Posts

Mercedes Benz 300SE Brabus – Test Drive

Mercedes Benz 300SE Brabus

Conduc multe mașini noi. Care mai de care mai spectaculoase. Fie prin tehnologie, fie prin design sau modul în care se conduc. Mașina nouă îți oferă un oarecare sentiment de siguranță, poate chiar de importanță, dacă ne gândim la mărcile premium și sunt curios tot timpul ce urmează să apară. Ce ne rezervă viitorul? Cum vor fi mașinile în următorii ani? Totuși, nu poți să te gândești la viitor, fără să te uiți în trecut. Trebuie să vezi de unde ai plecat și unde s-a ajuns. Din punctul meu de vedere, mașinile din ziua de astăzi și-au pierdul din personalitate. Acel efect de impozanță clasică, fără să epateze neapărat. Astăzi, mașinile impunătoare, se diferențiază prin mărimea grilei sau prin numărul de LED-uri pe care le vezi venind. A fost o perioadă când imaginea unei mașini impunea respect. Prin simpla linie a metalului caroseriei. Prin forma simplistă, dar cu mult caracter. Detaliile erau atent studiate, nu doar puse acolo de dragul design-ului.

Mi-am dorit de mult să conduc pe acest blog și mașini vechi. Sunt pasionat de tot ce înseamnă automobilul, indiferent de perioada de fabricație. Atunci când găsești și un exemplar rar, știi că trebuie să faci tot ce îți stă în putință să-l conduci sau măcar să fii aproape de unul. Ceea ce vedeți în aceste imagini se numește Mercedes Benz W126 300SE Brabus, pe numele său complet și este una dintre cele mai speciale mașini pe care am ajuns să le conduc. Anul trecut eram la volanul unui Mercedes Benz 500E, o mașină cel puțin la fel de specială, așa că mi-am propus să conduc cât mai multe modele Mercedes Benz din acea perioadă romantică, când Bruno Sacco își punea semnătura pe caroseria germanelor ce ieșeau pe poarta fabricii din Stuttgart. Ca pasionat de automobile este imposibil să nu fii atras de schițele și mașinile desenate de Bruno Sacco, tocmai datorită simplității aparente, dar care ascunde o complexitate aerodinamică incredibilă.

Într-un clip postat de Tirla Sergiu GAO, am văzut sigla Brabus, urmat apoi de stopul inconfundabil Mercedes Benz S-Class W126 și imediat i-am zis că vreau să vin să văd mașina. Mi-a povestit câteva pe scurt, dar nimic nu m-a pregătit pentru ce urma să văd și să experiementez cu adevărat. La ceva timp după acea discuție, eu mă aflam la volanul unui RAM 1500 de la Silver Motors în drum spre Brad, în Hunedoara, acolo unde acest W126 Brabus a fost readus la viață de proprietarul său actual. Când am ajuns, mașina încă nu era la locație, așa că am putut să o văd mai bine rulând încet spre mine.

Poate că ceea ce veți citi în următoarele rânduri e o părere subiectivă, dar pentru mine, Mercedes-urile din anii 70-80 au un design atemporal. Efectiv nu se demodează și sunt la fel de spectaculoase, ca atunci când pe drum erau numai Dacii sau Oltcit-uri. Totuși, în cazul acestui W126 Brabus, vorbim de îmbunătățiri estetice, ceea ce accentuează fiecare linie, iar pentru un ochi avizat sunt elemente foarte rare. În anii 70 și 80, Brabus era un tuner la început de drum, pornit din dorința fondatorului Bodo Buschmann de a modifica Mercedes-urile familiei atât estetic, cât și mecanic. Tot pe atunci, cine își dorea să aibă un Brabus, putea să meargă oricând la atelierul Brabus din Bottrop și să-și personalizeze după bunul plac mașina. Brabus punea la dispoziție bări, praguri, jante, interioare sau upgrade la motor și era suficient să achiziționezi un pachet, pentru a avea pe portbagaj sigla Brabus. În cazul acestor tuneri, cum e AMG, Brabus, Lorinser, modificările erau aduse de pasionați adevărați, nu erau companii mari, care să colaboreze direct cu mărcile. Tocmai de aceea, să vezi acum un Mercedes Benz preparat de Brabus în anii 80, e cu atât mai special.

Povestea acestui W126 Brabus a început acum vreo 7 ani, când proprietarul a cumpărat mașina cu 1200 euro, dar nu era nici pe departe în stadiul acesta. În tot acest timp, a căutat piese, jante, a revopsit integral caroseria, a retapițat interiorul și a refăcut motorul. După spusele lui, încă nu e perfectă, dar niciodată un proiect de restaurare nu se va sfârși. Un Mercedes Benz S-Class W126 este deja o mașină foarte frumoasă, cu o siluetă inconfundabilă, dar un Brabus W126 are o bară frontală mai sportivă, cu o ”buză” foarte joasă, praguri profilate, care împreună cu panourile specifice design-ului Sacco, schimbă foarte mult proporțiile mașinii. Inclusiv bara posterioară este mult mai aerodinamică și mai sportivă, un element ce teoretic nu ar trebui să se potrivească cu un S-Class, dar arată atât de bine. Bineînțeles totul e completat de suspensia mai joasă, care coboară caroseria mai aproape de roți, iar atunci impactul vizual este complet. Jantele sunt de asemenea speciale pe această mașină. Pentru că în anii 80, Brabus nu avea puterea necesară să-și confecționeze jante proprii, aceștia cumpărau jante de la Rial, acestea fiind modelul Mesh, pe care ulterior le modificau lățimea, pentru a se așeza mai bine pe mașină. Acest W126 Brabus are jante cu 8J pe față și 9J pe spate.

