Viitorul de ieri

E ciudat să conduci o mașină atât de nouă, dar atât de cunoscută. Sunt aproape șase ani de când BMW i8 a zguduit efectiv lumea auto, dar parcă nu a îmbătrânit deloc. Multe alte modele ar fi arătat foarte învechit după atât timp, dar i8 a fost atât de spectaculos și atât de futurist, încât chiar și acum pare din viitor. Să conduci o mașină la șase ani după ce a apărut este total diferit, deoarece ți-ai făcut deja o părere, ai văzut o mulțime de imagini, oarecum te-ai obișnuit cu ea. Așa că ceea ce veți citi mai jos nu este neapărat un test drive, ci mai degrabă o analiză, să vedem modul în care BMW i8 a schimbat percepția despre marca bavareză, despre cum a devenit mașina sport și mai ales despre revoluția trenului de rulare. Stați liniștiți, voi scrie și despre ușile care se deschid în sus.

În lumea auto se fac tot felul de pronosticuri despre cum va arăta viitorul automobilului. Am avut mașini pe hidrogen, hybride, electrice, supercar-uri, SUV-uri sau citadine, dar toată lumea prezice că totul se va întâmpla peste 5, 10, 15 ani. Ei bine, prima parte a trecut. Viitorul prezis este acum, așa că putem face o revedere a tuturor speculațiilor. Atunci când a apărut, BMW i8 a rupt gura târgului cu design-ul său. Chiar dacă am văzut conceptul, nu credeam că versiunea de serie să fie atât de apropiată. Acest supercar a ieșit de pe scena saloanelor auto și a intrat direct pe podeaua dealerilor. Aș putea spune că într-un fel m-am obișnuit cu design-ul lui i8, dar nu poți să nu întorci capul după unul pe stradă. Indiferent în ce culoare este. A fost atât de diferit și pentru că bavarezii nu au mai avut de mult o astfel de caroserie în gamă. Dacă stau bine să mă gândesc, poate chiar de la legendarul M1, cu care i8 a fost asociat în diferite rânduri. Da, era vitrina tehnologică a bavarezilor, arătând direcția în care aceștia vor construi, așa că au ”experimentat” cu trenul de rulare. Sunt ferm convins că BMW a ratat câteva opțiuni ce putea să fie i8. Gândiți-vă această caroserie cu un V8 de 4.4 litri. Sau măcar un S55, de pe M3. Chiar și așa, cu sistemul hybrid, divizia M nu a fost lăsată să-și facă de cap cu un potențial i8M. Caroseria acestui supercar trebuia exploatată la maxim, așa putea să devină acea navă amiral, farul companiei care sloganul ”The ultimate driving machine”.

În schimb, BMW i8 a devenit cunoscut ca fiind unul dintre primele hybride care chiar funcționează pentru pasionații auto. O mașină cu aspect futuristic, performanțe de Porsche, dar și prietenos cu natura. Ca să se potrivească cu design-ul total ieșit din comun, BMW a apelat unul dintre cele mai complexe sisteme hybrid și anume alăturând un motor de doar 3 cilindri, provenit de la un MINI, dar pe care au ”sudat” o turbină, pentru ca din cilindreea de 1.5 litri să iasă 231 cai putere. Dacă până la i8, mașinile hybrid nu prea aveau motoare electrice foarte potente, deasupra punții față a unui i8, stătea un motor electric ce producea 131 cai putere. Împreună acestea ofereau o putere combinată de 362 cai putere și un cuplu de peste 500 Nm. Asta înseamna că i8 are tracțiune integrală, cumva nespecific pentru un supercar BMW. Dar i8 nu este o mașină ca oricare alta. Folosește o monococă dintr-un compozit de fibră de carbon și plastic, ceea ce înseamnă că este foarte ușor. Sub o tonă jumătate, în condițiile în care pe mijloc avem un set de baterii foarte grele. Greutate redusă, aderență de la tracțiunea integrală și cuplu instant de la motorul electric, înseamnă că BMW i8 este foarte rapid. Sunt necesare doar 4.4 secunde până la 100 km/h, dar se simt mult mai puține. Asta aveam să o experimentez pe propria piele.

