Posts

Mașina mea: Peugeot 307cc

Cum ne menținem relația cu mașina în vreme de pandemie?

Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult îmi lipsește condusul fără restricții, să fiu aproape de mașini noi, de evenimente, de lansări și în general de sentimentul satisfăcător de a scrie despre mașini. Nu pot să spun că am prevăzut o criză, dar am tras tare încă dinainte de izolare, așa că am mai avut ”pe țeavă” câteva articole pe care nu am apucat să le scriu, care acum m-au ajutat să am conținut pe blog.

Dacă tot a fost liber, am putut să mă concentrez pe alte chestii pe care le-am amânat de ceva timp, un prim exemplu ar fi restilizarea blogului, fiind mai interactiv acum, mai ales pe mobil. O altă chestiune pe care voiam să o fac e să aduc Jeep-ul aici în Timișoara. De 5 ani stă doar la Beiuș, așa că tot ce ați văzut până acum au fost doar imagini cu el ”de acasă”. De acum încolo vor urma alte materiale diferite, sper cu alte locații și noutăți. Totuși, am avut Peugeot-ul aici, așa că l-am folosit ca mașină de zi cu zi, cu toate că această exprimare este mai mult metaforică. Deoarece am ieșit foarte puțin, cel mult de două ori pe săptămână, dar măcar am reușit să-l ”dezmorțesc” și chiar să-l decapotez, pentru că vremea a fost perfectă. Vă mai amintiți anii trecuți, când Aprilie era foarte ploioasă? Nu și acum când a trebuit să stăm în casă. Cu toate acestea, am încercat să ies cât de des cu mașina, bineînțeles în deplină siguranță și respectând regulile din această perioadă.

În Noiembrie se vor face 15 ani de când am Peugeot-ul, și aș putea spune că acesta a avut mai multe vieți. Una a fost atunci când l-am cumpărat, la 18 ani, timp în care l-am ”abuzat” ca proaspăt șofer, apoi o pauză de vreo 2-3 ani când am avut altă mașină principală, doar ca să revin la el când mă apropiam de cei 10 ani de la achiziție. Chiar am scris un articol atunci, pe care îl găsiți aici. Apoi a urmat o perioadă în care am început unele modificări, poate cea mai importantă fiind graficele în stilul modelului 307 WRC. M-am bucurat de acea perioadă, iar ocazional mă mai uit melancolic peste acele poze. Ultimii doi ani au fost importanți pentru că am decis schimbarea completă a look-ului, optând pentru o culoarea Matte Metallic Purple, aplicată de EpicWrap. Am participat la câteva show-uri de atunci, dar în mare parte mașina a stat parcată, tocmai pentru că voiam să fie mașina ”de duminică”. Dar cum pot să stau departe de mașina care a fost lângă mine atâția ani, pe care am modificat-o după propriul plac și care nu mi-a făcut nicio dezamăgire?

De mai bine de un an este mașina cu care mă plimb zilnic în Timișoara, unde am treabă sau doar la promenadă. Odată cu schimbarea culorii, am vrut și o suspensie mai joasă, tocmai pentru a accentua look-ul unui coupe. Nu știam foarte bine toți producătorii, așa că am montat o suspensie sport de buget, să-i spunem, fapt ce a afectat foarte mult comportamentul rutier. Nu este atât de rigidă precum aș fi crezut, dar trecerile peste denivelări, gropi și linii de tramvai sunt un chin. Dacă nu am sub 10 km/h simt că mașina se dezintegrează. Până la urmă m-am obișnuit cu senzația asta, sunt atent, dar cel mai mult mă bucură că drumurile din Timișoara sunt foarte bune, asfaltul perfect pe majoritatea arterelor și străduțelor, așa că personal nu mă deranjează foarte mult setarea suspensiei. Încă nu am ieșit la un drum lung pe care să nu-l știu, tocmai pentru a evita anumite zone cu asfalt prost. Acesta este compromisul pe care trebuie să-l faci pentru ca mașina să arate atât de bine.

