Nu am început de jos. Probabil nici nu mi-am dorit asta. Nu am început prin a conduce maşini de buget, cele “accesibile” şi încet-încet să-mi croiesc experienţele cu automobile ce hrănesc egoismul. Am început cu un Mercedes Benz A-Class cu pachet AMG şi am continuat cu un BMW Seria 3 “full”. Când nici 200 de oameni mă citeau, am dus un S-Class nou-nouţ în faţa unui castel pentru unul dintre cele mai bune articole ale mele. Am condus o Dacie abia după mult timp, iar atunci a fost un articol special de 1 decembrie. Începând de sus, nu credeam că există maşini (de test) care să se ridice la nivelul pe care mi l-am impus. Până când a apărut facelift-ul Seriei 6 Cabrio.

Doar rostindu-i numele te ia cu emoţii pe şira spinării. Seria Şase! Are o rezonanţă atât impunătoare, cât şi jmecherească. Nu este un nume sau model pe care să-l rosteşti des. Nu e ca şi “trei” sau “cinci”. Pentru că încă din anii 70, posesorii de Seria 6 erau puţini. Nu oricine avea curajul sau nebunia de a cumpăra coupe-ul clasei 7. Modelele din acea perioadă sunt acum extrem de apreciate, din simplul motiv al rarităţii lor. Probabil tot din acest motiv, pauza dintre modele a fost extrem de lungă. 14 ani ca să fiu mai exact. Atunci a apărut a doua generaţie, model care a rămas întipărit în memoria mea de adolescent. A apărut exact în perioada Bangle, fapt pentru care a fost criticat de fanii puri ai mărcii. Dar pentru tânărul de 15 ani, văzul unui Seria 6, cu ale sale faruri mici, profil impecabil şi posterior agresiv, a însemnat o dragoste puternică pentru coupe-ul BMW. Într-un fel, crescând cu acest model al Seriei 6, atunci când bavarezii au prezentat noua interpretare, am încercat să nu-i fiu fan. Se pare că fiecare generaţie a “şesarului” vine cu o altă filozofie. Totuşi, după o analiză mai amănunţită, trebuie să recunosc, acestă interpretare este cea mai potrivită. Coupe-ul de mari dimensiuni.

BMW a renunţat la caroseria mai mică, mai sportivă, în detrimentul unui coupe de aproape 5 metri, care pune accentul pe lux şi opulenţă. Într-un fel am putea spune că mergem de-odată cu vremurile. Acum când există automobile de stradă cu 6 roţi şi decapotabile de 5 metri. Aceste caroserii atrag. Cu toate că preţurile depăşesc de multe ori costul unei vile, aceste automobile sunt cerute. Există oameni care se văd în ele şi mai ales vor să fie văzuţi. Iar pentru cei ce vor o siglă alb-albastră, există un singur automobil care să îndeplinească aceste condiţii. Seria 6 Cabrio.

Trebuie să recunosc, am fost indimidat de această maşină. Preţul cu şase zero-uri, masivitatea, dar şi intimitatea inexistă, m-au făcut să nu absorb atât de bine experienţa aceasta. Într-un fel, m-am bucurat că în zilele în care am avut Seria 6 Cabrio la test a plouat. Eram acoperit şi protejat. Pentru că lumea te judecă. Nu vrea să te vadă că ai reuşit în viaţă. Lumea te vrea fericit, dar să nu fii mai bun ca ea. Dar având un Seria 6 Cabrio nu prea sunt multe maşini care să fie peste. În prima zi nici nu am ieşit din maşină. Mă plimbam doar în zona de nord a Bucureştiului, unde oarecum mă infiltram în peisaj. Cu toate că la începtul articolului spuneam că nu am început de jos şi că nu prea mai sunt maşini care să mă intimideze, în mijlocul lunii mai, am găsit-o. Trebuia să fac ceva. Nu mai puteam să stau aşa.

Dimineaţa următoare, stropii de apă mă găseau în drum spre vârful munţilor. Acolo unde puteam să fiu doar eu cu maşina, unde nimeni nu se uită cu invidie, acolo unde poţi să dezlănţui cel mai puternic motor diesel din gamă, dar mai ales, acolo unde o decapotabilă îşi arată adevărata valoare.