Cum spuneam la început, întorc capul după un i8 oricând și oriunde, indiferent în ce companie de mașini e. BMW i8 poate sta lângă orice Ferrari sau Lamborghini și să arate la fel de spectaculos. Este incredibil de lat și jos, blocurile optice sunt integrate atât de bine încât nu se vede decât semnătura luminoasă, care nu are celebrele cerculețe bavareze. Aceasta este doar unul din multele elemente prin care BMW a vrut să diferențieze i8 de restul modelelor, brand i fiind de sine stătător. Tot la i8 am văzut pentru prima dată grila BMW fără lamelele verticale, deoarece în spatele acesteia nu este nevoie de un radiator. Silueta unui i8, trădează un supercar, iar imediat îți dai seama că nu are cum să aibă un motor față. Dar nici unul în spate, deoarece nu ar avea loc, la cât de ”deschis” este posteriorul. Stâlpii spate plutesc deasupra aripilor, formând un tunel aerodinamic. Chiar și în fața roților spate, caroserie se deschide, iar peste tot vezi prize de aer, fante de aerisire și elemente aerodinamice. S-ar putea ca BMW i8 să fie cea mai spectaculosă mașină în clasa ei de preț, vorbind de design. Indiferent câți ani ai, tresari când vezi că portierele se deschid în sus. Atunci când sunt deschise, formează efectul de fluture. Orice ai spune, așa trebuie să fie un supercar.

Totuși, pentru a avea toate acestea, trebuie să faci niște compromisuri. Pragul este foarte lat, mașina foarte joasă, așa că intratul și mai ales ieșitul din habitaclul lui i8 este foarte dificil. În plus, trebuie să ai grijă să nu atingi cu capul portierele deschise deasupra ta. Odată așezat în scaunul șoferului realizezi cât de mic este totul. Design-ul interiorului nu mi se pare la fel de spectaculos cu cel al exteriorului, mai ales că seamănă prea mult cu un Seria 3 din 2014. Doar volanul este ceva mai diferit, doar pentru i8. Dar scaunele sunt foarte înguste, ecranul instrumentarului de bord este de asemenea foarte îngust, iar totul pare ca într-un oricare alt BMW din acea perioadă, dar la dimensiuni reduse. În schimb poziția la volan este absolut perfectă. Scaunul stă extrem de jos, iar volanul este aproape vertical, oferindu-ți o senzație de mașină de curse. Deoarece nu ai un motor mare în față, iar capota este foarte plonjată, vizibilitatea în față este excelentă, mai ales când cauți trasa perfectă într-un viraj. În oraș, BMW i8 este destul de manevrabil datorită dimensiunilor compacte, dar faptul că stai aproape lipit de asfalt, parcă nu îți dă încredere când treci peste denivelări. Totuși, trebuie să ai încredere, deoarece i8 este destul de confotabil, având în vedere imaginea pe care o are. Te-ai aștepta să fie inconfortabil și pretabil doar pe circuit, dar suspensia, chiar dacă este fermă, absoarbe bine denivelările, iar pentru că monococa este foarte rigidă, nu simți cum se mulează caroseria. La viteze mici, motorul pe benzină nu intră în funcțiune, iar tu rulezi exclusiv electric, în liniște deplină. Doar când apeși mai tare pedala de accelerație, auzi un mic zumzăit din spate, când se ”trezesc” cei 3 cilindri.