O altă modificare discretă, dar pe care o ador sunt foliile închise de pe geamuri. Nu sunt sigur de legalitatea lor, dar am evitat să merg seara, pentru a nu avea o vizibilitate scăzută, dar ziua, când e foarte cald, mai ales într-un interior cu piele neagră, geamurile cu folie protectoare sunt o mană cerească. Le voi păstra până când e nevoie de o vizită la RAR J

Cam asta s-a întâmplat cu Peugeot-ul meu de vreun an încoace, dar în ultimele două luni, lucrurile s-au schimbat peste tot în lume. Bineînțeles că nu mai putem să ieșim doar la plimbare, nu am mai putut să-i fac poze de primăvară cum aș fi vrut, dar asta nu a însemnat neglijarea mașinii. De fiecare dată când am ieșit pentru procurarea necesităților de bază, am și spălat mașina. Un exterior rapid care să îi ia stratul de praf, te binedispune și îi redă nuanța specială a culorii. Parcă sunt mai atent când trebuie să-i spăl sau să-i șterg fiecare spiță a jantelor OZ Superturismo, mai ales că acum nu mă mai grăbesc, din contră, aș vrea să stau cât mai mult afară. Tot în această perioadă, am putea să facem schimburile de filtre, ulei, plăcuțe și în general consumabilele pe care le amânam până acum. Nu spun că e bine pentru economie, dar ne ajută că prețul combustibililor la pompă a scăzut, deci un plin nu te mai rupe la buzunar. Recomandarea mea e că, atâta timp cât nu aveți o mașină cu motor de performanță, nu are rost să alimentați cu motorină sau benzină premium. Nu vă aduce niciun beneficiu și de cele mai multe ori diferența de preț este destul de mare. Pe lângă toate atențiile pe care de obicei le amânam, acum este o perioadă bună să avem grijă de mașinile noastre. Dacă avem o curte unde putem să le facem singuri, e cu atât mai satisfăcător. Dacă nu, măcar ajutăm mecanicii și cei afectați de această pandemie.

Pentru mașina mea, lucrurile sunt destul de simple. Voi pune în aplicare toate modificările pe care le aveam în gând, dar pentru care până acum nu mi-am găsit timp. Un prim pas? Blocuri optice cu fundal negru. Acum că Peugeot-ul are jantele și geamurile negre, parcă farurile cu interior cromat, ies prea tare în evidență, iar cu timpul au prins o nuanță gălbuie, care trebuie schimbată. Voi reveni cât de curând cu informații și poze despre proiectul de schimbare. Urmează să îmi îndrept atenția spre anvelope, iar aici aveam eu o obsesie încă de mult. Litere albe. Dar încă nu știu de unde și ce text. Poate mă ajutați cu un pont. La urma urmei, voi trece la interior. Cei mai mulți care l-au văzut sunt impresionați cât de bine se menține pielea de pe bord și de pe portiere sau volan. Scaunele au câteva crăpături, dar este cât se poate de normal. Aș vrea o restilizare completă a interiorului, dar păstrând liniile clasice, așa cum a ieșit pe poarta fabricii. Deci nu vor fi culori diferite sau alte ornamente.

Cam așa reușesc să-mi mențin relația cu mașina în periodă de pandemie. Oferindu-i atenția amânată până acum. Mă bucură că de ziua mea, am reușit să am ambele mașini lângă mine, așa că poate urmează un articol și despre Jeep-ul repatriat în Timișoara.

Peugeot 508 – Test Drive

Cu trecut și viitor

Trebuie să recunosc că acest test a fost scris mai mult pe partea subiectivă. Sunt posesor de model Peugeot, pe care îl știți și care este în garajul meu de mai bine de aproape jumătate din viața mea. Nu l-aș vinde, pentru că, chiar dacă îl conduc destul de rar, de fiecare dată când mă urc la volan, am un sentiment aparte. De fiecare dată când ajung pe un drum virajat, am un rânjet în colțul gurii. Aceste sentimente nu se pot înlocui. Totuși, în ultimii ani, Peugeot nu a fost nici pe departe atât de atractive, ultimele generații arătau banal și se conduceau și mai plictisitor. În plus, cerințele pieței i-au forțat să construiască numai SUV-uri și mașini de oraș, deci nicio caroserie care să stârnească oarece emoții. Acum aproape un deceniu a apărut un sedan, modelul 508, care înlocuia atât modelul 407, cât și vârful de gamă 607. Francezii și-au pus mari speranțe în acel model, mai ales că au fost nevoiți să scoată unul din producție, numai că reacțiile nu au fost pe măsură. Nici vânzările. Totul s-a schimbat anul trecut când a apărut noua generație 508.

