiecare accelerare mai puternică. Fiind un pachet M Sport, volanul este foarte gros, scaunele sunt mult mai profilate, iar poziția la volan este ca într-un hatchback. Nu simți că stai sus, chiar dacă ai vizibilitate foarte bună în față. Totuși, garda la sol mai înaltă îmi dădea încredere să merg ceva mai tare, chiar dacă sub roți era numai zăpadă, cu mici petice de asfalt. Știam această porțiune de drum din vară, nu mă așteptam la surprize. Pe zăpadă mașina se comporta impecabil, atât sportiv cât și confortabil, având aderență în orice situație. Doar atunci când ajungi pe asfalt uscat și denivelări, anvelopele dure și suspensia mai rigidă, își fac simțită prezența în habitaclu.
Apropo de interior, noul BMW X1 este unul dintre cele mai avansate și tehnologizate modele bavareze și e ciudat că unele dintre premiere au fost prezentate chiar pe acest model. Vorbesc aici de noua generație a sistemului iDrive, ce îți permite configurarea a mai multor stiluri de condus, nu doar clasicele eco, normal și sport. Avem de exemplu modul Expressive, care schimbă atât instrumentarul de bord, cât și luminile ambientale și unele setări dinamice, tocmai pentru ca sentimentul de la volan să fie complet. Acest mod se regăsește acum și pe nava amiral i7. O altă funcție disponibilă pe ambele modele este navigația cu realitate augmentată. O cameră monitorizează drumul și îți arată în timp real, cu săgeți, locul în care trebuie să ajungi. Este foarte utilă mai ales noaptea, când ajungi într-un loc mai puțin cunoscut. Pentru X1 nu mă deranjează faptul că avem un ecran neacoperit pentru instrumentarul de bord, mașina oricum pare mai futuristă, dar în acest fel, diagonala ecranului central este chiar mai mare. Probabil, aș fi preferat mai multe butoane fizice pentru comenzi uzuale, totul fiind acum restrâns pe ecranul tactil. Ai nevoie de puțină obișnuiță și să te înveți unde sunt noile comenzi.
Cel mai mult mă bucură că s-a eliminat vechiul schimbător, cum era pe generația precedentă. Un levier lung ce disproporționa interiorul. Acum în schimb, selectorul transmisiei este un mic buton pe consola centrală. Tot de aici mai găsești câteva butoane fizice, deci ar putea deveni preferata mea. Tot acest ansamblu. Un alt punct forte este calitatea interiorul. Chiar dacă vorbim de cel mai mic SUV, în X1 nu se face rabat de la materiale de top, de texturi fine și de atenție la detalii. Pot să spun că nu mai este nicio diferență la calitatea asamblării, design-ului și a materialelor, față de un X5, de exemplu.
Depinde unde vrei să ajungi. Vrei să vezi iarnă în toată minunăția sa? Sau vrei siguranța și confortul orașului? E interesant că BMW X1 îți poate oferi ambele lucruri, fără să simți că pierzi ceva pe cealaltă parte.
BMW X1 23i MHEV xDrive – oferit pentru test drive de BMW România
Fotografii realizate de Manițiu Răzvan Photoworks