Datorită design-ului interiorului și pentru că e relativ liniște, aproape că te pierzi și crezi că ești într-un oricare alt BMW din seria F. Te uiți pe coloana mediană, dar nu vezi un buton sport sau sport plus. Ai doar confort și Eco pro. Secretul e să tragi levierul schimbătorului de viteze spre tine. În acel moment parcă toată mașina se întărește, instrumentarul de bord devine roșu, motorul pe benzină își face prezența puternic, iar turația crește. Accelerezi, iar cuplul instant își face datoria. În momentul în care ai ajuns cu pedala de accelerație în capăt, mașina efectiv plonjează în față. Indiferent ce viteză ai. În acel moment nu poți să realizezi cum de sunt ”doar” 360 de cai putere. Îi simți cel puțin 500. Cutia este extrem de rapidă, așa că de fiecare dată retrogradează câte trepte e necesar, iar resursele de putere par nelimitate. Mașina trage și trage, cât timp ai piciorul drept în accelerație. Te lovești cu capul de tetieră, în spatele urechilor auzi un sunet metalic, accentuat cu note grave prin difuzoare și te simți ca într-un adevărat supercar. BMW i8 este extrem de rapid. Valorile din fișa tehnică nu reflectă realitatea. Nici măcar greutatea. Se simte de maxim o tonă. În linie dreptă BMW i8 îți oferă tot felul de emoții. De la cuplul instant, la vitezele pe care le atinge foarte repede. Dar pe mine m-a impresionat mai mult atunci când am ajuns la un drum virajat, cu succesiuni de ace de păr.

În primele minute de când am luat mașina, am respectat-o. Am luat-o ușor, învățând să am încredere în ea. Nu știam neapărat cum reacționează, doarece este total diferit față de oricare alt BMW, chiar și modele M. Oare subvirează, oare îi fuge spatele? Primele viraje nu am tras atât de tare, am accelerat progresiv, încercând să urmez trasa ideală. Dar fiind foarte ușoară, cu un centru de greutate extrem de coborât și având tracțiune integrală, BMW i8 are un comportament netru. Efectiv nu poți să-i ”superi” direcția pe care i-o arăți prin volan. Oricânt de repede vrei să schimbi direcția, botul efectiv sare stânga sau dreapta, cu o viteză amețitoare. Dacă prinzi șicane, este un deliciu. Direcția este suficient de grea și îți oferă un feedback incredibil. După ce m-am familiarizat cu acest comportament am început să accelerez tot mai tare și să am mai mare încredere la intrarea în viraje. Atunci am simțit că BMW i8 este una dintre cele mai bune mașini pe care le-am condus vreodată. Poate că nu este la fel de brutal ca un M4 Competition, dar este extrem de echilibrat, cu o aderență incredibilă, o direcție fantastică și mi-aș dori ca toate mașinile de pe piață să se conducă în acest stil. Cu fiecare viraj trăgeam mai tare de volan, dar spatele împingea mașina, nu ieșea în exterior, iar puntea față era doar pentru direcție. Nicio urmă de subvirare, în ciuda anvelopelor cu o lățime mai mică. Din punct de vedere al condusului, BMW i8 este cât se poate de supercar.

Am rămas extrem de impresionat de modul în care se conduce i8. Cât de perfect e pentru un pasionat de condus. În acel moment nu mai conta deloc cum arăta extreriorul, pentru că preț de câteva zeci de minute, eram doar eu și mașina. Nu mai conta motorul mic sau sistemul hybrid, ci doar mă bucuram de mașină, de viraje, de zâmbetul de pe fața mea.

După această experiență, nu pot să nu mă gândesc la tot ceea ce a reprezentat, reprezintă și va reprezenta BMW i8. Acum jumătate de deceniu, se spunea că vine din viitor. Avea toate argumentele. Acum pare cât se poate de actual, dar ce se va întâmpla în viitorul pe care în preconizăm astăzi. Piața auto tranzitează spre electrificare, chiar și pentru supercar-uri. Mai mult ca sigur, viitoare generație i8 va fi complet electrică, dar acesta va rămâne tot timpul o vitrină tehnologică, un mod de arată că se poate. Bavarezii au ales această cale a sistemului hybrid. Nu știu dacă avea același impact, dacă era full electric de la început? Poate că nu mai exista o altă generație, dacă avea doar un motor pe benzină. Așa că mă bucur că am condus viitorul de ieri, iar dacă mașinile viitorului de mâine se vor conduce la fel de bine ca acest i8, noi, pasionații auto, nu avem de ce să ne plângem.

Multumiri speciale BMW Grup West Premium Oradea pentru invitația de a conduce BMW i8