BMW M2 Competition – Dans în ploaie

Am stat în casă 59 de zile. Nu m-am urcat la volanul mașinilor mele mai bine de o lună, iar când a trebuit să rezolv niște treburi în partea cealaltă a orașului și am decis că cel mai sigur este din mașina personală. În tot acest timp am stat și am cugetat, mi-a fost dor de condus, de mirosul de benzină, de cauciuc, de tot de înseamnă automobilul și cum îți ridică fiori pe șira spinării. Credeam la un moment dat că am să uit să conduc, că nu mai știu cu ambreiajul, cu parcarea. Din fericire, revederea a fost mai plăcută decât mă așteptam. După revenirea la obișnuința mașinii pe care o dețin de aproape 15 ani, am ajuns la volanul unei mașini gândită special pentru a fi condusă. Pentru a fi condusă tare și care te învață de ce iubim condusul. Acea mașină este BMW M2 Competition.

Acest articol nu este scris pe grabă. Nu m-am pus în fața tastaturii și am început să testez. A trebuit să recitesc articolele și părerile mele despre această mașină, despre această caroserie, experiențe avute și acum 5 ani. BMW M2 este primul M veritabil pe care l-am condus, iar de atunci, cu mici excepții, le-am condus pe toate. Așa că ajungând la Competition, nu este un simplu articol, ci un cumul de trăiri și experiențe, de așteptări, de nerăbdare, toate m-au adus în punctul acesta.

Atunci când bavarezii pun sufixul Competition pe un model M, înseamnă în mare parte o suspensie mai dură, ceva mai multă putere și niște jante mai spițate. Așa s-a întâmplat în cazul lui M4, M5 și X3M. Trebuia ca mezinul M2 să aibă o astfel de versiune. Numai că, lucrurile nu stau așa cum te-ai aștepta. În primul rând, M2 Competition înlocuiește modelul M2 facelift în gama bavarezilor. Nu vor sta una lângă alta în preferințele clienților. Apoi, Competition nu arată ca primul model. Are o altă bară frontală, altă grilă și alte oglinzi. Subiectiv vorbind M2 Competition este mai modern și poate mai frumos. Toate aceste modificări stilistice sunt totuși subtile, pentru că M2 are în continuare acea caroserie clasică de coupe BMW, cu plafonul arcuit, cu Koffmeister Kink foarte distinct și cu o portbagaj generos. Mulți ar spune că este succesorul spiritul al primului M3. Această comparație nu este tocmai greșită, pentru că M2 are proporții perfecte, capotă lungă și posterior scurt, dar dimensiunile compacte și mai ales aripile extrem de evazate te trimit cu gândul la un E30 M3.

Apreciez în mod special modificările estetice aduse acestui M2 Competition. Proprietarul a ales să-i monteze elementele M Performance cum ar fi splitter-ul frontal, care face ca bara să pară un fel de lamă de locomotivă, aripioarele de sub prag și oglinzile de culoare neagră accentuează și mai mult design-ul sportiv-agresiv. De la bun început, trebuie să precizez că nu este tocmai stock, suspensia a fost coborâtă cu 2 cm de niște arcuri Eibach, iar farurile și stopurile au o tentă fumurie. Nu sunt modificări radicale, dar de cum privești mașina știi că e ceva special. Totul este completat de culoarea absolut fantastică, denumită sugestiv Hockenheim Silver și sunt de părere că toate M2 Competition ar trebui să fie vopsite așa.

Atunci când a apărut, BMW M2 a mizat în principal pe performanță, nu neapărat pe tehnologie. Astfel, interiorul este foarte asemănător cu cel al unui Seria 2, și deci nu a primit încă design-ul nou apărut pe noile Seria 3 sau X5. Personal, nu mă deranjează deloc acest lucru, deoarece ergonomia modelelor precedente este foarte bună, cu butoane poziționate exact unde te-ai aștepta și materiale de calitate superioară. Totuși, M2 Competition aduce câteva noutăți la interior. Imediat cum privești prin volan, vei vedea noua grafică a instrumentarului de bord. Cifrele au fundal alb și o semnătură specifică modelelor M. În tot acest timp, vei simți noile scaune. Dacă înainte, BMW M2 avea niște scaune cât se poate de normale, pentru Competition, au decis să monteze scaunele scoică regăsite și în M3 sau M4. Acestea sunt relativ înguste, mai ales în zona picioarelor, dar te strâng foarte bine pe viraje. Trebuie doar să o lași mai moale cu fast-food-ul dacă vrei să le simți la adevărata valoare. Nu aș putea spune că nu confortabile, dar nici atât de tari precum în alte mașini sport. Interiorul nu excelează prin tehnologie și artificii futuriste, pentru că nu asta e menirea unui M2 Competition. În M2C totul ține de experiența condusului. De felul în care te simți când ești la volan. Iar pentru asta, M2C nu are rival.

Nu mă refer aici că nu concurează cu alte modele, dar rivalii săi nu au motor cu 6 cilindri și tracțiune spate. Mercedes AMG A45s are tracțiune integrală, la fel ca Audi RS3, iar Porsche 718 Cayman are motorul poziționat central și un preț de achiziție mult mai mare. Poate doar noua Toyota Supra să intre în concurență cu acest M2 Competition, dar dacă ne gândim că la bază este un BMW Z4 cu motor mai slab, atunci comparație nu își mai are rostul. Nu, BMW M2 Competition este într-o ligă a sa și pentru faptul că este old-school în concepție. Nu oferă sisteme avansate pentru tracțiune, nici un motor supra umflat. De fapt, asta e marea diferență dintre un M2 Competition și M2 din anii trecuți.