Seria 6 Cabrio era configrată ca la carte. Pe bune. Aveam exact configuraţia din prezentarea oficială. Acel vişiniu sângeriu, jantele spiţate cu diametru ridicol pentru România şi interiorul ce amintea de cel mai bun espresso. Pentru că noul model se vrea mai mult un grand tourer, decât un sportiv pur, lemnul interiorului era binevenit. Chiar dacă era vopsit şi echipat sportiv, Seria 6 Cabrio emană eleganţă. Iar acolo, în mijlocul pădurii, pe drumuri şerpuite, m-am dat jos de la volan, pentru a o admira aşa cum trebuie “Lady in Red”. În spatele maşinii se vedeau stâncile, brazii, lacul, totul îmbibat în ceaţă, dar atunci când şi-a lăsat plafonul în portbagaj, a acaparat tot peisajul. Blocurile optice noi sunt mult mai elegante, inserţiile negru lucios constrastează frumos cu vopseaua caroseriei, iar când o înconjori şi priveşti capota nesfârşită ce se împreunează cu parbrizul mic, rămânând o linie perfect dreaptă până la posterior, îţi dai seama că ai de a face cu una dintre cele mai frumoase decapotabile desenate vreodată. Dar apoi o priveşti din spate. Fundul generaţiei precedente, acela masiv, este acum lucrat la sală, ieşind un posterior de-a dreptul sexy. Bombat exact cât trebuie, iar blocurile optice alungite, portbagajul ridicat şi ţevile de eşapament negre sunt o altă dovată a unei maşini extrem de dezirabile. Proporţiile maşinii sunt aproape de perfecţiune. Cum spuneam, acolo în traficul bucureştean acestea sunt admirate cu jumătate de ochi, de trecători. Dar aici, maşina efectiv strălucea. Doar ca mai apoi să iei loc în interior.

Dacă cineva spune că interioarele BMW-urilor seamănă între ele sau sunt prea anoste, trebuie să vadă şi mai ales să simtă interiorul unui Seria 6. Acesta nu este nou, nu a prins încă trendul modelelor tehnologizate, dar este de o eleganţă rară, unde accentul este pus pe ambianţă şi pe modul în care te simţi în interior. Cel mai spectaculos este desenul planşei de bord, ce se prelungeşte pe o parte până spre cotieră, un detaliu mic, dar de efect. Ergonomia este exemplară, fiecare buton al interiorului este acolo unde te aştepţi, levierul schimbătorului îţi cade perfect în mână, la fel ca şi volanul relativ clasic al maşinii de test. Seria 6 Cabrio este o maşină mare, în care te simţi mic, mai ales când scaunele imense te cuprind tot, cotiera este înaltă foarte lată şi poţi să te desfăşori în voie între cele două scaune. Nu ştiu exact dacă ecranul sistemului infotainment este cel mai mare din gama BMW, dar având în vedere gabaritul Seriei 6, acesta nu este disproporţionat deloc.

Un Seria 6 mizează pe confort, pe lux, pe relaxare şi le livrează din plin. Te simţi regeşte în tronul tău de piele Nappa. Până şi covoraşele sunt mai groase decât la alte modele. Totul este acolo pentru bunăstarea ta, pentru ca tu să nu faci niciun efort, pentru că ai muncit destul pentru a avea această maşină. Iar printre butoanele de pe consolă, unul singur îţi face cu ochiul. Este separat de celelalte, pentru că acesta dezvăluie partea specială a acestei maşini. În doar 19 secunde, plafonul intră în portbagaj, iar experienţa ta cu această maşină începe.

Spuneam mai demult că o decapotabilă o poţi folosi doar 2 săptămâni pe ani şi atunci în afara localităţii. În rest nu îşi are rostul. Deloc. În schimb, în acel moment, când totul se aliniază, este cea mai specială experienţă ce o poţi avea într-un automobil. Norii se risipeau şi lăsau loc unor raze de soare ce străpungea crengile copacilor, asfaltul umed a curăţat urmele de praf, mirosul din aer curat de munte, de după ploaie, îl simţeai la fiecare respiraţie, întreaga atmosferă era acompaniată de sunetul păsărilor revenite din ascunzişuri, iar tu, împreună cu Seria 6 decapotat dansai în ploaie.

