Posts

Peugeot 106 Sport – Test Drive

/in , /by
Peugeot 106 Sport – Zâmbete în doze mici

În ultima vreme am condus numai mașini electrice. Următoarele teste care vor veni pe acest blog vor fi despre astfel de automobile, tot mai prezente pe străzi și în showroom-ul reprezentanțelor. În mare, acestea sunt foarte bune, potrivite, adaptate nevoilor și cerințelor, chiar dacă unele par că vin doar pentru a umple un gol lăsat de anumite reglementări. Indiferent cum sunt prezentate sau construite, majoritatea împart un sentiment comun. Cel al deconectării de experiența condusului. Electricele foarte puternice, sunt atât de puternice, încât nu le poți gestiona pe drumuri publice, acestea ajungând la viteze ilegale extrem de repede, iar pe de altă parte, cele gândite pentru traficul urban, unde reduc poluarea, sunt lipsite de personalitate, iar din spatele volanului toate se simt la fel. Nu spun că mașinile vechi sunt obiectiv mai bune, dar există unele opțiuni când e bine să îți amintești cât de plăcut e să auzi și să simți ceva mecanic.

Acum câteva săptămâni ați putut citi povestea cum am ajuns să dețin un Peugeot 106 Sport, dar acum, după mai multe experiențe la volanul acestuia, inclusiv o etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, m-am gândit că ar fi o idee bună să fac și un articol test drive cu ”micul gigant”. Mașina care livrează zâmbete în doze mici. Se pare că acesta este criteriul pentru care îmi aleg mașinile, la fel m-am simțit și în vechiul meu Jeep Cherokee. Îmi place să mă bucur la volanul mașinilor pe care le conduc, iar zâmbetul să-mi iasă pe geamuri. Datorită dimensiunilor, în Peugeot 106 Sport, nici nu e greu.

Peugeot și-a făcut un renume prin anii 80-90 cu hatchback-urile sale extrem de distractive, indiferent de motorizare. Nu era nevoie de o versiune performantă și costisitoare, cum e acum, pentru a te distra la volan. Totul a început cu modelul 205 și mai apoi 205 GTi, care a devenit acum o legendă, dar a continuat cu modelul 106, ca un succesor spiritual, deoarece făcea parte dintr-o clasă mai mică. Cel mai mic model din acea gamă, 106, a avut o singură generație, dar la mijlocul vieții a primit un facelift substanțial. În articolul de astăzi, vorbim de varianta facelift, cu pachetul Sport, dar și motorizarea de mijloc de 1.1 litri, care produce 60 de cai putere. Varianta Sport vine cu bare redesenate, mult mai sportive, mai joase și care incorporează celebrele faruri de ceață rotunde. Fostul proprietar a decis să le facă galbene, amintind cumva de vechile mașini de raliu. Totodată, blocurile optice au fundal negru, care contrastează frumos cu alte elemente negre ale exteriorului.

Cel mai distinct aspect al pachetului Sport sunt aripile și pragurile evazate. Puțini știu că Peugeot 106 a avut o versiune ca omologare specială pentru raliu, așa că aripile evazate sunt semnul distictiv al unei mașini speciale. Doar priviți BMW M3 e30, Lancia Delta Integrale, Audi quattro, șamd. De curând am văzut că și noul Peugeot 208 are pe pachetul GT-Line aripile evazate, făcând referire clar la vechiul 106 Sport. Personal, cel mai mult îmi place linia profilului, în cazul variantei cu 3 portiere, deoarece stă exact la granița dintre retro și modern, amintind clar de 205, iar spoilerul mic este exact prelungirea necesară pentru aspectul sportiv. Tot din profil ies foarte bine în evidență jantele pe 15 inch, albe, tot cu trimitere spre lumea raliurilor, dar care sunt preluate de la 206 GTi, denumite Nimrod. Posteriorul acestui model este dominat de țeava evacuării, de dimensiuni generoase. Pentru mine, acesta, vopsit în culoarea galbenă, este unul dintre cele mai frumoase modele lansate vreodată de Peugeot, cu un design atemporal, iar mulți nu ar zice că au în față o mașină fabricată în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Lucrurile sunt și mai interesante odată ce te urci în habitaclu. Liniile sunt destul de drepte, în stilul anilor 90, dar foarte multe elemente sunt preluate până în anii 2000. Vorbesc despre design-ul volanului, care pare și acum modern. Acesta este prezent și pe celălalt Peugeot al meu, 307cc din 2006. Pe varianta Sport, ceasurile de bord au fundal alb, din nou o referință prezentă numai pe modele de performanță. Nuca schimbătorului este din aluminiu, ce se simte rece în palmă, dar atât de plăcută în utilizare. Bineînțeles, design-ul planșei de bord este mai pătrățos și lipsesc multe dotări de confort, cum ar fi aerul condiționat, dar majoritatea modelelor Peugeot 106 Sport venea cu trapă acționată manual, ce ajută atât la aerisire, dar și la senzația de spațiu. Deoarece întreg habitaclul este extrem de mic și înghesuit pentru standardele actuale. Eu, la 1.80 m, ating aproape orice panou din interior, fie că vreau, fie că nu. Totuși, în ciuda dimensiunilor, aceasta este o mașină de oraș, gândită pentru a transporta 5 pasageri, iar spațiul nu este afectat de portiere foarte groase sau stâlpi lați. Astfel, nu există nici protecții sau insonorizare foarte eficientă. Portierele nu au mai mult de 2 degete lățime, iar ușa portbagajului lasă loc pentru bagaje. Dar toate minusurile acestei mașini se pierd atunc când o conduci.

