Vara nu s-a terminat!

Vara soarele este mai puternic, pielea se înnegreşte, apa se încălzeşte, băuturile sunt tot mai reci, muzica e mai tare, nopţile sunt mai lungi, viaţa e mai bună. Vara ignorăm regulile, ne trăim viaţa după propriile plăceri, ne urmăm inima. Vara ne schimbă în bine, iar dacă fiecare vară îşi are propria poveste, pentru mine această vară a fost un adevărat roman.

Vara nu s-a terminat, vara doar se prelungeşte. Sentimentul de vară trebuie neapărat trăit într-o decapotabilă. Nu există nicio altă caroserie care să-ţi ofere sentimentul de libertate ca atunci când nu ai decât cerul deasupra capului, vântul îţi bate în plete, iar sunetul unui motor pe benzină este mai presus decât orice melodie de la radio. Vara calendaristică a trecut, dar nu şi sentimentul. Deoarece eu am condus la început de septembrie un BMW Z4. Acel roadster pur sportiv, acel automobil cum nu mai prea găseşti, unde tot ceea ce contează este zâmbetul de pe faţa ta. Genul de automobil pentru care ochelarii de soare devin obligatorii, cămaşa este un “must”, iar plafonul trebuie să rămână în portbagaj.

De peste 8 ani, eu deţin o decapotabilă şi din păcate, pot să spun că am mers cu plafonul coborât de prea puţine ori. Are un plafon de metal, ceea ce înseamnă că maşina mea poate fi confundată foarte uşor cu un coupe. Iar mie îmi plac mult coupeurile. Probabil acesta este motivul pentru care prefer să nu o decapotez. Dar atunci când am văzut un BMW Z4 nu mi-l puteam imagina altfel decât decapotat. De aceea în poze îl vedeţi doar cu plafonul coborât. Este una dintre cele mai frumoase decapotabile, şi nu doar din ograda BMW, ci pur şi simplu este un automobil extrem de frumos.

Chiar dacă se află pe piaţă încă din 2009, BMW Z4 nu îşi arată vârsta deloc. Cred că este cel mai vechi BMW din gamă. Dar nu mă interesează câtuşi de puţin. Nu mi-aş fi dorit să fie altcumva. Încă păstrează acel sentiment oldschoold al BMW-urilor de altă dată. Nu este o uzină tehnologică, cu multe briz-briz-uri inutile, este relativ simplu, dar sculptat spectaculos. Acest Z4 este ultima reprezentaţie dintr-o istorie extrem de bogată în roadstere a bavarezilor.

BMW este cunoscut ca un producător de automobile de stradă cu un accentuat caracter sportiv, dar despre modelele cu adevărat sport? Istoria decapotabilelor BMW începe tocmai în anul 1934. Iar unul dintre cele mai cunoscute decapotabile BMW din anii 30 era modelul 328 roadster. Acesta a marcat drumul spre o altă decapotabilă cu două locuri, modelul legendar 507. Din anii 50 şi până în prezent, modelul 507 este considerat unul dintre cele mai frumoase din istorie. Anii 90 au însemnat pentru roadster-ul BMW un parcurs de star de cinema. Predecesorul modelului din articolul de astăzi, decapotabila Z3 era la rându-i un automobil frumos, cu linii atrăgătoare, care a apărut în celebra franciză James Bond în anul 1995. Începutul noului mileniu îi găseşte pe bavarezi cu interpretarea modernă a celebrului 507 din anii 50 sub forma unui roadster exclusivist denumit Z8. Acesta avea să devină maşina personală a lui James Bond în filmul “The world is not enough”. Cu o istorie atât de fascinantă, a doua generaţie a roadster-ului actual Z4, acesta trebuie să fie magnific. Şi este. Mult mai bun decât îţi imaginezi.

Era pentru prima dată când testam pentru blog, o maşină decapotabilă. Era pentru prima dată când testam un BMW cu motor pe benzină. Era pentru prima dată când testam o maşină cu doar două locuri. Eram virginul clasei. Dar o dupămasă de septembrie mi-a arătat ce însemnă să ai orgasm automobilistic.

“Am văzut-o şi m-am dus direct spre ea. Nu ştiam cum va reacţiona. Era ceva spontan, nu voiam să o abordez, dar ea s-a prezentat prima. Cu o singură mână am dezbrăcat-o. Am descoperit-o. Era cea mai frumoasă, aşa goală. “Ochii migdalaţi şi misterioşi” se uitau direct la mine, pieptul proeminent şi posteriorul perfect mă înnebuneau. Pielea roşie m-a făcut să tremur şi atunci pornit-o. Avea cel mai frumos glas. Nu voiam să mai aud altceva. Doar acel 4 în linie, cu turbină, şi un şuierat care mi-a rămas întipărit în ureche. Hai să începem, mi-a zis.”

Îmi introduc cheia în contact şi apăs butonul de pornire. Eşapamentul urlă puţin în timp ce creşte în turaţie, apoi se aşează frumos la relanti. Într-un BMW Z4 stai foarte jos. Nu neapărat poziţia scaunului este jos, ci toată maşina are o înălţime foarte mică. Cel mai interesant mi s-a părut imaginea pe care o ai din locul şoferului. Deoarece capota este ceva mai sus decât linia bordului, iar tu ai priveliştea nervurilor de pe capotă în faţa ta. Şi parcă aceasta nu se mai termină. Mai ales când îţi dai seama că stai aproape peste roţile din spate. Cu o asemenea maşină, într-o dupămasă de septembrie, nu voiam să cutreier munţii, chiar dacă era cel mai corect lucru pe care trebuia să-l fac. Voiam să mă vadă lumea din centru. Am plecat din parcarea reprezentanţei cu un singur gând. Terasele din centrul vechi al Oradiei.