Cu un design complet schimbat, cu o filozofie nouă, noul 508 este probabil cel mai frumos sedan din clasă. Și asta e un mare plus, deoarece cele mai vândute sedan-uri sunt destul de plictisitoare. Vorbesc de un Volkswagen Passat sau Ford Mondeo. Numai că noul Peugeot 508 vrea să intre în competiție cu rivali mai speciali cum ar fi Audi A5 Sportback sau KIA Stinger. Datorită formei plafonului și a portierelor fără ramă la geamuri, noul 508 se poate cataloga drept un coupe cu 4 uși. Dar știți ce mă bucură pe mine? Fie el ce o vrea, atâta timp cât mai sunt constructori care produc orice altceva în afară de SUV sau crossover.

Iar acesta este poate cel mai mare beneficiu a lui 508. Fiind o mașină joasă, relativ lungă și lată, este infinit mai bună la condus și deci, pe placul meu. Dar despre impresii din spatele volanului, puțin mai jos. Nu pot să trec peste design-ul exterior. În ultimii ani, nu am prea fost obișnuit ca lumea să întoarcă capul pe stradă după un Peugeot, mai ales după unul sedan. Dar noul 508 are o alură foarte dinamică, ajutată foarte mult și de culoarea Rouge Ultimate, care arată extraordinar, indiferent cum ”cade” lumina pe caroserie. Apoi îl vezi direct din față. Niște blocuri optice înguste și foarte agresive, acoperite de capota masivă. Producătorul francez nu a căzut în capcana noului trend de design cu grile supradimensionate, dimpotrivă, mi se pare că noul 508 are o grilă a radiatorului chiar mică, dar care iese în evidență datorită artificiilor cromate. Partea frontală a noului 508 este dominată în schimb de semnătura luminilor de zi. Acestea coboară foarte mult pe lateralele mașinii și îi oferă o imagine nouă, dar inconfundabilă.

Totuși, pentru mine, cea mai frumoasă parte a noului Peugeot 508 rămâne profilul. Îți dai seama că este un sedan, nu neapărat un coupe, dar linia plafonului este atât de bine proporționată, iar ”întâlnirea” stâlpului cu capacul portbagajului este perfectă. În plus, dacă îl privești din spate, noul 508 are și niște ”umeri” lați, detaliu regăsit numai la mașinile sport. Apropo de posterior, acesta parcă nu mai este la fel de spectaculos precum partea frontală, dar designerii au găsit soluția de a-l face recunoscut. Blocurile optice spate sunt unite de o bandă neagră, iar sticla este de asemenea neagră. Este o soluție foarte puțin folosită, dar îi oferă mașinii un mister, dar și o imagine foarte futuristă.

Asta e bine, deoarece odată ce ai făcut turul exteriorului și rămâi cu imaginea futuristă, interiorul este și mai și. Cu toate că se aseamănă cu alte produse Peugeot din ultima perioadă, habitaclul noului 508 este cu adevărat spectaculos și neobișnuit. În primul rând, volanul are dimensiuni total atipice. Este poziționat mai jos decât ești obișnuit în oricare altă mașină și este teșit atât în partea inferioară, cât și în cea superioară. Asta înseamnă că instrumentarul de bord este poziționat mai sus, iar tu, ca șofer, îl vezi peste volan. Totuși, te obișnuiești repede să te uiți peste, în mare parte pare un fel de head-up display. Instrumentarul de bord este complet digital, iar grafica este foarte interesantă. Poți să ai cadrane clasice, o afișare minimalistă sau un afișaj ce amintește mai mult de rotițele unui ceas clasic. La pornire și atunci când oprești motorului, în instrumentarul de bord ai un ”joc” grafic foarte interesant.

După ce te-ai familiarizat cu poziția la volan atipică, începi să te uiți în jur. Consola centrală este foarte mare și înclinată spre cotieră. Împreună cu scaunele care te strâng tare, ai o senzație de automobil de curse. Această senzație este întărită și de butoanele sistemului de infotainment. Cu toate că ecranul este touch screen, ai câteva scurtături, care de fiecare dată când le apeși, simți că faci ceva special. Totuși, pentru nivelul clasei, diagonala ecranului este cam mică, graficele nu sunt cele mai clare, iar camera pentru marșarier are o rezoluție mult prea slabă.