Dacă ați citit până aici, înseamnă că următoarele paragrafe sunt pe placul vostru. Imediat cum te-ai coborât la volan, pentru că e impropriu să spui că ”te-ai urcat” la volan, într-o mașină atât de mică și joasă, îți dai seama că poziția la volan este departe de a fi perfectă. Scaunul nu oferă prea mare susținere, pedalele sunt mult prea apropiate și trebuie să conduci puțin rotit de bazin, iar volanul nu se reglează în niciun fel. Deci dacă ai picioarele mai lungi, ori te lovești cu genunchii de volan sau bord, ori nu mai ajungi cu mâinile la volan. Dar din nou, sunt doar mici aspecte, care nu mai prea contează, odată ce te pui în mișcare. În ciuda cilindreei mici, motorului de 1.1 litri aspirat îi place să se tureze și se simte cel mai bine în zona superioară a turometrului. Chiar și atunci când te apropi de zona roșie, parcă urlă și mai tare și nu dă semne că se obosește. Treptele de viteză nu sunt foarte scurte, dar etajarea este potrivită pentru a te distra la viteze decente. Poți rula liniștit pe un drum județean virajat, numai în treptele 2 și 3.

Timoneria ar putea fi ceva mai bună, dar asta cred că e o problemă cauzată de vârstă și care se poate rezolva ușor, în plus mi-ar plăcea ca levierul schimbătorului de viteză să fie ceva mai înalt, ori scaunul ceva mai jos. Mi se pare că tot timpul conduc cu mâna dreapta mult prea jos și doar stânga pe volan. Totul ține de obișnuiță, iar atunci când îi dai de cap și prinzi asfaltul uscat, undeva la un apus de toamnă târzie, totul ”cade” așa cum trebuie. Atunci când intri într-un viraj, trebuie doar să ai încredere în mașină. În șasiul gândit perfect de inginerii vremii. Datorită ampatamentului extrem de scurt, puntea spate urmărește exact ceea ce fac roțile față, iar tu învârți volan pe trasa dorită. Greutatea direcției este exact la limita dintre servo și non-servo. Suficient de grea încât să simți că pui tu roțile față cu mâna, dar suficient de ușoară, încât să nu te gândești la asta. Atunci când rotești volanul, parcă întreaga punte față se apleacă pe viraj, caută și prinde aderența și efectiv nu e nevoie de frânare. Aderența mecanică e sublimă. Aș spune ca un kart, dar mult mai distractiv, deoarece se mai mișcă pe alocuri. Suspensia nu este atât de dură, rulezi confortabil peste denivelări, dar nu există ruliu deloc.

Viraj după viraj, mașina dansează cum o conduci, iar poziția mâinilor pe volan se aseamănă cu cea dintr-un vals, unduind stânga-dreapta. În tot acest timp, coloana sonoră este metalică. Se aude șuieratul filtrului sport, evacuarea gravă, chiar și micile scârțâieli venite odată cu vârsta. Simți că motorul lucrează, auzi metal pe metal, și devi una cu mașina. Nu ești deconectat de la condus în nicio clipă. Toate simțurile îți sunt trezite, și stai să te gândești că mai există și o versiune și mai puternică și mai hardcore. Acum începe modificarea.

