Posts

Toyota C-HR 2024 – Test Drive

/in , /by
Toyota C-HR – Reinvetarea succesului

De puține ori se întâmplă ca un model să fie atât de apreciat de clienți, încât să nu fie nevoie de o generație complet nouă. Pentru a face acest lucru, îți trebuie nu doar un model foarte capabil, ci și un public pe măsură, care să nu fie ”distras” de alte oferte, ci să înțeleagă produsul tău. Din punctul meu de vedere, asta s-a întâmplat cu SUV-ul cu aspect de coupe, Toyota C-HR. Acesta a fost unul dintre ”copiii” președintelui Akio Toyoda, care le-a spus inginerilor și designerilor să construiască un automobil după bunul plac. Acum 8 ani, când a apărut prima generație Toyota C-HR, erau la mare căutare SUV-urile compacte, iar atunci începea o nouă nișă, a caroseriilor înalte, dar cu plafon de tip coupe. Nu știu dacă Toyota C-HR a dat acest ton, dar cu siguranță în mintea multora, acesta este un model cu totul original și neobișnuit, care la aproape un deceniu de la lansare, încă arată la fel de proaspăt.

Tocmai din acest motiv, pentru a doua generație, s-a punctat doar acolo unde trebuie, fără să se schimbe filozofia generală. A rămas în continuare recognoscibil ca un ”C-HR”, dar unul pentru următoarea decadă. Interesul pentru acest model nu se vede doar pe străzi, unde vedem o mulțime de Toyota C-HR în diferite culori, dar există interes și pentru a afla mai multe. Printre cele mai citite articole aici pe blog a fost testul cu primul Toyota C-HR, iar 4 ani mai târziu, testul cu versiunea facelift a devenit cel mai citit articol. E un interes foarte mare, pentru că Toyota C-HR reușește cumva să ”fure” clienți de la mai toate modele Toyota, dar niciunul nu poate să îi ia locul. Este poziționat în așa fel încât, în funcție de buget, poți să-l alegi în locul unui Yaris Cross sau Corola Cross, dacă vrei o gardă la sol mai înaltă, o are, dacă vrei o caroserie compactă, avem și asta, aspect futurist și tren de rulare full-hybrid. Am putea spune că este cel mai complet model Toyota din gama actuală?

În aceste imagini vedeți noua generație Toyota C-HR. Mult schimbată estetic, dar păstrează spiritul. Aceeași formă de crossover, navă spațială, dar mult mai modern. Inclusiv C-HR trebuia să intre în linie cu restul modelelor din gamă, așa că partea frontală este complet schimbată, iar întreg acest design se numește ”Hammerhead”, pentru că privit din lateral, ia forma unui ciocan întors. Această linie de design a pornit de la electricul bZ4X și a fost preluată de mai multe modele Toyota, mai ales cele de pe piața din Japonia, dar în curând o să vedem și viitorul RAV4 cu o astfel de parte frontală.

Odată cu acest design a fost lăsat loc pentru o grilă mult mai mare, cumva trapezoidală, inspirată de la modele Lexus, dar care arată atât de bine și pe un Toyota C-HR. Nu în cele din urmă, blocurile optice sunt celălalt aspect complet diferit a noii generații. Au formă de bumerang, cu extrem de înguste, semnătura luminoasă o vei recunoaște repede în trafic, iar pe versiunile de top, iluminarea este Matrix LED. Totuși, trebuie să optați pentru o nuanță deschisă la culoare pe noul C-HR, pentru a scoate în evidență aceste detalii ale părții frontale.

Iar dacă tot am ajuns la nuanțele exterioare, e interesant că și pe versiunea de serie, Toyota a decis să ofere noul C-HR în două culori, exact ca și conceptul pe care este bazată această generație. Astfel, poți să-ți configurezi noul Toyota C-HR, fie într-o singură nuanță de caroserie, fie doar cu plafon negru sau poți să optezi pentru a avea partea posterioară neagră, iar atunci mașina chiar arată ca un concept pentru șosea. Din punctul meu de vedere, trebuie să bifezi nuanța bi-ton Auriu Sulfur, exact culoarea de prezentare, pentru că astfel Toyota C-HR arată absolut spectaculos, așa cum au văzut-o cei prezenți la evenimentul de lansare a noului Toyota C-HR la Toyota Timișoara, unde subsemnatul a luat rolul unui MC, pentru prima dată când vorbesc în fața oamenilor despre o mașină, dar nu puteam să ”aleg” un model mai potrivit.

