Posts

BMW M135i – Test Drive

Elefantul din cameră

Nu este primul BMW cu tracțiune față, dar este poate cel mai controversat. Dacă prima dată când am văzut un bavarez că-i ”joacă fața” când accelerează, era pe o mașină de familie, care oricum nu cerea valențe sportive, următorul model cu tracțiune față este hatchback-ul Seria 1. Până acum, acest model era excepția de la marea de hatchback-uri care fac exact același lucru. O mașină în special de oraș, dar destul de încăpătoare și care face față cu brio deplasărilor lungi. În acest segment sunt nenumărate exemple de astfel de modele, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. BMW Seria 1 era singurul hatchback care își punea puterea pe puntea spate. Asta îl făcea special. Dar se pare că noii clienți nu mai vor special, ci vor o mașină cu un logo puternic, dar care se comportă la fel ca ceilalți rivali. Totuși, ca să-mi stârnească cât de cât interesul, am condus cea mai puternică și cea mai rapidă versiune a noii generații Seria 1, denumit M135i.

Am putea spune că este primul hot-hatch convențional venit de la BMW, deoarece aplică filozofia celorlalte modele rivale. În primul rând vreau să spun că mie personal îmi place cum arată noul Seria 1, mai ales în versiune M135i. Unii ar putea spune că se aseamănă prea mult cu hulitul Seria 2 Active Tourer, dar așa cum spuneam în articolul cu acel model, mașina nu e urâtă, ci mai degrabă jocul proporțiilor este nefericit. Noul Seria 1 în schimb, este mult mai potrivit. Blocurile optice sunt o interpretare frumoasă a celor de la nava amiral Seria 8, fiind alungite pe margini și au un design agresiv. Acestea flanchează noua grilă, de dimensiuni mult mai generoase, dar mult mai potrivită față de alte modele actuale ale bavarezilor. M135i este un produs M Performance, ceea ce înseamnă că avem un pachet optic mult mai sportiv. Acea grilă dublă primește o semnătură specifică, iar bara frontală, chiar dacă pare încărcată, se potrivește foarte bine cu restul design-ului. Avem prize de aer agresive pe fiecare parte, care sunt ”acoperite” de un material de culoarea bronzului. Acesta este specific variantelor M Performance. Din același material mai sunt realizate oglinzile și grila. Aș putea spune că noul M135i are chiar un look de boy-racer, pentru că acolo am mai văzut splitter sub bara frontală și praguri profilate. Împreună cu blocurile optice cu iluminare LED, noul M135i arată foarte agresiv din față.

Din profil, noul model nu mai este atât de agresiv și ar putea fi confundat cu oricare alt Seria 1, dacă nu ar fi pentru jantele cu diamentru mare, de 19 inch. Tot din lateral se vede mai bine linia capotei, care este mai înaltă, ceea ce arhitectura cu tracțiune față. Vechiul model avea o capotă mult mai suplă și chiar mai lungă. Noul model, în schimb, pare greoi de față. Monotonia părții laterale este ”spartă” de muchia agresivă din partea inferioară a portierelor, iar din acest unghi se vede cel mai bine superba culoare Storm Bay. Cred că este o nuanță specifică acestei variante și îi oferă mașinii un aspect aparte. Posteriorul noului BMW M135i este continuarea perfectă a părții frontale. Foarte agresiv și plin de elemente ce le găsești de obicei în secțiunea ”after-market”. Vorbesc despre difuzorul de aer de mari dimensiuni, ce incorporează ieșirile evacuării, dar și de elementele stilistice din bara posterioară. Îmi plac foarte mult blocurile optice posterioare. Forma lor este foarte agresivă, nouă, futuristă aș putea spune. Totul este completat de eleronul de deasupra lunetei.

