KIA e-Niro – Schimbare de atitudine

Ce faci când ai un crossover care se luptă cu prea mulți concurenți în segment, dar și cu ”frați” de gamă? În cazul lui KIA Niro, a trebuit schimbat trenul de rulare. KIA Niro trebuia să se împartă și printre clienții care voiau un XCeed sau un Sportage, fiind un crossover poziționat cumva între cele două, dar și să ia o felie din segmentul crossoverelor de oraș. Coreeni și-au dat seama că platforma se învechește, că nu mai prezintă o ”noutate” așa că au decis să-l facă electric. În acest fel, KIA Niro, dintr-un crossover oarecare, a devenit KIA e-Niro, una dintre cele mai dezirabile automobile electrice de pe piață în acest moment.

Poate că sună a cuvinte mari, dar mulți au comparat acest e-Niro cu Tesla Model Y accesibil. Aș spune că din multe puncte de vedere, chiar se aseamănă cu modelul american. Plecând de la caroseria înaltă, tipică de crossover, care nu e chiar SUV, dar nici hatchback, KIA e-Niro este deja atrăgător pentru clienții europeni. În 2020, 44% dintre mașinile vândute în Europa au fost SUV sau crossover. Mai apoi, mașinile electrice au din ce în ce mai multă căutare peste tot în lume. Faptul că e-Niro deja oferă o platformă foarte competitivă, numai ridică așteptări pentru viitoarele generații ale acestui model. Dacă primul Niro electric este atât de bun, imaginați-vă cum va fi generația următoare.

În acest moment, KIA e-Niro are caroseria mai veche, a modelului cu motorizare convențională, care deja cere un facelift consistent, dar acest lucru poate avea beneficii. Sunt încă mulți clienți care caută modele electrice, dar vor și o mașină care să arate cât de cât normal. Majoritatea electricelor vin cu design atât de ciudat, atât de nonconformist, încât trebuie neapărat să vrei acel model. KIA e-Niro este destul de conservator, pentru tehnologia pe care o oferă, dar în același timp are câteva elemente distinctive, suficient pentru a-l face mai ușor de recunoscut. În partea frontală se remarcă lipsa grilei specifice, aceasta fiind ”plină” pentru o aerodinamică mai bună, atât de esențială la o mașină electrică. Tot pentru că este la modă, sunt o mulțime de elemente vopsite în albastru care evidențiază electricitatea. Le avem în partea inferioară a grilei și lângă luminile de zi. Blocurile optice sunt destul de agresive și văzute exact din față, parcă chiar amintesc de Tesla Model Y.

Din lateral, KIA e-Niro este un crossover în toată definiția. Plafon înalt, care se întinde ceva mai mult decât la un hatchback, dar fără o gardă la sol atât de mare, încât să fie catalogat drept un SUV în toată regula. Jantele au un design mai aerodinamic, iar câteva elemente cromate, ”sparg” monotonia. Din spate sunt puține elemente ce disting acest model electric de unul cu motor pe benzină, de exemplu. Poate doar lipsa unor ieșiri pentru sistemul de evacuare și alte câteva artificii de culoare albastră, ar putea fi un indicator pentru un ochi neavizat. Mi se pare că posteriorul este cel mai conservator unghi a noului KIA e-Niro. Dar cum spuneam, acest tip de design are suficienți clienți. Cei care vor tehnologie avansată, dar fără să epateze.

Același lucru este valabil și la interior. Când alți producători se străduiesc cu design ieșit din comun, cu multe ecrane greu de folosit, cu diferite comenzi deloc ergonomice, în interiorul lui e-Niro, lucrurile sunt cât se poate de familiare. Dacă ați condus alte modele KIA, cu atât mai bine. Volanul este rotund, știu că poate sună prostesc, dar alți producători de electrice, au redesenat chiar și volanul. Înstrumentarul de bord este lizibil, clar, fără prea multe informații inutile. Poate că mulți ar spune că este prea sărăcăcios, mie mi se pare că dacă era mai configurabil, era mai bine. În schimb, ecranul central are o grafică și o rezoluție bună.