 

Fotografii realizate de Adi Moga

Suprize din garaj

/in , /by
Noua mașină turatiiscrise.ro – Peugeot 106

”Totul a început atunci când…”, dar sincer nici eu nu mai știu când. Îmi știți deja afinitatea pentru marca Peugeot, eu fiind posesorul unui 307cc de vreo 16 ani. Singura mașină cu care aș putea să o înlocuiesc e un Peugeot RCZ. Acum mulți ani, s-a schimbat ceva totuși, când am ajuns în scaunul unui Peugeot 205 GTi. Am numit acel articol ”Când îți întâlnești eroii” deoarece micul hothatch francez este în unanimitate considerat una dintre legendele lumii auto. Am fost fascinat de performanțele de care este capabil, de istoria sa și chiar de design. Mijlocul anilor 90 a fost o perioadă de tranziție pentru hatchback-urile de performanță așa că succesorul celebrului 205 GTi, 206 GTi, nu s-a ridicat la standarde. Noul model era mai mare, mai greu și se îndepărta de ideea clasică de hothatch. Totuși, spre bucuria pasionaților, a exista între acestea Peugeot 106 GTI. Chiar dacă face parte dintr-o clasă inferioară, este considerat succesorul spiritual al primului GTi. În timp lumea a realizat importanța acestui model, mai ales când senzațiile de la volan sunt puse pe un loc secund, așa că prețurile pentru modele originale 106 GTi au crescut foarte mult. Francezii au lansat și câteva modele cu pachetul Sport, care optic se diferențiază foarte puțin, dar și acestea au devenit extrem de rare.

Așa am ajuns într-o zi de miercuri, la 6 dimineața, pe un drum forestier sugerat de Google Maps, cu platforma lui Adi Balo Tractări Timiș, să aduc acasă singurul Peugeot 106 cu pachet Sport de vânzare în România. Recunosc, am căutat mult această mașină. Au tot apărut astfel de variante de vânzare, dar parcă gândul mi-a rămas la acel 106 galben cu jante albe, pe care l-am văzut prima dată. Ocazia face ca acesta să nu se vândă nicicum, până când eu nu am fost pregătit. Aș spune că l-am luat ”pe ultima sută de metri”, deoarece odată cu venirea iernii, nu știu ce s-ar fi întâmplat, ori cu mașina, ori cu gândurile mele. Mă despărțeau 13 ore dus-întors de acest 106 Sport, timp care mi s-a părut imposibil de făcut, dar care până la urmă mi-am dat seama că puteam să-l fac mult mai devreme. Așa sunt eu, las totul până în ultima clipa, ca să acționez impulsiv.

Dar săptămâna dinainte a fost un rollercoaster de sentimente, trecând de la agonie la extaz și înapoi, doar ca în final să fie exact așa cum mi-am imaginat. Cum spuneam, mașina trebuia să vină mult mai devreme, dar cu o zi înainte de transportul programat, totul s-a anulat, din cauza unui eveniment nefericit. Bineînțeles, nu aveam cum să prevăd acest lucru, așa că nici nu aveam cum să mă supăr. A început apoi căutarea de altă platformă care să facă acest drum lung. Adi Balo Tractări Timiș, a sărit imediat în ajutor, atât cu platforma, cât și cu sfaturi, iar o mare parte din acest articol, este datorită lui. Drumul nu a fost lipsit de peripeții, deoarece 800 de km prin România sunt spectaculoși, oricum ai privi-o. De la autostradă întreruptă, la Valea Oltului blocată de un transport agabaritic, până la drum în vârf de munte unde singura bucată de asfalt era la 30 de km depărtate, am ajuns să ridic mașina în cauză. Un Peugeot 106 Sport, an fabricație 2001, cu motorul de mijloc, mic, dar vânjos, de doar 60 de cai putere dintr-o cilindree de 1124 cmc. Poate că par puțini, dar nu uitați că acum 20 de ani, un hatchback avea o greutate de sub 1 tonă. Mai exact 860 kg cât are acest 106 Sport. Raportul cp/kg este bunicel. Dar cel mai impresionat am fost de starea mașinii de 20 de ani. Nimic rupt la interior, toate componentele la exterior, dar așa cum îi stă bine unui Peugeot vechi, sunt câteva probleme electrice, dar care se vor rezolva.