Părțile bune, cel puțin din punct de vedere al design-ului continuă și la interior. Dacă ați văzut noul BMW Seria 3, înseamnă că veți recunoaște foarte multe elemente și în Seria 1, dar la o scară ceva mai mică. Întreaga parte superioară a bordului este asemenea unui Seria 3 sau chiar X5, unde avem un instrumentar de bord complet digital, care dă impresia că se îmbină cu ecranul sistemului de infotainment. Totuși, partea inferioară este ceva mai joasă, consola centrală aproape că lipsește, dar levierul schimbătorului de viteze și butoanele din jurul lui sunt preluate de la Seria 3. Fiind un hatchback unde clientela este mai tânără, noul Seria 1 beneficiază de niște scaune foarte sportive. Pe lângă design-ul spectaculos, cu tetiera integrată, acestea oferă susținere foarte bună, chiar dacă sunt o idee prea tari. Din punct de vedere tehnologic, totul se accesează de pe ecranul poziționat deasupra, care este și touch screen. În mers e mai ergonomic să folosești celebra rotiță a bavarezilor. Chiar dacă au schimbat arhitectura noului Seria 1, spațiul pentru pasagerii din spate nu a crescut dramatic, iar două persoane de peste 180 cm, nu prea pot lua loc una în spatele celeilalte. Măcar șoferul are loc suficient pentru o mașină din această clasă.

Dar în ce clasă încadrăm noul M135i. Probabil cel mai bine ar fi să-l numit un hot-hatch. Cum spuneam, toate ingredientele sunt aici. Look sportiv, motor 2 litri cu turbină, scaune profilate și timp de sub 5 secunde până la 100 km/h. Este construit pe noua platformă UKL2 pe care este și MINI, dar nu acel MINI, regele mașinilor cu tracțiune față. Nu, noul Seria 1 împarte platforma cu MINI Clubman, probabil cel mai puțin nebun MINI, cu Seria 2 Active Tourer și cu X1. Niciuna dintre aceste mașini nu poate fi numită sportivă sau dinamică. Probabil bavarezii știau că un motor de peste 300 cai putere nu va face față doar tracțiunii față, așa că pentru versiunea M135i avem un sistem xDrive. Ceea ce înseamnă că acum trag toate cele 4 roți, făcând din noul hot-hatch un fel de rally-car sau măcar concurent la Subaru STI sau Ford Focus RS. Nu? Nu. Dimpotrivă.

Șasiul pe care este construit noul Seria 1 nu cred că permite mai mult de 300 cai putere, chiar și cu tracțiune integrală. În plus nu este acel xDrive pe care îl știm, ci unul care transmite puterea preponderent pe puntea față și doar la nevoie transmite un maxim de 50% din putere către puntea spate. Asta înseamnă că niciodată nu vei face drift-uri în acest BMW. E păcat pentru cei obișnuiți cu vechiul model. Totuși, dezamăgirea nu se oprește aici. Vechiul model era echipat cu un motor cu 6 cilindri în linie, care era chiar mai puternic decât acesta actual. Nu are rost să spun că sunetul noului motor de 2 litri și 4 cilindri nu mai este la fel de plăcut. Totuși, ar fi unele ”probleme” pe care aș putea să le trec cu vederea, dacă acest M135i s-ar comporta exemplar pe viraje. Așa că l-am dus pe superbul traseu spre Poiana Brașov. Asfalt perfect și ace de păr. Locul unde un hot-hatch 4×4 cu 300 cai s-ar simți cel mai bine.

Poziția la volan este ceva mai înaltă decât mi-aș dori, iar schimbătorul de viteze este prea jos, chiar dacă M135i are transmisie automată. Dar te obișnuiești repede și începi să tragi de volanul gros, când vezi primul viraj. Direcția este grea, indiferent de modul de condus, dar este o senzație plăcută, sportivă. Ajung la primul viraj ac de păr și accelerez. În acel moment simt că toată partea frontală o ia înainte, fără pic de tracțiune, iar în secunda următoare spatele smucește încercând să mă readucă pe trasă. Recunosc că plouase cu o seară înainte, iar pe asfalt erau frunze ude. Nu eram obișnuit cu un astfel de comportament din partea unui BMW. Am luat-o mai domol, dar fiecare accelerare la ieșirea din viraje strânse era acompaniată de subvirare destul de pronunțată. Spatele efectiv nu reușea să pună putere pe asfalt, așa că puntea față greoaie trăgea mașina înainte. Chiar și fără accelerație, dacă trăgeam tare de volan, roțile față pierdeau aderență. Am ajuns să urc până la Poiana Brașov cu o viteză mult mai mică decât m-aș fi așteptat.

