Mercedes-Benz 500E – Performanță în frac

Nu e ușor să scriu un astfel de text. Nu pentru că mașina nu îmi oferă subiecte de discuție, ci pur și simplu, această minune inginerească este mai presus de gândurile mele. Astfel, trebuie să ne întoarcem în timp, mai bine de 30 de ani. De fapt, înainte chiar să existe gândurile mele. De la mijlocul anilor 70 până la sfârșitul anilor 90, italianul Bruno Sacco era responsabil de design-ul întregii game a modelelor Mercedes Benz. Acesta a lucrat inclusiv la generații consecutive, tocmai din acest motiv se vede o continuitate în desenul Mercedes Benz din acele decade. Unul dintre cele mai reprezentative modele desenate de italian este W123 sau ”Cobra” cum este cunoscută popular, dar după succesul acestui model, trebuia să apară și un W124.

Acesta a apărut la mijlocul anilor 80 și s-a produs în diferite variante până prin 1997. În ciuda design-ului pătrățos, Mercedes-Benz W124 este una dintre cele mai aerodinamice mașini produse acum 40 de ani, iar astăzi este considerat un design atemporal, pentru că arată în continuare foarte bine. Măiestria designer-ului Bruno Sacco, care a desenat printre altele și W201 sau W140, este regăsită în liniile continue, care împart mașinile sale în două, cu părți inferioare de obicei în alte culori și linia geamurilor foarte dreaptă. Probabil pentru mulți, modelele Mercedes Benz din anii 80 și 90 prea seamănă între ele, dar fiecare are elemente distinctive, iar forma urmează funcția. Tot prin anii 80, Mercedes Benz a introdus sloganul ”The Best or Nothing”, iar atunci oamenii de marketing se consultau cu inginerii înainte să pună ”ștampila” pe un produs. Astfel, toate aceste modele, W201, W124 și W140, au fost construite după acest principiu.

Eu sunt mare pasionat de istorie, dar și de mașini, evident, așa că iubesc mașinile cu o istorie bogată. Aparent lucruri care nu ar trebui să se lege, se leagă și crează mașini unice. Așa am ajuns la testul de astăzi. Nu a pornit ca mașina mea preferată. Nu m-a atras la început, dar pe parcurs, pe măsură ce aflam mai multe, voiam tot mai tare să o conduc. Vorbisem cu proprietarul încă de acum 2 ani să facem un material, dar așa cum veți citi mai jos, pentru un articol special, mașina trebuia să se prezinte impecabil.

Vorbesc de Maxi Paint Brașov, un service specializat în recondiționarea automobilelor speciale, iar Mercedes-Benz 500E este mândria lui Adi, proprietarul Maxi Paint. Spun asta pentru că este un mare pasionat de modele Mercedes Benz, dar și Porsche, iar istoria ne arată această colaborare, chiar sub forma lui 500E. În plus, a căutat special acest exempar, să fie în această configurație. Dar despre asta, vă povestesc mai jos. Prima mea întâlnire cu Mercedes Benz 500E a fost chiar în ziua în care am condus-o. Nu am avut timp să o analizez prea mult în detaliu, pentru că așa cum spuneam, mașina a fost pregătită, servisată, recondiționată și restaurată mecanic, după cele mai înalte standarde, iar abia anul acesta am putut să o scoatem la un test drive, iar pe această cale îi mulțumesc lui Adi pentru încrederea de a-mi lăsa cheile pe mână.