Și am avut ce să vorbesc, pentru că privit din lateral, noua generație Toyota C-HR păstrează aspectul de coupe, dar acesta este dat de luneta foarte înclinată, nu neapărat de plafonul arcuit, care este acum mai drept, implicit și mai mult loc pentru pasagerii spate. Dacă vechea generație se voia un coupe cu două portiere, pentru că mânerele ușilor spate erau ascunse în partea de sus, pentru această nouă generație, mânerele s-au mutat mai jos, mai tradițional, dar acum sunt ascunse în caroserie. Acestea ies în afară doar pentru a deschide portiera. Se pare că această soluție de a reveni la locul tradițional al mânerelor, a fost luată după ce Toyota și-a dat seama că C-HR este cumpărat și de familii tinere, iar copiii mici nu ajungeau să deschidă portiera, atunci când veneau la mașină sau erau luați de la școală. Oricum, din punctul meu de vedere, e o mutare de bun augur.

Tot din lateral, mai vedem acest design foarte interesant, un fel de origami metalic, unde îmbinările panourilor de pe portiere au multe muchii, în formă de Y, iar acum jantele măsoară între 17 și 20 de inch, care fac mașina să arate exact ca un concept pentru șosea.

Tot de la conceptul C-HR Prologue a fost preluată întreaga parte posterioară. Asta înseamnă blocurile optice extrem de proeminente, care ies puternic în afara caroseriei și îi oferă lui C-HR un design unic, original. Mai avem un mic difuzor în partea inferioară, dar nu avem ieșiri vizibile pentru sistemul de evacuare, dar nici nu trebuie, pentru că Toyota C-HR este un hybrid, care pune accentul mai mult pe eficiență. Totuși, este de menționat că acum toate versiunile sunt electrificate, astfel nu mai regăsim celebra siglă Toyota cu contur albastru, ci doar o mică bulină albastră și inscripționarea HEV pe capacul portbagajului.

Da, știu, am vorbim aproape 1000 de cuvinte despre design-ul exterior a noului Toyota C-HR, dar sincer, au fost și multe de spus. O să o vedeți cât de curând în trafic, și veți avea și voi de comentat. În ciuda liniei de design complet nouă, adoptată de Toyota, a reușit cumva să păstreze C-HR-ul atât tradițional, cât și modern.

Același lucru l-aș putea spune și despre interior, chiar dacă mi-ar fi plăcut să testez o versiune de echipare superioară, pentru că această versiune de mijloc denumită Dynamic, nu aduce ecranul cu diagonală mare pentru sistemul de infotainment, nici scaunele îmbrăcate în piele. Cu toate acestea, cred că va fi echiparea preferată de marea majoritate a clienților, pentru că îți oferă exact ceea ce ai nevoie de la un SUV de oraș, fără să epateze. De exemplu, ecranul central va fi folosit oricum pe post de display pentru Apple CarPlay, iar pentru cei mai mulți, scaunele de piele sunt chiar de evitat. În schimb, primești noul interior, cu un design monococă, cumva totul în jurul șoferului, ceea ce te face să te conectezi și mai bine la mașină. Primești un instrumentar de bord complet digital și configurabil, în funcție de modurile de rulare, o consolă centrală cu butoane fizice pentru comenzile climatizării, atât de cerute pe modelele noi, dar și un volan cu multe comenzi și cu o priză excelentă.

În Toyota C-HR nu stai sus, peste bord, ca într-un SUV veritabil, ci mai degrabă te simți ca într-un hatchback ceva mai înalt, așa că poziția la volan este potrivită și pentru oraș, dar și pentru ieșiri ocazionale pe drumuri de munte. În testul meu, am avut versiunea cu motorizarea de 1.8 litri hybrid, care pe noua generație produce 140 de cai putere, față de 122 cai putere a vechiului model. Nu pare un upgrade prea important, dar de la volan, lucrurile se simt mult mai schimbate.