Se spune că subvirarea este dată de mai mult de abilitățile șoferului, nu neapărat de șasiul mașinii, așa că am pus acest comportament și pe seama mea și a suprafeței asfaltului, care oricum nu era cea mai aderentă. Totuși, au fost momente în care am crezut că anvelopele nu făceau față aderenței. Dar chiar și pe porțiuni de asfalt uscat, simțeam cum începea subvirarea pe puntea față, iar mai apoi nesiguranța spatelui. Atunci am zis că voi încerca să accelerez doar în linie dreaptă. Cu toată puterea celor 306 cai putere și 450 Nm, să văd dacă pe drept se schimbă ceva.

Nu am ținut volanul foarte strâns în mâini, așa că imediat cum mașina a început să accelereze, l-am simțit cum o ia într-o parte. Aproape că smucește pe accelerări puternice. Acest comportament este dat de torque-steer. Atunci când cuplul motorului nu este distribuit egal între roțile motoare și una trage mai tare, poate destabiliza direcția. Cred că am găsit problema subvirării puternice pe curbele de la Poiana Brașov. Trebuia să dozez mai bine pedala de accelerație. Numai că deja eram prea dezamăgit să mai încerc odată și am pornit spre București.

Totuși, ceva m-a intrigat și am făcut stânga pe DN1A spre Cheia-Săcele. Pe valea TIR-urilor. Chiar dacă era ora amiezii, nu era atât de aglomerat. Eram doar eu într-un mic hot-hatch printre mastodonții care îmi dădeau semnale dreapta. Cu lecția învățată, chiar și pe depășiri, nu apăsam pedala de accelerație puternic, ci lăsam toată puterea să vină liniar. TIR după TIR, depășeam foarte rapid, ajutat de puterea foarte mare, până când am ajuns să fiu singura mașina de pe drum. Pentru mine, această porțiune de drum este una dintre cele mai spectaculoase din România, unde 80 de km ai doar viraje, dar nu strânse, ci unele în care trebuie să muncești, să dozezi viteza, direcția, la viteze destul de ridicate. Aici nu se mai punea problema de subvirare, pentru că nu acceleram niciodată atât de puternic. Ci doar țineam un tempo rapid. Totuși, odată încălzită, evacuarea mai îmi dădea câte o pocnitură, mai ales pe retrogradări, așa că atunci când vedeam o linie dreaptă apăsam tare în accelerație și mă luptam cu direcția. În majoritatea cazurilor este foarte bună, grea, așa cum spuneam, iar performanțele nu sunt de neglijat. Cu o mașină atât de mică, vitezele de care este capabil sunt foarte ușor de atins, așa că nu am petrecut foarte mult timp pe DN1A.

Când drumul a început să se aglomereze și am început să încetinesc, m-am relaxat și eu. Au fost 80 de km de concentrare maximă, atât pe comportamentul neobișnuit al mașinii, dar și să scot cât mai bune performanțe. Palmele îmi erau transpirate, iar inima îmi bătea tare. Deci se pare că noul M135i este în stare și de asfel de sentimente.

Totuși, a trebuit să muncesc, să învăț cum se conduce mașina, să îmi dau seama că un BMW poate subvira, că poate să ”tremure fața” când accelerezi în linie dreaptă, că nu îi mai ”fuge spatele”. Noul BMW M135i este foarte bun ca un daily driver. O mașină mică, fâșneață, rapidă, perfectă pentru a face slalom printre mașini în oraș și să ajungi rapid la întâlniri. Face toate lucrurile pe care un hot-hatch ar trebui să le facă. Numai că și-a pierdut din spiritul și dinamica vechiului model. Noul M135i este o mașină bună, dar nu este un BMW bun.

Fotografii realizate de Manițiu Răzvan Photoworks

BMW M135i xDrive oferit pentru test drive de BMW România

Litoral alb-albastru ziua 2

În toată ţara s-au anunţat ploi şi vânt. De unde am plecat eu ieri, azi a fost vreme de geacă. Nu şi pe litoral. Aici era cea mai mare temperatură din ţară, iar soarele strălucea şi încălzea puternic. A trebuit să-i văd prima rază.