Superbul motor ascuns sub capota lungă nu dădea în niciun moment semne de oboseală. Un sistem bi-turbo livrează 313 cai putere, dar mai ales 630 Nm, prezenţi încă de la 1500 rotaţii pe minut, extrem de convenabil pe un drum cu multe ace de păr. Fiecare accelerare o simţeai pe şira spinării, atunci când botul maşinii se ridica, simţeai cum te impinge de la spate să accelerezi chiar mai tare, mai ales că te aflai în modul Sport al cutiei de viteze. Acesta nu lăsa turaţiile să coboare, le ţinea acolo în zona roşie, pentru a-ţi oferi unul dintre cele mai frumoase sunete de motor diesel. Cei şase cilindrii în linie sunt o marcă înregistrată a bavarezilor, pentru uşurinţa cu care ajung la turaţii înalte, dar mai ales pentru acel zgomot metalic. Pentru că plafonul era încă în portbagaj, am reuşit să aud şi mai bine evacuarea, de fiecare dată când acceleram. Şi am avut unde. Şoseaua era aproape perfectă, iar fiind aproape de vârf, puteam să fiu sigur că eram singur pe drum.

O decapotabilă de aproape două tone, nu ar trebui să fie sportivă, dar pentru că vorbim de un produs din Munchen, sistemul xDrive, îşi făcea treaba foarte bine, mai ales că, de la interior, modul Sport plus lăsa sistemele de siguranţă mai permisive. Direcţia era suficient de greoaie, dar şi comunicativă, iar prin talonul mic al anvelopelor simţeam în fiecare moment unde se află roţile faţă. Fiecare rotire de volan era precisă, iar puntea spate urmărea roţile faţă, cu o uşoară înclinare de ruliu. Acesta era prezent doar pentru a accentua menirea de confort a modelului. Seria 6 Cabrio înghiţea kilometru după kilometru de traseu montan, cu o agilitate impresionată, fără să facă rabat de la confortul unui GT de lux. Este genul de maşină “de duminca”, în care să conduci după o săptămână grea, în care să te simţi răsfăţat că eşti şoferul ei.

Atunci când ajungi sus, vezi lumea din altă perspectivă, iar coborârea nu o vezi ca un eşec, ci mai degrabă ca o eliberare. Atunci selectezi de pe consola centrală modul Confort Plus, opţiune regăsită doar la limuzina Seria 7, fapt ce încă o dată demonstrează înclinaţia maşinii. În modul Confort Plus, toate simţurile sunt diminuate, direcţia redevine uşoară, loviturile din scaun sunt inexistente, cutia ajunge în a opta treaptă fără ca tu să simţi, iar peisajul din jur revine la cursul normal. Dar ajungi la poalele munţilor, unde drumul devine drept şi o mai calci o dată. Imensul cuplu motor împinge acul vitezometrului la fel de repede ca şi acul turometrului, iar în doar 5.3 secunde ajungi la viteza de 100 km/h. Cu toate că acestă cifră este impresionantă pentru o maşină de 2 tone, nu ţine numai de asta. Ci de felul în care livrează puterea şi cuplul. Odată ajuns la acestă viteză, dar mai apeşi pedala din dreapta, instrumentarul digital din parbriz începe să sară câte două cifre la viteză, iar timpul scurs între reprize este precum un clipit. Efectiv nu poţi să zici că ai nevoie de mai multă putere pe o astfel de maşină. De fapt, pe nicio altă caroserie, dacă stau bine să mă gândesc, şi totuşi există M6 Cabrio, ce livrează dublul puterii acestei maşini.

Un test indimidant la prima vedere, cu un automobil rar, extrem de scump, rapid şi luxos, dar care a ajuns să fie unul dintre cele mai impresionante teste pe care le-am realizat. Au fost nevoie de câteva ore petrecute împreună cu maşina pentru a o înţelege, pentru a mă obişnui cu importanţa ei, dar atunci când am fost doar noi doi, acolo sus, printre stropii de ploaie, am reuşit să dansăm într-o concordanţă perfectă.