Așa cum am anticipat, perfectarea actelor a durat aproximativ 1 oră, iar apoi a început lungul drum spre casă. A fost cea mai bună decizie să apelez la o platformă de tractări auto, deoarece drumurile din România nu sunt cele mai bune, iar în 400 kg nu știi peste ce suprafețe dai, și cum se comportă o mașină atât de veche.

Imediat cum am descărcat mașina, chiar la lăsarea nopții, am scos-o la o ”tură”. Eram maxim de încântat, chiar dacă nu mă împac cu dimensiunile mașinii, încă. Ideea e că mașinile de mai demult erau foarte mici. Iar 106 era din clasa mică. Deci nu sunt mai mult de 3.6 metri lungime și 1.5 lățime. Iar eu sunt un tip mare. Ok, asta nu e deloc un impediment, o să slăbesc și încap mai bine în mașină. Dar apoi a venit prima ”lovitură”: am rămas fără servodirecție. Știu că mașinile de condus ”adevărate” nu necesită servo, dar e bine și plăcut să o ai. Norocul nostru a fost că trebuia completat cu ulei și și-a revenit spectaculos. Apoi am aflat că nu frânele pe spate sunt practic inexistente, dar cu o curățare a tamburilor, se rezolvă. Cum spuneam, câteva probleme electrice, câteva piese lipsă pe ici pe colo, dar în rest mașina asta îți pune un mare zâmbet pe față. Este incredibil cum reușeau să construiască atunci mașinile, în ciuda simplității lor.

Cum am ajuns la acest model? Așa cum ați citit și la început, îmi place marca Peugeot și îmi place acest model. Prețul a fost decent, așa că e o vorbă: ”era păcat să Nu-l iau”. Dar ideea generală e ceva mai mare. Încă de anul trecut am început o serie de articole despre siguranța rutieră, despre pericolele la care sunt expuși șoferii, dar mai ales faptul că mulți nu știu ce să facă în condiții de urgență. Printre aceștia mă aflu și eu. Am vrut să am o mașină care să fie bază pentru un proiect atât pentru a testa capacitățile mele, dar și pentru a invita piloți și instructori pentru a ne arăta în condiții de siguranță deplină, cum se comportă un autoturism la limită. Odată cu acest Peugeot 106 Sport, trecem un nou prag în conștientizarea oamenilor despre riscurile la care sunt supuși, prin lansarea de evenimente specifice, unde au ocazia să testeze pe propria piele cum se comportă o mașină în diferite situații. Un pas important este înscrierea în Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, acolo unde poți să testezi atât mașina, cât și calitățile dinamice, într-un cadru foarte sigur și foarte bine organizat. Dar despre asta în articolul de mâine.

Care este mașina ”legendară” accesibilă, pe care o vreți în garajul vostru?

 

Multumesc tuturor celor care au avut încredere și au ajutat acest nou proiect: Adi, Tani, Darius, Adi Balo Tractari Timis, George Marinescu Racing Driver, Altsense Global Consulting – promovare și marketing auto

Peugeot 208 GTi – Racheta de buzunar

/in , /by
Peugeot 208 GTi – Test Drive

Sunt posesorul unui Peugeot încă dinainte să am carnet. De atunci, am fost la volanul lui cât să înconjor Pâmântul de 5 ori și m-am bucurat de fiecare kilometru. A trecut prin diferite modificări, fie ele estetice, fie să-i îmbunătățesc performanțele. Nu l-aș vinde indiferent cât aș lua pe el, pentru că mi se pare că mă completează. Este o extensie a personalității mele, dar așa cum e și în cazul meu, aș vrea să mai schimb câte ceva. Dar nu știam de unde să încep. Până când într-o zi am condus un Peugeot RCZ. În esență o mașină comparabilă cu a mea, dar cu plafon fix, ceea ce îi oferă o rigiditate mai bună, un schimbător mai mic și trepte mai scurte, dar și un motor turbo pe benzină. A fost singurul moment când mi-am zis că dacă vreodată voi schimba Peugeot-ul meu altă mașină, atunci acesta ar fi un RCZ. De atunci nu am mai apucat să fiu la volanul unui RCZ, iar memoria acelui test drive, începe să se piardă. Până în mometul în care un prieten îmi trimite o poză cu o jantă OZ Superturismo, pusă pe un Peugeot cu suspensie sport.