11349087_10204760569796505_1330288714_n

Dintr-o cameră cu vedere la mare, la ora 5:04 sună telefonul hotelului spunându-mi că astăzi soarele va răsări la 5:28. Auzind asta, parcă cele 4 ore de somn au fost suficiente. Eu sunt un tip căruia nu-i plac dimineţile. De fapt, îmi plac dimineţile, nu-mi place să mă trezesc dimineaţa. Până acum, în anii precedenţi când am fost la mare, eu am “prins” răsăritul, nu m-am trezit să-l văd. Totuşi, ştiind că voi avea ocazia de nişte cadre superbe, am sărit din pat, direct în micul Seria 1, care a dormit şi el în parcarea din faţa hotelului. Ca totul să fie în regulă, seara, când m-am cazat am întrebat la recepţie care sunt locurile unde pot să duc maşina direct pe plajă. Fiind în Mamaia, singura opţiune a fost faleza. Cu câteva minute înainte să răsară soarele, am făcut stânga-mprejur şi m-am aşezat pe faleză. Deja era lumină bine, dar soarele nicăieri. Era încă rece, de la briză, aşa că mi-am lăsat telefonul să filmeze din afara maşinii, cât eu am ascultat matinalul. Minut după minut, aşteptam ca “mingea de foc” să iasă din mare. Acesta e unul dintre riscurile răsăritului la mare. De cele mai multe ori e înnorat la orizont. Abia când roşul răsăritului s-a pierdut în galbenul amiezii am văzut soarele. Este totuşi o privelişte excepţională. Răsăritul la mare. Mai ales când eşti doar tu şi marea. Linişte deplină, departe chiar şi de staţiune. Au fost câteva clipe când nu m-am gândit la nimic altceva. Doar priveam. Ce am văzut, împărtăşesc cu voi mai jos.

11267908_10204760573556599_1733777747_n 11279946_10204760573676602_2009943377_n 11281786_10204760573836606_1098871914_n Read more

Litoral alb-albastru

La început a fost BMW Seria 3. Acesta era cel mai mic model din toată gama BMW atunci când a fost lansat tocmai în anul 1975. Prima generaţie Seria 3 a fost construită exclusiv în caroserie coupe, ca mai apoi, a doua generaţie să fie oferită şi ca sedan. BMW este renumit pentru sedan-urile sale, caroserii de tip limuzină, care evidenţiază statutul social. Totuşi în anul 1993, piaţa hatchback-urilor era foarte importantă, motiv pentru care, vreun directoraş mai nebun a cerut ca frumoasei caroserii coupe să-i fie “tăiat” portbagajul, făcând Seria 3 un model compact. Instant a devenit cea mai urâtă maşină BMW. Şi la propriu şi la figurat. Era o vorbă care circula printre pasionaţii de maşini. “Toate BMW-urile Seria 3 Compact sunt urâte. Toate.” Totuşi, BMW s-a încăpăţânat să construiască două generaţii, până în 2004. 11 ani de Seria 3 Compact. Îîîhhh!!

11358741_10204754316960188_321984562_n

Când deja nu s-a mai putut, iar rivalii direcţi aduceau maşini din ce în ce mai competitive, BMW a prezentat pentru prima dată Seria 1. Un hatchback în adevăratul sens al cuvântului. Acesta avea un design cu influenţe “flame surfacing”. Nu pot spune că prima generaţie Seria 1 a fost un automobil frumos, dar pe cum trece timpul, începe să mă atragă din ce în ce mai mult. La fel se întâmplă cu mai toate automobilele desenate de fostul designer, extravagantul Chris Bangle. BMW Seria 1 a devenit un succes instant, motiv pentru care în 2011 am văzut a doua generaţie. Care era… şi mai ciudată. Bine, ne-am obişnuit deja cu un hatchback bavarez, dar toată lumea a sărit în sus când i-a văzut blocurile optice. Erau total neobişnuite, făcându-l chiar mai urât decât generaţia pe care o înlocuia. Ca în cazul oricărui BMW, după vreo 4 ani, li se aplică un facelift, menit să retuşeze orice greşeală de la lansare. Iată-ne acum, în frumoasa lună mai a anului 2015, pe şi mai frumosul litoral românesc, alături de facelift-ul Seriei 1.

