Land Rover Discovery: Descoperirea luxului
Sunt doar 4 generații ale offroaderului britanic, dar pentru cei mai mulți, acesta parcă există ”de când lumea”. Cel puțin pentru mine așa este, deoarece prima generație a apărut la un an după ce m-am născut. Totodată, prima generație a fost în producție până în 1998, deci pe toată perioada copilăriei mele. Recunosc oriunde un model Discovery, mai ales datorită formei plafonului, care nu se aseamănă cu niciun alt SUV. În plus, în anii 90, Camel Trophy a fost un raliu foarte mediatizat, iar acolo modele Discovery în culoarea galbenă a producătorului de tutun au ieșit în evidență. Parcă găseam și abțibilde ale gumei Turbo cu celebrul Discovery. Am reușit să conduc și a patra generație a modelului, dar asta se întâmpla înainte să-mi deschid blogul, pentru a putea scrie atunci despre ea. Iată-ne acum, în fața ultimului Discovery, care, din punctul meu de vedere pierde mult din personalitate, dar câștigă pe partea luxoasă.
Încă de la început, Land Rover Discovery a vrut să fie SUV-ul printre celelalte modele ale britanicilor. Modelul cu cel mai bun comportament pe șosea. Defender era un offroader pur, fără nicio înclinație spre condusul pe asfalt, iar marele Range Rover era într-o ligă a sa. Discovery încerca să combine aceste calități cum știa mai bine. A doua generație a devenit ceva mai luxoasă și mult mai bine echipată, iar din 2004, Discovery s-a schimbat destul de radical. Era încă cel mai bun offroader din clasă, dar a devenit mult mai mare și mai premium. Numai că la mijlocul anilor 2000, lumea nu mai voia offroadere, ci mai degrabă SUV-uri, care să le poată utiliza preponderent în oraș. Faptul că Discovery era foarte greu, dar nu la fel de luxos precum Range Rover, plus apariția unui Range Rover Sport, a însemnat o oarecare decădere pentru modelul Discovery, acesta fiind susținut doar de fanii nostalgici ai caroseriei pătrățoase, specifice lui Discovery.
În ultimii 15 ani, piața s-a schimbat dramatic, iar Land Rover are acum în ofertă mai multe modele, de la Discovery Sport, ce a devenit SUV-ul de oraș, la modelele Evoque sau alte derivate alte luxosului Range Rover. Am putea spune că piața merge la fel de bine și fără un Discovery full-size, dar britanicii au schimbat din nou rețeta și au scos Discovery 5, mașina din testul de astăzi.
Încercam să-i găsesc locul în gama Land Rover și mai ales în segment. Ce alți rivali ar mai avea modelul Discovery? Singurul la care mă gândesc ar fi Toyota Land Cruiser. Ambele mașini sunt foarte mari, foarte luxoase, dar și foarte capabile în teren accidentat. Sunt însă și niște modele relativ nișate. Nu sunt mulți cumpărători care cer o mașină care poate trece vaduri de peste 1 metru adâncime și în același timp să ofere confortul unei limuzine. Atunci mi-am dat seama că rebrand-uirea lui Discovery este benefică. În loc să se axeze spre sportivitate, l-au făcut mult mai luxos, fără să uite de rădăcinile sale de offroader.
Dacă e să discutăm aspectul exterior, părerile sunt împărțite. Sunt foarte mulți care spun că noul Disco arată spectaculos, dar din punctul meu de vedere, proporțiile sunt depășite. În plus, arată ca o combinație între vechiul model și futuristul Evoque. Cred că dacă păstrau liniile pătrățoase, Discovery era și mai special. Așa avem o parte frontală cu blocuri optice alungite și agresive, iluminate cu LED, pentru un aspect futurist, iar bara frontală este prea rotunjită, deloc specifică unui offroader. Profilul mașinii încearcă să amintească de liniile primelor generații, cu linia plafonului înaltă și stâlpul al treilea distinct, dar noul Discovery este extrem de masiv, iar ”fundul” bombat îl fac foarte ”greu” în spate. Design-ul este curat, fără linii dramatice, tocmai pentru a întări senzația de lux. Din cauza blocurilor optice spate, care sunt integrate perfect în caroserie, posteriorul este plat. Da, arată ca un frigider, dar nu unul cu personalitate. Din spate, Discovery arată sec. Totuși, mie îmi place poziționarea descentrată a numărului de înmatriculare, care se pare că deranjează foarte multă lume. Acest ”artificiu” vrea să ne amintească de generațiile precedente care aveau montată roata de rezervă pe hayon, iar atunci numărul era într-o parte. Cum spuneam, noul Discovery este un automobil extrem de mare, iar faptul că nu are muchii tari, vedem suprafețe mari de tablă, ceea ce îi răpesc din personalitatea specifică vechilor generații.
La exterior, noul Discovery a fost adus în prezent, urmând linia actuală a ultimelor modele Land Rover/Range Rover. Totuși, interiorul pare mai robust decât la un Range Rover de exemplu, având consola centrală foarte dreaptă, cu linii bine definite, în mijlocul căreia regăsim un ecran al sistemului de infotainment. Puțin mai jos, comenzile climatizării sunt mari, pentru a fi ușor de utilizat. Se pare că acest trend al masivității este răspândit peste tot. Volanul este imens, scaunele față de asemenea, iar datorită dimensiunilor exterioare, în noul Discovery pot lua loc 7 pasageri adulți. Marea diferență făță de generația pe care o înlocuiește, este calitatea materialelor. Noul Discovery este brăzdat cu piele, lemn și aluminiu din abundență. Dacă până acum un Discovery era ”vărul” mai ieftin a lui Range Rover, cu această generație, SUV-ul britanic se apropie foarte mult de celebrul Vogue.
