Toamna în Frankfurt

Ce meserie frumoasă. Să fii înconjurat de ceea ce te pasionează. Când te trezeşti dimineaţa efectiv să sari din pat pentru a te pune să scrii. Iar în fiecare zi am o mulţime de idei, apar tot timpul ştiri despre maşini noi, maşini frumoase, performante, ce prezic viitorul sau maşini ce ne fac viaţa mai bună. Iar în perioada unui salon auto, internetul efectiv explodează. Fiecare site, fiecare pasionat de maşini îşi dă cu părerea despre ultimele tendinţe. Pentru că ai ce să povesteşti. În cadrul unui salon auto de anvergură, sunt zeci de concepte şi mii de modele noi. Au trecut peste mine destule saloane internaţionale, am relatat cât am putut, iar de când mi-am deschis acest blog am scris, am salivat şi am tânjit să văd de aproape toate maşinile despre care am scris. Am reuşit să fac, probabil, imposibilul. Exact atunci când a venit cel mai romantic anotimp. Toamna în Frankfurt.

Acest articol nu este o prezentare a maşinilor, nu o să scriu despre caii putere sau despre consumul ultimelor maşini lansate. Este o poveste a unui pasionat de automobile, ce a ajuns să-şi împlinească un vis. Să vizitezi un salon auto internaţional este poate cea mai bună experienţă. Pentru că vezi pentru prima dată, pe viu, automobilele ce le vei conduce în viitor. Nu în poze, nu în clipuri pe circuite închise, ci să fii exact lângă ele, chiar să le atingi. Nu cred că sunt multe sentimente ce se pot compara cu acesta. Acesta este un ghid a pasionatului pentru a ajunge la Salonul Auto de la Frankfurt.

Am ales să ajung la primul meu salon auto internaţional chiar la Frankfurt, nu pentru că era cel mai aproape, cu toate că a cântărit mult în decizie, dar pentru simplul fapt că nu mai puteam de dorinţă. Ştiam că se apropie. Entuziasmul a fost cel care a decis. Prin luna martie a acestui an au început primele discuţii. Voiam să mergem un grup mai mare, exact cu prietenii de la Grup West Premium Oradea. Lunile au trecut, iar prin iulie, la o bere cu un prieten am decis să rezervăm biletul de avion. Exact atunci noaptea, de pe aplicaţia Wizz Air. Ştiam data exactă când va fi salonul aşa că am prins bilete de avion foarte ieftine. Ca să vă faceţi o părere, cu banii de bilet ai putea merge cam 200 de km cu o maşină. Una care consumă decent. Ştiam că şi dacă dormim pe străzi, tot o să zburăm spre Frankurt. Din iulie până la începutul lui septembrie am căutat cele mai bune cazări. În gazdă. Pentru că toate hotelurile erau ocupate, cam de acum un an. După ce am găsit o gărsonieră cochetă, era să explodăm, că mai erau încă vreo 2 săptămâni până la Salon. Ce să mai faci?

Salonul Auto de la Frankfurt este cel mai mare salon auto din lume, rival doar cu Parisul, tocmai din acest motiv, în anii impari se ţine la Frankfurt, iar în cei pari în capitala Franţei. Fiind cel mai mare, se aşteaptă o audienţă de peste 1.5 milioane de oameni. Iar noi românii ştim o chestie sau două despre mulţimi. Că se face coadă. Aşa că am zis să ne luăm biletele “de pe net” să nu cumva să stăm la cozi. Când am primit biletele, atât în format online, ca print, dar şi ca QR code pentru smartphone, ne-am dat seama că vom merge la un eveniment organizat de nemţi, unde se aşteaptă o mulţime de oameni, aşa că noi o să ne prindem urechile în organizarea lor. Ca să vezi viitorul sau doar să-ţi satisfaci nevoile sufleteşti, preţul plătit este unul cât se poate de mic. Cei 15 euro pentru a intra în cele 22 de hectare ale salonului reprezintă un chilipir. Mi-aş fi dorit să ştiu din timp exact amploarea şi grandoarea unui astfel de salon, pentru că dacă ştiam, mergeam două zile. În condiţiile în care ştii perioada când vrei să mergi, această experienţă, un city break, dacă vreţi este cât se poate de accesibil. Tuturor pasionaţilor.

