Toyota C-HR Facelift – Test Drive

0
Toyota C-HR 2.0 HSD – Mai multă putere poporului

Acum trei ani conduceam în premieră noua Toyota C-HR și am denumit articolul ”OZN de oraș” pentru că la acea vreme, design-ul total neobișnuit al acestui crossover ieșea foarte tare în evidență în trafic și printre celelalte modele Toyota. Totuși, după aproape jumătate de milion de unități vândute în doar 3 ani, C-HR a devenit o imagine destul de comună, chiar și pe străzile din România, devenind un adevărat bestseller. Așa cum se întâmplă cu modelele din această clasă, a venit timpul unui facelift, dar în cazul Toyotei C-HR lucrurile sunt ceva mai diferite.

Doar un ochi avizat își va da seama de diferențele stilistice, deoarece încă de la bun început, modelul C-HR are un design foarte original și neobișnuit. Facelift-ul vine ca o împrospătare, o modernizare și mai ales aduce ceea ce au cerut clienții dintotdeauna. O motorizare mai potentă.

Poate că cei 3 ani de la lansare nu par atât de mulți, dar s-au întâmplat multe în acest segment foarte aglomerat, iar o lansare importantă a fost Lexus UX, în esență același crossover, dar cu o imagine mai premium. Aș putea spune că acesta este singurul SUV mic care făcea modelul C-HR ceva mai învechit. Cu noul model, în schimb, Toyota C-HR revine în preferințele mele, deoarece schimbările, chiar dacă subtile sunt de efect. În primul rând bara frontală se aseamănă cu cea a lui Lexus UX, prin prizele de aer verticale, de intră agresiv înspre blocurile optice. Modelul de test era în culoarea Orange Special Edition, așa că grila frontală de culoare neagră pare și mai lată. Îmi place cum partea inferioară se aseamănă unui splitter, oferind mașinii o imagine chiar sportivă. Design-ul blocurilor optice nu a suferit modificări de design, dar semnătura luminoasă este acum mai modernă, prin LED-uri mai fluide și un interior nou.  

”Dacă nu este stricat, nu îl repara”. Cam asta a fost deviza designerilor pentru profilul lui C-HR. Nu cred că cineva își va da seama că aceasta este un facelift, dar ce are unic acestă variantă este plafonul de culoare neagră, ce contrastează cu vopseaua caroseriei. Această configurație este exclusivă dotării Special Edition. Tot pe această ediție, avem jante negre cu diametru mai mare, de 18 inch. Profilul modelului C-HR este un amalgam de linii, muchii, tăieturi, arcuiri și detalii, dar care puse toate împreună, funcționează foarte bine și parcă nu te mai saturi să îi vezi toate trăsăturile.

În articolul precedent despre Toyota C-HR spuneam că posteriorul este cel mai spectaculos unghi. Acum însă, ori m-am obișnuit eu cu acest model sau pur și simplu am văzut alte mașini mai frumoase și mai diferite, dar nu poți să ignori complexitatea design-ului. Blocurile optice spate ies foarte mult în afara caroseriei, aripile spate sunt foarte bombate peste roți, deasupra hayonului avem un eleron destul de generos, iar acum iluminarea în spate este cu LED. Încă nu înțeleg detaliile cromate din partea inferioară, ce vor să reproducă ieșiri de evacuare. Toyota C-HR rămâne în continuare acel SUV, crossover cu alură coupe, cu aspect futurist, potrivit pentru oraș, deci facelift-ul nu schimbă rețeta, ci doar o împrospătează.

Lucrurile sunt și mai simple la interior. Același layout, același design pentru bord și consola centrală, dar cu materiale ceva mai bune. Vorbesc bineînțeles despre Special Edition, adică cea mai dotată C-HR. Ceea ce nu a schimbat acest facelift, este senzația generală din interior. În continuare este destul de întunecat, iar în unele locuri, materialele au o textură dubioasă. Totuși, design-ul cool te face să uiți despre aceste neajunsuri. Era interesant dacă ecranul sistemului de infotainment era mai mare și incorpora butoane touchscreen de o parte și alta, deoarece cele fizice par destul de învechite, în comparație cu alți concurenți. O altă noutate ce voiam să o aibă și facelift-ul lui C-HR este un instrumentar de bord complet digital și configurabil, așa cum au concurenți mai ieftini precum Skoda Kamiq sau chiar Ford Puma. Totuși, vorbim doar de un facelift, nu un model nou, dar sunt convins că pe noua generație C-HR vom vedea mult mai multe noutăți tehnologice.

În acești 3 ani, niciun cumpărător de Toyota C-HR nu am auzit să se plângă de calitatea interiorului sau de design-ul acestuia, în schimb aceștia au cerut un motor mai puternic. Facelift-ul aduce unitatea prezentă pe Lexus UX și pe Corolla, și anume un motor de 2 litri pe benzină și unul electric, care împreună dezvoltă 184 cai putere și 180 Nm. Acest motor înlocuiește vechiul 1.2 benzină și se va vinde pe lângă hybridul cu motorul de 1.8 litri, ceea ce înseamnă că acum C-HR este disponibil exclusiv cu motorizare hybrid. Spuneam că lumea a cerut mai multă putere, iar cei 184 cai ai noului motor reprezintă o creștere de 62 de cai putere și 10 Nm, care chiar se simt sub mașină.

