Toyota GR Supra – Test Drive

Toyota GR Supra – Legenda reinventată

Nu e o mașină nouă. Cel puțin nu pentru noi. A fost prezentată în urmă cu trei ani, dar a durat ceva până să o avem și noi. De fapt, am văzut-o încă de anul trecut, dar întâmplarea a făcut să nu o pot conduce până acum. Așa se întâmplă în cazul mașinilor speciale, trebuie să îți dorești ceva foarte tare și trebuie să aștepți, dar la sfârșit, rezultatul și aspirațiile îți sunt cu atât mai mult îndeplinite. Nu am cu să nu vorbesc despre noua generație Toyota Supra fără să privesc puțin și în trecut. Chiar dacă nu trăim acolo, e bine să știm de unde s-a plecat. Acest text am vrut să-l pun în ciorne, să-l adaptez continuu, dar la final mi-am dat seama că cel mai bine e să scriu exact din suflet, acolo unde a rămas Toyota GR Supra.

Au existat până acum patru generații Supra, dar care nu s-au vândut la noi, așa că cel puțin primele trei sunt aproape necunoscute publicului larg. Chiar și penultima, denumită popular Mk4 putea să ajungă în anonimat pentru români, dacă nu exista franciza de filme Fast and Furious. Țin minte cum mă uitam la acel film și spre final, o Toyota Supra portocalie se ia la întrecere cu un Dodge Charger, care rămâne fără un învingător real. De atunci, a patra generație Toyota Supra începe să primească aprecierea din partea fanilor, tunerilor, competițiilor, iar restul e istorie. În anii 90, mașinile sport japoneze se duelau cu modele consacrate din Europa, fiind comparate la performanțe chiar și cu Ferrari sau Porsche. Printre concurenții japonezi a lui Supra au fost Mazda RX-7, Mitsubishi 3000GT, Nissan 300ZX sau chiar și Nissan GTR R34, cu toate că ultimul avea un sistem de tracțiune integrală. 20 de ani mai târziu, doar ultimul mai continuă să ”trăiască”, chiar dacă acum este în cu totul altă ligă, iar niponii îmbunătățesc același model R35 de mai bine de un deceniu. Atunci când Toyota a anunțat că vor să readucă numele Supra la viață, fanii au tresărit. Au început să-și facă rezerve de economii, dar încă nu știam în ce direcție se va îndrepta noua generație. Misterul a fost dezvăluit în 2019.

Pentru că acest segment al coupe-urilor de performanță este din ce în ce mai limitat, dezvoltarea unui automobil propriu, să urmeze rețeta generației din anii 90, care să concureze cu modele Ferrari sau Porsche actuale, ieșea din discuție, tocmai din cauza costurilor. În același timp, BMW nu știa dacă să continue o altă generație BMW Z4, tot din cauza vânzărilor slabe ale roadster-ului. O platformă nouă exista, motorul cu 6 cilindri în linie, atât de cerut de Toyota, exista și el, așa că a început colaborarea dintre Toyota și BMW pentru dezvoltarea noilor generații de automobile sport. Oricine v-ar spune că noua Supra este doar un BMW cu alte sigle, vă rog corectați-i și spuneți că mașinile au fost dezvoltate separat, pornind de la o platformă comună. De fapt, această arhitectură este folosită doar pe Z4 și Supra, deci nu se conduc ca niciun alt model bavarez. Împărțind costurile, BMW ne-a oferit acel roadster pe care unii fani îl apreciau, iar numele Supra a revenit ca un automobil sport adevărat, cu un interior și tehnologie premium. Nimic rău în asta. Dacă niponii ar fi ales să refacă întru totul un model nou, ar fi însemnat ca noua Supra să coste peste 100.000 euro. Așa avem unul dintre cele mai accesibile modele sport cu arhitectură clasică, de pe piață.

Ar mai fi multe de discutat despre apariția noii generații și probabil și mai mult de vorbit despre generația Mk4, dar fiecare Supra care a apărut până acum a fost complet diferită față de cea precedentă. Pentru că sunt mai bine de 20 de ani între generații, noua Supra este acum pentru clienții și piața actuală, nu neapărat un succesor al modelului din anii 90.

