Toamna în Frankfurt II

Un astfel de eveniment nu putea fi cuprins într-un singur articol. Multitudinea de exponate trebuia savurată. La fel ca şi pauza făcută. Cele două hale ale producătorilor germani VW şi Mercedes Benz ne-au luat o bună parte din zi, în condiţiile în care noi am văzut doar 20% din ceea ce ne-a pregătit Salonul Auto de la Frankfurt.

Pe mine mă interesa să văd TOT. Prietenul cu care eram este mare fan Audi. Bineînţeles hala producătorului din Ingolstadt era una căutată de toată lumea. Şi când spun “toată lumea” vreau să vă imaginaţi o coadă cu 4 persoane pe rând, ce înconjura întreaga hală. Ne-am speriat. Am zis că dacă e să vedem standul Audi, numai statul la rând dura foarte mult, iar apoi nu mai aveam timp să vedem restul Salonului. Tot timpul am fost măcinaţi de acest gând. Să stai să aştepţi ceva sau să continui şi să vezi cât mai mult?

Am decis să intrăm în hala dedicată producătorilor italieni. A fost cea mai bună decizie. Pentru că am văzut pe viu zeiţa sedanurilor. Noua Alfa Romeo Giulia QV. Este perfectă. Şi cu toate că sunt multe voci care spun că nu este chiar cea mai frumoasă Alfa, trebuie să treci peste primul impact vizual şi să o analizezi. Cum spuneam în articolul de prezentare: este Uma Thurman a automobilelor. Nu este o frumuseţe ce îţi sare în ochi. Trebuie să o analizezi. În primul rând mi se pare extrem de agresivă. Blocurile optice încruntate, ecartamentul mărit, evacuarea cvadruplă, masivitatea părţii posterioare, sunt elemente atrăgătoare. Alfa Romeo a decis să prezinte trei culori pentru noua Giulia. Încă nu ştiu ce aş alege? Alb, albastru sau roşu? Se putea chiar intra în interiorul Giuliei să-i simţi schimbătorul manual, dar încă o dată, eram mult prea presaţi de timp.

Trebuia să trecem mai departe. Şi ce imagine ni se arată. Noul supercar Ferrari, în varianta sa decapotabilă. Organizatorii Salonului de la Frankfurt au reuşit să ţină departe noul 488 Spyder de noul Hurracan Spyder. Dacă halele erau puţin mai apropiate, ieşeau scântei. Pentru că Jeep face parte acum din grupul Fiat, am văzut noul Cherokee, o maşină deloc atrăgătoare, dar vopsit în verde militar, înălţat şi încălţat cu anvelope de teren, ar putea trece drept o maşină interesantă. Eu fiind mare fan Jeep Wrangler, m-am bucurat când am văzut un fel de concept pentru Wrangler, la fel, modificat extrem pentru offroad, dar care era atât de vânat de spectatori, încât nu am apucat să-i fac nicio poză cum trebuie. Pentru că era decapotat, lumea se căţăra peste tot, iar părinţii îşi “aruncau” copiii să stea la poză. Indiferent cine era în jur. Hai să mergem mai departe! Standul Hyundai mi s-a părut că este doar într-un colţ al halei italienilor, şi, ciudat, am văzut o grămadă de maşini de curse. Da! La Hyundai. Noul Hyundai i20 N, pentru competiţiile WRC, un Veloster construit în acelaşi stil, un i30 de raliuri şi bineînţeles, conceptul Vision GT. Acesta a fost creat special pentru jocul Gran Turismo, la fel ca şi Bugatti-ul şi alte modele. Hyundai Vision GT este poate cel mai spectaculos concept pe care l-am văzut vreodată, dar spre deosebire de Bugatti, conceptul Hyundai părea exact de carton. O machetă. Până şi anvelopele Michelin arătau de plastic. De departe mişto, de aproape nu prea.