De exemplu, livrarea puterii, prin transmisia de tip e-CVT este foarte liniară, fără să se simtă că mașina ”obosește”. Nu au fost momente în care îmi doream mai multă putere, indiferent că eram pe depășire sau să plec primul de la semafor. Pentru această nouă generație, sistemul hybrid a fost mult revizuit și îmbunătățit, pentru a rula și mai mult în mod electric, iar chiar dacă nu avem valori de autonomie, pot spune că dacă nu forțezi pedala de accelerație, mașina rulează foarte mult full electric. Asta se vede în consumul afișat pe instrumentarul de bord.

Dacă mașina are bateria încărcată complet, poți obține și valori de 3 litri pentru fiecare 100 km parcurși, iar dacă bateria se descarcă la jumătate, motorul termic o încarcă în mers și o face foarte repede, așa că frânările, coborârile în rampă și efectiv rularea normală, încarcă bateriile și tu apoi poți să apeși butonul EV Mode, pentru a rula complet electric chiar și peste 100 km/h. În modul hybrid, când ambele motoare funcționează, consumul este de aproximativ 5 l/100 km. Și va fi foarte greu să depășești această valoare.

Toyota C-HR a fost încă de la bun început, un SUV hybrid sustenabil, iar foarte mulți clienți l-au ales tocmai din acest motiv. Fie taxe mai mic, fie poluare mai puțină, fie costuri și consumuri reduse. A doua generație nici nu se putea să schimbe această rețetă. Dar a îmbunătățit-o. A perfecționat cât de puțin fiecare valoare, dar care sunt redate în viața reală. Puteam să avem o fișă tehnică cu consumuri de 1-2l/100 km sau cu autonomii electrice de 50-60 km, dar Toyota a decis să ne spună cât consumă maxim. E o strategie interesantă, ce a fidelizat mulți dintre clienții japonezilor. Probabil mulți s-au săturat de valori care nu pot fi atinse niciodată, iar atunci se axează pe modele și mărci care oferă exact ceea ce promovează.

Eu vreau să vă vorbesc și despre lucrurile subiective, așa cum am simțit eu mașina la condus. Cum spuneam, nu am simțit nevoia de mai multă putere, dar sunt curios cum se simte versiunea full hybrid cu motorizarea de 2 litri, care produce 197 de cai putere, adică cu aproape 50 de cai putere mai mult decât aceasta? Îmi place foarte mult că Toyota C-HR a păstrat acea direcție comunicativă, nici prea grea, artificial, nici prea ușoară vagă. În momentul în care virezi, știi exact ce fac roțile față și e ușor de manevrat. Nici pe partea de suspensie, noul C-HR nu stă rău. Un mix între stabilitate și confort, dar fără prea multe pretenții sportive. Probabil, dacă domnul președinte decide să facă un Toyota C-HR Gazzo Racing, atunci cu siguranță vorbim despre altceva.

Toyota C-HR este unul dintre cele mai vândute modele Toyota în Europa și mai ales în România, iar cererea și interesul pentru noua generație este foarte mare. Sincer, nici nu mă mir. Vom vedea foarte multe pe străzi, chiar de la foști clienți C-HR, nu pentru că generația precedentă e învechită, ci pentru că noul model este mai bun.

Toyota C-HR 1.8 HEV ”Dynamic” – oferit pentru test drive de Toyota Timișoara

Toyota C-HR Facelift – Test Drive

/in /by
Toyota C-HR 2.0 HSD – Mai multă putere poporului

Acum trei ani conduceam în premieră noua Toyota C-HR și am denumit articolul ”OZN de oraș” pentru că la acea vreme, design-ul total neobișnuit al acestui crossover ieșea foarte tare în evidență în trafic și printre celelalte modele Toyota. Totuși, după aproape jumătate de milion de unități vândute în doar 3 ani, C-HR a devenit o imagine destul de comună, chiar și pe străzile din România, devenind un adevărat bestseller. Așa cum se întâmplă cu modelele din această clasă, a venit timpul unui facelift, dar în cazul Toyotei C-HR lucrurile sunt ceva mai diferite.

Doar un ochi avizat își va da seama de diferențele stilistice, deoarece încă de la bun început, modelul C-HR are un design foarte original și neobișnuit. Facelift-ul vine ca o împrospătare, o modernizare și mai ales aduce ceea ce au cerut clienții dintotdeauna. O motorizare mai potentă.