Această strategie este benefică pentru Land Rover și o să-i vedem rezultatele în câțiva ani. Atunci vom vedea dacă creșterea în calitate a unui offroader este bună. Până atunci îl luăm ca atare și ne bucurăm de confortul rulării.
Am pus accent pe confort, deoarece noul Discovery, chiar dacă este cu 400 de kg mai ușor decât generația precedentă, nu este deloc o mașină sportivă. Pentru asta, poți opta pentru Range Rover Sport. Discovery este gândit pentru deplasări lungi, nu foarte rapide, ca să ajungi la o destinație inaccesibilă cu alte mașini. Stai foarte foarte sus la volanul unui Discovery. Ești la același nivel cu șoferii de dube, în plus mașina se simte și foarte lată. În testul meu, am ajuns pe un drum ceva mai îngust, iar de fiecare dată când venea o mașină din față, tresăream deoarece credeam că nu avem loc amândoi. Chiar dacă este mult mai ușoară, centrul de greutate este în continuare foarte sus, iar rotirile volanului sunt asociate cu un ruliu pronunțat. Adică simți cum se mișcă lucrurile prin mașină. Și asta nu în condițiile unui ritm de condus alert. Doar dacă urmezi virajul, suspensiile moi permit mașinii să se apese pe puntea opusă. Mulți jurnaliști care au condus modelul anterior, spun că noul model este cel mai bun Discovery pentru condusul pe șosea. Dacă este așa, vă dați seama cum se conduceau vechile generații. Vă spun sincer, au fost câteva momente în care mi-a fost frică să forțez calitățile dinamice, din cauza balansului și a direcției fără niciun pic de feedback. Volanul mare înseamnă că rotești mult de el, direcția este foarte ușoară, iar tu ca șofer, nu prea îți dai seama unde sunt roțile față.
Cu un Discovery trebuie să mergi relaxat, iar când vezi un viraj să mergi cel mult cu viteza legală indicată în zonă. Sunt convins că te obișnuiești cu acest comportament rutier după mai mulți kilometri, dar pentru prima impresie este destul de înfricoșător. Dar de la bun început, Land Rover nici măcar nu încercat să-l marketeze ca fiind un SUV. Partea sportivă din SUV a fost uitată, să facă loc calităților utilitare în teren accidentat. Așa că a trebuit să ies în afara asfaltului să vedem cum se comportă noul Discovery.
Chiar în urmă cu o săptămână de testul cu noul Discovery am fost în același loc cu Ford Ecosport, un automobil ce nu are absolut nicio legătură cu modelul britanic, în afara faptului că sunt văzute drept SUV-uri. Ecosport a trecut încet peste pietrele drumului, dar a ajuns într-un final în vârful muntelui. Marea diferență a fost ușurința cu care Discovery a parcurs același traseu. La viteze mai mici decât cele de pe șosea, Discovery se simțea excelent, în ciuda pietrelor și bolovanilor de pe traseu. În niciun moment nu am simțit că roțile se lovesc de pietre, parcă mergeam pe un covor magic. Suspensia pneumatică care era mult prea moale pe asfalt, acum absorbea orice imperfecțiune, iar cursa foarte înaltă însemna că în orice moment roțile au aderență și fac contactul cu solul. În ciuda gabaritului, Discovery se poate înclina foarte mult, mult peste capacitățile șoferului. Suspensia pneumatică ridică mașina la un nivel absolut ridicol, așa că, chiar dacă bara frontală nu oferă un unghi de atac foarte bun, știi că nu vei lovi nimic și poți să treci peste orice obstacol. Sistemul Terrain Response îți oferă o mulțime de moduri de rulare în teren accidentat, cutia oferă și mod Low range, dar totul se face electronic. Dacă primele generații sunt încă renumite și folosite ca mașini de teren, sunt curios cum vor rezista timpului aceste sisteme.
Numai după ce am ajuns sus pe munte și am văzut peisajul deosebit, mi-am dat seama de scopul acestei mașini. De mult nu am mai făcut offroad, fie el și light, în confort deplin. Fără niciun pic de efort, fără dramă, învelit în materiale de cea mai bună calitate. Totuși, sunt alte mașini care te duc până sus pe munte, iar noul Discovery a ajuns să fie extrem de scump pentru a-l scoate în offroad greu. Deci un offroader luxos își pierde din esență. Probabil că cel mai avantajos ar fi un model Discovery second hand, pentru care nu prea te interesează cum se conduce pe asfalt, iar în offroad se comportă cel puțin la fel de bine. Din multe puncte de vedere, noul Discovery este depășit de concurență. Aș putea spune că este depășit chiar și de frații de gamă. Un Range Rover Sport este la fel de luxos, în offroad este aproape la fel de bun, arată mult mai bine, iar cu siguranță este mai sportiv pe șosea. Trebuie să precizez că este și mai scump. Am scris peste 1500 de cuvinte despre noul Land Rover Discovery și totuși părerile sunt încă împărțite. Mă bucur că există un offroader de lux, dar sincer nu îi văd utilitatea.