Blocurile optice relativ înguste, cu semnalizările galbene, toate elementele exteriorului cromate, inclusiv grila radiatorului, de mari dimensiuni fac din această mașină, una dintre cele mai ”cool” prezențe pe stradă. Efectiv toată lumea întoarce capul, toată lumea te salută sau îi face poze. Prin câteva elemente specifice, Mercedes Benz W126 Brabus reușește să fie în același timp impunătoare, dar și elegantă. Cum spuneam în video-ul postat pe paginile social media turatiiscrise.ro, este genul de mașină pe care un gangster din anii 80 l-ar conduce. Sau mai exact ar fi condus, deoarece, oricât de spectaculos mi se pare exteriorul, trebuie să te urci la volan.

Aici totul se schimbă. Încă de la primele secunde în mașină îți dai seama că e ceva foarte special. În primul rând, vezi scaunele electrice, cu memorie și funcții ergonomice, adică de la un buton poți să reglezi intensitatea cu care să te strângă pe laterale, suportul lombar, inclusiv tetierele sunt electrice. Apoi afli că scaunele acestea nu au burete, ci iarbă de mare, iar arcurile sunt din oțel. Pielea care le înfășoară are 4 mm grosime și sunt unele dintre cele mai confortabile scaune în care am stat. Aici incluzând mașini noi de sute de mii de euro. Efectiv te afunzi în ele și nu te interesează deloc suspensia mai joasă, mai rigidă. Tu ești exteriorizat de tot, iar denivelările nici nu pătrund în spătarul scaunului. Îți muți privirea și vezi un volan de dimensiuni considerabile, exact așa cum erau odată, dar pe acest model are inserții de lemn atât în partea superioară, cât și în partea inferioară. Este o dotare opțională Brabus, iar transmisia manuală era opțională pe W126.

Da, pe Brabus W126 puteai să alegi să schimbi tu treptele, chiar dacă vorbim de un S-Class. E cu adevărat special, mai ales că în instrumentarul de bord, vezi turometrul care are linia roșie la 6500 de rotații pe minut. Lângă, este calculatorul de bord, din nou o dotare extrem de rară pe modele din acești ani, doar pe 500E, am mai văzut cum funcționează un astfel de sistem. E interesant că după aproape 40 de ani, totul funcționează perfect și îți arată un consum mediu de aproximativ 8 litri la 100 km. Totul este electric în W126 Brabus, de la trapă la perdeluța electrică din lunetă, o dotare opțională de câteva mii de mărci. Găsești climatizare automată pe două zone, un telefon pentru șofer, dar și o consolă centrală absolut genială.

Tot ceea ce vedeți în imagini face parte din sistemul de sonorizare Clarion G80. Avem magazie de casete, tuner, egalizator, amplificator și tweetere. Din păcate, boxele nu mai sunt cele originale și sunt foarte greu de găsit, dar așa ne putem da seama de clientul original al acestui W126 Brabus. Întreg design-ul bordului este simplist, dar încărcat de dotări opționale, iar dacă ești familiarizat cu design-ul curat al unei console centrale Mercedes Benz din anii 80, atunci în W126 Brabus, totul e la superlativ.

Se vede clar că această mașină a fost configurată și pentru a fi condusă. Pentru că nu vorbim de versiunea cu ampatament lung a lui S-Class, dar care are transmisie manuală. Așa că pe locurile din spate nu ai chiar spațiul imens al unui SEL, dar inclusiv scaunele posterioare sunt electrice, pentru că nu avem o banchetă clasică, ci două fotolii individuale. Probabil cea mai spectaculoasă dotare ce se vede din spate, este telefonul cu receptor de mari dimensiuni, care de fapt este poziționat în cotieră, cotieră ce se ridică, pentru ca pasagerul spate să aibă acces la telefon. De pe locurile din spate, totul arată spectaculos și cât stăteam acolo, mă imaginam cel puțin Gordon Gekko, din Lupul de pe Wall Street. După impactul vizual extrem de puternic, dat atât de design-ul tipic a lui W126, plus multitudinea de dotări de la interior, era momentul să conduc mașina. Pe această cale îi mulțumesc încă o dată proprietarului, pentru încrederea de a lăsa o astfel de bijuterie pe mâna mea.

Eram puțin stresat mai ales de faptul că suspensiile sport coboară destul de mult mașina, iar garda la sol nu îți permitea să treci peste toate denivelările din asfalt. Totuși, am pornit superbul motor M103 cu 6 cilindri în linie, o motorizare pe care o cunosc, aspirată, care produce 180 de cai putere. Da, poate că atunci când te gândești la Brabus, te-ai aștepta la mai mulți cai, dar cum spuneam, în anii 80, Brabus putea să modifice doar exteriorul, fără să ”umble” la mecanică. Dar sincer, acesta este un motor foarte frumos, carismatic, care se turează până la 6500 de rotații pe minut și îți oferă puterea liniar. Este și un motor silențios, potrivit pentru un S-Class, doar pe finala de evacuare are un sunet ceva mai înalt. Cu transmisia manuală m-am împăcat foarte bine, chiar nu au fost momente când aș fi vrut o automată. Spre deosebire de mașinile noi, în acest W126 Brabus îți poți modifica poziția volanului electric doar pe adâncime, așa că pentru mine, diametrul mare al volanului și faptul că trebuia să stau ceva mai în spate, pentru a ajunge cum trebuie la pedale, nu îmi oferea un sentiment neapărat de sportivitate.

