Era anul trecut cam în aceeaşi perioadă, când am învâţat un lucru important despre condusul în afara şoselei. Un lucru poate înficoşător, dar al naibii de distractiv.
Dealurile din jurul Tiurului, satul bunicilor, erau terenul meu de joacă. De obicei duminică dimineaţa stau la căldurică, dar fiind la bunici, m-am trezit mult mai devreme pentru că trebuia să mă întorc la Bucureşti şi nu voiam să mă prindă noaptea. Vedeţi voi, noaptea, Read more
Nu-mi place iarna. E prea frig, e prea ud, e prea inconfortabil. Iar eu sunt un tip confortabil. Nu-mi place când e înghţat, e alunecos, e periculos şi pentru pietoni, totodată şi pentru siguranţa şoferilor în trafic. Dacă ar fi ca şi în poezii sau în broşurile staţiunilor de ski din Austria ar merge, dar realitatea te loveşte peste faţă şi-ţi dă o zăpadă de vreo 10 cm care imediat se colorează maro. Urât.
Dar, dacă te grăbeşti să prinzi chiar prima zăpadă, aia mai aderentă cumva şi ajungi într-un loc deschis, de exemplu parcarea unui supermarket din zona Băneasa, o să vezi că nu eşti singurul care s-a gândit la o escapadă drifto-începător. Zeci, sute de pasionaţi ai driftului ocazional s-a strâns acolo, care mai de care mai pricepuţi sau doar care vor să se distreze cu maşina în zăpadă. Printre care şi eu. Cu Nissan-ul de care vorbeam. La început am stat şi eu “în tribune” cu alţi privitori până să-mi fac un oarecare curaj. Nu era vorba de accidentat, ci mai degrabă de reputaţie. :) Dar să ştiţi că nu contează. Am văzut tipi care au venit doar să se distreze. De la Dacii 1300 sau Fiat Panda, până la nelipsitele BMW “pisicuţă” sau chiar Subaru Impreza. Băieţi şi fete care doar au ieşit să privească, care poate s-au săturat de club sau cafenea, iar spectacolul e garantat. Cei mai “nebuni” chiar şi-au decapotat maşinile să filmeze din picioare de pe bancheta din spate. După vreo 45 de minute şi jumătate de Fanta mi-am făcut curaj şi am mers într-o parcare mai retrasă să mă “dau”. Şi vă spun:
Nu contează ce maşină ai, nu conteză nici măcar dacă ai maşină, du-te, în prima zăpadă căzută într-un loc mai mare şi distreză-te. Fie FWD, RWD sau AWD e la fel de mişto. Du-te şi pur şi simplu accelerează, trage frâna de mână, patinează, fă ce vrei tu. Îţi spun că nu se compară cu aproape nimic ce ţi-ai plănuit pentru seara. După vreo 2 ore, şi jumătate de rezervor de benzină consumat nu pot să mă gândesc la un alt mod de a te distra cu maşina ta. Cel puţin iarna.
Şi uite că pe sfârşitul articolului am găsit cel mai bun motiv pentru care să încep să iubesc iarna.
Nu toate maşinile pe care le testez vor fi bune sau care să mă facă să tresar în pantaloni când le văd, mai sunt şi excepţii, pe care vreau să le împărtăşesc.
Ruta Timişoara-Bucureşti traversează aproape trei sferturi din ţărişoara noastră şi pentru că sunt numai vreo 100 de kilometri de autostradă, ai mult timp să meditezi despre esenţa vieţii, emisiunile lui Capatos sau ce muzică mai bagă la radio. Dar în acelaşi timp poţi să remarci toate neregulile maşinii care o conduci.
Companion de drum mi-a fost Nissan-ul X-trail din 2008. Cel dinainte de facelift. Sunt trei în total, dar toate arată aproape la fel. Şi ăsta e un lucru rău. Şi bej. Poate că faceliftul din 2008 este o idee mai bun decât primul model, care era jalnic, dar să nu îl ridicăm în slăvi nici pe acesta. Nu ştiu…pare plictisitoare, pare pentru pensionari care nu mai caută la o maşină decât să fie o maşină. Dacă clientul target de X-trail e pensionar, atunci e perfectă. Dar pentru mine, la 24 de ani, nu e bine! Poate de ce era bej? Anti-jeg? Mai există noţiunea asta? Îţi poate lăsa impresia de robust la exterior, dar să ştiţi că nu e o maşină mare. E chiar mai scurt decât, să zicem, un BMW seria 5. Iar de înalt, mi se pare mai mult un break supraînalţat.