Poate că cei 3 ani de la lansare nu par atât de mulți, dar s-au întâmplat multe în acest segment foarte aglomerat, iar o lansare importantă a fost Lexus UX, în esență același crossover, dar cu o imagine mai premium. Aș putea spune că acesta este singurul SUV mic care făcea modelul C-HR ceva mai învechit. Cu noul model, în schimb, Toyota C-HR revine în preferințele mele, deoarece schimbările, chiar dacă subtile sunt de efect. În primul rând bara frontală se aseamănă cu cea a lui Lexus UX, prin prizele de aer verticale, de intră agresiv înspre blocurile optice. Modelul de test era în culoarea Orange Special Edition, așa că grila frontală de culoare neagră pare și mai lată. Îmi place cum partea inferioară se aseamănă unui splitter, oferind mașinii o imagine chiar sportivă. Design-ul blocurilor optice nu a suferit modificări de design, dar semnătura luminoasă este acum mai modernă, prin LED-uri mai fluide și un interior nou.  

”Dacă nu este stricat, nu îl repara”. Cam asta a fost deviza designerilor pentru profilul lui C-HR. Nu cred că cineva își va da seama că aceasta este un facelift, dar ce are unic acestă variantă este plafonul de culoare neagră, ce contrastează cu vopseaua caroseriei. Această configurație este exclusivă dotării Special Edition. Tot pe această ediție, avem jante negre cu diametru mai mare, de 18 inch. Profilul modelului C-HR este un amalgam de linii, muchii, tăieturi, arcuiri și detalii, dar care puse toate împreună, funcționează foarte bine și parcă nu te mai saturi să îi vezi toate trăsăturile.

În articolul precedent despre Toyota C-HR spuneam că posteriorul este cel mai spectaculos unghi. Acum însă, ori m-am obișnuit eu cu acest model sau pur și simplu am văzut alte mașini mai frumoase și mai diferite, dar nu poți să ignori complexitatea design-ului. Blocurile optice spate ies foarte mult în afara caroseriei, aripile spate sunt foarte bombate peste roți, deasupra hayonului avem un eleron destul de generos, iar acum iluminarea în spate este cu LED. Încă nu înțeleg detaliile cromate din partea inferioară, ce vor să reproducă ieșiri de evacuare. Toyota C-HR rămâne în continuare acel SUV, crossover cu alură coupe, cu aspect futurist, potrivit pentru oraș, deci facelift-ul nu schimbă rețeta, ci doar o împrospătează.

Lucrurile sunt și mai simple la interior. Același layout, același design pentru bord și consola centrală, dar cu materiale ceva mai bune. Vorbesc bineînțeles despre Special Edition, adică cea mai dotată C-HR. Ceea ce nu a schimbat acest facelift, este senzația generală din interior. În continuare este destul de întunecat, iar în unele locuri, materialele au o textură dubioasă. Totuși, design-ul cool te face să uiți despre aceste neajunsuri. Era interesant dacă ecranul sistemului de infotainment era mai mare și incorpora butoane touchscreen de o parte și alta, deoarece cele fizice par destul de învechite, în comparație cu alți concurenți. O altă noutate ce voiam să o aibă și facelift-ul lui C-HR este un instrumentar de bord complet digital și configurabil, așa cum au concurenți mai ieftini precum Skoda Kamiq sau chiar Ford Puma. Totuși, vorbim doar de un facelift, nu un model nou, dar sunt convins că pe noua generație C-HR vom vedea mult mai multe noutăți tehnologice.

În acești 3 ani, niciun cumpărător de Toyota C-HR nu am auzit să se plângă de calitatea interiorului sau de design-ul acestuia, în schimb aceștia au cerut un motor mai puternic. Facelift-ul aduce unitatea prezentă pe Lexus UX și pe Corolla, și anume un motor de 2 litri pe benzină și unul electric, care împreună dezvoltă 184 cai putere și 180 Nm. Acest motor înlocuiește vechiul 1.2 benzină și se va vinde pe lângă hybridul cu motorul de 1.8 litri, ceea ce înseamnă că acum C-HR este disponibil exclusiv cu motorizare hybrid. Spuneam că lumea a cerut mai multă putere, iar cei 184 cai ai noului motor reprezintă o creștere de 62 de cai putere și 10 Nm, care chiar se simt sub mașină.