Cu viteză demnă de versurile BUG Mafia, am înaintat pe străduţele din Oradea. Toată tehnologia pusă de BMW într-un Z4 era de prisos. Pentru că eu nu voiam să merg mai tare de “40 la oră”. Se pare că eu eram singurul care avea acea părere, deoarece am reuşit să intimidez un Ferrari 458 Italia, care stătea în faţa mea la semafor. Orgoliul nu mi-a dat pace aşa că le-am oferit trecătorilor o imagine despre care să vorbească. Sunet puternic de eşapament şi două automobile extrem de exotice zburau prin centrul oraşului lor. La viteze legale bineînţeles. Drumurile noastre s-au despărţit, iar noi am ajuns la prima locaţie pentru poze. Teatrul de Stat Regina Maria din Oradea. O construcţie care datează din anul 1900. Este unul dintre punctele de atracţie ale oraşului, şi mai ales locul perfect pentru a fotografia o decapotabilă. Îmi place atunci când merg cu un fotograf în teste, pentru că îmi oferă timpul să admir maşina, cât timp el îşi face treaba. Şi am avut ce admira. Imaginea unui Z4 aproape de scările Teatrului era idilică.

Oricât îmi doream eu să fiu văzut, pasiunea pentru condus era mai presus. Aşa că plecăm din centrul oraşului spre a doua locaţie, undeva la ieşire din Oradea. Aveam totuşi un BMW sportiv sub talpa dreaptă. Atunci am realizat că modul Sport încă nu a fost acţionat. După ce selectezi de pe consola centrală modul Sport, toată maşina se schimbă. Suspensia, care oricum nu este foarte moale, devine şi mai tare, răspunsul acceleraţiei este mai prompt, iar cutia de viteze intră într-un mod foarte agresiv. Dar ceea ce simţi cel mai puternic este sunetul motorului şi a eşapamentului. Accelerând, turbina şuieră agresiv, iar eşapamentul sună mult mai gros. Nu îţi vine să crezi că sub acea capota lungă se ascunde un motor de doar 2 litri, dar care produce 245 de cai putere. Din punctul meu de vedere este motorul pe care trebuie să-l alegi pentru un Z4. Cu acest motor, faţa maşinii este uşoară, este cu atât mai bine echilibrat, iar cu suspensia setată în modul Sport, schimbările de direcţie au o precizie chirurgicală. Fiecare schimbare de treaptă este acompaniată de un şuierat al turbinei, de o pocnitură a eşapamentului, iar toate le simţi atât de bine, pentru că nu ai un plafon care să te acopere.

Maşina care până acum câţiva kilometri era jucăria de fiţe pe care să o prezinţi trecătorilor, s-a transformat în jucăria hardcore, doar a ta, a şoferului. Atunci mi-am amintit de toate articolele pe care le-am citit despre sportivitatea BMW-urilor şi mai ales despre motoarele BMW pe benzină. Pe bune că se apropie de perfecţiune. Şi mai aproape de perfecţiune este interiorul unui BMW Z4. Este sculptat atât de frumos, încât la facelift-ul din 2013, tot ceea ce au schimbat a fost levierul cutiei de viteză. Ecranul navigaţiei iese subtil din bord, desenul consolei centrale este sublim, iar cele 4 “cercuri” din mijloc nu se aseamănă cu nimic din gama BMW. Interiorul unui Z4 contrastează puternic între clasic şi modern, între oldschool şi futuristic. Toate într-un amalgam care îi oferă personalitate.

BMW Z4 se potriveşte atât de bine cu orice fundal, fie el centrul oraşului, drum de munte sau lângă un lac. Sentimentul pe care îl ai atunci când eşti şofer de Z4 este minunat. Din păcate sau din fericire, nu sunt atât de mulţi clienţi Z4 în ţara noastră. Aşa că atunci când vezi pe cineva la volanului roadsterului din Bavaria ştii că el a vrut acel BMW doar pentru el. Şi eventual pentru ea. Spun asta pentru că nu a ales un Seria 4 decapotabil sau ultima generaţie Seria 2, ci a ales cu inima. Mai ales când într-un BMW Z4 încă mai găseşti elemente ale BMW-urilor de generaţii mai vechi. De exemplu display-ul dintre ceasurile de bord este încă oarecum “analogic” în comparaţie cu noile modele. Consola centrală este extrem de simplistă. Nu există aproape niciun loc decent de depozitare. Dar într-un Z4 ai nevoie doar de locul pentru portofel, sau chiar, doar pentru card. Oricât de mult îmi place noul volan M al celor de la BMW, nu pot să nu iubesc volanul unui Z4. Mic şi foarte gros, este strămoşul volanului actual, dar îţi oferă ţie senzaţia de oldschool.

Am reuşit să conduc până acum toată gama de modele BMW, dar nu credeam că după atâta timp mă va surprinde ceva în ograda lor. M-a surprins şi pentru faptul că a venit spontan, nu mă aşteptam să fiu invitat de Grup West Premium Oradea pentru a-l conduce. Nici nu ştiu dacă e o maşină pe care să o recomanzi cuiva. Pentru că în esenţă este doar o jucărie. O jucărie pentru oameni mari, un accesoriu pe care ţi-l cumperi pentru că vrei, nu pentru că ai nevoie. Dar avem nevoie de o rază de soare în viaţa noastră monotonă. Avem nevoie de maşini care să ne reamintească şi să ne inspire sentimentul de vară. Este plăcut acel sentiment. Conducând un roadster BMW cu motor pe benzină îmi vine în minte articolul lui Jeremy Clarkson despre Z4 care spunea: “Am redescoperit sufletul şi pasiunea BMW.”