KIA a făcut o treabă foarte bună mai ales prin dotările oferite pe e-Niro. Nu aș putea să-l încadrez ca fiind o electrică premium, dar are scaune ventilate, volan încălzit, iar pe partea de climatizare, se folosește de căldura generată de baterii pentru a încălzi habitaclul, energie care altfel ar fi fost disipată. O altă chestie interesantă mi se pare distribuția căldurii. Dacă este doar șoferul în mașină, nu e nevoie ca ventilația să arunce căldură peste tot și poate fi încălzită doar partea șoferului. Toate aceste mici ajustări, lucrează pentru o mai bună eficiență generală a bateriilor. Totuși, mi-ar fi plăcut să am mai multe informații de la butoanele climatizării. Consola centrală este total diferită față de cea dintr-un Niro normal, aceasta pare că ”plutește” între scaune, iar selectorul transmisiei este rotativ. La fel ca în cazul ”vărului” Hyundai Kona electric, fiind vorba de același tren de rulare cu o singură treaptă a transmisiei, coreenii au putut desena un levier mai futurist. În jurul acestuia sunt comenzile pentru modurile de rulare, dar și câteva dotări de siguranță și confort.

În ultimul an, când am condus majoritatea modelelor electrice de pe piață, am ajuns la concluzia că nu prea ai cum să le distingi. Nu mai ai sunet metalic, nu mai ai o evacuare pe care să o asculți, e destul de greu să îți dai seama dacă o mașină e incitantă sau nu. În cazul electricelor, lucrurile se rezumă la putere și autonomie. Ei bine, KIA e-Niro vine cu un set de baterii de 64 kWh și un motor electric ce produce echivaletul a 204 cai putere. Acest agregat l-am testat și pe Hyundai Kona electric, numai că în cazul lui e-Niro, autonomia este de 450 km declarată. Ciudat este faptul că în mai toate testele, KIA e-Niro reușește să se apropie și chiar să treacă de 600 km autonomie, fără prea mari eforturi. Aceste valori deja nu mai sperie și nu mai fac niciun compromis pentru clienții care vor o mașină electrică, dar pe care să nu o încarce în fiecare seară. În plus, atunci când trebuie să faci un drum lung, știi că poți pleca fără nicio problemă. Iar pentru cârcotașii care spun că și 600 km e puțin, că nu știu ce diesel merge 1000 km, atunci îi rog să meargă 600 km, aproximativ 8-9 ore în traficul din România, fără nicio oprire, pentru nicio nevoie fiziologică. Și să facă treaba asta zilnic. Cam atât de absurd sună să spui că autonomie de 600 km e puțin. Din acest punct de vedere, KIA e-Niro este în topul electricelor de pe piață.

Este un crossover de oraș în primul rând, dar este mai spațios ca Hyundai Kona electric. Acest lucru este notabil mai ales pentru pasagerii din spate. În plus, și portbagajul este mai generos. Din punct de vedere dinamic, nu sunt mari realizări. Poziția înaltă la volan este bună pentru vizibilitate în oraș, dar nu prea te îmbie la manevre sportive. Chiar dacă centrul de greutate este relativ jos, datorită poziționării bateriilor în podea, ruliul este destul de prezent, iar direcția nu este foarte comunicativă. Nici măcar în modul Sport, care ar trebuie să întărească puțin răspunsul volanului, doar la accelerări puternice se pierde imediat tracțiunea pe roțile față. Chiar și cu cei 204 cai putere, nu se simte a hothatch. Există plecarea instantă, specifică unei electrice, dar totul se domolește la fel de repede. Trebuie să fii atent în instrumentarul de bord, ca să-ți dai seama de viteza de deplasare.

Din punctul de vedere al mobilității unui automobil electric, KIA e-Niro se încadrează în norme. Se încarcă de la orice tip de priză, iar de la o stație cu încărcare rapidă, timpul de la 0 la 80% este de aproximativ 45 de minute. Cu încărcătorul pus la dispoziție, la o priză trifazică, o încărcare completă durează aproximativ 10 ore. Cum spuneam, o încarci o dată pe săptămână, ceea ce nu poț spune despre multe mașini cu motor termic.

KIA a făcut un pas interesant cu e-Niro. Au luat un crossover banal și l-au transformat într-un automobil pe care chiar îl cauți. Probabil că odată cu timpul, acesta se va pierde din nou în gama KIA sau poate va reînvia într-o altă interpretare. Mă gândesc că trecerea la electrice nu a fost făcută pe un model de succes cum e KIA Sportage, tocmai pentru că încă mai există fani și clienți ai motorizărilor convenționale. Dar gândiți-vă cum ar fi un Sportage electric?

KIA e-Niro 64 kWh oferit pentru test drive de Silver Motors Timișoara