Încă de la primele accelerări simți că mașina te împinge în spătarul scaunului mult mai bine, cu toate că valoarea de cuplu este aproape identică. Totuși, nu te va arunca ca un turbo, nu vei simți cuplul, dar dacă te uiți în vitezometru, acul urcă vizibil mai bine. Acum depășirile sunt mult mai sigure și chiar te poți baza pe putere. Sunt convins că marele minus al versiunii non-facelift a fost puterea mult prea mică, aproape că nu conta ca și sportivitate, pe când acest facelift, cu acest motor chiar are pretenții de warm-hatch, iar pe alocuri chiar te poți distra.

Eu am condus această versiune într-o zi destul de închisă, unde carosabilul nu era tocmai uscat, iar peste tot era ceață. Am vrut să pun în problemă și partea meteo, deoarece fiecare plecare de pe loc mai agresivă sau când acceleram într-un viraj strâns, roțile față pierdeau aderență, iar lumina sistemului ESP pâlpâia în bord. E bine măcar că nu îți taie din putere și poți să mergi drept, chiar dacă ai volanul virat. Nu mă înțelegi greșit, mașina nu am simțit-o că subvirează, ci pur și simpu nu poate să pună puterea pe un asfalt umed. Cuplu, chiar dacă este mic, vine instant, iar cutia de tip CVT, fără trepte de viteză, înseamnă că puterea este transmisă direct roților față, iar din acest motiv apare lipsa de tracțiune.

Nu este un motiv de îngrijorare, în primul rând că așa sunt construite aceste crossovere, iar în al doilea rând, ține mai mult de cum este livrată puterea, nu de șasiul mașinii. Pe viraje, Toyota C-HR stă chiar bine, direcția este suficient de grea pentru o mașină hybrid de oraș, iar setările suspensiei sunt mult îmbunătățite. Absorb mult mai bine denivelările, chiar am simțit din acest test drive că Toyota C-HR este o mașină confortabilă. Probabil că nu ar mai trebui să spun asta, dar cutia CVT, pentru cei neobișnuiți cu o astfel de unitate, necesită un timp de acomodare, tocmai pentru că atunci când accelerezi puternic, nu se întâmplă nimic, doar că auzi cum se turează motorul până în zona roșie, și se oprește doar când ridici piciorul din accelerație. Dacă dozezi bine pedala de accelerație, vei simți că noul motor chiar trage bine, dar parcă nu pentru 184 de cai putere, ci mai degrabă simți cam 150. Dacă ne gândim bine, motorul pe benzină dezvoltă 158 cai putere, restul venind de la unitatea electrică.

Iar aici avem asul din mâneca vânzărilor foarte bune ale acestui model. Este în continuare singurul hybrid din această clasă. Clienții se îndepărtează de motorizări diesel, iar cele pe benzină de cilindree mică, consumă relativ mult. În cele 2 zile de test cu noua Toyota C-HR am reușit un consum de 6.5 litri, care putea fi mai mic, dar vă spun sincer, că nu prea putea fi mult mai mare. Eu zic că este o valoare foarte bună pentru trafic urban și accelerări rapide în afară. Dacă bateriile sunt încărcate, se poate merge exclusiv în modul electric, iar o navetă zilnică de câțiva km poți să o faci fără pic de combustibil. La fiecare oprire sau coborâre sub 20 km/h, intră automat pe electric, așa că nu ai treabă de consum în trafic bară la bară. În plus are un sistem de cruise control adaptiv, care funcționează bine, deci ești și mai relaxat și te ajută când ești obosit în trafic greu.

Ce nu este încă Toyota C-HR? O mașină care să stârnească emoții din spatele volanului. Creșterea de putere, ajută foarte mult, chiar sunt momente în care zâmbești din spatele volanului, dar toate setările sunt făcute pentru confort, eficiență, nicidecum pentru dinamică. Până și frânele cu tehnologie regenerativă sunt ciudate în utilizare. În partea de sus aproape că nu prin deloc, iar când apeși mai puternic, te aruncă în față. În acest segment niciun concurent nu pune accent pe sportivitate, chiar dacă toți arată sau sunt coupe. Pentru cumpărători, aceste lucruri nu contează. Contează consumul, design-ul diferit, prețul de achiziție și dotările. S-a dovedit că Toyota C-HR le oferă pe toate și chiar mai mult. Probabil acel C-HR sportiv la care mă gândesc eu, este chiar noul lansatul Yaris GR.

Toyota C-HR 2.0 HSD oferit pentru test drive de Toyota Timișoara