Dar nici nu mă așteptam să găsesc vreo mașină sport. W126 Brabus nu este acea ”balenă” cum te-ai aștepta, dar preferă viteza în linie dreaptă. Cum rulam cu mașina, în afara orașului, la viteze de autostradă, mașina parcă se așeza și mai bine, fapt ce demonstrează încă o dată, că aceste mașini au fost făcute pentru autobahn-ul german. Cu siguranță atinge și acum viteza maximă constructivă, care e peste 200 km/h, totul în liniște și siguranță deplină.

La întoarcere, trebuia să îmi fac și eu o poză cu mașina, pentru că așa ceva nu mai întâlnești în fiecare zi. Voi căuta în continuare mașini clasice deosebite, pe care să le testez pe blog. Pentru că după mai multe teste cu mașini noi, cu mașini electrice, cu multe plastice în interior și foarte vagi, să te urci într-un Mercedes Benz W126 300SE Brabus, este, pentru un pasionat de mașini, o reamintire a faptului că iubim mașinile. Acestea sunt ”obiectele” care ne-au trezit emoții când eram mici, iar acum ne putem bucura de ele. Iar ca orice proprietar de Mercedes-uri vechi, lângă acest W126 Brabus mai există și alte modele germane, cel puțin la fel de spectaculoase, așa că drumurile mele spre Brad vor fi tot mai dese.

Mulțumiri speciale Tirla Sergiu GAO care a pus la punct această întâlnire și îi mulțumesc lui Cipri pentru că a salvat acest Mercedes Benz 300SE Brabus

Foto: Adi Moga

Mercedes Benz GLC – Test Drive

Mercedes Benz GLC – Continuare

Până nu demult, cel mai vândut model Mercedes Benz, din toate generațiile, a fost Clasa C. Nu era de mirare. De prin anii 90, când a primit această nomenclatură, a fost câțiva ani cel mai ieftin model din gamă, așa că era de la sine înțeles să devină un bestseller, pentru că putea să ajungă la mai multă lume. Generație după generație, a devenit tot mai bun, mai tehnologizat și subiectiv vorbind, mai frumos. În plus era un ”Mercedes adevărat”, față de prima generație a Clasei A, care nu a fost primită atât de bine. În cazul Clasei C, primeai tot ceea ce ofereau frații mai mari, dar într-un pachet mai compact, mai accesibil. Singurul care a putut să detroneze Clasa C din topul vânzărilor, este fără surprize, Clasa C a SUV-urilor.

Mercedes Benz GLC este în momentul de față cel mai important model pentru constructorul german, pentru că acest SUV este absolut peste tot. Toată lumea se bate pentru o ”porție” GLC, așa că fabricile îl produc în numere foarte mari. Chiar și pe piața second-hand, modele cu kilometri puțini își păstrează valoarea foarte bine, mai bine decât frați mai mari, încă o dovadă a popularității și o garanție a acestui model. Lumea vrea SUV-uri, dar cum era Clasa C, dar mai înalt. Prima generație GLC a avut un design foarte reușit, linia de design pornită în 2015 s-a potrivit pe mai toate modelele Mercedes Benz. Atunci când ai un model de succes în gamă, nu prea vrei să schimbi rețeta, așa că noua generație, a doua, vine mai mult ca o continuare, ca o evoluție firească și care îmbunătățește doar acolo unde trebuie.

Prima impresie când vezi noul GLC este de eleganță. Mașina reușește să fie foarte bine proporționată, mai ales când are în dotare pachetul optic AMG, cum e cea din testul de astăzi. Totuși, pentru un ochi neavizat, modificările stilistice sunt mai greu de observat, doar pentru că noul GLC seamănă destul de mult cu vechiul GLC. Blocurile optice sunt redesenate, acum fiind ceva mai înguste și au un artificiu de design ce se unește cu grila. Pentru a fi și mai distinct în trafic, semnătura luminoasă a luminilor de zi cu LED este schimbată, fiind acum în trend cu noile modele. Grila este în continuare de dimensiuni apreciabile și oferă acea grafică cu mici ”diamante” care amintesc de logo-ul companiei. În cazul pachetului AMG, bara frontală este redesenată, prizele de aer de pe laterale sunt chiar mai sportive, cumva mai alungite și se încadrează foarte bine cu restul elementelor.

Privit din lateral, noul GLC este aproape neschimbat. Are acea formă clasică de SUV, fără să aibă un plafon prea arcuit. Acest artificiu o să fie păstrat pentru viitorul GLC Coupe. N-aș spune că profilul este banal, dar e foarte conservator. Ies în evidență jantele cu 5 spițe, așa cum îi stă bine unui model german, iar pragurile și contraaripile sunt profilate sportiv. La posterior, noul GLC este mai sportiv, mai elegant, pentru că preia blocurile optice de la noul C-Class, iar din anumite unghiuri, chiar seamănă cu un C-Class T-Model. În rest design-ul rămâne simplu, doar elemente precum eleronul sau ieșirile cromate ale sistemului de evacuare sunt mai vizibile.

Sincer, nici nu trebuiau experimente în cazul unei noi generații GLC. Nimeni nu își dorea asta. Nici oficialii Mercedes Benz și mai ales, nici clienții. Odată cu aceste modificări, noul GLC devine mai modern și poate să concureze mult timp de acum încolo cu rivali precum BMW X3 sau Audi Q5, care de asemenea au mers pe calea evoluției în design.