Dacă tot vorbim despre maşini care nu arată bine, titlul de cea mai urâtă creaţie de la acest Salon trebuie să fie acordat acelui X6 modificat de Agexcalibur. Este de-a dreptul grotesc. Cocoţat pe jante de 24 de inch, este şi mult mai mare şi mai uşor de văzut. De ce ai vrea să vezi mai uşor aşa arătare. Ca norocul în standul dedicat companiilor de tuning, am văzut un Alfa 4C modificat de Zender. Este şi mult să spui că este “modificat”, dar toate elementele sunt atât de subtile şi de bun gust. Doar unele spoilere faţă şi spate şi jante mai late. Perfect. Acum că am acoperit o grămadă de exponate, de la mai mulţi producători, trebuia să ajungem în cealaltă parte a complexului. V-am mai spus că centrul Messe din Frankfurt are 22 de hectare? Deja tălpile îmi ardeau, nu mai ştiam dacă să port sau nu geaca, mersul îmi era oarecum robotizat, dar am continuat. Pentru că ceea ce urma să vedem merita cu vârf şi îndesat. Hala grupului BMW.

Vă daţi seama că citisem despre cum e acolo încă dinainte să ajungem la Frankfurt, dar parcă odată în faţa ei, nu se mai putea compara. Într-un fel îmi era şi frică să intru. Aşa că am mai zăbovit puţin la o cafea şi am admirat acel Land Rover Defender preparat pentru offroad extrem, maşină ce apare în noul film din seria James Bond, Spectre. În plus, în faţa intrării la BMW, dădeai ochii cu un furios BMW M4 DTM. După ce am reuşit să prind un cadru cu maşina de curse, am păşit în vasta hală a bavarezilor. De la intrare te lovea contrastul. Pe partea stângă puteai vedea automobilele Mini, mici şi jucăuşe, iar în dreapta erau expuse luxoasele Rolls Royce. Vedeta standului a fost noul Rolls Royce Dawn. O decapotabilă de superlux, construită cu o atenţie pentru detaliu, cu rar mai vezi. Dar britanicii ne-au obişnuit cu astfel de creaţii. Decapotabila expusă era şi configurată extrem de spectaculos. O culoare albastru închis care contrasta perfect cu interiorul portocaliu. Da, un interior portocaliu într-un Rolls Royce funcţionează perfect. Mai ales când este combinat cu lemn din belşug. Deasupra modelelor expuse se afla un lounge cu pereţi din sticlă, unde clienţii cu dare de mână îşi configurau viitoarele modele. O bună parte dintre aceştia erau asiatici. Era timpul să vedem ce avea pregătit BMW.

Ieşim de la standul Rolls Royce şi instant aud motoare turate, simt miros de benzină, dar de unde vine? Ei bine, hala BMW era atât de mare, încât aceştia au construit o şosea în interiorul acesteia. Nu o scenă, nu un petic, ci un drum în adevăratul sens al cuvântului. Cu două benzi. Pe acolo “alergau” ultimele creaţii BMW. Sincer, standul BMW era atât de mare că m-a copleşit. Nu ştiam în ce direcţie să o iau. Am văzut că într-un colţ erau adunaţi mai mulţi oameni şi am zis că acolo trebuie să fie ceva de văzut. Era expus noul M6 GT3. Un Seria 6 construit pentru circuit, cu o lăţime mai mult decât legală. Din păcate, locul unde era poziţionat însemna că în faţa noastră era un stâlp, ce bloca orice însemna poze de perspectivă, iar lângă acesta, expuse publicului larg, erau toate modelele diviziei M. Am văzut noua culoare pentru M4. Un roşu spre portocaliu, mat. Parcă nu este la fel de spectaculoasă pe cum ai crede. Cum spuneam, fiecare maşină era acaparată de curioşi şi ajungeai să vezi doar plafonul. În schimb, noua navă amiral a companiei, avea propria scenă. Noul Seria 7 era singur pe un podium înconjurat de scara rotundă ce duce la etaj. Urcând puteai admira noul Seria 7 din toate unghiurile, iar faptul că au lăsat portierele spate deschise însemna că puteam vedea interiorul superb. Am crezut că asta e tot, dar exact la capătul scărilor te aşteptau câteva exemplare, gata să primească la bord pe oricine doreşte. Acolo a fost singura dată când am stat la coadă să intru într-o maşină. După ce fiecare om dinaintea mea a apăsat pe toate butoanele şi a reglat scaunul în toate poziţiile, când au terminat, le-am deschis politicos uşa. De fapt, deschizând uşa, îi grăbeam să iasă din maşină. Acel model în care am intrat era configurat exact cum mi-aş configura eu un Seria 7. Şi anume cu plafon negru, piele maronie/cognac şi toate elementele argintii. Am încercat să înţeleg fiecare touch screen, dar vorba aia “mi-am prins urechile”. Trebuie să aştept un test drive cu noul Seria 7 pentru a putea înţelege tehnologiile cu care este înzestrat. Deja lumea începea să recurgă la tactica mea şi îmi deschideau portiera aşa că fiind deja la etaj, am mers să văd “parada” automobilelor pe “şoseaua” construită. În minutele cât am stat acolo, am prins să văd un BMW M4, un BMW i8, câteva modele Mini şi bineînţeles, multe Seria 7. Acestea erau în toate configuraţiile posibile. Atât elegante cât şi sportive. Am rămas atât de impresionat, că am şi uitat să mai merg să văd şi scena unde prezentau diferite modele.

