Ultimul mohican

Am aşteptat această întâlnire timp de 9 ani. Întâlnirea cu automobilul care a redefinit termenul de SUV de fiţe. Automobilul care acum nu mai are nevoie de nicio prezentare. Impactul pe care l-a avut Audi Q7 când a apărut pe străzile din România, încă nu a fost atins de alt competitor. La fel ca şi Porsche Cayenne, Audi Q7 era genul de automobil care nu trebuia să funcţioneze, era de neimaginat, dar într-un fel, toată lumea îl dorea. Mai ales cei care nu apreciau vitrina tehnologică de care era capabil.

Oraşul meu natal este foarte mic. Vreo 10000 de locuitori, adăugând satele adiacente. În 2006 nu existau foarte multe SUV-uri pe piaţă, iar atunci când un colos de peste 5 metri, a apărut pe străzile oraşului meu, lumea a început să fie foarte intimidată. Asta şi datorită grilei imense, care părea că poate înghiţi orice îi stă în cale. Nu era o maşină frumoasă, era un automobil impunător. Prea impunător, de aceea multă lume l-a cumpărat exact pentru această calitate.

Timp de 9 ani, Audi Q7 a fost construit atât de bine, încât facelift-ul din 2011, nu l-a afectat foarte tare. Audi merge pe sloganul: Progres prin tehnologie. Acesta spune multe despre direcţia modelelor sale. Dar Q7 a depăşit de mult imaginea de nou. Absolut toţi concurenţii săi au un nou model. Alţii chiar 2 modele peste. În schimb Q7 a rămas ultimul mohican. Ultimul din specia aceasta. Din păcate asta se vede, mai ales în comparativ.
Încă de la apariţie, Q7 a fost criticat pentru design-ul său. Mulţi au spus că este doar un break înălţat. Sau umflat. Nu-i condamn. Q7 are profilul unui avant de la Audi, doar că mai mare. Mult mai mare. Şi mai înalt. Cred că este printre primele Audi care au adoptat grila „single frame”, care între timp a devenit semnătura modelelor Audi. Dar pe Q7 aceasta este extrem de impunătoare, farurile sunt supradimensionate, dar la cât de vastă este partea frontală, acestea par oarecum mici. Designul lor nu s-a schimbat în ultimii 9 ani, doar au primit lumini cu LED. Aceeaşi poveste şi în partea din spate. Mă bucură faptul că maşina de test era dotată cu un pachet care înlocuieşte liniile cromate cu un negru lucios, iar jantele au tentă de argintiu închis. Pot să spun chiar că arată bine. Negrul pe Q7 este deja mult prea comun, iar atunci când vorbim de un Q7 ALB, acesta devine o maşină de sine stătătoare. Dar vom dezvolta mai jos.

Exteriorul unui Q7 a fost discutat timp de aproape un deceniu, nu cred că există cetăţean al acestei ţări care să nu fi văzut de aproape un Q7. Am ajuns să ne obişnuim cu imaginea unui Q7 pe străzi. Rămâne totuşi la fel de impunător, mai ales când îl ai în oglinda retrovizoare.

Dacă exteriorul este arhicunoscut, iar facelift-ul nu a făcut ceva să schimbe această imagine, la interior Audi îşi arată adevărata vârstă. Trecerea la noile interioare Audi, a ocolit modelul Q7, iar acesta pare foarte învechit. Şi e păcat, pentru că materialele şi construcţia se simt foarte bune. Singura diferenţă faţă de modelul din 2006 este volanul şi levierul cutiei de viteze. Consola este acoperită cu o multitudine de butoane, pentru fiecare comandă în parte, dar este plăcut să le ai la îndemână. Pentru setările mai avansate ale maşinii, avem în spatele schimbătorului rotiţa sistemului MMI. Aceasta funcţionează frumos, scoate un mic zgomot metalic la fiecare rotire, dar nu poate fi utilizată asemenea unui joy-stick. Iar dacă te-ai obişnuit cu un astfel de joy-stick, e destul de greu să te întorci la rotiţa clasică. Cea mai mare diferenţă şi locul unde Audi Q7 chiar pare vechi, este ecranul sistemului media. Acesta pare extrem de mic în comparaţie cu alte modele din gamă, nu mai vorbim despre concurenţă, iar designul bordului, care acoperă ecranul, ne duce cu gândul la automobilele pe care le găseşti în târguri auto. Totuşi Audi Q7 compensează printr-un interior imens. Poate acomoda până la 7 persoane, iar toţi vor sta în confort deplin. Maşina de test dispunea de scaune sport, cu suport lateral bun, nu se simţeau tari, iar şezului se putea prelungi, pentru un confort mai bun. Cu toate că desenul interiorului îşi arată vârsta, configurat cu piele alcantara şi plafon cu stofă neagră, Audi Q7 se simte încă foarte bine.