Erau exact jantele regăsite pe mașina mea. De aici încolo am găsit o grămadă de legături între aceste 3 mașini. Mi-am adus aminte de lucruri din trecut și m-am gândit la viitor. Prietenul meu tocmai își cumpărase un Peugeot 208 GTi, dar care nu este tocmai stock. În primul rând, suspensia de care vă spuneam. Este una aftermarket de la Bilstein. Poate cea mai potrivită pentru modelele Peugeot și încă mă amăgesc că nu am ales una pentru mașina mea. Apoi, motorul de sub capota mică este acel 1.6 litri turbo pe benzină, care în varianta standard produce 208 cai putere, dar pe acest model este resoftată la aproximativ 240-250 de cai putere. Pe o mașină extrem de mică și ușoară. Peugeot-ul 208 GTi al prietenului meu combină tot ceea ce am visat să aibă mașina mea. Iar ”nefericirea” mea a fost că l-am condus. Am simțit ceea ce voiam să simt încă de acum mulți ani. Mai jos povestea.

Nu prea conduc mașini mai vechi sau mașini ale prietenilor pentru blog, dar conexiunea mea cu marca Peugeot este una foarte veche și îmi pare rău că în ultimii ani nu au existat mai multe modele interesante venite din partea francezilor. Totuși, atunci când Peugeot Sport își pune amprenta pe vreun model, iese ceva total diferit față de versiunea standard. Dacă banalul Peugeot 208 este doar o altă mașină de oraș, ei bine, în varianta GTi este una dintre cele mai distractive mașini în care te poți afla la volan. Cum spuneam, pot să fac o grămadă de legături din trecut, mai ales că am condus legendarul Peugeot 205 GTi, mașina care a rescris tot ce înseamnă hothatch accesibil. Într-un fel, acest 208 GTi încearcă să fie un omagiu adus acelui automobil, mai ales că în varianta de performanță nu îl găsești decât cu 3 portiere. Deci este o mașină mică, cu ampatament foarte scurt. Ce înseamnă asta? Că stă bine pe curbe. Acum imaginați-vă un șasiu setat de specialiștii Peugeot Sport, cei responsabili pentru victorii în WRC, plus un set de jante și anvelope mai late și o suspensie parcă contopită în caracterul mașinii.

Te urci la volan și imediat îți dai seama că trebuia să o lași mai moale cu mâncarea, deoarece scaunele sport te strâng puternic de spate. Picioarele nu ți se mișcă, iar schimbătorul are ”nuca” destul de mare, cât să ai o priză foarte bună. Oricât am încercat, nu m-am putut obișnui cu volanul de dimensiuni foarte mici, care îți stă foarte jos, aproape între genunchi. Acesta face parte din linia de design a ultimelor generații Peugeot, și oarecum mi-a amintit de poziția volanului în 205 GTi. Atunci puteam să critic și să pun pe seama vechimii mașinii, dar senzația într-un model nou este cât se poate de ciudată. Mai ales că te uiți la indicatoarele de bord peste volan, iar dacă ai mâna la ora 12, nu mai vezi nimic. Trebuie să controlezi puntea față dintr-o poziție total nefirească și aș alege oricând poziția din Peugeot-ul meu sau dintr-un RCZ. Numai că orice mașină perfectă, are defecte. Este modul prin care primește personalitate, caracter, devine spectaculoasă.

Pentru că odată ce treci de faptul că poziția la volan este ciudată, începi să accelerezi. Comenzile sunt foarte ușoare. Ambreiajul este ceva mai greu, dar orice adiere a pedalei de accelerație, trimite turometrul spre zona roșie. Micului motor turbo îi place să se tureze. Întreaga mașină este ca un bulldog francez, nervos, gata oricând să sară la bătaie. Bineînțeles, nu am forțat ambreiajul cu plecări bruște de pe loc, dar imediat cum am trecut de 3000 de ture, am accelerat puternic. Senzația inițială nu este un brutală, tocmai pentru că suspensiile Bilstein țin mașina perfect dreaptă. Nu se ”lasă de spate” ci doar accelerează foarte puternic, fără să piardă aderență. Vezi doar vitezometrul digital cum sare cât 3-4 cifre, încercând să facă față puterii venite din partea motorului modificat. Fără limitator la turație, apeși ambreiajul și tragi puternic de levierul schimbătorului. Atunci auzi o bubuitură venită din spate, iar mașina începe să accelereze din nou, cu aceeași putere. Face asta în fiecare treaptă, până când ajungi la viteze ilegale pe orice porțiune de drum.