Legată cumva de hala BMW, trecând printr-un tunel, am ajuns la standurile mărcilor asiatice. Voi trece rapid în revistă maşinile ce mi s-au părut interesante acolo. Am fotografiat noul Kia Sportage, pentru că arată bine şi sunt convins că vom vedea o grămadă şi pe străzile din România, apoi m-am întâlnit cu cel mai rapid Honda Civic din istorie, noul Civic Type R, în care am avut ocazia să urc la bord. Dar nu am mai putut ieşi. Se pare că scaunele ultra sportive dintr-un Civic Type R nu sunt făcute pentru gabaritul meu. Cumva, ţinându-mă de portieră şi împingându-mă în tetieră, m-am eliberat. Şi deodată în faţa mea am văzut o maşină cu un nume de legendă. Honda NSX. Noul NSX. Design-ul acestui supercar nu are nicio legătură cu maşina dezvoltată de Ayrton Senna, dar nu pot să spun că nu este spectaculoasă. Cu toate că aminteşte din multe unghiuri de un Audi R8. Este futuristă, este agresivă, arată extrem de agresiv. Acum am văzut că urmează să apară primele impresii din testele internaţionale. Abia aştept.

O altă maşină pe care abia o aştept este noul Ford GT. Conceptul prezentat prima dată la Salonul Auto de la Detroit din ianuarie, a venit şi la Frankfurt. Noul Ford GT arată exact cum ar trebui să arate un succesor al unui automobil de legendă. Păstrează fiecare element a strămoşilor săi, dar într-o interpretare foarte modernă. Caroseria noului Ford GT este o operă de artă. Plină de fante de aerisire, parcă desenată de vânt. Efectiv poţi vedea pe unde intră şi pe unde iese aerul. La fel ca şi la Bugatti Vision GT, după ce l-am fotografiat, am stat doar să-l privesc cum se roteşte uşor în faţa mea, dezvăluindu-şi fiecare formă. Imediat ce îţi întorceai capul, vedeai noul Ford Focus RS. Un monstru hatchback cu tracţiune integrală, dezvoltat împreună cu celebrul Ken Block şi vopsit într-un albastru spectaculos.

Standul rezervat mărcilor franţuzeşti avea un aer aparte. Era oarecum şic şi glamuros. Luminile nu erau atât de puternice, totul era scăldat într-o lumină ambientală mov, doar deasupra maşinilor expuse era ceva mai luminat. Noul Renault Talisman era pus pe un fel de deal, iar dacă suprafaţa nu era atât de aderentă, cred că mulţi alunecau. Am văzut şi noul Renault Megane care era prezentat atât în varianta standard, cât şi cea GT. Când am scris prima dată despre noul Megane GT am zis că are un design prea încărcat, dar văzându-l în adevărat, mi-am dat seama că toate acele elemente au un rol şi chiar arată spectaculos pe hatchback-ul francez. Renault a adus la Salon şi prototipul R.S.01. Un automobil de curse care arată absolut spectaculos. Este poate una dintre cele mai frumoase automobile de curse. Cel mai interesant mi se pare că noul limbaj de design a celor de la Renault se potriveşte de minune atât pe hatchback-uri, sedan-uri, SUV-uri, iar acum pe automobile de curse.

