Volkswagen Taigo – Test Drive
Volkswagen Taigo – Nișa nișei
Trăim într-o perioadă când SUV-urile și crossoverele sunt la mare căutare. Indiferent de forma acestora, clienții efectiv adoră o caroserie mai înălțată, o poziție la volan mai impunătoare sau măcar un design ceva mai robust, care te trimite cu gândul la o astfel de mașină. Dar ce te faci când piața este suprasaturată de astfel de modele? Aici nu vorbesc de toate modelele tuturor producătorilor. Putem foarte bine să ne uităm în ograda Volkswagen unde sunt nu mai puțin de 5 modele construite pe aceeași platformă. Fără să mai punem în calcul și modelele fraților de concern. Se pare că germanii vor să acopere absolut toate nișele și să existe câte o caroserie pentru fiecare dorință, oricât de mică, a clienților. Totul a început cu Volkswagen Polo, un hatchback extrem de competitiv și complet, care cu ultima generație a devenit mult mai tehnologizat, dar și mai mare, fiind acum cât un Golf 4, adică a ajuns să aibă dimensiunile de clasă compactă, de acum câțiva ani. Poate că o să devin puțin subiectiv, deoarece am condus modelul Polo în ultimii ani, așa că am o legătură strânsă despre ce înseamnă acest model. Pe scurt, îți oferă tot ce ai nevoie de la un mijloc de transport, fără prea multe artifcii inutile. Dar înțeleg afinitatea pentru crossovere mici, mai ales în rândul clienților noi.
Primul venit a fost Volkswagen T-Roc, care arăta foarte bine, cu o caroserie înălțată, un aspect de coupe, dar care nu prea semăna cu Polo. Toată lumea știa că este bazat pe micul hatchback, dar cumva a reușit să se pună într-o clasă doar a sa. Mai apoi, după succesul lui T-Roc a apărut T-Cross, fiind un fel de variantă mai practică, dar în același timp mi s-a părut că acesta este într-adevăr ”SUV-ul lui Polo”. Pentru că T-Roc și-a făcut deja reputația de model de sine stătător, primind chiar și câteva motorizări distincte, locul unui crossover-coupe în clasa mică a rămas gol. Volkswagen a luat decizia de la aduce în Europa un model deja existent pe piața din America Latină, care acolo se comercializa sub numele de Nivus. Prea rar am auzit de modele destinate altor piețe să aibă succes în Europa, dar noul Volkswagen Taigo m-a contrazis încă de la început. Haideți să vedem despre ce este vorba.
Germanii l-au botezat Taigo în Europa, pentru că se diferențiază de modelul sud-american prin câteva elemente stilistice și de dotări interioare. În plus, păstrează nomenclatura cu litera ”T” a primelor două crossovere din această clasă. Taigo mi se pare cel mai apropiat de termenul ”Polo înălțat” cu toate că la prima vedere nu sunt mari asemănări stilistice. Partea frontală este distinctă. Nu este preluată de la noul Polo, ci aduce mai mult cu T-Roc. Asta e bine, deoarece lumea e familiarizată cu aspectul dinamic. În funcție de nivelul de echipare, Taigo poate avea înfățișări diferite, așa că modelul de test vine cu blocuri optice cu semnătură luminoasă LED, iar blocurile optice sunt unite de o bandă LED, asemeni fraților mai mari, cum ar fi Golf sau ID.4. Există și o versiune R-Line, care vine cu bări mai sportive, dar ce vedeți în imagini este gândit mai mult pentru aspectul robust, așa că întreaga parte inferioară este acoperită de un plastic negru, de protecție.
Privit din lateral, se vede clar forma plonjată a plafonului, mult mai sportiv decât în cazul lui T-Cross, dar mai sportiv chiar și decât Polo. Acest lucru limitează puțin spațiul la cap pentru pasagerii din spate și în portbagaj, dar îi oferă mașinii aspectul ce atrage clienții. Din spate, Taigo de distinge prin blocurile optice unite, mai apropiate ca design de T-Cross decât de Polo, dar se îmbină foarte frumos cu restul design-ului. Cu siguranță elementul ce iese cel mai tare în evidență este nuanța exterioară denumită Visual Green, care are atât accente kaki, cât și un verde crud, în funcție de lumină și umbre.
