Test drive Lexus IS 300h

Din punct de vedere obiectiv, BMW Seria 3 este cel mai bun sedan de clasă medie premium în acest moment pe piaţă. Acesta este detronat doar subiectiv de fanii inelelor şi a stelelor. Aceştia vor alege tot timpul un A4 sau un C-Class. Nu îi condamn. Cele trei limuzine germane sunt foarte apropiate, atât ca şi performanţe, preţ, dotări, tehnologie, încât este foarte greu de ales între ele. Bineînţeles, aici vorbesc despre piaţa din România şi despre modelele ce se află pe străzile de aici. Totuşi, de vreo 2 ani, a mai apărut un model, total diferit ca design şi concepţie, dar care ţinteşte acelaşi target de clienţi. Şi vine de departe. Tocmai din Ţara Soarelui Răsare.

Noul Lexus IS a fost lansat tocmai în 2014, dar cum reprezentanţele Lexus sunt puţine spre deloc în România, abia la sfârşitul anului trecut, în cadrul unui eveniment susţinut de Toyota Timişoara, am reuşit să mă aflu în postura unui şofer de Lexus IS. Niciodată nu e prea târziu, nu?

Vorbeam mai sus de trio-ul de limuzine germane, care sunt foarte asemănătoare în concepţie, iar atunci când Lexus a vrut o felie din acest segment a ales o strategie diferită, dar care nu ştiu dacă a dat roade. Încă. Vechiul Lexus IS arăta destul de banal, aproape că nu puteai distinge ce companie îl produce. În schimb, noul model este atât de futurist şi are un design atât de neobişnuit în segment, încât şi-a făcut deja o imagine proprie. Acestă strategie, de a veni cu ceva complet diferit pentru a te lupta cu modele de tradiţie, este, din punctul meu de vedere, cea mai bună. Totuşi, ce are noul Lexus IS atât de special?

În primul rând design-ul futurist. Când BMW şi Audi merg pe cartea evoluţiei, iar Mercedes Benz desenează aceeaşi caroserie în diferite dimensiuni, Lexus ne propune un sedan sportiv, foarte agresiv, iar pe alocuri neobişnuit. În imagini apare versiunea de echipare F-Sport, ceea ce înseamnă că Lexus IS vine cu o bară frontală mult mai agresivă, prize de aer orientate în jos, un splitter sub acestea, iar privită din profil aceasta iese mult în afara maşinii, asemeni lamei unei locomotive. Totuşi, punctul central al părţii frontale îl reprezintă grila absolut imensă, care deja a devenit o referinţă pentru Lexus. Păcat de poziţionarea numărului de înmatriculare, care “taie” imaginea de “gură deschisă” a lui IS. Tot în partea frontală găsim blocurile optice de mici dimensiuni, poziţionate mai în spate faţă de bară, dar împreună cu luminile de zi cu tehnologie LED, acestea par a fi un întreg. Cineva spunea că acele lumini de zi seamănă cu logo-ul “NIKE”. Văd asemănarea, dar nu văd legătura. Oricum, noul Lexus IS vine cu cea mai agresivă, neobişnuită şi originală parte frontală din segment. Singurul unghi din care ar putea arăta oarecum tradiţional, este din profil. Dar şi de aici Lexus IS arată extraordinar de bine şi credeţi-mă, în adevărat, este chiar mai sportiv decât în poze. La această imagine a contribuit mult şi pachetul optic F-Sport, unde găsim praguri profilate agresiv, iar bara spate are un difuzor de aer din plastic negru. Totuşi, linia plafonului este standard, şi pot să zic că este una dintre cele mai frumoase din segment. Felul în care se îmbină linia lunetei cu cea a portbagajului îi dau un aer, pe cât sportiv, pe atât de elegant. Însă aici se cam termină cu eleganţa exterioară a unui IS. Pentru că posteriorul este “ciudat”, să-i zicem. Mie personal îmi place mult, dar există multe voci care spun că este chiar urât. Blocurile optice spate se prelungesc foarte mult spre aripi, iar capacul portbagajului are un mic eleron. Difuzorul de aer din bara posterioară este împărţit în două bucăţi şi arată foarte sportiv. În această variantă F-Sport, IS primeşte şi un set de jante cu diamentru pe 18 inch, ce ajută foarte mult la imaginea sportivă.

