Compromisul câştigător

Încă dinainte să existe Range Rover Evoque, BMW X6, Audi Q7 sau Range Rover Sport a existat un automobil care a făcut legea printre bulevardele de fitze a marilor oraşe, printre “aspiratoarele de femei”, o maşină după care a fost inventat un nou trend. SUV-ul de fitze. Acesta era Porsche Cayenne! Era condus în prima parte de bogătaşi, de “băieţaşi” care “au dat tunu” sau de gagica “întreţinută”. Era păcat deoarece, Porsche a riscat mult când a lansat Cayenne, a fost hulit de puriştii mărcii, un SUV Porsche era de neconceput, chiar în urmă cu 15 ani. Dar ceea ce Porsche a realizat a fost de-a dreptul spectaculos. Chiar dacă nu urma nicio logică a mărcii, Cayenne era un Porsche din toate punctele de vedere. Era parcă desenat cu stânga, dar era ceva diferit. Ceva ce toată lumea îşi dorea. De aceea Cayenne a devenit cel mai bine vândut model Porsche, iar banii obţinuţi din vânzare au mers în dezvoltarea modelelor performante Porsche, readucând la viaţă firma.

Nu că Porsche Cayenne nu era un model performant. Era SUV-ul sportiv. Toată tehnologia Porsche era integrată perfect într-o maşină de peste 2 tone. Era primul SUV care folosea doar motoare pe benzină. Dar a apărut într-o perioadă când nu exista problema scumpirii benzinei, sau a impozitelor, tot ce conta era performanţa. Iar Cayenne le avea din plin. De aceea era păcat că majoritatea clienţilor, şi-l cumpărau doar pentru că era Porsche. Pentru că era un SUV Porsche. Păcat că nu au văzut frumuseţea tehnologică care a intrat în dezvoltarea unui SUV Porsche.

Dar să revenim în anul 2010 când SUV-ul super-sportiv Cayenne ajunge la a treia generaţie. Cea din testul de azi. Odată cu această generaţie, Porsche propune pe Cayenne un motor diesel de 3.0, din ograda celor de la Audi. Încă o dată fanii “declaraţi” ai mărcii din Stuttgart au sărit ca arşi. “Stricaţi tradiţia Porsche, nu a existat până acum un Porsche diesel, o să stricaţi marca“, şi aşa mai departe. Dar Cayenne era maşina care salvează marca Porsche. Trebuia să apară şi un astfel de motor. Iar din punctul meu de vedere aici au dat lovitura. Poate şi datorită crizei care a venit în 2008, iar lumea chiar dacă voiau un Porsche, voiau şi un consum rezonabil. Parcă ideea de bază de la care a pornit Cayenne dispărea: SUV-ul sportiv, SUV-ul de performanţă.

Îmi doream mai de mult să conduc un Porsche Cayenne, mai ales varianta diesel să văd dacă afirmaţiile de mai sus mai sunt adevărate. Norocul a fost că cei de la Porsche Timisoara au avut unul de test! De la bun început, Cayenne nu este cel mai frumos SUV de pe piaţă, dar este un Porsche şi se vede. Nu am întâlnit încă pe nimeni care să nu-şi dea seama de un Cayenne. Fiind o maşină care bate suta de mii de euro, modalităţile de personalizare sunt multiple, iar tu poţi să-ţi faci maşina exact cum vrei. De la ledurile din faţă, până la jantele cu dimensiuni de peste 20 de inch, un Cayenne personalizat bine, poate arată şi spectaculos. Dar cea mai mare schimbare a generaţiei a treia de Cayenne, este interiorul!! Cel mai spectaculos, cel mai frumos şi cel mai futurist dintre SUV-urile de pe piaţă. Consola centrală masivă te face să te simţi ca în naveta Enterprise, cu tine căpitan! Iar căpitanul este cel mai fericit. Scaune şi volan cu reglaj electric, poziţia perfectă, mai ales pentru un SUV, cu turometrul exact în mijlocul ceasurilor de bord. Cum ziceam Cayenne este un Porsche în toată regula. Iar acest lucru se vede cel mai bine la pornirea motorului. Porsche nu a adoptat încă sistemul cu buton Start/Stop, iar cheia (foarte spectaculoasă) se introduce în stânga volanului. O rotire la dreapta a cheii şi motorul prinde viaţă.

Şi chiar de la început e greu să-ţi dai seama că ai sub capotă un diesel cum găseşti la mai toate Audi-urile. Parcă pentru Cayenne e setat mai sportiv, până şi evacuarea sună mai bine. Aceasta fiind doar singura diferenţă prin care poţi să deosebeşti un model diesel de unul benzină. La diesel sunt două ieşiri de eşapament rectangulare, iar la modelele pe benzină eşapamentul este cu două ţevi duble. Dacă la început am mers într-un regim mai lent, să mă familiarizez cu gabaritul maşinii, suspensia era setată în modul Comfort, tot ceea ce a trebuit să fac să simt ceea ce poate un Porsche Cayenne, a fost să mut selectorul de pe consola centrală în modul Sport. Deodată toată maşina s-a rigidizat, suspensia a coborât câţiva centrimetri, iar eu eram deja pe la 160 km/h. Fără să simt nimic din rapiditatea cu care am ajuns la acea viteză. Pe curbe se poate compara oricând cu o maşină din clasa berlină la rafinamentul condusului, cu un avantaj la Cayenne că vizibilitatea este mai bună, datorită poziţiei mai înalte. M-au impresionat de-alungul testelor unele maşini cu ţinuta de drum, dar aici a fost parcă altceva. Chiar nu credeam că o maşină de peste 2 tone să se comporte atât de bine. Iar după toate acestea, am mai găsit alt buton pe care scria SPORT! Două butoane de sport, Porsche? Îl apăs şi instantaneu turaţia creşte cu o mie şi ceva de rotaţii, suspensia devine şi mai fermă decât la început, direcţia devine mult mai precisă, iar pedala de acceleraţie răspunde prompt. Vitezele puteau fi schimbate şi cu ajutorul butoanelor de pe volan, dar la Porsche nu sunt foarte ergonomice să te ajute. Tot nu îmi venea să cred că este un SUV, o maşină mare şi grea şi doar 240 de cai putere dintr-un diesel. Deci faza cu performanţa, Porsche nu a uitat-o.

După vreo 30 de km de plimbat sportiv, lent, normal, văd pe computerul de bord un consum de…..de?….8l/100km. Cât? Atunci mi-am dat seama că probabil în viaţa de zi cu zi, Cayenne poate consuma şi mai puţin de 8l/100km. O altă mare realizare a celor de la Porsche. Cred doar singurele dezavantaje ale lui Cayenne ar fi scaunele o idee cam tari, iar cum Cayenne este la bază un VW Tuareg, unele indicatoare sunt preluate de la VW. Aceste aspecte, de exemplu nu le vedem la un Porsche 911.

Dar la final, pot să zic că Porsche a realizat ceva deosebit cu modelul Cayenne, nu a uitat baza de la care a pornit, chiar cu un model diesel. Sentimentul acela că conduci ceva special este tot timpul prezent. De la calitatea deosebită a interiorului până la tehnologia perfectă, Cayenne este compromisul pe care Porsche nu cred că-l va regreta. Dacă doar ar putea să schimbe şi clienţii aceia care şi-l cumpără doar pentru siglă.