Pentru că Peugeot a mizat pe un minimalism futurist în interior, mi se pare că au uitat câteva elemente de bază. De exemplu, pentru orice ajustare a climatizării trebuie să intri în meniu, care nu rămâne pe ecran, odată ce ai terminat. Există un set de scurtături și sub butoanele argintii, dar se pare că acesta este compromisul pentru un design interesant. Dacă pe locurile din față se stă confortabil, cu puternice valențe sportive, în spate, locurile sunt destul de limitate, mai ales la cap, din cauza plafonului coborât. Numai că pe mine nu mă prea interesează locurile din spate, altfel testam un SUV. Nu, acesta este un sedan-coupe extrem de frumos, futurist, de la Peugeot, iar eu sunt foarte curios să văd dacă la primele viraje îmi va pune rânjetul pe care îl am când conduc mașina mea.

Noul Peugeot 508 vine cu două motorizări diesel și una benzină. Primul diesel, de 1.5 litri produce 130 de cai putere, pe care nu îi luăm în considerare, iar apoi urmează cele de 2 litri. În variante de 160 sau 180 de cai putere, sunt destul de apropiate, așa că ține doar de prețul final de achiziție. Motorizarea pe benzină are o cilindree destul de mică, de doar 1.6 litri, dar acompaniat de o turbină, produce 225 cai putere, pe versiunea GT. Cu acest tren de rulare, 508 ar putea rivaliza chiar și ceva modele hot-hatch. Numai că eu am avut în test varianta ce va face volumul vânzărilor și anume motorul diesel de 160 cp și 400 Nm.

Pe fișă, sunt mai mulți decât suficienți pentru mersul zilnic, chiar și cu sprinturi la nevoie. Imediat cum am ieșit din curtea reprezentanței, am accelerat puternic și mă așteptam la cuplul inițial să mă bage în scaun. Totuși, puterea a venit liniar și parcă nu am simțit caii putere din fișă. Încă două accelerări, dar simțeam mașina destul de anemică. Cutia de viteze automată cu 8 rapoarte este de proveniență Aisin, are o întârziere destul de mare în modul Eco sau Normal. Apeși pedala de accelerație și este cam o secundă până la retrogradare. Cu toate că pe urcările în treaptă, este foarte lină, imperceptibilă. Am condus câteva mașini cu această transmisie, care se comportau la fel. Nu mă înțelegeți greșit, nu este o cutie proastă, dar nu este setată pentru condus dinamic. Dacă apeși pedala până în capăt vei fi dezamăgit, dar dacă dozezi accelerația liniar, vei simți cuplul și vei vedea că mașina ”se întinde”.

În traficul urban, nu ai treabă, vitezele se schimbă lin, chiar și la viteze mici, dar dacă vrei să faci o depășire rapidă, trebuie să te gândești din timp. Sau… poți să pui modul de rulare în Sport. Credeți-mă că nu am mai văzut o diferență atât de mare între cele două moduri, ca la Peugeot 508. Dintr-o dată mașina a început să vibreze, ca și cum ar fi pregătită pentru orice. Cutia lentă, acum stătea la peste 2000 de rotații, deci exact în zona perfectă pentru cuplu, iar direcția s-a întărit.

Era momentul dinaintea unor viraje. Am accelerat puternic pentru depășire și atunci am simțit cuplul de 400 Nm, în spătarul scaunului. Depășirea a fost realizată foarte rapid, iar când am tras de volanul mic, pentru a pune mașina pe trasa ideală în viraj, am început să zâmbesc. Era rânjetul pe care îl aveam în mașina mea. Da, sunt încă de părere că volanul este prea mic, dar feedback-ul pe care îl primești e incredibil. Mașina se înclină în viraje, exact cât să-și găsească trasa și să-ți trimită ție informații despre stabilitate, dar apoi se agață cu toată aderența, indiferent cât de tare accelerezi. În modul Sport, Peugeot 508 este cu adevărat dinamic, sportiv, încrezător și în niciun moment nu am simțit subvirare. Chiar și cutia s-a comportat decent, cu toate că au fost momente în care chiar îmi doream o transmisie manuală. Șasiul noului 508 duce multe. Și mai mulți cai putere și o cutie manuală cu etajare scurtă. Viraj după viraj mașina se simțea ușoară, chiar jucăușă, dar în același timp controlabilă. Direcția se întărea pe cum creșteam în viteză, dar totul părea natural. Trebuia doar să am grijă, pentru că raza mai mică a volanului însemna că viram mai mult decât este necesar. Asta se întâmpla și la viteze mici. În rest, eu eram ”înghițit” de scanului profilat și mă bucuram că în sfârșit conduc un alt Peugeot care se are un comportament dinamic incredibil.