Suntem în 1992, ultimul an de fabricație al acestui exemplar, denumit 500E, pentru că odată cu facelift-ul, mașina a suferit unele modificări și apoi s-a numit E500. Dar pentru colecționari, cel mai căutat model este acesta, pre-facelift, 92 și cu interior de stofă în carouri. Dar de ce este atât de special? Ei bine, suntem într-o perioadă când AMG nu era parte din Mercedes Benz, așa că cel mai potent model de clasă medie W124 era construit și dezvoltat de Porsche, în fabrica unde până nu demult se fabrica și supercar-ul 959. Istoria ne spune că Mercedes Benz era prea ocupat să lanseze noua generație S-Class W140 ca să își concentreze atenția spre un W124 cu V8, așa că au apelat la ”concetățenii” Porsche, care aveau sediul tot în Stuttgart, să regândească șasiul și structura unui W124, pentru a acomoda noul motor M119 V8, recent lansat pe noul SL. Acest motor, dar într-o configurație cu 820 de cai putere, tocmai câștigase cursa de la Le Mans, fiind echipat pe un Sauber C9. La finalul cursei, inginerii și-au dat seama că de fapt cursa a fost doar un rodaj pentru motor, iar acum producea chiar mai mulți cai putere decât la startul cursei.

Deci avem un motor V8 aspirat, de 5.0 litri, care trebuia pus pe caroseria unui model de clasă medie. După ce Porsche a schimbat structura, a mutat lonjeroanele pentru a acomoda imensul motor, a trimis caroseria înapoi la Mercedes Benz. Însă acum, ecartamentul era mult mai lat pentru linia de producție a celor de la Mercedes, așa că până la urmă, 500E a fost dezvoltat, dar și construit de Porsche. Cu toate acestea, nu este o colaborare și de nume, pentru că numele Porsche nu apare oficial nicăieri. În schimb, este o frumoasă povestire despre ”un Porsche sedan” sau cum o mașină aparent banală, a ajuns să fie atât de dezirabilă.

După 30 de ani de la cele spuse mai sus, eu am primit cheia unui astfel de exemplar și am plecat într-o călătorie de peste 100 de kilometri de viraje de munte, autostradă și trafic urban. Voiam să experimentez pe propria piele, istoria auto, dar și performanța absolută în anii 90. De îndată ce întorci cheia în contact, auzi un șuierat și un zgomot metalic ce pune în mișcare toți cei 8 cilindri ai motorului. În ziua de azi nu mai ai parte de o asemenea experiență. În 500E totul parcă se întâmplă analog, dar cu o atenție la detalii și cu o calitate cum rar mai vezi. Inclusiv închiderea și deschiderea portierelor este asemănătoare cu ușa unui seif. În interior, nu ești întâmpinat de bolborosit puternic, ci dimpotrivă, sentimentul e de lux, confort și silențiozitate. Vorbim totuși de un business-sedan. Dar unul în care ai 326 de cai putere la pedala dreaptă. Era o valoare incredibilă pentru acei ani, într-o mașină din clasa medie.

După ce mi-am reglat electric scaunul și volanul, am selectat treapta 1 din doar 4, a cutiei automate. La început, te cam sperie gândul că ai doar 4 trepte, pentru un model de performanță, dar așa cum am văzut, lucrurile sunt gândite la perfecție. Era mai bun un 500E cu manuală? Nu știu, dar caracterul mașinii cere această transmisie fără pedală de ambreiaj. Primii kilometri i-am făcut prin oraș, la viteze relativ mici, unde am simțit mașina extrem de confortabilă, dar și foarte compactă.  Te poți strecura foarte ușor prin trafic, dimensiunile exterioare sunt acceptabile, mai ales că toate mașinile au crescut mult în dimensiuni, în ultimii ani. Vizibilitatea este de asemenea excelentă, iar în fața ta vezi capota lungă în capătul căreia tronează ”steaua” Mercedes-Benz. Mici accelerări prin trafic sunt realizate parcă doar din cuplu, fără ca motorul să se forțeze deloc. Cumva îmi doream să ies cât mai repede pe o bucată de drum mai lungă, pentru a pune în mișcare toți caii.