Înainte de acest test drive, fiind luna ianuarie, voiam să nu prind zăpadă, ploaie sau frig, tocmai pentru a exploata la maxim calitățile dinamice, dar nici nu voiam să murdăresc mașina pentru poze. Cum am făcut cum n-am făcut, dar în cele două zile, a fost suficient de înnorat încât cadrele să iasă perfect, iar asfaltul uscat, pentru că altfel, experiența era mult diferită. Am primit cheile într-o dimineață mohorâtă, dar imediat cum am văzut galbenul caroseriei, parcă priveam spre soare și totul s-a luminat. Am înconjurat mașina de câteva și i-am admirat formele. Mașina arată mult mai spectaculos în adevărat. Proporțiile sunt greu de redat în imagini, dar cine a văzut noua Supra pe stradă, știe despre ce vorbesc. Am deschis portiera mare și am văzut șezutul scaunului, undeva în zona gleznelor mele. Pentru cei trecuți de 30 de ani, e tot mai greu să te ”cobori” într-o mașină sport. După cât am așteptat aceasta experiență, nu mai conta nimic. M-am așezat în scaun și am simțit că întreg interiorul mă înconjoară. Scaunul mă cuprinde, consola mare și relativ lată mă ”distanțează” de pasager, plafonul ”cade” pe laterale, iar pentru un tip mai mare, cum sunt eu, vizibilitatea e compromisă. Dar ajungi să apeși butonul de start. Mașina era rece. Un bolborosit metalic se aude din spate, pentru că încă nu închisesem portiera. Mă întorc și văd că din habitaclu poți să accesezi portbagajul, deci implicit și sunetul este mai amplificat din spate.

Era momentul să cuplez prima treaptă a transmisiei automate și să ridic piciorul din frână. Conduceam pentru prima dată o Supra. Indiferent de generație. Eram acum ca un actor din filme de acțiune. Capota lungă se vedea câtuși de puțin prin parbrizul îngust și am zis că vreau să aștept până se mai încălzește puțin pentru a accelera mai tare. Primii kilometri au fost pe drum național, din Timișoara spre Recaș, unde mașina a rulat cât de relaxat se poate. Traficul nu îți permite depășiri, deci nici retrogradări agresive. Încă de când am zis că vreau să conduc Supra, îmi doream un drum virajat. De aceea e o mașină sport. Vechea generație s-a consacrat pe liniuțe, noul model este pentru viraje. Undeva după Recaș, spre Herneacova era acel drum. Liber, fără trafic, dar și cu viraje ușoare, nu ace de păr. Exact cât să poți ”arunca” mașina stânga dreapta. Parcă nu mai ajungeam, era foarte aglomerat, dar din nou aveam acel sentiment că așteptarea va merita. La primul viraj la ieșirea din Recaș, prima dată când roteam de volan mai mult de jumătate, spatele a și fugit, imediat ce am apăsat pedala de accelerație. Hopa! Aici e altceva.

Din scaunul șoferului, te simți exact ca într-o mașină sport, ca într-un GT cumva. În ciuda design-ului și a comportamentului, noua GR Supra este o mașină confortabilă. Setările suspensiei sunt perfecte, fără să primești ”lovituri” de la denivelări sau gropi. Mașina pare și mai închegată, fiind un coupe cu structură la fel de rigidă ca supercar-ul Lexus LFA. Tu stai aproape peste puntea spate, așa că fiecare gest de alunecare a mașinii îl resimți direct în spătarul scaunului. Numai că asta trebuie să facă o mașină sport. Să îți ofere acel sentiment de distracție, dar în deplină siguranță. Am început să măresc tot mai mult viteza și să mă obișnuiesc cu dimensiunile și răspunsul motorului. Viraj după viraj mă simțeam tot mai încrezător, mai ales că poziția în scaun este aproape perfectă. Stai foarte jos, volanul îți vine spre piept, chiar dacă mi-aș fi dorit să fie ceva mai vertical. Dar priza este excelentă, iar picioarele îți sunt aproape întinse.