11261473_10204754316360173_91860776_n 11291863_10204754316440175_1052874902_n Read more

Prezentare: BMW Seria 1 facelift

BMW-1-Series-Facelift-9

În primul rând vreau să spun că Seria 1 este singurul BMW pe care nu aş da banii. De fapt ar mai fi şi Seria 3 GT. Dar acolo e altă poveste. BMW Seria 1 este un hatchback absolut fantastic, din toate punctele de vedere. Mai ales în variantă M135i. Dar este mult prea scump. Da, ştiu, face parte dintr-o categorie premium, dar totuşi. Nu mă deranja câtuşi de puţin modelul pre-facelift. Cu toate că am scris despre el că reprezintă frumuseţea interioară. Pentru toţi puriştii, BMW a prezentat astăzi mult aşteptatul facelift al Seriei 1.

BMW-1-Series-Facelift-10

Este mai bun? Este mai frumos? Nu ştiu dacă mai frumos, dar este mai bine integrat în gamă şi pare mai natural. Cei mai mulţi se aşteptau ca noul Seria 1 să primească “faţa” unui Seria 2 Coupe, cu acele blocuri optice fluide şi armonioase, sau să aibă farurile în stilul X3/X4. Ei bine, BMW nu a făcut nici una, nici alta. Noul Seria 1 a primit farurile sale. Nu mai au acel design “bulbucat”, sunt mai alungite şi mai agresive, nu sunt lipite de grilă, dar oferă, în premieră, iluminare full-LED. Celebra grilă “rinichi” este redesenată, fiind ceva mai mare şi mai bine determinată, iar prizele de aer au primit nişte benzi din aluminiu. Ce mă interesează mai mult este pachetul sportiv ///M. Bara sportivă este oarecum în stilul noilor X3/X4, dar se potriveşte de minune şi micului bavarez. Alte schimbări importante se regăsesc şi în partea posterioară. Pe generaţia precedentă, blocurile optice spate aminteau de un Volkswagen Polo, deoarece era mici şi pătrate. Acum ele sunt mari şi alungite. Ori e una, ori e alta. Mi se pare că arată bine, au un desen tipic BMW, dar deja au apărut alţi hateri: “Acum zici că sunt stopuri de Auris sau de Giulietta! Poate dacă te uiţi foooarte atent.  Read more

Ieşit din tipare

Interesant. Chiar ea să fie? E ora 2 jumătate dimineaţa şi stau cu ochii pe nişte pliante cu Noua A-klasse. Nu credeam că un Mercedes, mai mult de atât, un A-klasse mă poate face să nu am somn. Voiam să mai adun nişte idei, ceva, până mâine…să fiu mai pregătit, dar micuţa care am condus-o azi a rămas bine întipărită pe retină şi pe creieraş. De ce? Ai văzut cum arată??

Eu consider că primul lucru când te gândeşti să-ţi achiziţionezi o maşină este fără îndoială designul!! De aceea sunt şi maşini care arată diferit, altfel am fi ca pe vremea “cealaltă”…toate la fel, mai puţin culoarea. Aproape toţi ştiu chestia asta, să zicem, mai puţin chinezii, cu ultimele creaţii, dar acolo e altă poveste. Noi suntem în Europa, unde dacă nu vii cu ceva nou, nu prea ai cum să faci faţă.

Mercedes-Benz s-a gândit şi el aşa şi a venit cu ceva nou. Şi când zic “nou”, nu înseamnă facelift, şasiu sau alte artificii….nu, Mercedes-Benz a făcut un A-klasse, care nu are absolut nicio legătură cu fosta generaţie pe care o înlocuieşte. Sună bine? Păi să ştii că e de foarte bine! Prima dată când am văzut A-klasse în revistă, am rămas mut…că o firmă relativ conservatoare cum e Mercedes-Benz, a făcut un pas atât de radical cu un model de al lor. Mie mi se pare Noul A-klasse, ca şi impact, cum era CLS când a apărut. Ceva total nou, dar frumos şi oarecum aşteptat.