Totuși, noul Mercedes Benz GLC nu este doar despre evoluție. Pășește în habitaclu și vei vedea adevărata revoluție. Aproape tot interiorul este preluat de la Clasa C, dar adaptat pentru o mașină mai mare. Asta înseamnă un instrumentar de bord complet digital în forma unui ecran neacoperit și o consolă centrală dominată de ecranul imens pentru sistemul de infotainment. Această idee de design a debutat pe vârful de gamă S-Class, iar apoi preluat de C-Class și acum o vedem și în GLC. Au fost mulți clienți care au cerut această abordare, această linie de design, care duce mașina la cu totul alt nivel, atât tehnologic, futurist și chiar ergonomic. Tot de la Clasa C au fost preluate și gurile de ventilație, care arată spectaculos.

Acum, în interiorul noului GLC, totul este acționat touchscreen, aproape că nu mai există butoane fizice, nici măcar pe spițele volanului. La primul contact cu mașina, poate că o să ți se pară mai greu să le acționezi, dar te obișnuiești imediat și devine ușor să dai volumul mai tare sau să navighezi prin meniuri. Poți să ajungi la diferite comenzi, chiar și fără să-ți iei ochii de la drum, așa că e nu mai e valabilă problema touchscreen-ului central. De la comenzile amplasate pe spitele din stânga ajungi în meniurile instrumentarului de bord, iar de la cele de pe spițele din dreapta, pe meniurile sistemului de infotainment. Cum spuneam, noul Mercedes Benz GLC este foarte tehnologizat, oferind chiar sistemul de navigație cu realitate augmentată, care se folosește de camere exterioare pentru a proiecta navigația în timp real pe ecranul central. Acesta este foarte util mai ales noaptea, când ajungi într-o zonă mai puțin familiară, unde nu cunoști străzile. Grafica acestui ecran este ireproșabilă, nu mai există acum diferențe de tehnologie între clase. Este totodată și foarte rapidă. Imediat ce apeși o comandă, aceasta răspunde rapid, numai că eu nu sunt genul care să folosească foarte mult toate comenzile din sistemul de infotainment.

În schimb instrumentarul de bord este foarte configurabil și acolo am stat mai mult ”să mă joc”. Poți avea nu mai puțin de 6 moduri de afișare, de la Sport, la Classic, Offroad sau ca întreg ecranul să devină doar navigație. Ai putea să stai mult și bine să îți configurezi așa cum vrei interiorul și comenzile noului GLC, iar faptul că climatizarea este și ea integrată în acest ecran, nu e o problemă, pentru că îți oferă posibilitatea și mai multor comenzi. Am găsit în habitaclu și o iluminare foarte plăcută, în ultimul timp, Mercedes Benz fiind renumiți pentru că găsesc tot felul de locuri de unde lumina colorată să vină. Cel mai mult mi-a plăcut că în jurul comenzilor din plafonieră există un set de lumini.

Acum că am concluzionat evoluția noului GLC, la un automobil cu interior futurist și extrem de tehnologizat, e timpul să ne reglăm scaunele și mai confortabil, de la comenzile poziționate tipic, pe portieră și să vedem cum se conduce acest nou model. Prima generație GLC nu a excelat neapărat pe partea sportivă, dar nici nu s-a căutat asta. Prin natura mașinii, aceasta pune accent pe confort, nu pe dinamică. Dar atunci când sub capotă este un motor pe benzină ce produce 258 de cai putere, te aștepți ca lucrurile să se schimbe. Cele mai vândute versiune ale lui GLC au fost bineînțeles cu motorizări diesel, tocmai pentru că această mașină se pretează la călătorii lungi, iar cuplul mai mare este bun pentru o mașină mai mare. O să avem în test și o motorizare diesel, dar deocamdată, când viitorul motorului pe motorină este incert, e mai bine să vedem cum se comportă o motorizare pe benzină de putere mare.

Denumit GLC300 4Matic, modelul de test oferit de Autoklass Timișoara dispune de un motor de 2 litri mild-hybrid, care produce 258 de cai putere și 400 Nm. Acestea sunt valori care nu demult erau asociate unui motor de 3 litri. Asta înseamnă că accelerația până la 100 km/h se realizează în doar 5.9 secunde, dar livrarea puterii este foarte liniară, așa că de la volan nu vei simți că mașina e chiar atât de rapidă. Sistemul de tracțiune integrală 4Matic gestionează foarte bine plecările de pe loc, fără să simți că mașina bruschează. În plus, transmisia automată cu 9 rapoarte este setată ceva mai domol, din nou, fără să schimbe agresiv. Doar la viteze mici, atunci când ești pe frânare, retrogradarea este ceva mai indecisă. Acolo simți că nu știe în ce viteză să fie. La un condus strict urban, în aglomerație, consumul indicat era de aproximativ 11 l/100 km, dar imediat cum ieși la un drum mai întins, acesta scade destul de mult, valoarea oficială de consum fiind între 7.3 și 8.2 l/100 km. Dacă accelerările și chiar reprizele nu le simți atât de rapide, deoarece senzația e de confort și trebuie să stai cu ochii în vitezometru să realizezi cât de repede rulezi, atunci când ajungi la o porțiune de drum virajat, noul GLC nu se sperie deloc.

Îmi place extrem de mult cum se simte direcția. Bineînțeles, nu la fel de directă ca la un C-Class, pentru că aici centrul de greutate este mai înalt, dar când intri într-un viraj, și învârți de volan, simți cum pune o mică contragreutate, suficient când să îți comunice exact ceea ce fac roțile față. E o plăcere să schimbi direcția și să te joci încontinuu cu volanul. Inclusiv poziția la volan este potrivită, pentru că stai ca într-un sedan, dar ai o vizibilitate de SUV. Senzația de sportivitate și dinamică este îmbunătățită, așa că te poți distra chiar și într-un GLC. Accentul este pus bineînțeles pe confort sporit la rulare, chiar și când este echipat cu pachetul sportiv AMG. Noul GLC excelează și la spațiul interior destinat pasagerilor sau bagajelor. Este unul dintre cele mai spațioase modele din clasă, chiar dacă nu oferă 7 locuri.