Peugeot nu a fost cunoscut ca un producător de mașini cu tracțiune spate, ci mai degrabă au fost modele care au perfectat condusul pe puntea față. Din acest motiv, nu l-aș compara cu un KIA Stinger sau chiar BMW. Noul Peugeot 508 este o mașină cum și-ar dori orice pasionat de condus, dar care are nevoie și ce puțin spațiu în plus. Are un design foarte frumos și se conduce la fel de bine. Mă bucur că există un Peugeot nou care să retransmită spiritul modelelor vechi, cele pe care le apreciam mai demult. Acum faceți un RCZ cu noua filozofie. :)

Peugeot 508 GT-Line oferit pentru test drive de Peugeot Timișoara

 

Peugeot 208 GTi – Racheta de buzunar

Peugeot 208 GTi – Test Drive

Sunt posesorul unui Peugeot încă dinainte să am carnet. De atunci, am fost la volanul lui cât să înconjor Pâmântul de 5 ori și m-am bucurat de fiecare kilometru. A trecut prin diferite modificări, fie ele estetice, fie să-i îmbunătățesc performanțele. Nu l-aș vinde indiferent cât aș lua pe el, pentru că mi se pare că mă completează. Este o extensie a personalității mele, dar așa cum e și în cazul meu, aș vrea să mai schimb câte ceva. Dar nu știam de unde să încep. Până când într-o zi am condus un Peugeot RCZ. În esență o mașină comparabilă cu a mea, dar cu plafon fix, ceea ce îi oferă o rigiditate mai bună, un schimbător mai mic și trepte mai scurte, dar și un motor turbo pe benzină. A fost singurul moment când mi-am zis că dacă vreodată voi schimba Peugeot-ul meu altă mașină, atunci acesta ar fi un RCZ. De atunci nu am mai apucat să fiu la volanul unui RCZ, iar memoria acelui test drive, începe să se piardă. Până în mometul în care un prieten îmi trimite o poză cu o jantă OZ Superturismo, pusă pe un Peugeot cu suspensie sport.

Erau exact jantele regăsite pe mașina mea. De aici încolo am găsit o grămadă de legături între aceste 3 mașini. Mi-am adus aminte de lucruri din trecut și m-am gândit la viitor. Prietenul meu tocmai își cumpărase un Peugeot 208 GTi, dar care nu este tocmai stock. În primul rând, suspensia de care vă spuneam. Este una aftermarket de la Bilstein. Poate cea mai potrivită pentru modelele Peugeot și încă mă amăgesc că nu am ales una pentru mașina mea. Apoi, motorul de sub capota mică este acel 1.6 litri turbo pe benzină, care în varianta standard produce 208 cai putere, dar pe acest model este resoftată la aproximativ 240-250 de cai putere. Pe o mașină extrem de mică și ușoară. Peugeot-ul 208 GTi al prietenului meu combină tot ceea ce am visat să aibă mașina mea. Iar ”nefericirea” mea a fost că l-am condus. Am simțit ceea ce voiam să simt încă de acum mulți ani. Mai jos povestea.

Nu prea conduc mașini mai vechi sau mașini ale prietenilor pentru blog, dar conexiunea mea cu marca Peugeot este una foarte veche și îmi pare rău că în ultimii ani nu au existat mai multe modele interesante venite din partea francezilor. Totuși, atunci când Peugeot Sport își pune amprenta pe vreun model, iese ceva total diferit față de versiunea standard. Dacă banalul Peugeot 208 este doar o altă mașină de oraș, ei bine, în varianta GTi este una dintre cele mai distractive mașini în care te poți afla la volan. Cum spuneam, pot să fac o grămadă de legături din trecut, mai ales că am condus legendarul Peugeot 205 GTi, mașina care a rescris tot ce înseamnă hothatch accesibil. Într-un fel, acest 208 GTi încearcă să fie un omagiu adus acelui automobil, mai ales că în varianta de performanță nu îl găsești decât cu 3 portiere. Deci este o mașină mică, cu ampatament foarte scurt. Ce înseamnă asta? Că stă bine pe curbe. Acum imaginați-vă un șasiu setat de specialiștii Peugeot Sport, cei responsabili pentru victorii în WRC, plus un set de jante și anvelope mai late și o suspensie parcă contopită în caracterul mașinii.

