Noul Nissan Leaf: Viitorul este acum
Când am fost invitat să testez noul Nissan Leaf, prima reacție a fost de încântare. Urma să conduc un automobil full-electric, ajuns deja la a doua generație, care promite multe. ”Rivalul lui Tesla”, ”Distrugătorul lui i3”, ”Spaima mașinilor convenționale”. Acestea erau frazele pe care le-am găsit despre noul Leaf. O electrică foarte tehnologizată și cu autonomie de 400 de km. Atunci când scrii despre mașini electrice ”trebuie” să scrii despre baterii, cabluri, stații de încărcat, autonomie sau consum. Dar de ce acest ”trebuie”? Viitorul nu mai este îndepărtat, nici măcar la orizont, viitorul este acum. Iar Nissan Leaf nu trebuie văzut ca o electrică ciudată, nonconformistă și deloc ergonomică, ci este un automobil cât se poate de normal, atât doar că de sub capota motorului nu auzi mai nimic.
Asta încercam eu să evidențiez încă de acum mult timp. Mașinile electrice au trecut de etapa nonconformismului, a designului ciudat și atipic, acum clienții vor doar trenul de rulare, în rest, ceva normal, dar frumos. În plus, Nissan Leaf nu vrea să pară ceva ce nu este. Nu rupe marketing-ul cu accelerări stratosferice, nu are un preț pe care nu îl poate atinge nimeni și nici nu vine cu cifre de autonomie comparabile cu diesel-uri. Este, din punctul meu de vedere, cea mai corectă electrică disponibilă pe piață acum. Dar are câteva plusuri, care cred că îl propulsează în top.
Sub capota din față se regăsește un motor electric de 40 kWh, care produce 110 kW, echivalentul a 150 de cai putere. Cuplul este de 320 Nm. Deci puterea este similară cu cea a unui agregat diesel de 2 litri. Numai că, fiind full-electric, acel cuplu este prezent în momentul în care apeși pedala de accelerație, instant. Nu durează mult până când acea senzație scade, dar este suficient pentru depășiri rapide, pentru strecurat în trafic, dar și pentru lăudat în fața prietenilor. Văd că acesta e noul trend al electricelor. În ciuda faptului că ”în carte” sunt doar 150 de cai putere, se simt cel puțin 180-200, iar accelerațiile, mai rapide. În momentul în care lovești accelerația, e greu să îți ții capul departe de tetieră. Asta cred că e doar o găselniță de marketing, deoarece, dacă acționezi butonul ECO din stânga volanului, poți să apeși accelerația cât de tare vrei, deoarece mașina va accelera constant, rezervând puterea și consumul bateriilor. Cu butonul ECO apăsat, autonomia maximă mai crește cu vreo 10-15 km. Totuși, în modul normal, accelerația până la 100 km/h se realizează în 7.9 secunde, o valoare foarte bună, dar în testul meu, cu greu am realizat 9 secunde până la 100 km/h. Poate sunt eu mai greu sau poate nu sunt obișnuit cu plecările de pe loc ale electricelor. Pe toți ne interesează ”cât prinde?” și ”cât bagă?” o electrică, dar la urma urmei, e mai mult decât suficient și mai mult decât o să o folosim constant. Pentru că nu toți facem liniuțe de la semafor, în schimb, majoritatea ne trezim bară la bară timp de câteva ore. Așa că în traficul urban, o electrică este net superioară oricărui alt tren de rulare. Acum că am trecut de faza interesantă și de marketing a unei electrice, să trecem la așii din mâneca lui Leaf.
Cu poziția la volan, direcția ușoară, cutia automată și e-Pedal, Nissan Leaf este o plăcere să-l conduci în oraș. În plus, suspensiile sunt moi și silențioase, iar atunci când treci peste linii de tramvai, de exemplu, nu se aude niciun zgomot în interior. Probabil un minus al interiorului ar fi grafica navigației și a camerei pentru marșarier, care amintesc de anii 2000, dar încă de la a doua versiune de echipare avem un sistem de sonorizare Bose, care își face treaba foarte bine. Din punctul de vedere al conectivității, Leaf oferă absolut tot ce ai nevoie în acest moment. Nu este genul de mașină pentru șoferii care cer dinamism. Chiar dacă roțile au dimensiuni normale, anvelopele cu rezistență redusă la înaintare, limitează calitățile dinamice. În virajele strânse, luate cu viteză mai mare, mașina subvirează destul de mult, iar prin coloana de direcție nu simți mai nimic. Este totuși stabilă, chiar și la viteze de autostradă, fără multe zgomote în interior. Poate că au fost câteva momente în care am simțit că mașina este mai greoaie, chiar dacă are 1500 de kg, iar centrul de greutate este mai jos, datorită poziționării bateriilor. Încă o dată spun, Nissan Leaf nu este o mașină sportivă și nici nu vrea acest lucru. Dacă înțelegi asta, înțelegi și caracterului lui Leaf. O frunză ce adie ușor în vânt.
În cazul electricelor, prețul de achiziție este în continuare decisiv. Autonomia a ajuns să fie atât de bună, încât să fie pe locul 2 în cazul preferințelor. Leaf-ul din testul meu costa 39.000 euro, fiind cea mai dotată versiune, cum spuneam, cu sistem Bose, pilot automat adaptiv, piele, navigație, asistent la parcare și multe altele. Dar electricele primesc de la stat un bonus, prin programul Rabla Plus, de 10.000 euro, care poate fi cumulat cu alte discounturi și bonusuri. Cel mai ieftin Leaf, după toate reducerile ajunge la aproape 23.000 euro. Faceți-vă voi calculele să vedeți dacă merită.
Viitorul este acum. Nu în 2022, nu anul viitor, nu când vrea Tesla sau alții. Nissan Leaf este o mașină electrică cât se poate de normală, care funcționează. Din toate punctele de vedere. Mergeți, conduceți una și încercați să-i găsiți puncte slabe. Nu numai în comparație cu alte electrice, dar în comparație cu alte hatchback-uri cu motoare convenționale. O să fiți surprinși.