În acelaşi stil arhitectural era construit şi standul Peugeot. Lumini difuze, culori puternice, excentrice, perfecte pentru exponate. Deja ştiţi că sunt un mare fan Peugeot. Nu neapărat a modelelor noi, dar când firma ta preferată îţi arată un 308 R Hybrid şi 308 Racing Cup, cu eleron uriaş, te cam îndrăgosteşti. 308 R Hybrid, chiar dacă este încă un concept arată foarte aproape de o posibilă variantă de serie, dar Peugeot trebuie să-l lase cu acest kit de caroserie. Foarte lat şi extrem de agresiv, pentru un hatchback franţuzesc. Am petrecut mai mult timp în standul Peugeot, doar să mă destind. M-am simţit foarte bine acolo. Nici nu mai conta că cei ce mă însoţeau au luat-o cu mult înainte. Eu mai voiam să adun amintiri.

Am ieşit din mediul întunecat, dar intim şi am dat peste o premieră ce ar interesa mulţi români. Prima Dacie cu transmisie automată. Este vorba de un Sandero Stepway care avea doar două pedale, dar acea cutie automată este mai mult una manual-robotizată. Românii noştri au fost destul de cuminţi în prezentarea maşinilor, să sperăm că anul viitor când Salonul se va muta la Paris, “acasă” la compania mamă, să vedem ceva mai spectaculos şi din partea Dacia. Mi-a plăcut enorm de mult conceptul Citroen AirCross. Noua filozofie de design a celor de la Citroen este atât de nouă, ciudată, frumoasă, îndrăzneaţă, că s-ar putea chiar să le iasă. Sunt curios totuşi, cum stau cu finanţările, dar în momentul în care AirCross va fii în showroom-uri, voi fii primul care cere un plan de leasing. Pe bune, că aşa mult îmi place. Deja am stat cam mult printre standurile francezilor, aşa că trebuia să mai ajungem şi la tuneri şi să vedem cum stă treaba cu cozile de la standul Audi. Mai aveam 2 ore până se închidea salonul. Sincer cred că trebuia şi puteau să-l ţină o oră mai mult, nu să se închidă la ora 7 seara. Hai că putem să vedem ce a mai rămas.

La ieşirea din acea hală am văzut o chestie pe care trebuie să v-o arat. Un simulator de joc video, comenzile fiind în interiorul unui Toyota GT86, iar grafica era proiectată pe interiorul parbrizului. Cât. De. Tare.?

O zonă specială a centrului expoziţional a fost cea a maşinilor retro, dar în care, din păcate, nu erau foarte multe exponate. Am văzut un Opel de curse, un superb Renault Alpine, dar şi un Golf MK1 cu un kit de caroserie celebru. De departe cel mai spectaculos exponat a fost un Porsche 911 construit pentru raliul Dakar. Mi s-a părut că a fost foarte spectaculos, cu toate că exact lângă acesta se afla noul McLaren 570S. Şi portocaliu. Dar Porsche-ul era cel pe care îl voiam. Sau? Grea decizie oricum.