Acestă abordare îndrăzneaţă din partea Lexus atunci când au desenat sedan-ul lor de clasă medie, este de bun augur. Nu mai avem zone “gri”, este o maşină pe care o placi sau o urăşti. Dar nu poţi să spui că nu e originală. Într-un segment parcă prea tradiţionalist în design, a trebuit să vină cineva tocmai din Japonia să le arate cum se face. Într-un fel aceeaşi idee este transpusă şi la interior.

Nu trebuie să acţionezi cheia în vreun fel pentru a deschide şi de a intra în habitaclul Lexus-ului IS. Aici Lexus îşi demonstrează încă o dată originalitatea. Parcă interioarele automobilelor germane sunt lipsite de esenţă, sunt prea sobre. Cu toate că şi interiorul IS-ului de test era de culoare închisă, modul în care era desenat, te făcea să simţi că este altceva. Am observat că totul este masiv. Dar într-un mod oarecare primitor. Consola centrală mare şi lată se alungeşte spre cotieră, iar poziţionarea ecranului sistemului de infotainment este perfectă. Acesta este diferit de cel al germanilor, unde ecranul nu este acoperit de bord. Îmi place această soluţie de design, dar încă o dată cred că este doar o părere subiectivă. Te simţi bine înconjurat de “maşină”, iar odată instalat în scaunul şoferului am avut o senzaţie foarte plăcută.

Nu am condus niciodată un Lexus LFA, nici măcar nu l-am văzut de aproape, dar aceasta a fost senzaţia de volanul unui IS. Ţin minte când am văzut prima dată într-un episod TopGear bordul şi poziţia la volan dintr-un LFA. instrumentarul de bord digital, cu ceasul turometrului ce se mută în dreapta pentru a-ţi arăta informaţiile maşinii şi revine la loc, în mijloc, atunci când acţionezi butonul sport. Nu ştiu în care măsură volanul este preluat de la LFA, dar chiar şi cu design-ul masiv, îţi oferă o priză foarte bună. Din spatele acestuia poţi vedea cele două padele pentru schimbarea manuală a treptelor, dar nu o să le prea foloseşti. Dar despre asta vorbim puţin mai jos. Întreaga senzaţie din interiorul unui Lexus IS este de sportivitate, în schimb ergonomia lasă de dorit. Consola centrală este presărată cu butoane mult prea mici şi toate negre, pe fundal negru, aşa că necesită un timp de acomodare. Cu toate că unii l-au lăudat, eu nu m-am împăcat deloc cu rotiţa ce acţiona sistemul de infotainment. Acesta o acţionezi precum un joystick, ceea ce înseamnă că merge în toate direcţiile, chiar şi pe diagonală, dar este atât de sensibilă, încât trebuie să fii medic chirurg pentru a ajunge la funcţia dorită. În plus, nici rezoluţia display-ului nu este de cea mai înaltă calitate. Pare foarte învechită. Probabil între timp, Lexus a remediat această problemă, noi vorbim aici de un sistem vechi de 2 ani.

Acum că am văzut că Lexus IS este cât se poate de original şi vine cu design interior şi exterior futurist, modelul japonez mai este diferit faţă de concurenţa germană şi prin trenul de rulare. Atunci când te gândeşti la un BMW Seria 3 aproape instant îţi vine în minte modelul 320d, iar un Audi A4 îl vezi cu motorul “douămii TeDeii”. Asta este cartea de vizită. O maşină germană cu motor diesel. Dar ce te faci când vine peste industrie un scandal precum “Dieselgate”, iar lumea nu mai vede cu ochi buni motoarele diesel. Ei bine aici Lexus le-a luat-o tuturor înainte. Din punctul de vedere al tradiţiei motoarelor hybrid, nimeni nu este mai “vechi” decât Lexus/Toyota.

Pe capacul portbagajului IS-ului nostru scrie frumos 300h. “H” de la hybrid. 300 habar nu am de ce, pentru că IS300h foloseşte un motor aspirat pe benzină de 2.5 litri ce produce 181 de cai putere la 6000 de rotaţii pe minut. Sună cam puţin pentru un motor de asemenea cilindree, dar acesta lucrează împreună cu un motor electric pentru un total de 223 de cai putere. Deja acestă putere este semnificativ mai mare faţă de un motor diesel de 2 litri a germanilor. Şi toate acestea la un consum comparativ, iar dacă ne gândim şi la impozit, cilindreea de 2.5 litri nu mai intră în discuţie, pentru că vorbim de o maşină hybrid. În plus, avem sunetul unui motor pe benzină, fără gălăgia unui “tractoraş diesel”. Până acum, Lexus IS300h ar trebui să fie net superior concurenţei germane. Dar…