Au trecut deja vreo 2 ore în care m-am obișnuit cu mașina, cu poziția la volan, cu toate comenzile, dar nu depășisem mai mult de 60 km/h. Dar am intrat pe autostradă. Abia aici, Mercedes Benz 500E își arată adevărata natură. Este un cruiser impresionant, care poate accelera cu forță până la viteze ilegale, fără să depună niciun efort. Transimia cu patru rapoarte este mai mult gândită pe partea confortabilă, dar faptul că motorul V8 este aspirat, înseamnă că se poate tura până la peste 6000 de rotații pe minut. Am accelerat de la 80 km/h, iar acum vitezometrului a urcat în același timp cu cel al turometrului. Este incredibilă accelerația brută, de avion, doar din cuplu. Fiind gândit mai mult pentru Autobahn, Mercedes Benz 500E are o stabilitate excelentă la viteze înalte. Nu auzi vântul, nu trebuie să corectezi direcția, doar apeși pedala de accelerație.

Au fost câțiva kilometri în care mi-am făcut o părere clară despre 500E și cât este de capabil acest motor V8. Cu toate acestea, Mercedes Benz 500E îți lasă și impresia că este un sportiv pur-sânge. Inevitabil te gândești la colaborarea cu Porsche și te-ai aștepta să se comporte ca un 911 cu patru portiere. Dar nu a fost niciodată cazul acesta. Odată ajuns pe virajele de munte ce duc din Râșnov spre Poiana Brașov, am simțit o direcție greoaie, dar precisă, în schimb greutatea motorului pe puntea față, plus gabaritul total, nu ajută la un comportament dinamic de mașină sport. Nu mă înțelegeți greșit, Mercedes Benz 500E este distractiv și condus la limită pe viraje, dar undeva îți dă de înțeles că nu vrea asta. Nu vrea să te comporți cu el ca un huligan. Este un performer în frac. O mașină luxoasă care te poate duce foarte repede la destinație, dar în confort. Cumva, așa erau Mercedes-urile vremii, așa și-au construit renumele, și o fac mai bine decât orice alt rival.

Tocmai din acest motiv, versiunile 500E ale generației W124 au ajuns să fie foarte căutate de colecționari și să ajungă și la prețuri de peste 60.000 euro. Aș înțelege de ce, pentru că sentimentul din spatele volanului și faptul că e atât de solid, încât nu ai zice că e o mașină de peste 30 ani, plus design-ul absolut perfect, cu aripile evazate, grila mare, cromată și bările mai sportive, toate acestea sunt lucruri ce nu pot fi neapărat cuantificate. De exemplu, interiorul exemplarului pe care l-am condus, este din stofă în carouri și multe inserții din lemn, iar acesta este mai rar și mai căutat, tocmai pentru că majoritatea au optat pentru tapițerii din piele, considerate mai de lux la acea vreme. Calculatorul de bord, ce apare în dreapta vitezometrului, era o opțiune destul de costisitoare. Faptul că sunt doar patru locuri la interior, plus clima automată, perdeluțe electrice sau volanul ergonomic cu inserții de lemn, toate acestea sunt opțiuni care atrag. Atrag atât pasionații, cât și colecționarii.

În timp ce conduceam acest Mercedes Benz 500E îmi treceau prin minte tot felul de sentimente și gânduri. Eram în același timp bucuros că pot să experimentez o mașină cu o istorie atât de bogată, dar și că aveam așteptări atât de mari de la ea. După tura de autostrada și urcarea în Poiana Brașov, trebuia să fac o pauză. Nu pentru că mașina o cerea, dar voiam să îmi fac ”liniște” în gânduri. Acolo la 1400 metri, într-o parcare goală, printre copaci, am stat și am privit jantele modulare de la Brabus, evacuarea pătrată de la Remus, semnalizările portocalii, care ”dau” atât de bine pe caroseria pătrățoasă. Mașina asta ”urlă” anii 90. Tocmai condusesem un sedan construit de Porsche, cu un motor ce a câștigat Le Mans, într-o caroserie desenată de un italian. Să fie aceasta nirvana auto?

Mulțumiri speciale Maxi Paint Brașov pentru că mi-a oferit această experiență

Mulțumiri și lui Răzvan Manițiu Photoworks pentru aceste cadre care pun și mai mult în valoare această minune inginerească