Dacă la exterior nu m-a impresionat cu nimic, la interior e şi mai rău. Te urci la volan şi zici, gata…acum sunt deasupra tuturor, şi observi că poziţia de condus e chiar joasă, dar nici nu te simţi ca într-o limuzină de jos. Parcă numai bordul e mai jos faţă de scaune şi dă o senzaţie ciudată. Plus că bordul şi aproape tot ce mai este la interior este acoperit într-un plastic dur şi dă senzaţia de ieftin, cumva spartan. Totuşi Nissan a renunţat la configuraţia cu intrumentele de bord pe mijlocul consolei, cum era la vechiul model. Greţos. Dacă la Noul A-Klasse am apreciat volanul, nu acelaşi lucru pot spune despre volanul Nissan-ului X-trail. E prea subţire şi parcă prea mic, iar cusăturile sunt atât de dintr-o bucată, încât aproape m-am zgâriat la manevrele de rotire. Măcar scaunele sunt confortabile şi de dimensiuni generoase, iar la drum întins e bine. Era bine că avea conexiune la bluetooth, la fel de utilă la drum lung. Comenzile de pe bord sunt ok, intuitive, te obişnuieşti repede.
Chiar dacă Nissan spune că X-trail este o maşină practică, cu multe locuri de depozitare, eu nu le-am găsit folositoare aproape deloc. Sunt prea mici totuşi, iar în buzunarele feţelor uşilor nu încape o sticlă de 2 litri, să zicem. Un plus totuşi pentru portbagaj care are 688 de litri care e mai mult decât suficient.
[slideshow]
Varianta condusă de mine era puţin mai diferit echipată decât cele 90% alte X-trail din România. Adică avea motorul de 2.5 litri pe benzină, cuplat la o cutie de viteze automată în 6 trepte. Nu mulţi ar fi cei care merg pe o astfel de configuraţie. În principal, mai ales în 2012 când preţul combustibililor sare pragul psihologic constant, alegerea unui motor pe benzină este ceva stupid pe un SUV, chiar dacă nu este unul full-size. Poate că la consum nu se compară cu un motor diesel, dar dacă esti atent cu acceleraţia şi eşti finuţ în comenzi se poate scoate un consum de 7-8% afară şi 12-13% în oraş. Deci acceptabil, că totuşi la pompă benzina este mai ieftină decât dieselul. Dar trebuie să fii foarte atent cu acceleraţia, cutia de viteză constant sărea dintr-o treaptă în altă, nu este prea lină în schimbarea treptelor. Trebuia tot timpul să fiu atent la acceleraţie, fapt care deranjează. Dar nu la fel de deranjant ca şi zgomotul la vânt. Era insuportabil. Chiar şi la viteze de 80 km/h. Pe autostradă mergi cu radioul aproape de maxim, care iar nu e bine, nefiind unul foarte performant. Reprizele de acceleraţie sunt destul de lente, varianta de 2.5 benzină având doar 165 cp, iar pentru a fi performantă trebuie urcat mult în turaţie, dar într-un final se întinde. Nu este o maşină care să emită pretenţii sportive DELOC.
Totuşi X-trail poate fi foarte confortabil. Setarea suspensiei este mai lungă, absoarbe foarte bine denivelările şi gropile din asfalt, iar la limită tinde să-şi păstreze traiectoria bine, chiar şi în modul 2WD. Toate modele, indiferent de echipare sunt dotate cu sistemul all mode 4x4i. Sistemul poate fi cuplat în modul 4×2, 4×4 auto şi 4×4 lock, care transmite cuplul 50%-50% pe ambele punţi. Am avut ocazia să merg şi soft-road, unde chiar dacă ştii că poate, lasă impresia că se chinuie. Cred că totuşi datorită anvelopelor all-season de fabrică. Totodată sistemul Hill descent, pentru coborârea pantelor abrupte este de ajutor.
Chiar dacă Nissan X-trail se vrea o maşină completă atât pe şosea cât şi în teren accidentat şi în acelaşi timp foarte practică, parcă nu se descurcă pe aşteptări. Mi se pare o maşină bună la toate, dar perfectă la nimic. Totuşi nu ar trebui să o critic, din moment ce tocmai mi-am cumpărat-o.
turatiiscrise.ro reprezintă dorinţa unui pasionat de automobile de a-şi pune pe “hârtie”, gândurile, testele şi orice părere despre ceea ce înseamnă automobilul.
turatiiscrise.ro reprezintă dorinţa unui pasionat de automobile de a-şi pune pe “hârtie”, gândurile, testele şi orice părere despre ceea ce înseamnă automobilul.