Azi am avut ocazia să-l văd de aproape şi mai ales să-l conduc!! Pe aici prin pliantele lor este o vorba “O privire”. Vorba cântecului “şi mi-a fost de ajuns”. E joasă, e lată, e cât trebuie de lungă, iar modelul testat era echipat şi cu pachetul AMG, care fie vorba între noi, trebuie să fii dus, să nu-l pui pe lista de opţionale. E absolut superb!! A, şi mai vine şi cu jantele spiţate pe 18! Un deliciu să-l priveşti. Când te gandeşti că la exterior fiecare panou e foarte mişto desenat, de la grila cu linii cromate, la cele 2 ţevi de evacuare ovale, poate te aştepţi ca interiorul să-l fi uitat. Dar, nu, aici e unul dintre cele mai mişto interioare de maşină în care am stat. Să vedem cu ce să încep?

Volanul!! Cred că dacă aş putea, aş comanda unul numai ca să-l aduc acasă, să-l privesc şi să-l ţin în mâini. Eu am o problemă cu unii producători de automobile, care zici că uită de importanţa designului volanului. Adică, statistic vorbind, volanul unei maşini îl vezi cam 95% din utilizarea unei maşini. Chiar pe ăla să-l uiţi? Ar trebui mulţi să ia notiţe de la Mercedes şi de la AMG! Continuând la interior, chiar dacă nu le vezi 95% din timp, scaunele trebuie să fie foarte, foarte bune. Cred că la multe maşini diferenţa la condus poate să o facă scaunele. Adică o maşină cu scaune fără susţinere laterală poate să ia curbele şi la 2G, că eu mai mult o să fiu concentrat să mă ţin de volan, de uşă şi numai de performanţele ei nu îmi mai arde. Mişto şi opţiunea cu plafon negru, la fel din punctul meu de vedere, obligatorie la mai toate automobilele. Cu noua centrală multimedia nu prea m-am înteles, poate sunt eu mai atehnologic sau poate chiar era greu de manevrat, dar ştiu că se poate conecta la Iphone-ul personal şi permite utilizarea lui Siri optimizat pentru a putea fi utilizat cu succes la volan.

Maşina de test a celor de la RMB Casa Auto Timişoara era dotată cu motorul diesel de 1.8 şi 109 cp. Da, nu sună grozav! Dar era surprinzător de vioi şi plăcut în utilizare. Poate partea cea mai mişto era un butonaş pe consola centrală pe care scria E+M+S. Să trecem peste primele 2 care sunt de la Eco..Îhh şi de la Manual, care nu-i prea văd rostul, iar când ajungi la Sport se cam schimba problema. Mă rog, cum se poate schimba problema la 109 cp….Dar era nesperat de bine, motorul avea un răspuns mai prompt, ţinea turaţia mult pe linia roşie, chiar te îmbia la un condus ceva mai agresiv, toate cu un consum de 4,4%?? Să zicem vreo 7%! Dar totuşi e bine de tot. Având în vedere cutia automată 7G-DCT foarte bună, deloc bruscantă, poate în modul Eco, unde îţi oprea turaţia pe 3000 rpm. Traseul a fost unul standard, să zic, pentru dealerii din partea aceea a Timişoarei, fără prea multe curbe şi cu asfaltul destul de bun. Totuşi am remarcat suspensiile o idee mai tari, dar cred că nici nu mi-aş dori altele mai moi. Era compromisul perfect aş putea spune.

    

Se pare că trebuie să ajung şi la o concluzie şi aici o să fiu subiectiv. Domne…îmi place mult de tot!! Credeam că orice maşină nouă pe care o conduci trebuie să fie bună, mişto sau alte sinonime a celor două, dar am avut şi nişte dezamăgiri, asta cu altă ocazie vă povestesc, dar Noua A-klasse face parte din partea aia bună…partea în care atunci când rişti să dezvolţi o maşină complet nouă, pot să zic chiar un model nou, şi îţi iese, ştii că ai pe mâini un bestseller, un trendsetter şi un rival redutabil pentru BMW Seria 1!

[slideshow]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J6F_xYAUrDc]