”Atunci când ceva funcționează, nu schimba”. Acesta pare să fie motto-ul noului Mercedes Benz GLC. Este exact așa cum te-ai aștepta. Pentru clienții deja existenți, această îmbunătățire a noii generații este foarte apreciată, iar pentru clienții noi, este experiența deja cunoscută a unui GLC. E interesant că o mașină atât de conservatoare în idee, poate avea atât de multe forme și motorizări încât fiecare client să-și găsească o configurație anume. Este continuarea perfectă a unui model de succes.

Mercedes Benz GLC300 4Matic oferit pentru test drive de Autoklass Timișoara

Fotografii realizate de Adrian Moga

Prezentare: Mercedes-Benz EQE SUV

Încă dinainte să fie măcar o idee, știam că la un moment dat o să se construiască mașina asta. De fapt știam și cum va arăta. Mercedes Benz EQE SUV este poate cea mai puțin surprinzătoare mașină prezentată în ultima perioadă. Nu pentru că nu vine cu ceva nou, dar efectiv nu ne-a surpins apariția ei. Era normal să avem și o versiune SUV a sedanului EQE, despre care ati citit aici. Cel mai surpinzător pentru unii este nomenclatura aleasă de Mercedes Benz pentru modele sale electrice din gama EQ. Ultimele două SUV-uri prezentate, au sufixul ”SUV” spre deoserbire de celelalte SUV-uri electrice deja existente. Poate părea puțin anapoda, dar putem să-i găsim o logică. Cel mai prost s-a plecat de la crossover-ul EQC, care folosea o denumire de mijloc, probabil încercată de la GLC, dar și-au dat seama că odată cu extinderea gamei EQ, această denumire nu mai are sens. Așa că în curând, EQC se va transforma într-un sedan electric pe baza Clasei C, iar EQC SUV va fi versiunea electrică, dar nu un GLC electric. Motivul pentru care EQA și EQB sunt în continuare fără sufixul ”SUV” e din cauză că acestea sunt construite pe o platformă hybrid, nu pe una complet dedicată modelelor electrice, cum e cazul lui EQE, EQS, EQS SUV și EQE SUV. Cred că deja v-am amețit cu denumirile și poziționările în gamă a ultimelor modele Mercedes Benz, așa că o să concluzionăm.

Mercedes Benz EQE SUV este SUV-ul electric de dimensiuni medii al gamei. Cumva cum era GLE pentru Clasa E. Acum putem reveni la ceea ce ne interesează. Noul model vine cu un design inspirat puternic din cel al fratelui mai mare EQS SUV, iar la o primă vedere este chiar greu să le deosebești. Sunt convins că în trafic o să fie mai ușor, mai ales dacă luăm în considerare gabaritul fiecăruia. Totuși, design-ul modelelor EQ se îmbină într-un trend, pot fi ușor recunoscute atât ca fiind un produs Mercedes Benz, cât și EQ. Probabil cel mai distinct element este partea frontală cu blocurile optice care se îmbină perfect cu grila închisă, iar bara frontală vine cu prize de aer generoase pe fiecare parte. Profilul pare destul de bombat, dar din nou, așa sunt celelalte SUV-uri electrice de la Mercedes Benz. Totuși, EQE SUV are un aer mai elegant, mai premium, așa că în traficul urban, dar nu numai, cu siguranță va fi o prezență.

O altă trăsătură de design specifică este poziționarea blocurilor optice spate. Acestea sunt foarte înguste și unite printr-o bandă luminoasă. Bineînțeles, pentru că vorbim de un model full-electric, ieșirile evacuării lipsesc, dar sunt câteva elemente care imită un difuzor de aer, ceea ce face posterior să pară mai dinamic.

Interiorul este preluat aproape în totalitate de la sedanul EQE. Nu este deloc un lucru rău, deoarece noile sedanuri electrice de la Mercedes Benz au un design interior, în unanimitate considerat foarte frumos. Pentru EQE SUV s-a ales deja celebrul Hyperscreen, adică o unitate media, ce combină 3 display-uri sub o singură sticlă, ceea ce face design-ul mult mai fluid și mai futurist.

Marea majoritate a celor ce vor cumpăra un Mercedes Benz EQE SUV urmăresc mai ales versiunile de motorizare. Astfel, EQE SUV poate avea de la 288 la 687 de cai putere, prin versiunile EQE 350+, ce folosește un singur motor pe puntea spate și care are o autonomie maximă de 590 de cai putere, apoi este EQE 350 4Matic, cu două motoare elecrice, dar care nu vine cu o creștere a puterii, ci doar a cuplului, care ajunge până la 565 Nm. EQE 500 4Matic oferă 596 cai putere și 858 Nm și va fi cel mai puternic EQE SUV non-AMG, pentru că acest SUV va avea și versiuni construite de AMG și anume EQE43 și EQE53. Pentru acestea puterea crește considerabil, până la aproape 700 de cai putere, dar autonomia va fi ceva mai mică, 549 km.

Mercedes Benz a mai inventat o nișă. Oricât de mică ar părea, este una care a venit natural. Un EQE SUV trebuia să existe. Nu surprinde cu nimic, nici măcar ca denumire, dar șocul adevărat era dacă nu exista.

