Plăceri româneşti
Acesta este totuşi un blog românesc. Un blog despre maşini, scris în română. Iar după aproape un an şi 23 de articole ajung să conduc şi o maşină românească. E totuşi cam mult să spun “maşină românească” având în vedere că este gândită de francezi, desenată de francezi şi poartă numele de Duster, care nu prea este un nume românesc, dar totuşi este asamblată la Mioveni, jud. Argeş iar sigla de pe capotă spune Dacia. Un nume pe care numai cu România îl poţi asocia. Deci dacă ne luăm după acestea, Dacia Duster este un automobil românesc.
Am aşteptat mult după o astfel de maşină. Primul SUV românesc. Şi când spun SUV nu mă refer neapărat la primul vehicul de teren românesc, pentru că am avut unul de acesta sub numele de ARO. Numele de ARO pentru români, reprezintă cam ceea ce JEEP reprezintă pentru majoritatea străinilor. Orice maşină 4X4 cu gardă la sol mai mare era un ARO. Dar Dacia Duster a reuşit să şteargă acestă gândire, şi devine o maşină de sine stătătoare, o prezenţă pe care o recunoşti oriunde. Nu mai este un ARO, este un Duster.
Acum că am stabilit că Duster este un automobil românesc şi că nu este doar un ARO mai nou, mai trebuie precizat că Dacia nu este specialistul când vine vorba de designul maşinilor. Niciun model Dacia de până acum nu a fost vreo frumuseţe de maşină. În acestă categorie intră şi Dacia Duster. Nu va câştiga concursuri de frumuseţe, nici măcar pe podium nu va fi, dar fără îndoială este cea mai interesantă Dacie.
Dimensiunile lui Duster sunt apropiate unui hatchback mediu, dar arcadele bombate ale roţilor, masivitatea grilei frontale şi garda la sol îl fac să pară mai masiv. Sigla Dacia este incadrată de faruri de dimensiuni generoase, lucru pe care nu îl putem spune despre designul părţii posterioare, unde stopurile sunt cam mici pentru gustul multora. În schimb profilul compact, îi oferă aerul de SUV adevărat.
Credeam că atunci când o să urc la volanul lui Duster voi găsi o poziţie joasă pentru dimensiunile maşinii, dar m-am simţit exact ca într-un SUV. Poziţie înaltă, dar comfortabilă, vizibilitate excelentă în trafic şi o senzaţie generală de siguraţă. Totul este bine “închegat”. Bordul este preluat de la sedanul gamei Logan, dar este perfect şi pentru o maşină mai mare. Ce nu este perfect la interior este ergonomia. Pentru că sistemul de climatizare este poziţionat prea jos, şi este de o calitate îndoielnică, cu design mult învechit, iar comenzile geamurilor din faţă sunt pe consola centrală. O găselniţă deloc inspirată. Dar parcă şi mai puţin inspirate sunt comenzile geamurilor din spate. Exact între scaunele din faţă. Aceasta e ok, să zicem pentru şofer, care le poate acţiona, dar pentru pasagerii din spate nu este comod deloc. Dar chiar dacă pasagerii vor “murii de cald”, macar stau confortabil pe banchetă şi pe scaune. Serios vorbesc când spun că de mult nu am mai simţit scaune cu şezut aşa moale. Confortul este dat şi de suspensiile adaptate pentru drumurile din România. Tot pentru piaţa din România, cred, sunt şi materialele folosite la interior, care par a trece cu brio testul timpului. Plasticele sunt tari, dar rezistente, iar tapiţeria este suficient de bună, încât să nu optezi pentru cea de piele.
În Statele Unite ale Americii sunt foarte mulţi fermieri, care au nevoie de maşini rezistente pe care să le poate duce în tot felul de condiţii, dar totuşi să fie suficient de ieftine. Şi în România găsim mulţi astfel de clienţi, oameni care au nevoie de o maşină de teren nouă, foarte ieftină şi rezistentă. Servo-direcţia lui Duster nu este cea mai uşoară, dar parcă este suficient de grea cât să-ţi dea impresia de siguranţă. Iar cutia de viteze este absolut potrivită. 6 trepte perfect etajate cu prima treaptă scurtă pentru manevrele din off-road. Din păcate cu maşina disponibilă pentru test-drive la AutoEuropa din Timişoara, nu am avut ocazia să o testez şi în off-road, doar traseu de oraş. Chiar şi aşa mi-am dat seama de capacităţile motorului diesel de 1.5 litri şi 110 cai putere. Cel mai puternic şi totodată cel mai potrivit motor pentru Duster. Este şi cel mai bine vândut. Logic. Asta înseamnă că clientul român se axează totuşi pe unele aspecte pe care credeam că nu le ia în considerare. Vrea ce e mai bun, chiar dacă dă un ban în plus.
În cel mai tipic stil românesc, traseul de test al unei Dacii se opreşte la un supermarket Metro. După cum spune şi numele articolului de astăzi, acestea sunt două dintre plăcerile româneşti. Şă-ţi cumperi o Dacie şi să umpli cu semipreparate şi baxuri. Iar vechea Dacie a ajuns să nu fie prea încăpătoare pentru cerinţele românului. De aceea o maşină grozavă cum e Duster, vine să mulţumească absolut orice persoană. Numai bine, având în vedere preţul de 13.700 euro, Duster este cel mai ieftin SUV de pe piaţă, iar acestea în varianta sa cea mai dotată.
După ce ţi-ai făcut cumpărăturile de la un Metro, le-ai aşezat frumos în Duster-ul tău, acum poţi să ajungi cam pe orice vale sau vârf de munte vrei, pentru că sistemul 4×4 este preluat de la Nissan, unul dintre cei mai buni, când vine vorba de off-road. Dar parcă în Dacia Duster totul este diferit. Senzaţia oferită când mergi pe un drum rău, sau treci peste linii de tramvai sau dai într-o groapă, nu se compară cu senzaţia dintr-o maşină superioară. La aceea parcă îţi pare rău, te doare pe dinăuntru, dar la Duster ai senzaţia că pentru aceste lucruri a fost făcut. Poţi să mergi cu el cum mergeai cu vechile Dacii sau cu un off-roader second-hand, vechi de peste 20 de ani. Chiar nu te interesează peste ce treci. Pentru că dacă se strică sau se rupe, nu te costă o avere să-l schimbi. Ce poate fi mai plăcut de atât?
Pentru patriotul şi pasionatul de condus din mine, Dacia Duster reprezintă maşina ideală pentru orice tip de suprafaţă. Maşina de care poţi “trage” cât vrei tu de mult, suficient de puternică să te ducă şi să te scoată din orice, care consumă extrem de puţin, iar peste toate acestea te duce şi confortabil la cel mai mic preţ posibil. Dacă acestea nu sunt argumente ca Dacia Duster să fie cea mai bună maşină, vă rog să-mi spuneţi care este?
