Gumball3000 în România – cu bune, cu rele

Ştiţi ce e aia hatereală? Aia ce o să mi-o primesc eu după ce public articolul ăsta. Pentru că asta a fost impresia mea pe cele două zile cât celebrul raliu de vedete, Gumball3000, şi-a făcut prezenţa pe străzile (sparte) din România.

Trebuie să recunosc, nu este cel mai respectat raliu din lume. Cu toate că în cadrul acestuia au luat parte şi piloţi de Formula 1 sau alte celebrităţi consacrate din lumea automobilistică. Pentru cei mai mulţi, Gumball3000 este doar o mostră de fiţe ale bogătaşilor pe plaiurile muritorilor de rând. Pot să-i contrazic pe cârcotaşi? Când participanţii la acest raliu încalcă absolut orice regulă de circulaţie, pun viaţa în pericol celorlalţi participanţi la trafic, pentru simplul motiv că nu are ce să li se întâmple. Din punct de vedere legal, mă refer. Amenzi? Intrarea în acest raliu este de aproximativ 45.000 de euro de persoană, iar în fiecare maşină trebuie să fie cel puţin doi participanţi. Deci o amendă de câteva sute de euro este echivalentul unei sticle cu alcool în clubul unde vor petrece noaptea. Suspendarea carnetului? Care carnet? Participanţii trec prin cel puţin 10 ţări pe parcursul celor 3000 de mile, unde chiar dacă există un permis european, asta nu reprezintă vreo problemă pentru ei. Aici vorbim de legile din România, pentru că în alte ţări, de exemplu, ai putea face închisoare pentru viteză excesivă. Atâta timp cât banii de amenzi nu reprezintă vreo problemă, iar cu suspendarea carnetului este o chestiune atât de interpretabilă, participanţii la Gumball3000 pot să-şi dezlănţuie supercar-urile în voie. Totul bine şi frumos, până când în 2007, un Porsche TechArt participant, a intrat în coliziune cu un VW Golf neparticipant, în urma căruia pasagerii din VW au decedat. Poliţia a stabilit că Porsche-le avea o viteză de 160 km/h, mai mult de atât, şoferul Porsche-ului şi prietenul acestuia au încercat să fugă de la locul accidentului. Faptul că în cei 18 ani de când se desfăşoară raliul a fost înregistrat doar un astfel de accident, nu înseamnă că este sigur şi nu înseamnă că nu se mai poate întâmpla. Iar asta am văzut-o chiar de cum au intrat participanţii în ţara noastră. Repet: îmi place foarte mult ideea acestui raliu, dar nu accept modul în care este desfăşurat. Acestea fiind zise, cam aşa s-a văzut Gumball3000 în România, prin ochii unui pasionat.

Undeva prin iarna anului trecut, fondatorul acestui raliu, Maximilion Cooper, a postat o fotografie cu pavajul din Piaţa Constituţiei din Bucureşti, spunând că aici va avea loc finish-ul raliului din 2016. În acel moment nu se ştiau foarte multe despre alte desfăşurări, dar eu am rămas tot timpul în priză, pentru că, să fim sinceri, este un moment unic. Odată ce s-a anunţat întreg traseul şi am văzut că un check point va fi în Sibiu, am început să-mi fac bagajele, am golit aparatul pentru a putea face muuulte poze şi mi-am făcut itinerarul cum ajung acolo să întâmpin caravana. Gumball3000 2016 a pornit în data de 1 mai din Dublin, exact când noi sărbătoream Paştele. Aceştia trebuiau să ajungă în România undeva în dimineaţa zilei de 6 mai. Era cum nu se putea mai bine, mai ales că aveam programat să trec pe la bunici în Alba, deci aproape de autostradă, dar şi de Sibiu. Având tracker-ul de localizare live a echipelor, dimineaţa de 6 mai m-a găsit pe unul dintre cele mai frumoase drumuri din ţară, undeva între Blaj şi Cunţa, exact cu ieşire pe autostrada Sebeş-Sibiu. Cum trăgeam tare de maşină pe curbele extrem de frumoase ale podişului Transilvaniei, vedeam cum prima echipa înainta extrem de repede spre ieşirea din Sebeş. Nu vă mint, am ajuns cu exact câteva secunde înainte ca prima echipă să iasă de pe autostradă. După o mică filmare postată rapid pe contul de facebook, am pornit în urma lor spre Sibiu, acolo unde erau aşteptaţi de mai multă lume decât mi-am putut imagina. Nu credeam că Gumball are aşa popularitate, mai ales în România. În Sibiu atmosfera era superbă, plin de lume în Piaţa Mică, fiecare cu un telefon, un aparat, o cameră de filmat, orice să imortalizeze venirea caravanei. Vremea a ţinut cu noi, cu toate că norii îşi făceau prezenţa.