Totul este taxat de cutia automată CVT. Cu toate că pe acest Lexus avea cele mai bune setări din câte CVT-uri am condus, aceasta nu poate face faţă performanţor şi şasiului. Din acest motiv, cei 223 de cai putere trag maşina de peste 1600 de kg până la 100 km/h în 8.3 secunde, viteza maximă fiind de doar 200 km/h. Avem un surplus de 30 şi ceva de cai putere faţă de un concurent diesel german, dar performanţe mai slabe. Cum spuneam, această cutie CVT cu distribuţie variabilă este lentă, urcă mult prea mult în turaţie atunci când nu este cazul, iar dacă schimbăm treptele manual, de la padelele din spatele volanului, aproape că nu se întâmplă nimic. De aceea spuneam că sunt aproape inutile. Până şi levierul cutiei de viteze este învechit, acesta trebuie acţionat dinspre P spre D printr-o mişcare spre dreapta şi apoi în spate, la fel cum erau maşinile germane acum mulţi ani. Din păcate pentru mine acesta e un minus. Şi îmi pare rău pentru că..

Ţinuta de drum este foarte bună, maşina stă excelent pe viraje, este foarte sportivă şi fâşneaţă, aş putea spune, chiar mai sportivă decât unele germane. Ruliul este aproape inexistent, iar la abordarea bruscă a virajelor rapide, botul oferă o aderenţă remarcabilă, fără nicio urmă de subvirare. Din păcate, atunci când ieşim din virajul abordat cu încredere şi trebuie să accelerăm, cutia a uitat în ce treaptă trebuie să fie, şi când apăsăm pedala de acceleraţie, trece într-o treaptă mult inferioară, iar turaţia creşte neobişnuit de mult. Sunt foarte curios cum s-ar comporta un Lexus IS 300h cu o cutie manuală. Pentru că scaunele oferă o susţinere laterală foarte bună, din postura şoferului stai foarte jos, iar toate aceste senzaţii te îndeamnă să mergi mai sportiv. Am observat o oarecare schimbare în bine atunci când selectăm modul Sport plus, dar nu ceva ce să fie comparativ cu un BMW Seria 3, de exemplu.

Şi este păcat pentru că Lexus IS ar putea fii o limuzină foarte bună şi de care să te bucuri când îi araţi un drum mai virajat, în schimb Lexus a mers pe cartea confortului. Motorul electric îţi livrează foarte liniar puterea, dacă este atent cu pedala de acceleraţie, iar odată urcat în viteză IS este foarte confortabil.

Lexus IS300h mai are un as în mânecă, care este de mare ajutor atunci când te-ai întors dezamăgit de pe traseul montan. Odată ajuns în oraş, poţi acţiona butonul EV Mode, iar până la viteze de 50 km/h maşina rulează exclusiv în modul electric. Nu vei avea probleme cu autonomia, pentru că atunci când nu mai ai baterie, motorul termic intervine şi o încarcă. În plus foloseşte energia regenerativă din frânare, aşa că teoretic, ai putea merge o zi întreagă prin oraş, fără să consumi nicio picătură de combustibil. În rest IS300h are un consum de 7-8 litri, mers normal spre sportiv. Ca la 27 de ani.

Dacă Lexus a vrut să facă o maşină care să bată un BMW Seria 3, atunci pot să zic că nu le-a reuşit. Dacă, în schimb au vrut să facă un sedan premium de clasă medie, cât mai original, cu tehnologie hybrid de ultimă generaţie, atunci pot să zic că l-au făcut pe cel mai bun. Totuşi nu pot să trec peste faptul că putea fii o maşină mult mai bună dacă folosea altă cutie de viteze. Într-un segment unde tradiţionalismul şi imaginea de marcă contează cel mai mult, mă bucură că există şi alte companii care vor ceva diferit şi în ciuda presiunilor o ţin pe a lor. Lexus nu a vrut niciodată să intre în acest segment cu motoare diesel, pentru că ştia că va pierde. În schimb au oferit o soluţie de viitor, care s-ar putea să fie implementată de mai toţi producătorii, iar odată cu experienţa dobândită, s-ar putea ca roata să se învârtă. Acum, Lexus a încercat marea cu degetul. Cu siguranţă noul model se va apropia de perfecţiune.