Te urci la volan și imediat îți dai seama că trebuia să o lași mai moale cu mâncarea, deoarece scaunele sport te strâng puternic de spate. Picioarele nu ți se mișcă, iar schimbătorul are ”nuca” destul de mare, cât să ai o priză foarte bună. Oricât am încercat, nu m-am putut obișnui cu volanul de dimensiuni foarte mici, care îți stă foarte jos, aproape între genunchi. Acesta face parte din linia de design a ultimelor generații Peugeot, și oarecum mi-a amintit de poziția volanului în 205 GTi. Atunci puteam să critic și să pun pe seama vechimii mașinii, dar senzația într-un model nou este cât se poate de ciudată. Mai ales că te uiți la indicatoarele de bord peste volan, iar dacă ai mâna la ora 12, nu mai vezi nimic. Trebuie să controlezi puntea față dintr-o poziție total nefirească și aș alege oricând poziția din Peugeot-ul meu sau dintr-un RCZ. Numai că orice mașină perfectă, are defecte. Este modul prin care primește personalitate, caracter, devine spectaculoasă.

Pentru că odată ce treci de faptul că poziția la volan este ciudată, începi să accelerezi. Comenzile sunt foarte ușoare. Ambreiajul este ceva mai greu, dar orice adiere a pedalei de accelerație, trimite turometrul spre zona roșie. Micului motor turbo îi place să se tureze. Întreaga mașină este ca un bulldog francez, nervos, gata oricând să sară la bătaie. Bineînțeles, nu am forțat ambreiajul cu plecări bruște de pe loc, dar imediat cum am trecut de 3000 de ture, am accelerat puternic. Senzația inițială nu este un brutală, tocmai pentru că suspensiile Bilstein țin mașina perfect dreaptă. Nu se ”lasă de spate” ci doar accelerează foarte puternic, fără să piardă aderență. Vezi doar vitezometrul digital cum sare cât 3-4 cifre, încercând să facă față puterii venite din partea motorului modificat. Fără limitator la turație, apeși ambreiajul și tragi puternic de levierul schimbătorului. Atunci auzi o bubuitură venită din spate, iar mașina începe să accelereze din nou, cu aceeași putere. Face asta în fiecare treaptă, până când ajungi la viteze ilegale pe orice porțiune de drum.

Însă când ridici piciorul de accelerație, ești asaltat de o mitralieră care iese pe evacuare. Pocnituri și șuierat. Iar mai apoi sunet de turbo venit parcă prin ieșirile de ventilație în interior. Să mergi cu un astfel de Peugeot 208 GTi, puțin modificat, doar în linie dreaptă, este o distracție în sine. Râzi cu gura până la urechi și abuzezi de fiecare accelerație. Dar până nu ajungi la primul viraj, nu poți să îți dai seama de ce aceasta este una dintre cele mai distractive mașini în care am fost.

Să accelerezi tare și să auzi bolborosit de evacuare poate să facă orice mașină pe benzină, dar când virezi dreapta în primul viraj și te uiți în instrumentarul de bord că ai o viteză mult prea mare pentru majoritatea mașinilor, dar tu abia dacă ai simțit vreo diferență, atunci trebuie să tragi mai tare pe următorul. Și apoi următorul. Până când mașina îți oferă o asemenea încredere încât nu știu ce ar putea să-ți stea în spate. Datorită suspensiilor, șasiului și a anvelopelor, Peugeot 208 GTi, nu doar că se lipește de asfalt, ci își bate joc de legile fizicii. Ușurința cu care urmează o trasă în viraj este incredibilă. Poți să accelerezi în orice moment, iar mașina nu va subvira. Într-un fel am simțit-o ca un MINI, acea senzație de kart, cu diferența că în Peugeot direcția nu este la fel de grea ca în MINI. Pe fiecare viraj mașina era foarte neutră, nu am simțit nicio urmă de subvirare, nici de supravirare. De mult nu am mai mers cu o mașină care să aibă asemenea aderență.