Volkswagen Taigo poate fi plasat într-o categorie anume sau mai bine zis într-o nișă anume, doar privit din exterior. Aici se văd dimensiunile, forma, echipamentele, deoarece odată urcat la volan, ești într-un Polo. Un Polo facelift, mai exact. Așa cum ziceam mai sus, am condus în ultimii ani, ultima generație Polo, așa că poate sunt subiectiv când zic că Taigo are un interior foarte mișto. Dacă este configurat full, nu mai ai ce să ceri, iar varianta de test vine și cu accentele pe bord în culoarea exteriorului, plus combinația de culori a tapițeriei, ce accentuează natura jovială a modelului. Chiar dacă vorbim de un automobil din clasa mică, Taigo dispune de toate tehnologiile disponibile acum de grupul VAG, printre care amintim instrumentar de bord complet digital și foarte configurabil. De aici șoferul are acces la toate informațiile despre călătorie, navigație, parametri, dar poate alege din mai multe moduri de afișare. Personal, am rămas impresionat, chiar dacă ai crede că nu ai nevoie de mai mult, iar acele clasice sunt suficiente. Îmi place și noul volan, cu design mai futurist, oarecum asemănător cu cel dintr-un ID.3. Pentru că vorbeam de o variantă de echipare superioară, comenzile climatizării sunt touch-screen. Nu aș spune că sunt mai ușor de folosit, deoarece trebuie tot timpul să te uiți în jos când vrei să reglezi temperatura, dar arată mult mai bine și mai elegant, decât clasicele ”rotițe”. Ecranul sistemului de infotainment este corect plasat, în partea superioară, oferind multe funcții, cu toate că nu vine cu ceva mult diferit față de alte sisteme pe care le-am testat. Cel mai bine e să-ți conectezi telefonul la un sistem CarPlay și atunci te folosești altfel de acel ecran. Peste toate, cel mai impresionat am fost de scaune, care oferă atât suport lateral decent, cât și un confort bun, dar design-ul acestora, cu acele cusături contrastante și nuanțele folosite sunt perfecte pentru un crossover din această clasă.
Bineînțeles că acest crossover a fost gândit și adus aici pentru un anumit target de clienți. Familii tinere, cei care apreciază design-ul, dar vor ceva diferit, nu doar un hatchback. Aș mai zice că se pretează și companiilor pentru model de flote, dar încă nu le-am văzut pe străzi. Astfel, Volkswagen Taigo vine echipat cu doar 2 motorizări pe benzină. În funcție de nivelul de echipare există o unitate de 1.0 TSI care produce 95 sau 110 cai putere sau pe versiunea R-Line, un 1.5 TSI de 150 cai putere. În testul oferit de Midocar, am avut un Taigo Style cu motorizarea de 1.0 TSI și 110 cai putere, combinată cu o transmisie automată. Am fost foarte curios să descopăr această motorizare, deoarece modelul Polo pe care l-am condus până acum are un motor pe benzină aspirat, fără prea mult cuplu și voiam să experiementez cum se simte aceeași unitate, dar cu turbină. Chiar dacă puterea este aproape dublă, să nu credeți că mașina țâșnește sau zboară. Dar odată ce treci de 3000 de rotații pe minut, se simte că turbina lucrează și ai o zvâcnire de putere. Taigo cu motorul de 110 cai putere dezvoltă și 200 Nm, care sunt suficienți pentru o mașină care are puțin peste 1100 kg. Dacă știi să gestionezi motorul, mașina se simte fâșneață, te poți strecura bine prin trafic, iar din punctul acesta de vedere, este o citadină foarte bună, mai ales că garda la sol ceva mai înaltă, înseamnă că nu mai ai treabă cu eventualele gropi sau linii de tramvai. Mi s-a părut că setarea suspensiei este ceva mai moale decât la Polo, astfel, un Polo se simte mai dinamic pe viraje, dar din punctul de vedere al direcției, ambele mașini se comportă la fel.
Credeam totuși că o transmisie automată îmi va ușura foarte mult viața și că o preferam în locul unei motorizări mai puternice. După câteva zile de mers prin București și prin împrejurimi, am ajuns la concluzia că o cutie manuală este cel puțin la fel de ușor de utilizat, având o pedală de ambreiaj foarte ușoară și o timonerie precisă, deci nu vei obosi în traficul bară la bară, dar atunci când vrei să te distrezi și să exploatezi motorul, se simte mai bine chiar și decât una automată. N-aș zice că acesta este punctul slab a lui Taigo, dar aș opta pentru alte opționale în detrimentul automatei. Și eu mă mir că spun aceste lucruri, dar asta am simțit atunci. În configurația aceasta și la stilul meu de condus, am avut un consum mediu în jurul valorii de 10 l/100 km, care e destul de mare, pentru o cilindree de doar 999 cmc, valoare care cel mai probabil va scădea odată ce se mai adună kilometri. Volkswagen Taigo nu este un model sportiv, dar dacă ar fi să ne uităm la fratele de clasă, T-Roc, nu ar fi de mirare să apară un Taigo R, care ar schimba complet lucrurile.
Cineva mă întreba pe instagram.com/turatiiscrise ”ce îl face special? de ce Taigo în marea mulțime de crossovere”. Ei bine, trebuie să recunosc, nu este un model special. Nu vine cu inovații uluitoare și nici cu motorizări ultra moderne. Dar ce face Taigo cel mai bine este lucrul de care Volkswagen sunt cei mai recunoscuți. Dacă vrei doar un crossover, de ce nu un Taigo? Este ”un crossover”. Nimic mai mult. Atunci când vrei un hatchback, mergi direct spre Golf, nici nu te mai uiți la alte opțiuni, la fel e și în cazul lui Taigo. Acum Volkswagen are atât de multe modele în ofertă, încât îți poate oferi orice la întrebarea: Ce mașină vrei?
Volkswagen Taigo oferit pentru test drive de Midocar
Fotografii realizate de Manițiu Răzvan Photoworks