A venit timpul să ne înfruntăm fricile. Să stăm la coadă la standul Audi. Încă de dimineaţă, acesta era înconjurat de oameni ce aşteptau să intre în lumea Audi. Am amânat cât am putut, am tot aşteptat să se mai elibereze, dar nu puteam pleca din Frankfurt fără să vedem cele mai noi modele Audi. Ne-am adus aminte de ceea ce am vorbit încă dinainte de a ajunge la Salon şi anume organizarea nemţească. Cu toate că erau, probabil, sute de oameni ce aşteptau să intre, nu stăteai mai mult de 10 minute la rând. Atât de bine se mişca. Intrarea era foarte spectaculosă. Scări rulante foarte înalte şi oglinzi peste tot. După o zi întreagă de umblat, am păşit pe o podea extrem de moale. Simţeam că merg pe un norişor. Până şi la asta s-au gândit nemţii. Apoi printr-un geam/ecran, vedeam de sus întreaga hală, iar pe acea sticlă era proiectată un fel de hologramă unde puteai să-ţi configurezi un Audi. SF, frate! Ca să te trezească la realitate, intrai apoi în “Home of quattro”.O cameră construită din gheaţă. Bineînţeles că nu puteai sta mult acolo, aşa că după o “grilă de start” am intrat efectiv în standul Audi. Acolo te întâmpinau maşini pe pereţi, la propriu, concepte din viitor, maşini de lux şi altele ultrasportive. Am văzut noul Audi A4, atât sedan cât şi frumosul Avant şi chiar dacă lumea zice că nu e schimbat faţă de generaţia precedentă, A4 arată senzaţional. Am trecut în revistă un selfie cu conceptul e-tron quattro, ne-am mai scăldat ochii la un R8 V10 Plus într-o culoare foarte mişto şi am plecat mai departe.

De cele mai multe ori uitaţi, tunerii au oferit un spectacol vizual nemaipomenit. Numele cele mai importante au fost Mansory şi Brabus. Brabus a prezentat limuzina Maybach 900, ceea ce înseamnă că avem un S-Class foarte lung şi cu 900 de cai putere sub capotă. Nu sunt chiar sănătoşi inginerii de la Brabus, dar tot sunt mai cu picioarele pe pământ decât cei de la Mansory. Aceştia au prezentat un Lamborghini Hurracan denumit Torofeo, care are o caroserie integral construită din fibră de carbon şi un motor ce produce 1200 de cai putere. Este pe cât de spectaculos, pe atât de sinistru. Mansory sunt specialişti în fibra de carbon, aşa că am pe lângă un G-Class din carbon, elveţienii mai aveau expuse şi produse de mobilier din carbon. Peste drum de aceştia am găsit firma Startech, o subsidiară a lui Brabus, ce au venit cu un Range Rover Pick-up. De ce? Nimeni nu ştie. Standurile tunerilor erau atât de complexe, chiar fiind mai spectaculoase decât a multor constructori. Am rămas impresionat de noul Jaguar F-Pace, care din punctul meu de vedere arată superb, iar la ieşire, am primit o mostră de istorie, când Alpina a aniversat 30 de ani de modificat BMW-uri, punând împreună noul şi vechiul B6, bazate pe BMW-ul Seria 6. Bineînţeles vopsite în celebrul verde cu inserţii aurii.

Era deja noapte. Am stat peste program. Nu am mai ţinut cont de punctualitatea germană. Am absorbit tot ceea ce înseamnă automobil. Chiar dacă articolul îl scriu la mult timp după ce am fost, mi s-a întipărit atât de bine pe retină, că nu aş putea uita, chiar dacă l-aş scrie la următoarea ediţie a Salonului.

Cu maşinile nu am terminat-o, pentru că Frankfurt-ul este unul dintre cele mai bogate oraşe din Europa, poate chiar din lume, iar asta înseamnă că bancherii de acolo îşi permit ultimele creaţii sau automobile de colectie. În centrul economic, printre zgârie nori din sticlă, un superb Porsche 911 Targa din prima generaţie, parcă admira peisajul. Ultima zi a city-break-ului nostru ne-a găsit pe Main Tower. Exact la etajul 56. După 4 zile absolut superbe, am putut privi în perspectivă oraşul ce ne-a găzduit. Ce ne-a oferit experienţe de neuitat. Stând acolo, deasupra tuturor, nu mai simţeam vânt, ci doar soarele, ce era cald cu noi. Indiferent că îţi plac sau nu maşinile, este o experienţă extrem de frumoasă, ce trebuie măcar odată trăită. Cred că imaginile vorbesc de la sine. Ce îmi mai rămâne să zic? Urmează: Toamna în Paris.