În timp ce stăteam cu volanul între picioare și îl roteam precum într-un joc, mi-am dat seama că există o versiunea de raliu a acestei mașini. Nici nu mă mir. E și greu să-ți imaginezi cât de tare ai putea să intri în viraje când știi că tot drumul e al tău. Totodată nu cred că se potrivea altă transmisie. Pe lângă faptul că poți aborda orice curbă la orice viteză, tu controlezi cât de tare să sune evacuarea, turbina, și tu depui efort să scoți tot potențialul din mașina asta. Probabil nu trebuia să conduc. Mai ales eu. Mai ales când îmi știu Peugeot-ul atât de bine și știu că ar avea un potențial apropiat. Poate nu la fel, fiind mult mai grea și mai mare, dar măcar să se apropie. Da, mă bucur de fiecare dată când îmi conduc mașina, dar acum numai la acele minute cu 208 GTi mă voi gândi.

Nu știu dacă ar fi bine să vorbim de design, mai ales că 208 GTi a apărut de ceva timp pe piață, iar lumea și-a făcut deja o părere. În plus, mie îmi place cum arată Peugeot-ul meu, pentru că e al meu. 208 GTi, cu ale sale bări sportive, suspensie joasă și jante mari, pusă pe un traseu montan, chiar arată ca o mașină de competiție.

Niciodată nu credeam că voi găsi atâtea legături conducând o mașină. De la mașina mea decapotabilă la cea pe care mi-o doresc ca înlocuitor, până la predecesorul spiritual și varianta de competiție. Acum că ați citit experiența mea și cu un Porsche Cayman, pot să spun că în 208 GTi m-am distrat la fel de tare și cred că pe un drum de munte, nu poți să ai mare distanță între aceste mașini. Poate că sunt o idee prea subiectiv pentru această marcă, dar nu sunt deloc subiectiv când spun că dacă vrei să mergi tare cu o mașină, să scoți tot ceea ce are mai bun, iar tu să te simți un mic pilot, nu prea găsești ceva mai bun decât un Peugeot. Cu unele modificări.  

Multumesc Tavi pentru că mi-ai arătat de ce e în stare marca asta

 

Când îţi întâlneşti eroii

Ce poate fi mai rău decât să ţi se strice maşina? Mai ales când aproape orice activitate zilnică îţi este legată de automobil. Probabil că e ceva normal având în vedere vechimea maşinii personale. Nu mai ai încredere în service-ul reprezentanţelor, nu ştii dacă un service „de cartier” e bun, iar opţiunile tale încep să devină limitate. Crezi că vei rămâne fără maşină o perioadă. Iar atunci primeşti un telefon, şi cineva îţi recomandă un mecanic, doar că e în partea cealaltă de ţară. Cu maşina ta ţopăind, vibrând volanul şi scoţând fum, te iei la drum.

La intersecţia a două străzi din Bucureşti, chiar pe un colţ, găsesc o poartă din lemn, fără reclamă. Era locul unde trebuia să îl întâlnesc pe mecanic. Ştia că trebuie să vin, iar când m-a văzut m-a întâmpinat ca şi cum ne-am cunoaşte de ani buni. E un tip cu barbă, mânjit pe degete, un bucureştean care nu suportă Bucureştiul, un pasionat de maşini mai mare decât mine, care fumează mult prea mult şi care îşi alintă fiecare maşină în parte. Prietenii îi spun Xanu. Nu prea îl interesează maşinile noi, preferă să le restaureze pe cele vechi. Şi o face foarte bine. Participă la tot felul de concursuri Retromobil cu maşinile sale. Nici el nu mai ştie exact câte deţine. Eram în service-ul lui împreună cu mama mea, care imediat cum a văzut în ce discuţii am intrat a şi plecat. De prima dată, am vorbit despre automobil timp de vreo 2 ore. Până mi s-a făcut foame. Dar era atât de interesant să găsesc pe cineva care poate să mă suprindă când vine vorba despre maşini, încât am slăbit 2 kile, dar nu am plecat de acolo. Mi-a plăcut la el meticulozitatea cu care tratează fiecare proiect în parte, am făcut o listă cu problemele maşinii mele, apoi preţuri şi abia apoi lucrul propriu-zis. Trei zile trebuia să stea Peugeot-ul meu în service. Trei zile fără maşină într-un Bucureşti în care nu sunt familiarizat cu transportul în comun. Mai ales în luna iulie. Oarecum resemnat de viitoarele zile fără maşină ies din curtea service-ului. Bineînţeles Xanu mă conduce până în stradă. Acolo unde sunt înşirate adevărate legende auto. Toate ale lui. Dintre toate frumuseţile de acolo, un fund mic şi jucăuş îmi face cu ochiul. Doar acel portbagaj îl vedeam. El îmi spusese că toate maşinile din stradă sunt al lui, dar nu îmi venea să cred că deţine o astfel de maşină. M-am plâns puţin că va trebui să mă descurc trei zile fără maşină şi l-am rugat să văd micuţa din parcare. Aşa ca să mai întorc cuţitul în rană.