Vedeți voi, BMW M2 nu trebuia să existe. Bavarezii nu s-au gândit că piața de coupe-uri ultra performante este viabilă, așa că primul M2, la fel ca predecesorul său, superbul 1M, au fost făcute din bucăți. Este la bază un Seria 2 Coupe cu punți de M4 și un motor obișnuit, urcat la o putere cu doar 10% mai mare ca înainte. Dar inginerii BMW au reușit cumva să-l facă foarte dezirabil, chiar dacă majoritatea oamenilor spuneau că un model M, are nevoie de un motor veritabil M. Rugăciunile au fost ascultate, iar acum sub capota lui M2 Competition stă o unitate S55 preluată direct de la M3/M4. Totuși pentru a nu intra în competiție de vânzări cu frații mai mari, puterea a fost redusă de la 431 cai putere la 410. Totodată, M2 Competition este ceva mai greu față de primul M2, deci creșterea în putere, de 40 de cai, nu este atât de semnificativă. Performanțele s-au îmbunătățit cu 0.1 secunde, dar senzația de la volan este mult îmbunătățită.

Încă din momentul în care atingi pedala de accelerație, simți brutalitatea mașinii. Este un motor cu 2 turbine, față de una, cât avea unitatea veche N54, iar asta înseamnă un cuplu foarte generos de 550 Nm, disponibil de la turație mică. Accelerezi un M2 Competition și acul turometrului nu se oprește până nu ajunge la 7600 rotații pe minut. Dintr-un motor turbo! Sunetul este grav, aproape baritonal, chiar dacă vechiul motor era ceva mai melodios, nu ai cum să nu apreciez zgomotele ce ies pe evacuare. În plus, mașina pe care am condus-o avea modificată galeria de evacuare și avea filtre K&N. De fiecare dată când ridici piciorul de pe accelerație, evacuarea pușcă efectiv, bolborosește și ai impresia că un avion de vânătoare trage spre tine, auzindu-l în urechi.

Acum BMW M2 Competition se simte că are un motor special sub capotă, nu doar datorită puterii și sunetului, dar și pentru elasticitate. Turația crește extrem de rapid și la fel de repede trece prin ture, când schimbi treptele. M2 Competition vine în standard cu transmisie manuală, accentuând încă o dată caracterul sportiv. Totuși, aici ar trebui să dărâm un mit. Cutiile manuale de la BMW nu sunt tocmai cele mai bune, iar cei care le aleg vor experiența completă. Eu personal așa aș opta, dar pentru cei care folosesc un M2 Competition și pentru traficul urban, pentru că la urma urmei, vorbim de un sedan cu două portiere, destul de practic, atunci transmisia automată cu dublu ambreiaj este binevenit. În timpul în care am mers cu mașina în oraș, am lăsat transmisia în modul automat, și rapiditatea schimbării treptelor pe un mod mai relaxat. În acest fel, BMW M2 Competition poate fi utilizat oricând ca mașină de zi cu zi, numai că trebuie să fii atent că garda la sol este destul de joasă și setarea suspensiei este destul de fermă. Cu toate acestea, la un moment dat vei ieși din oraș, vei întâlni o porțiune de drum drept, iar apoi ajungi la viraje. Iar atunci M2 Competition efectiv strălucește.

Indiferent la ce viteză începi să accelerezi, motorul trage cu putere, puntea spate începe să joace, iar zâmbetul tău crește. Schimbi viteza și începi iar. Este foarte ușor să ajungi la viteze ilegale. Este la fel de ușor să mergi tare, dar în siguranță. Din acest motiv, M2 Competition este iertător, o înveți pe parcurs, te lasă să mergi sportiv, indiferent cât de experimentat ești. Dar dacă treci de punctul acesta, M2C devine un huligan. Dacă pui totul în modul Sport Plus și sistemul de tracțiune în modul MDM, care permite patinarea roților spate și mai mult, atunci M2C te va mușca. Trebuie să ai încredere în tine și în calitățile tale pentru a scoate totul din acest tren de rulare. Un ampatament scurt, un motor greu pe față și o punte spate jucăușă, mai ales pe asfalt umed, este o experiență cu două tăișuri.

Pe de o parte mașina este foarte fixă, dură, brutală, pregătită de orice schimbare de direcție, cu accelerări și schimbări de treaptă ce îți aruncă ceafa în tetieră, dar eu am preferat să las direcția în modul Confort, ceea ce îmi oferea mai multă suplețe și mișcare în volan, dar răspunsul motorului într-o setare mai sportivă. În acest fel, pentru mine, M2 Competition rula exact pe fiecare viraj, eu eram un dirijor care dictam șasiul atât din volan, dar și din pedala dreaptă. Spatele joacă cât vrei tu. Chiar dacă aveam o transmisie automată, am vrut să schimb eu treptele manual și să simt mai bine motorul. Nu a fost un condus, ci un dans în ploaie.

S-ar putea ca acesta să fie ultimul model fără compromisuri când vine vorba de condus. Fără artificii tehnologice, fără suspensii adaptive, doar un motor de turație înaltă, dimensiuni compacte și tracțiune exclusiv pe puntea spate. Chiar dacă la început, BMW M2 nu era considerat un M pur, varianta Competition vine să regleze toate neajunsurile, iar eu pot să spun că am condus o viitoare legendă a lumii auto.

Mulțumiri speciale proprietarului Johnny Bejușca pentru această experiență. Un clip cu mașina în acțiune găsiți pe canalul lui de youtube.

Articolul cu BMW M2 facelift îl găsiți aici