Totuşi, până a ajunge în Sibiu, am reintrat pe autostradă, în speranţa că cineva mă va ajunge din urmă. Nici nu am terminat acest gând, că în spatele meu am văzut nişte xenoane ţopăind, iar într-o fracţiune de secundă am simţit suflul unui Ferrari 458 Italia cum trece fulgerător pe lângă mine, urmat de un Mercedes Benz S-Class. A fost prima interacţiune cu modul în care participanţii Gumball3000 conduc. Nu e de mirare că au făcut 4 ore de la Budapesta la Sibiu. Bineînţeles, pe autostradă erau cel puţin 3 radare, iar în spatele fiecărei maşini de poliţie era oprit un “gumballer”. Dar cum spuneam mai sus, aceste opriri erau doar o mică întârziere în a ajunge la check point şi nimic altceva. În Sibiu m-am întâlnit cu prieteni de la DriveMag şi împreună am încercat să desluşim ce maşini intră în piaţă, doar după sunetul motorului şi a eşapamentului, pentru că mulţimea de oameni făcea imposibilă vizionarea maşinilor. Cu toate că în Sibiu a fost doar un check point, majoritatea echipelor şi-au făcut prezenţa. Cel mai mult am fost impresionat de cele două Mercedes Benz G4x4, unul de la Brabus şi celălalt înfoliat auriu, dar şi de Ferrari F12 TdF, Audi RS6 ABT al lui Shmee150 sau de superbele maşini ale lui Afrojack, un Lamborghini Avendator SV şi un Bentley Bentayga, amândouă înfoliate în camuflaj. În Sibiu atmosfera era foarte relaxată, lumea se plimba printre maşini, participanţii stăteau de vorbă cu publicul, fiecare fotografia ce voia sau ce putea, era ca şi cum nişte prieteni au ajuns la tine în curte. După baia de mulţime şi un mic răgaz de vreo două ore, pe rând, fiecare concurent îşi lua “zborul” spre Bucureşti, locul finish-ului.

Până acolo însă, nu ne mai aşteptau aşa mulţi kilometri de autostradă, dar peisajele de pe Valea Oltului i-au impresionat pe participanţii din acest an. Într-o postare pe facebook, am spus că nu este bine să te iei la întrecere cu ei, pentru că nu ţin cont de regulile de circulaţie, au maşini foarte puternice cu care pot face depăşiri mult mai rapid, asta pentru că am văzut o mulţime de şoferi care îi provocau sau încercau să se ţină după aceştia. La un radar chiar am văzut o maşină participantă oprită, iar lângă aceasta era un Audi cu numere de România. Mă gândesc că şoferul român a simţit total diferit amenda sau chiar ridicarea permisului. Cu toate acestea, este interesant să vezi o caravană compusă din Ferrari-uri exclusiviste, Lamborghini V12 turate la maxim, toate urmărite de G-uri 4×4, pe drumurile patriei, drumuri pe care le cunosc foarte bine.

În Bucureşti lumea aştepta să ajungă caravana, locul finish-ului era deja îngrădit în Piaţa Constituţiei, iar maşinile intrau acolo pe Bulevardul Unirii. Pentru că echipele erau atât de răsfirate pe traseu, orele de aşteptare pentru a vedea maşinile erau lungi, în plus nu se prea ştia unde se află. Primele echipe au ajuns în Bucureşti în jur de ora 21, deci era deja întuneric pentru a vedea maşinile, iar chiar în dreptul liniei de finish lumea se înghesuia, aşa că era dificil să le vezi. Oarecum resemnat, dar împlinit că am reuşit să le văd mai bine la Sibiu, am plecat spre casă, cu gândul că sâmbătă va avea loc defilarea finală şi expoziţia maşinilor. Aşteptam asta şi pentru că cea mai spectaculoasă maşină a raliului din acest an, un Batmobil al echipei Galag, trebuia să ajungă tot sâmbătă, dar remorcat, pentru că “au pierdut cheile”, cel puţin aşa au zis concurenţii.