Când ai rotit de volan, mașina schimbă direcția instant, dar simți cum puntea față ”se prinde” de viraj, roțile față au o aderență incredibilă și nu simți subvirare în niciun moment. Asta înseamnă că poți să intri tot mai tare în viraj, dar distracția vine la ieșire. După ce puntea față s-a prins în curbă și începi să accelerezi, simți cum mașina devine mai ușoară, ampatamentul relativ scurt, înseamnă ca spatele urmează ceea ce fac roțile față, dar este suficient un singur impuls mai puternic al pedalei de accelerație, pentru a muta mașina într-un drift. Nu sunt deloc în măsură să spun cum e bine și cum nu e, nici să fac drift-uri ca la carte, dar mașina te lasă. Chiar dacă nu ești cel mai priceput, îmi oferă acel zâmbet tâmp pe figură. Te face să te simți important. Nici măcar nu trebuie să fii la viteze ilegale. Mașina asta fuge de spate în orice situație. Bineînțeles, tu ești cel care controlezi când. Totul e din accelerație, nu vă gândiți că mașina este de nestăpânit.

Dacă nu vrei să fugă de spate, poți să mergi foarte tare. Sportiv. Distractiv. Să fii concentrat, să îți transpire palmele, să-ți bată inima mai tare, dar când te oprești să zici: ”vai de capu meu ce fain a fost.” Îmi plac absolut toate setările acestei mașini. De la suspensii, direcție, limitarea aderenței, dar și răspunsul motorului și al transmisiei. Sub capota lungă a noii Supra stă un motor cu 6 cilindri în linie, cunoscutul B58 de la BMW, care se simte exact cum te-ai aștepta, numai că în cazul bavarezilor, nu este pus pe nicio caroserie cu un caracter atât de dinamic. Motorul se simte foarte puternic, în fișa oficială dezoltă 340 cai putere și 500 Nm. Sunt alte voci care spun că produce chiar mai mult, dar mai contează? Nu este o mașină pentru putere brută, ci pentru distracție, așa că apasă pedala de accelerație și vei vedea cum transmisia sare două-trei trepte inferioare și roțile spate încep să patineze indiferent ce viteză ai. Este un sentiment special. Nu se mai fac astfel de mașini. Toți încearcă sisteme de tracțiune integrală, pentru a mai scădea câteva zecimi de secundă la sprinturi, răpind din dinamică. Supra este acel automobil sport clasic, cu motor mare, tracțiune pe puntea spate și o caroserie cu doar 2 locuri.

După o astfel de tură, când am urcat și am tot coborât dealurile virajate pentru a prinde cel mai bun cadru, m-am oprit să admir mașina din exterior. Înainte să apară această generație Supra, Toyota ne-a arătat conceptul FT-1, un automobil mult mai mare, dar atunci când am văzut primele poze cu noua Supra, am zis că au greșit proporțiile. În imagini, nu poți să-ți dai seama foarte bine de dimensiuni, dar sunt convins că dacă o vezi pe stradă, îmi vei da dreptate. Noua Toyota GR Supra este o prezență exotică, mai ales în nuanța galben ”Electric Solid”. Aceasta este culoarea standard, gratis, dar va ieși în evidență în orice peisaj. Mașina este un coupe adevărat, cu capotă lungă, posterior scurt și urmează o rețetă perfectă a proporțiilor.

Partea frontală este clar inspirtată din cea a conceptului FT-1, cu toate că sunt și câteva elemente ce amintesc de vechea Supra. Blocurile optice urmăresc acea linie veche, fiind suficient de generoase, dar se întind spre centrul caroseriei. Nu sunt agresive sau înguste, cum se întâmplă în cazul altor automobile sport, dar se potrivesc perfect cu istoria. Luminile de zi cu LED se întind foarte mult, iar iluminarea propriu-zisă este compusă din 3 fascicule LED în fiecare far. Toyota Supra este foarte distinctă în trafic și îmi place că bara frontală pare de inspirație F1, mai ales cu ”nasul” care se intinde de la capotă spre bara separată în mai multe prize de aer. Mașina pare deja modificată de tuneri, pentru că are un splitter în partea inferioară, iar pe laterale și în spate, regăsim praguri profilate și un difuzor de aer foarte agresiv.