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

AMG Line Exterior, Night Package, Velvet brown metallic, 22″ AMG multi-spoke light-alloy wheels, Electric Art Line Interior, Leather Nappa balao brown/neva grey

Mercedes Benz EQA – Test Drive

Mercedes Benz EQA – Curent premium pentru popor

La început a fost EQ. O nouă divizie, un nou brand, sub care viitorul mărcii Mercedes Benz își va continua istoria. Nu e ceva minor, deoarece vine de la primul producător de automobile. EQ ar trebui să reprezinte o evoluție firească a trendului auto de electrificare. Am condus anul trecut primul model al gamei, SUV-ul EQC. Acesta este versiunea de serie a conceptului EQC prezentat în 2018 și de la care a pornit întreg trendul de design al gamei EQ. E interesant că Mercedes Benz a decis ca primele modele EQ să nu fie bazate pe clasele cunoscute, așa că EQC este construit pornind de la platforma lui GLC, iar mai apoi EQA și EQB nu sunt versiunile electrice ale Claselor A și B, ci provin de la crossoverele GLA și GLB. Între acestea și-a făcut apariția și un EQV, dar despre acesta vorbim într-un test separat.

Mercedes Benz EQA - Test Drive

Cred că decizia Mercedes Benz de a face noile modele electrice pe baza unor SUV-uri este de bun augur, având în vedere succesul acestor caroserii, mai ales pe piața din Europa. Dar asta ridică un semn de întrebare. La un moment dat, clasele cunoscute ale producătorului german, A,C,E, vor avea și acestea o variantă electrică, dar denumirea EQA și EQC este deja luată de SUV-uri. Sunt curios cum va decurge apariția acelor sedan-uri electrice. Mercedes Benz vrea ca până în 2022 să aibă 10 modele EQ în gamă, inclusiv 2 modele Smart, iar mașina din testul de astăzi s-ar putea să devină cea mai populară.

Mercedes Benz EQA - Test Drive

Pentru că inglobează perfect toată filozofia, atât Mercedes Benz, cât și EQ într-o caroserie populară. Așa cum ne-a obișnuit de la EQC și EQV, noile modele electrice vin cu un ”transplant” de chip, care îl face foarte distinctiv. Da, de la îndepărtare spui fără îndoială că este un GLA, dar atunci când îl privești mai aproape îți dai seama că grila este ”închisă”, iar blocurile optice sunt unite cu aceasta. Împreună formează un artificiu omogen, care preia întreg design-ul părții frontale. Farurile sunt mai spectaculoase, au o semnătură luminoasă specifică, iar în interiorul acestora avem inserții albastre. Chiar dacă grila mare nu are un rol de răcire, aceasta ajută la aerodinamică. Odată ce te obișnuiești cu noile schimbări, îți vei da seama că restul mașinii este cât se poate de convențională. Avem în continuare o bară frontală cu prize de aer specifice pachetului AMG, iar din profil, nu sunt mai diferențe față de un GLA cu motor convențional.

De fapt, acesta este unghiul meu preferat a noului EQA. Arată foarte bine proporționat, cu o arcuire frumoasă a plafonului, cât să nu fie nici coupe, dar nici prea pătrățos. Acest aspect este lăsat fratelui EQB. Faptul că partea inferioară a mașinii este acoperită de un plastic negru, rezistent la zgârieturi, îi oferă mașinii un aspect robust și pare mai mare decât este în realitate. Având pachetul optic sportiv și jantele cu 5 spițe duble ajută la aspect, dar la o privire mai atentă, observăm că au un design aerodinamic. De asemenea, în funcție de diametrul jantelor, autonomia poate fi diferită. Tot din lateral, mai observăm un mic logo EQA pe aripa față.

Probabil cele mai importante schimbări vin la posterior, acolo unde nu doar blocurile optice sunt noi. Pentru că s-a vrut unirea lor printr-o bandă luminoasă, a trebuit schimbat și capacul portbagajului, deci poziționarea numărului de înmatriculare este acum mai jos, în bară. Aceasta a rămas la fel ca design, dar are câteva elemente care, pe pachetul AMG, îl fac mai sportiv. Personal îmi place foarte mult cum arată design-ul stopurilor, este foarte modern, iar prin comparație, GLA pare chiar învechit acum.

Această rețetă pare a fi câștigătoare, deoarece păstrează trăsăturile tradiționale, cu care este obișnuit clientul Mercedes Benz, dar aduce o doză de modernism, suficient cât să-l facă dezirabil ca automobil electric, de viitor.

Mercedes Benz EQA - Test Drive Mercedes Benz EQA - Test Drive

În schimb, atunci când intri în habitaclul noului Mercedes Benz EQA, îți va fi foarte greu să îl distingi față de cel cu motor clasic. Deoarece noua generație GLA a apărut de puțin timp, design-ul interiorului este în continuare foarte futurist, ceea ce a înseamnat că pentru EQA nu a fost nevoie de schimbări de design. În plus, ca să schimbi elemente de interior este mult mai costisitor decât o bară față sau niște faruri. Nimeni nu s-a plâns de design-ul noilor interioare din clasele mici Mercedes Benz. Vorbim de o revoluție în materie de tehnologii și infotainment, deoarece EQA are două ecrane uriașe deasupra bordului, ambele foarte configurabile și cu o grafică incredibilă. Pe ecranul din spatele volanului îți sunt afișate toate informațiile despre condus, acestea fiind atât de complexe și configurabile, încât nu mai privești ca la niște ”ceasuri” conveționale. Nu, prin volan te poți uita la poziționarea mașinii pe bandă, la nivelul de încărcare și la alte cifre de rulare, pe care le selectezi. Este aproape ca și cum te-ai uita la un panou de comandă, nu la un instrumentar de bord.