La mijlocul lunii septembrie eram prins cu treburi personale, iar acea vineri în care am zburat spre Frankfurt a venit foarte repede. Ne aşteptau 4 zile de “civilizaţie”. Frankfurt este considerat Manahattan-ul Europei, datorită faptului că este cel mai mare centru economic şi pe locul 2 când vine vorba de zgârie-nori. Este un oraş multicultural, extrem de modern, fără să piardă din specificul german. Aproape toate clădirile de peste 50 de etaje sunt amplasate în centrul oraşului, ceea ce la început mi s-a părut ciudat, dar pe urmă am aflat că în Al Doilea Război Mondial, tot centrul Frankfurt-ului a fost bombardat, iar după aceea, nemţii s-au trezit cu un centru gol şi au început să construiască pe verticală. În timp s-a dovedit că totul răul este spre bine. Frankfurt nu este un oraş tocmai ieftin, dar găseşti peste tot locuri unde poţi să mănânci Weisswurst ieftini şi să bei o bere locală. Pe lângă faptul că urma să vedem maşini, trebuie să recunosc că mâncarea a fost alt criteriu pentru care am vrut să ajungem în Germania. Oamenii sunt extrem de calmi, traficul foarte uşor pentru un oraş considerat metropolă, iar toate maşinile de acolo sunt break-uri. Toate. Indiferent că vorbim despre automobile premium de peste 70.000 de euro, nemţii pun accent pe practicalitate, mai mult decât pe design. Aa, şi nu există maşini vechi. În condiţiile în care “maşină veche” înseamnă mai mult de 4 ani. E oarecum de înţeles. Dar oricum am privi maşinile acolo, transportul în comun este atât de bine pus la punct, încât începi să pui la îndoială necesitatea unui automobil. Frankfurt este un oraş interesant de vizitat, dar acesta nu este un blog de travel, sunt convins că alţii ar putea să-l descrie mult mai bine. Noi am venit pentru halele de la Messe Frankfurt.

Cum spuneam, cozile nu erau o problemă la intrare, ni s-a făcut un check minim şi am putut intra pe acel hol lung, nu foarte spectaculos, până în curtea complexului. Imediat cum s-au deschis uşile automate, ne întâmpină un Mercedes-Maybach S600. Argintiu. Era un S-Class, dar nu era un S-Class. Este mult mai impunător. Exact lângă acesta se regăsea un S600 V12 şi alt Maybach lângă. Nu erau maşini de prezentare ale producătorului din Stuttgart, ci erau limuzine ce aşteptau clienţii unui eveniment privat. Cel puţin aşa mi-a spus bodyguard-ul ce nu m-a lăsat să mă apropii. Cu ale noastre telefoane, aparate foto, selfie-stick-uri şi baterii externe am ajuns prima dată la standul grupului VAG. Mi s-a părut extrem de mare. Sau oamenii păreau foarte mici în comparaţie cu acea hală. În orice colţ te uitai erau oameni care mişunau ca furnicile, cu plase inscripţionate cu logo-ul companiilor, cu bere sau cu cârnaţi în mână.

Standul VAG cuprindea toate mărcile grupului. Era acea duminică de dinaintea lansării scandalului Dieselgate, iar dacă stau acum să mă gândesc, s-a văzut o oarecare reticenţă. Parcă ştiam ceva. În fine, primul pe listă a fost noul Lamborghini Hurracan Spyder. Dar cine îl vedea? Nici la cei 1.80 ai mei nu făceam faţă. Ce spuneam de selfie-stick? Probabil decizia de pune primul stand, încă de la intrare, cel Lamborghini, nu a fost cea mai inspirată decizie, din simplul motiv că toată lumea se oprea acolo. Iar înghesuiala era mare. Dând din coate, cu capete în gură şi genunchi în freză am ajuns în “primul rând” şi am admirat cele două Hurracan-uri, plus un Aventador SV Roadster. La fiecare maşină era cineva care ba o ştergea, ba o aranja, nu prea puteai să fotografiezi ceva decent. Am renunţat destul de repede, pentru a ajunge la standul Porsche. Bineînteles vedeta companiei a fost conceptul Mission E, despre care am scris că am plâns când l-am văzut prima dată pe ecranul laptop-ului. Acum îl vedeam pe viu. Eram la câţiva centimetri de maşina despre care am scris. Eram aproape de un concept. De viitor. Pentru că Mission E este un concept full-electric, cu un design extraterestru, dar cu toate astea, mi se părea gata să-l văd pe stradă. Arată ca o maşină foarte foarte mişto. Nu neapărat un concept ce niciodată nu va arăta aşa în serie. Pe lângă noile modele Carrera şi Carrera S, cu ale lor motoare turbo, îmbulzeala a fost atât de mare, încât eu nu am mai văzut alt Porsche. Undeva în mijlocul halei era altă îmbulzeală. Ştiam despre ce e vorba, dar încă nu eram pregătit. Aşa că am dat o tură pe la “cei mici”. Seat şi Skoda nu au excelat cu vreo noutate, iar Volkswagen a prezentat noul Tiguan. Care, personal, mi se pare extrem de frumos. Sunt curios şi ce motor va avea. Nu ai cum, acum, să vorbeşti despre VW fără să precizezi de motoarele diesel. Şi mai ales de deciziile lor de a reduce costurile cu 1 miliard de euro. Totuşi, un automobil ce nu va fi afectat de aceste reduceri este şi vedeta Salonului din acest an.