Aripile sunt bombate și umflate, iar cele spate se văd foarte frumos în oglinzile retrovizoare. Din păcate pentru unii, fantele de aerisire din capotă și din portierele spate sunt false, dar integrarea lor este frumoasă. Un alt element distinct pentru Supra este suprafața vitrată. Fiind doar coupe, iar stâlpii față sunt vopsiți în negru, pare că parbrizul și geamurile laterale formează vizorul unui avion. Pentru a menține această formă, dar totuși să ai spațiu la cap în habitaclu, plafonul este are două ”bule”. Se vede clar că acest automobil este gândit cu un singur scop, un coupe adevărat, iar partea din spate, mai ales în zona porbagajului este desenată foarte frumos și cursiv. Blocurile optice spate sunt agresive și nu seamănă cu nimic altceva. Totul este completat de lumina de ceață prezentă în difuzorul spate, tot în stil F1, ca și partea frontală, dar care poate ține loc și de lumină de marșarier.

Era timpul să ne continuăm drumul înapoi spre Timișoara, pentru că odată cu lăsarea serii, lucrurile devin chiar mai interesante. Cultul Supra este despre mașini sport, despre socializare, despre întâlniri nocturne, atunci când poți să discuți cu alte pasionați despre mașini. Pentru noi era prilejul perfect pentru o ședință foto care să capteze acest sentiment. Undeva spre miezul nopții, când traficul era liber, puteam să mă bucur de mașină, într-un alt mediu. Nu prin ilegalități, dar prin libertatea dată de o mașină sport. Au ieșit niște cadre superbe în oraș, dar în tot acest timp, am putut reflecta și asupra interiorului noii Supra.

Este un loc plăcut, dar cam înghesuit și chiar dacă design-ul nu se aseamănă, sunt mai multe butoane și comenzi ce amintesc de modele BMW de acum 3-4 ani. Nu e nimic rău în asta, deoarece îți oferă o ergonomie bună, funcționalitate pe care o știi, mai ales că folosește sistemul iDrive cu rotiță. Totuși, scaunele sunt dedicate, la fel și instrumentarul de bord, care în cel mai pur stil sportiv, are afișat mare, central, doar turometrul, care își schimbă grafica pe modul sport. Restul informațiile sunt doar suplimentare, deoarece nu ai nevoie de altceva în Supra. Habitaclul este peste alte modele Toyota, chiar cu influențe premium pe alocuri, cum ar fi fibra de carbon de pe consola centrală.

Nu există buton ”eco” în Toyota Supra. De fapt, singurul buton care mai schimbă un pic caracterul mașinii este cel ”Sport” din centrul consolei. Cu acesta apăsat, sunetul motorului se aude ceva mai tare, chiar dacă nu este ”un glas” prea carismatic, iar răspunsul accelerației este ceva mai rapid. Toyota GR Supra este un automobil sport pur și fără să apeși acel buton. Iar cu o evacuare aftermarket mai găălăgioasă, sentimentul de la volan se va schimba cu siguranță.

Da, am scris mult. Nu am terminat tot. Probabil o să mai vină un articol despre Toyota Supra, pentru că acest subiect nu se va termina niciodată. Această mașină putea să nu existe. Această caroserie, nu prea mai există. Acum avem SUV-uri de performanță și mașini electrice de 2.5 tone. Asta se cere. Puteți să vi le țineți. Mie dă-mi un coupe cu tracțiune spate și un motor puternic. Dacă am și suficientă benzină, poate că nu mă mai vedeți o perioadă. Eu merg să mă bucur de condus. Ceea ce s-a uitat în ultimii ani.

Toyota GR Supra oferit pentru test drive de Toyota Timișoara, printre primii din țară care au pus la test drive noua generație. Mulțumiri speciale

Fotografii și video realizate impecabil de Adrian Moga, care a reușit să surprindă exact spiritul Toyota Supra