Încă de la primele accelerări simți că mașina te împinge în spătarul scaunului mult mai bine, cu toate că valoarea de cuplu este aproape identică. Totuși, nu te va arunca ca un turbo, nu vei simți cuplul, dar dacă te uiți în vitezometru, acul urcă vizibil mai bine. Acum depășirile sunt mult mai sigure și chiar te poți baza pe putere. Sunt convins că marele minus al versiunii non-facelift a fost puterea mult prea mică, aproape că nu conta ca și sportivitate, pe când acest facelift, cu acest motor chiar are pretenții de warm-hatch, iar pe alocuri chiar te poți distra.

Eu am condus această versiune într-o zi destul de închisă, unde carosabilul nu era tocmai uscat, iar peste tot era ceață. Am vrut să pun în problemă și partea meteo, deoarece fiecare plecare de pe loc mai agresivă sau când acceleram într-un viraj strâns, roțile față pierdeau aderență, iar lumina sistemului ESP pâlpâia în bord. E bine măcar că nu îți taie din putere și poți să mergi drept, chiar dacă ai volanul virat. Nu mă înțelegi greșit, mașina nu am simțit-o că subvirează, ci pur și simpu nu poate să pună puterea pe un asfalt umed. Cuplu, chiar dacă este mic, vine instant, iar cutia de tip CVT, fără trepte de viteză, înseamnă că puterea este transmisă direct roților față, iar din acest motiv apare lipsa de tracțiune.

Nu este un motiv de îngrijorare, în primul rând că așa sunt construite aceste crossovere, iar în al doilea rând, ține mai mult de cum este livrată puterea, nu de șasiul mașinii. Pe viraje, Toyota C-HR stă chiar bine, direcția este suficient de grea pentru o mașină hybrid de oraș, iar setările suspensiei sunt mult îmbunătățite. Absorb mult mai bine denivelările, chiar am simțit din acest test drive că Toyota C-HR este o mașină confortabilă. Probabil că nu ar mai trebui să spun asta, dar cutia CVT, pentru cei neobișnuiți cu o astfel de unitate, necesită un timp de acomodare, tocmai pentru că atunci când accelerezi puternic, nu se întâmplă nimic, doar că auzi cum se turează motorul până în zona roșie, și se oprește doar când ridici piciorul din accelerație. Dacă dozezi bine pedala de accelerație, vei simți că noul motor chiar trage bine, dar parcă nu pentru 184 de cai putere, ci mai degrabă simți cam 150. Dacă ne gândim bine, motorul pe benzină dezvoltă 158 cai putere, restul venind de la unitatea electrică.

Iar aici avem asul din mâneca vânzărilor foarte bune ale acestui model. Este în continuare singurul hybrid din această clasă. Clienții se îndepărtează de motorizări diesel, iar cele pe benzină de cilindree mică, consumă relativ mult. În cele 2 zile de test cu noua Toyota C-HR am reușit un consum de 6.5 litri, care putea fi mai mic, dar vă spun sincer, că nu prea putea fi mult mai mare. Eu zic că este o valoare foarte bună pentru trafic urban și accelerări rapide în afară. Dacă bateriile sunt încărcate, se poate merge exclusiv în modul electric, iar o navetă zilnică de câțiva km poți să o faci fără pic de combustibil. La fiecare oprire sau coborâre sub 20 km/h, intră automat pe electric, așa că nu ai treabă de consum în trafic bară la bară. În plus are un sistem de cruise control adaptiv, care funcționează bine, deci ești și mai relaxat și te ajută când ești obosit în trafic greu.

Ce nu este încă Toyota C-HR? O mașină care să stârnească emoții din spatele volanului. Creșterea de putere, ajută foarte mult, chiar sunt momente în care zâmbești din spatele volanului, dar toate setările sunt făcute pentru confort, eficiență, nicidecum pentru dinamică. Până și frânele cu tehnologie regenerativă sunt ciudate în utilizare. În partea de sus aproape că nu prin deloc, iar când apeși mai puternic, te aruncă în față. În acest segment niciun concurent nu pune accent pe sportivitate, chiar dacă toți arată sau sunt coupe. Pentru cumpărători, aceste lucruri nu contează. Contează consumul, design-ul diferit, prețul de achiziție și dotările. S-a dovedit că Toyota C-HR le oferă pe toate și chiar mai mult. Probabil acel C-HR sportiv la care mă gândesc eu, este chiar noul lansatul Yaris GR.

Toyota C-HR 2.0 HSD oferit pentru test drive de Toyota Timișoara

Share.

Leave a Reply