Rotindu-se uşor pe o scenă ovală, conceptul realizat pentru un joc video a fost vedetă. Vorbesc bineînţeles despre Bugatti Vision GT. Vopsit în două nuanţe de albastru, specifice istoricului companiei, Vision GT prefigurează liniile înlocuitorului Veyron-ului. Într-un fel, arată precum un Veyron modificat pentru curse. Cu kit aerodinamic extrem, eleron uriaş, jante din carbon şi aluminiu şi un cockpit foarte spartan, în care intri printr-o deschizătură foarte mică a portierei. Prima dată l-am fotografiat. Apoi l-am filmat cum se învârte arătându-şi fiecare faţă. Din cele mai multe unghiuri, este rău, agresiv, indimidant. După ce m-am asigurat că am material salvat pe fiecare gadget, am stat câteva minute doar să-l admir. Să mă minunez la atenţia cu care a fost conceptul. La munca designerilor şi a inginerilor. Nu mai conta că erau părinţi cu copii ce voiau să vadă maşina şi nu puteau de gabaritul meu. Acolo eu eram copilul cu barbă. Nu am văzut niciodată un Bugatti Veyron în adevărat, dar acum pot să spun că, viitorul hypercar, Chiron sau cum se va numi, l-am văzut de când era o idee.

La plecarea din standul grupului Volkswagen mi-am “scăldat privirea” către noul şi singurul SUV Bentley. Cu un nume ciudat şi o parte frontală şi mai ciudată, Bentayga nu este chiar atât de urât. Poate că noi nu suntem obişnuiţi cu ideea unui SUV Bentley, dar oricum ai lua-o, Bentayga arată luxos. Cred că ăsta e cuvântul. Mai ales că modelul expus era vopsit în auriu. Deja îl văd pe dunele din deşert. Pentru că la un preţ de peste 200.000 de euro, iar dotat full poate ajunge chiar la jumătate de milion, Bentayga se adresează şeicilor, care sunt mai consumatori de SUV-uri ultraluxoase. Cu toate că, cică, peste jumătate dintre unităţi vor merge către Statele Unite.

După un tur de forţă, am ieşit înapoi la aer liber, numai să ne dăm seama că e trecut de ora prânzului, iar noi am văzut doar o hală din cele unsprezece. Următoarea oprire: Mercedes-Benz. Vă daţi seama că acest salon, fiind la Frankfurt, producătorii germani s-au dat în stambă. Au venit cu ce puteau mai spectaculos şi mai grandios. Iar puţini au reuşit ceea ce a făcut Mercedes-Benz. În hala dedicată lor, la intrare, te intâmpinau toate modelele Smart, dar am trecut rapid de ele şi ne-am aşezat la o coadă. E puţin spun coadă, pentru că oriunde te uitai erau numai oameni. Iar cele două porţi de intrare s-au dovedit a fi insuficiente. Până şi sloganul de la intrare spunea: “The best is coming closer step by step” Exact cum înaintam noi. Pas cu pas. După superbul G500 4X4 verde fosforescent urcat pe nişte pietre, am putut vedea conceptul lăudat de Mercedes Benz. Concept IAA este interpretarea Mercedes pentru cel mai aerodinamic automobil. Având geamurile mate, caroserie şi jante ce îşi modifică forma, IAA a fost de departe cel mai spectaculos concept. Am şi zis că IAA arată exact a ceva ce nu îmi pot imagina pe străzi. Din păcate, platforma pe care era aşezat nu se rotea, pentru ca noi, vizitatorii să-l vedem din toate unghiurile. Oricum, nu puteai zăbovi foarte mult, pentru că urma să urci scările rulante, până la etajul al treilea. Da, standul Mercedes-Benz avea 3 etaje. De pe scări, puteai vedea imensul ecran unde rulau imagini cu modelele Mercedes şi care se deschidea, dezvăluind toate maşinile, care mai apoi îşi făceau prezenţa pe scenă. Oricât de mare mi s-a părut standul Mercedes, tot s-a dovedit neîncăpător pentru mulţimea de oameni veniţi să vadă ultimele modele şi concepte. Am trecut foarte repede peste modelele de duzină, poate şi de ce le-am condus deja şi nu mai stârneau niciun interes. Am văzut totuşi conceptul Vision GT de acum câţiva ani şi puţin mai jos am experimentat locul din dreapta spate dintr-un Maybach. Când am coborât, am prins exact prezentarea unuia dintre automobilele vedetă şi anume, noul S-Class Cabriolet. Aceasta se vrea o decapotabilă de superlux, caroserie ce nu a mai fost în gama Mercedes Benz din anii 70. Parterul halei Mercedes era dominat de automobilele sportive şi cele de curse. Am putut vedea modelul AMG GT-3 şi C-Class DTM, bazat pe noua generaţie. Ceva foarte interesant a fost faptul că am văzut cum lucrează motorul V8 cu turbinele în interiorul cilindrilor, motor ce echipează modelele AMG GT şi C63. Din nou aveam nevoie de o gură de aer proaspăt, vremea a ţinut cu noi, exact în acea duminică nu am avut parte de ploaie. Pe lângă aer proaspăt, gura noastra mai avea nevoie de un cârnaţ. Şi chiar dacă eram înconjurat de maşini, am băut o bere nefiltrată. Mică. Cât se pună sângele în mişcare. Pentru că mai aveam o grămadă de văzut.

– Continuarea maine pe blog –