11870720_10205221899289454_5286244819220221066_n

Ce se întâmplă atunci când îţi întâlneşti eroii? Cum reacţionezi? Bineînţeles, genunchii au început să-mi tremure, inima să-mi bată puternic, ce să mai, m-am topit tot. Am văzut-o doar în imagini, fotografii făcute pe film acum 25 de ani, o ştiu doar din documentare şi din filmările de pe probele de raliuri din anii 80. Atunci când făcea legea, nu avea rival. E de o vârstă cu mine şi pot să spun că arată muuult mai bine.

11873512_10205221908769691_1358866928845641229_n Read more

Prezentare: Peugeot 308 GTi

Anii 90 se întorc în 2015. Acum mai bine de 20 şi ceva de ani aveam aproape acelaşi line-up al hatchback-urilor sportive. Francezii Peugeot şi Renault aveau modelele 306 Gti, respectiv superbul Clio Williams, Ford de asemenea legendarul Escort RS Cosworth, iar din Japonia Civic Type R ţinea pasul cu absolut oricine. Astăzi, aceleaşi companii se bat pentru supremaţia modelelor compacte, ce oferă performanţe uluitoare. Cu precizarea că în anii 90, Seat oferea modelul Cordoba cu un motor mai performant, dar nu un hot hatch adevărat. Primul dintre concurenţi care a făcut mare vâlvă pe circuit a fost Renault Megane RS, care a şi devenit cel mai rapid model cu tracţiune faţă pe Nurburgring, apoi Seat Leon Cupra R, i-a furat titlul, doar ca mai apoi ultima interpretare a Honda Civic Type R să spulbere orice şansă a celor doi. Noul Ford Focus RS va fi echipat cu tracţiune integrală şi va apărea pe piaţă abia anul viitor, dar un singur pretendent încă nu şi-a făcut apariţia. Până astăzi.

Peugeot-308-GTi-5 Read more

Prezentare: Tripleţii de oraş

Salonul Auto de la Geneva din acest an a fost gazda lansării celor mai interesante citadine. Grupul PSA format din Peugeot-Citroen şi Toyota au venit cu noile modele 108, C1 şi Aygo!

IMG_7470

Peugeot încearcă din răsputeri să se readucă pe linia de plutire, pentru că în ultimii ani, vânzările i-au cam adus în pragul falimentului. Nou lansatul 308 este o maşină complet nouă faţă de generaţia trecută, iar acest lucru se vede cel mai bine din motivul că 308 a câştigat titlul de maşina anului în Europa în 2014. Fratele mai mic 108 calcă pe urmele lui Read more

Francezul întârziat

Ce face o maşină bună? Este puternică, frumoasă, de calitate, probabil ieftină! Acestea sunt calităţi pe care ni le dorim de la o maşină. Ei bine Peugeot 301 nu îndeplineşte niciuna dintre aceste calităţi.

IMG_2215

Credeam că orice maşină produsă în 2013 trebuie să iasă cu ceva în evidenţă, să nu am ce să îi bag de vină. Bineînţeles că maşinile mai vechi au hibele lor, dar tot timpul dai vina pe tehnologia de atunci, pe vremuri sau alte scuze ca din punctul meu de vedere nu îşi au rostul. Cum să investeşti sute de milioane de euro în dezvoltarea maşinii tale şi ea să iasă Read more