Mercedes Benz EQA - Test Drive

Pe ecranul din mijloc informațiile despre navigație și media sunt controlate touchscreen, dar mai există și un touchpad pe consola centrală, în caz că nu vrei să-ți iei prea mult ochii de la drum. Cel mai mult am apreciat sistemul de navigație cu realitate augmentată, e ca și cum ai privi drumul din fața ta prin ecranul unui joc video. Îți sunt afișate datele de navigație și rulare, și este foarte intuitiv. Pe timp de noapte este cu atât mai util, mai ales dacă ești într-un loc necunoscut. Pentru că vorbim totuși de un model Mercedes Benz, toate materialele de la interior se simt premium, chiar dacă avem parte de mai multe plastice. Ambianța interioară este premium, iar noaptea, iluminarea interioară este foarte spectaculoasă. Cu siguranță se simte mult mai premium decât mulți alți rivali. Pasagerii față sunt răsfățați cu spațiu din belșug, șoferul are o poziție la volan foarte sportivă, chiar dacă vorbim de un crossover cu gardă la sol mai înaltă, dar pasagerii de pe banchetă suferă puțin mai ales la genunchi. EQA fiind construit pe platforma clasică GLA, poziționarea bateriilor în podea a însemnat un spațiu mai limitat pentru pasageri și în portbagaj. Sunt doar 340 de litri, dar pentru cumpărăturile de weekend și pentru traficul urban, EQA este mai mult decât suficient.

Inginerii Mercedes Benz au reușit să integreze un sistem de baterii de 66.5 kWh, o valoare destul de mare față de restul concurenților. Împreună cu motorul electric, EQA250 dezvoltă 190 de cai putere și 375 Nm, suficienți pentru o accelerație până la 100 km/h în 8.9 secunde și o viteză maximă de 160 km/h. Poate că pe foaie, EQA nu pare foarte rapid, dar în cazul unui automobil electric, reprizele sunt cele care contează. La plecările de pe loc, EQA e suficient de sprinten, poți depăși orice mașină de la semafor. Totuși, din cauza tracțiunii exclusiv pe puntea față și a cuplului livrat instant, vei observa că roțile față patinează de fiecare dată. Până la 50-80 km/h, EQA250 este foarte potrivit pentru oraș. Direcția este ușoară, așa cum trebuie să fie un crossover urban, iar pe viraje se așează foarte bine. Setarea suspensiilor este fermă, dar în niciun caz nu este deranjantă.

mercedes benz eqa

De la padelele de pe volan se reglează ”agresivitatea” cu care frânarea regenerativă este aplicată. Poți lăsa mașina să ruleze mult, ca și cum ar fi în ”punctul mort” sau să obți o frânare brutală, de fiecare dată când ridici piciorul de pe accelerație. Dacă rulezi în cel mai eficient mod, cu jantele de dimensiuni mai mici, poți obține o autonomie maximă de 480 km, conform datelor oficiale. Când am luat mașina de la Autoklass Timișoara, aceasta era încărcată aprox 98%, iar autonomia computerului de bord îmi arăta 367 km. Din punctul meu de vedere sunt mai mult decât suficienți pentru aproximativ o săptămână de condus prin oraș. Încărcarea de la o priză de 100 kW durează 30 de minute de la 10% la 80%, iar o noutate absolută o reprezintă oferta în România pentru noul EQA. La cumpărarea noului crossover electric, vei primi cadou o stație pentru acasă de la ENGIE. Această ofertă este foarte interesantă, deoarece mulți posibili cumpărători de electrice nu vor să aibă de a face cu infrastructura precară de stații și nici cu birocrația de a cumpăra una pentru acasă.

Odată cu ecotichetul bonus, Mercedes Benz EQA devine o propunere interesantă. Nu sunt multe modele premium în acest segment de preț, de sub 40.000 euro. Un concurent crossover ar fi Volkswagen ID4, dar nu oferă aceleași materiale premium de la interior. Mercedes Benz EQA250 are suficientă autonomie, un preț și câteva oferte foarte bune, un design atrăgător pentru fanii mărcii, așa că ar putea fi alegerea pentru cei ce vor să intre în rândul electricelor premium.

Mercedes Benz EQA250 oferit pentru test drive de Autoklass Timișoara

Mercedes Benz GLA – Test Drive

Mercedes Benz GLA – Familia

Din dorința de a umple absolut orice nișă, dar la costuri mai mici, producătorii auto lansează diferite caroserii bazate pe aceeași platformă. Volkswagen este un bun exemplu, mai ales că împarte platforma de la modele de buget la cele premium. Când vine vorba de Mercedes Benz, aceștia merg exclusiv pe modele premium, dar de la micul hatchback A-Class au derivat nu mai puțin de 6 modele. Ați putut citi până acum despre toate, iar acum e rândul celui mai nou reprezentant: GLA.

Cel mai mic SUV Mercedes Benz se află abia la a doua generație, dar germanii au decis să schimbe rețeta, în ciuda succesului comercial de peste 1 milion de unități vândute până acum. Dacă primul model era un hatchback pe tocuri, având o caroserie cât de cât dinamică, noua generație vrea să se identifice mai mult cu frații SUV mai mari. Mie mi se pare că designerii au riscat cu jocul proporțiilor, iar la prima vedere noul GLA pare ciudat, umflat, poate prea cocoșat. Poate că și varianta de echipare nu este cea mai potrivită, unui Mercedes Benz i se potrivește mai bine un pachet sportiv AMG, chiar dacă vorbim de un SUV.