Însă când ridici piciorul de accelerație, ești asaltat de o mitralieră care iese pe evacuare. Pocnituri și șuierat. Iar mai apoi sunet de turbo venit parcă prin ieșirile de ventilație în interior. Să mergi cu un astfel de Peugeot 208 GTi, puțin modificat, doar în linie dreaptă, este o distracție în sine. Râzi cu gura până la urechi și abuzezi de fiecare accelerație. Dar până nu ajungi la primul viraj, nu poți să îți dai seama de ce aceasta este una dintre cele mai distractive mașini în care am fost.

Să accelerezi tare și să auzi bolborosit de evacuare poate să facă orice mașină pe benzină, dar când virezi dreapta în primul viraj și te uiți în instrumentarul de bord că ai o viteză mult prea mare pentru majoritatea mașinilor, dar tu abia dacă ai simțit vreo diferență, atunci trebuie să tragi mai tare pe următorul. Și apoi următorul. Până când mașina îți oferă o asemenea încredere încât nu știu ce ar putea să-ți stea în spate. Datorită suspensiilor, șasiului și a anvelopelor, Peugeot 208 GTi, nu doar că se lipește de asfalt, ci își bate joc de legile fizicii. Ușurința cu care urmează o trasă în viraj este incredibilă. Poți să accelerezi în orice moment, iar mașina nu va subvira. Într-un fel am simțit-o ca un MINI, acea senzație de kart, cu diferența că în Peugeot direcția nu este la fel de grea ca în MINI. Pe fiecare viraj mașina era foarte neutră, nu am simțit nicio urmă de subvirare, nici de supravirare. De mult nu am mai mers cu o mașină care să aibă asemenea aderență.

În timp ce stăteam cu volanul între picioare și îl roteam precum într-un joc, mi-am dat seama că există o versiunea de raliu a acestei mașini. Nici nu mă mir. E și greu să-ți imaginezi cât de tare ai putea să intri în viraje când știi că tot drumul e al tău. Totodată nu cred că se potrivea altă transmisie. Pe lângă faptul că poți aborda orice curbă la orice viteză, tu controlezi cât de tare să sune evacuarea, turbina, și tu depui efort să scoți tot potențialul din mașina asta. Probabil nu trebuia să conduc. Mai ales eu. Mai ales când îmi știu Peugeot-ul atât de bine și știu că ar avea un potențial apropiat. Poate nu la fel, fiind mult mai grea și mai mare, dar măcar să se apropie. Da, mă bucur de fiecare dată când îmi conduc mașina, dar acum numai la acele minute cu 208 GTi mă voi gândi.

Nu știu dacă ar fi bine să vorbim de design, mai ales că 208 GTi a apărut de ceva timp pe piață, iar lumea și-a făcut deja o părere. În plus, mie îmi place cum arată Peugeot-ul meu, pentru că e al meu. 208 GTi, cu ale sale bări sportive, suspensie joasă și jante mari, pusă pe un traseu montan, chiar arată ca o mașină de competiție.

Niciodată nu credeam că voi găsi atâtea legături conducând o mașină. De la mașina mea decapotabilă la cea pe care mi-o doresc ca înlocuitor, până la predecesorul spiritual și varianta de competiție. Acum că ați citit experiența mea și cu un Porsche Cayman, pot să spun că în 208 GTi m-am distrat la fel de tare și cred că pe un drum de munte, nu poți să ai mare distanță între aceste mașini. Poate că sunt o idee prea subiectiv pentru această marcă, dar nu sunt deloc subiectiv când spun că dacă vrei să mergi tare cu o mașină, să scoți tot ceea ce are mai bun, iar tu să te simți un mic pilot, nu prea găsești ceva mai bun decât un Peugeot. Cu unele modificări.  

Multumesc Tavi pentru că mi-ai arătat de ce e în stare marca asta