A doua zi de Gumball3000 în România a fost extrem de interesantă. Mai ales că organizatorii au spus că maşinile vor fi expuse în Piaţa Constituţiei de la 10 dimineaţa până la 16, când va avea loc parada finală. Pe la amiază, nu era mai nimeni acolo, maşinile erau încojurate, nu puteai să te apropii, cum a fost la Sibiu şi nici nu voiam să stau 4 ore să aştept ceva despre care nimeni nu ştia nimic încă. Dar după un mic dejun, am revenit şi totul era diferit. Lumea a început să mişune tot mai mult, motoarele erau pornite şi se turau, era o agitaţie specifică unui astfel de eveniment. Dacă în seara de dinainte traficul era oprit pe Bulevardul Unirii, sâmbăta, exact când maşinile trebuiau să facă parada în jurul Pieţei, acestea se intersectau cu alte automobile. Dar când şi-au dat seama că aşa nu se mai poate, oamenii au înconjurat ieşirea şi au făcut loc doar maşinilor Gumball3000. Cu toate că nu era cea mai sigură metodă de a vedea maşini de sute de cai putere, era cea mai frumoasă şi cea mai spectaculoasă, adică oamenii stăteau în faţa maşinilor, iar acestea înaintau exact pe cum lumea le făcea loc. Cum spuneam, la acest raliu iau parte doar proprietari foarte bogaţi, majoritatea trecuţi de primele două tinereţi, acompaniaţi de diferite fete frumoase. Acestea erau urcate pe trapa maşinilor sau ieşite afară, în cazul decapotabilelor şi împărţeau fluturaşe, şampanie, unii chiar făceau spectacol cu fumigene colorate. Nu este tocmai pe placul tuturor, dar aşa se face în lumea acestora. Exact după ce a defilat ultima maşină, a început o ploaie de vară de toată frumuseţea, aşa că ne-am împrăştiat toţi. Totuşi, încă nu văzusem maşina pentru care, aş putea spune, am venit să “particip” la acest Gumball. Cine mă cunoaşte, ştie că sunt fan Batman, iar faptul că Batmobil-ul participă şi merge pe drumuri publice, era o ocazie cu atât mai specială pentru mine.

Construit special pentru Gumball-ul din acest an, Batmobil-ul este bazat pe un Lamborghini Gallardo, având un motor V10 de 5.2 litri, iar caroseria este realizată integral din fibră de carbon. “Maşina” a fost realizată de Caresto, sub atenţia unui fost inginer de la Koenigsegg. Inspiraţia a fost Batmobil-ul din jocul Arkham Knight. Este o creaţie absolut impresionantă, cu o atenţie la detalii extraordinară. Este imensă, amptamentul depăşeşte 3 metri, jantele au diametrul de 26 de inch, iar ca să intri în cockpit, trebuie să urci efectiv pe ea. A fost gândită special pentru acestă cursă, pentru că nu orice Batmobil poate parcure 3000 de mile dintr-o dată, iar în interior este spaţiu arhisuficient pentru o astfel de călătorie. Cum spuneau băieţii care au venit cu ea, “au pierdut cheile” aşa că drumul de la Budapesta la Bucureşti a fost făcut pe un trailer. Din păcate, maşina nu a făcut parada finală, ea fiind expusă în faţa hotelului JW Marriott. Într-un fel a fost mai bine aşa, pentru că nu mulţi ştiau de prezenţa ei acolo, aşa că atunci când am ajuns ne-am putut plimba în voie pe lângă şi mai ales să facem muulte poze. Dacă toate maşinile prezente în acest an la Gumball3000 probabil o să mai am ocazia să le mai văd, Batmobilul TGX cu siguranţă a fost prima şi ultima dată.

“Drive all day, Party all night” aceasta este deviza participanţilor la raliul Gumball. Dar pe lângă motto-ul destinat doar concurenţilor, aceştia mai fac acţiuni de caritate, fiecare echipă strângând bani pentru fundaţii. În plus, ei îşi conduc maşinile aşa cum au fost gândite să fie conduse, din păcate o fac pe drumuri publice. Este totuşi şi un festival pentru public. De multe ori m-am gândit că unele dintre maşini nu le voi mai vedea poate niciodată. Chiar dacă se spune că având o asemenea taxă de intrare, pe participanţi nu-i interesează ce spune sau ce vede publicul, eu cred că o bună parte dintre aceştia sunt bucuroşi să-şi arate creaţiile publicului. Mai era problema drumurilor din România. Că o să-şi “rupă” maşinile, că vor da în gropi, mai ştiu eu ce. Acum nu ştiu dedesubturile evenimentului, dar la “suprafaţă” s-a văzut o singură pană, absolut toţi participanţii au spus că avem drumuri cu peisaje spectaculoase, iar că autostrăzile noastre, alea puţine câte sunt, sunt printre cele mai line.

Pentru mine, faptul că am reuşit să văd asemenea maşini, să iau pulsul unui astfel de eveniment, să văd maşinile astea pe şosea înaintea mea, a fost o experienţă unică. Trebuie să revin, nu este cel mai respectat raliu, nu sunt de acord cu modul în care aceştia conduc, dar cu siguranţă aş mai vrea să-i văd o dată.