Revenind la sloganul celor de la Audi, „noul” Q7 dispune de tehnologii de rulare impresionante. În broşura de prezentare ne spune că: „Până acum am construit quattro pentru maşini, acum e timpul să contruim o maşină pentru quattro!” Frumos. Audi şi divizia sa quattro sunt recunoscuţi pentru tracţiunea integrală care se apropie de perfecţiune, iar pentru a ţine pe şosea un colos de 2,3 tone, Q7 are mare nevoie de tracţiunea 4×4. Modelului din 2011 i-a fost îmbunătăţit motorul de 3 litri diesel, care acum produce 245 de cai putere şi 550 Nm. Sunt totuşi valori sub concurenţă, dar echipat cu acest motor, Q7 pare sprinten, trage bine, doar atunci când se apropie de zona roşie, se simte ceva oboseală. Dar este mai mult decât suficient pentru oricine vrea să folosească acestă maşină, indiferent că este pe o autostradă, drum de munte sau oraş. Fiind un automobil mare şi greu, dinamica nu este punctul său forte. Curbele luate mai puternic tind să-i imprime maşinii un ruliu mai accentuat. Dar nu pentru condus sportiv a fost construit un Q7. Ci pentru confort. Având în dotare o suspensie pneumatică, Q7 pluteşte peste orice denivelare, şocurile sunt imperceptibile, iar insonorizarea este de vârf. Niciun zgomot nu pătrunde în habitaclul SUV-ului din Ingolstadt. Este foarte plăcut la condus, mai ales că îţi oferă o siguranţă crescută, datorită poziţiei înalte la volan.

Faptul că nu depui niciun efort în a conduce un Q7, înseamnă o creştere a greutăţii şoferului. Mai ales în zona cefei. Ajutat la exterior de o prezenţă intimidantă pentru ceilalţi participanţi la trafic, putem înţelege clienţii dubioşi ai unui Q7. Într-un studiu pe care l-am găsit, am aflat că maşinile care sunt cel mai bine văzute în trafic sunt cele albe. Acestea ies cel mai bine în evidenţă. Acum înţelegem afinitatea pentru această culoare a multor proprietari de Q7. Pentru siguranţa în trafic. Cu cât este mai vizibilă maşina, cu atât riscul accidentelor scade. În momentul în care ai un Q7 în oglinda retrovizoare, tragi pe dreapta mai repede decât atunci când vezi o maşină de poliţie. Ştiu asta pentru că asta am simţit din scaunul unui Q7. Nici nu mai trebuie să foloseşti „flash-urile” pentru a înainta pe banda de viteză a unei autostrăzi. Din păcate, mi-aş fi dorit ca paragraful de mai sus să fie un pamflet, dar din păcate este purul adevăr. Mulţi clienţi au renunţat la achiziţionarea unui Q7 alb, din nedorinţa asocierii cu clienţii majoritari de Q7 alb. Cu tot subiectivismul pot să spun că albul este culoarea cea mai potrivită pentru un Q7. Bineînţeles, eu am ceafa lată.
Acum să trecem la lucruri cu adevărat împortante. Pentru cei mai mulţi dintre noi, Audi Q7 este în continuare un automobil excepţional, confortabil, luxos, iar dacă nu am şti cum arată concurenţa l-am cumpăra fără ezitare. Este interesant că o maşină cu un design de aproape un deceniu poate încă să fie un concurent pentru o maşină apărută în 2014. Dar este. Şi unul foarte bun, chiar. Plus că acum, un Q7 are un preţ cu aproximativ 20.000 de euro mai mic, decât atunci când a apărut. Sunt o căruţă de bani. Bani pe care i-ai putea folosi să găseşti o culoare diferită faţă de alb. Sau nu.