Cu toate că de acum încolo aș numi noul GLA un crossover și las termenul de SUV pentru fratele GLB. Dacă tot e să vin eu cu apelative, aș pune noul GLA în segmentul SUV-urilor Coupe, asta cel puțin datorită formei plafonului. Privit din față, noul GLA are câteva elemente inspirate de la CLA, mai ales la nivelul blocurilor optice, iar bara frontală este preluată de la frații mai mari. Bineînțeles că nu lipsesc lamele cu găuri din grila frontală, semnul distictiv al unui SUV Mercedes de generație nouă.

Profilul este cu siguranță cel mai atipic unghi al noului GLA. Trebuie să recunosc, prefer design-ul generației precedente, noul model fiind cu 10 cm mai înalt și un pic mai scurt decât modelul pe care îl înlocuiește. Înălțimea nu ajută niciodată la design, iar acum GLA pare un A-Class umflat cu pompa. Are totuși plafonul arcuit spre posterior, ceea ce îi dă aspectul de coupe. Din păcate, pe caroseria neagră, nu se văd foarte bine pasajele roților, realizate din plastic negru, pentru protecție în offroad, dar care dau mașinii un aspect robust.

Bineînțeles că și GLA se conformează noilor linii Mercedes Benz, așa că blocurile optice sunt agresive, inspirate din cele ale noului GLE Coupe. Privit din spate, noul GLA chiar arată a SUV, iar la un moment dat l-am confundat cu modelul mai mare, atunci când l-am văzut de la depărtare în trafic. Cum spuneam, nivelul de echipare contează mult pentru design-ul mașinilor noi, iar pentru că GLA-ul din testul de astăzi nu are pachetul AMG, care vine cu un difuzor de aer generos, acesta poate să arate destul de plictisitor. La urma urmei, design-ul este subiectiv, dar aici este blog personal, așa că ceea ce citiți este părerea mea.

Acum că noul GLA se vrea un SUV în adevăratul sens al cuvântului, accesul în habitaclu este mult mai facil. Garda la sol mai înaltă, înseamnă că nu trebuie nici să te apleci, dar nici să te ridici pentru a intra în scaunul șoferului. După o zi de muncă, e binevenit. Poziția la volan este cu aproximativ 12 cm mai înaltă decât într-un A-Class, iar acest lucru poate avea două tăișuri. Pe de o parte, îți oferă o poziție impozantă și vizibilitate mai bună, iar pe de altă parte răpește din senzația de sportivitate. Dacă GLB trebuia să fie SUV-ul practic, iar GLA cel sportiv, la urma urmei, nu putem decide legile fizicii, iar o mașină mai grea și mai înaltă nu poate fi mai dinamică decât cea joasă.

Numai că odată instalat confortabil la volan, nu vei face diferența dintre GLA și A-Class. Ca toate modele construite pe această platformă, ele împart același interior. Din punctul meu de vedere este de bun augur, pentru că încă din 2018 când a fost lansat, acest interior este foarte apreciat. Cele două ecrane MBUX de deasupra bordului au o grafică și o rezoluție impecabilă, iar cel din spatele volanului este foarte foarte configurabil. În testul meu cu noul GLA m-am trezit că nu aveam nicio informație ”tradițională” afișată acolo. În locul vitezometrului aveam navigația, iar în locul turometrului setările pentru păstrarea benzii de rulare. Mercedes Benz GLA ne arată cum se simt tehnologiile viitorului, iar acum trebuie să ne obișnuim că experiența condusului se schimbă. Dacă tot vorbim de tehnologii noi, pe ecranul sistemul de infotainment, navigația este interactivă. Aceasta folosește camere pentru a scana drumul și îți realizează o realitate augmentată pe ecran. Acest sistem este cu adevărat folositor noaptea, mai ales dacă te afli într-o zonă necunoscută și cauți o stradă anume.

Interiorul noului GLA este aerisit, aș putea spune chiar simplist, dar odată cu lăsarea serii, devine spectaculos. Aeratoarele cu design superb sunt iluminate, iar din fiecare loc al bordului, dar și al portierelor, GLA luminează în diferite culori. Scaunele sunt mai mari și implicit mai confortabile, iar noul volan se simte foarte bine în palme. Așa cum te-ai aștepta de la un Mercedes Benz, materialele de la interior sunt foarte bune, chiar și unde există plastic. Îmi place în mod deosebit noul touchpad din fața cotierei, care funcționează exact ca cel al unui laptop și este ușor de utilizat, dacă nu vrei să te întinzi să apeși fizic pe ecran.

Până acum, pentru mine, Mercedes Benz GLA a stârnit controverse. Nu îmi place în mod deosebit design-ul exterior, dar la interior te simți mult mai special. Apoi am aflat de motorizarea de sub capotă. GLA200d folosește un motor de 2 litri diesel care produce 150 cai putere și 320 Nm. Chiar dacă ”pe foaie” lucrurile nu stau spectaculos, ar trebui mers pe principiul ”nu judeca o carte după copertă”. Imediat cum te pui în mișcare noul GLA se simte solid, bine închegat, iar cuplul de la motorul diesel apare imediat. Transmisia cu dublu ambreiaj se simte muuult mai bine în combinație cu un diesel, chiar dacă uneori e nevoie de un kick-down pentru toată rezerva de putere. În ciuda faptului că este varianta mai slabă de putere a acestui motor, în prima parte a zilei nici nu am simțit și am crezut că am cei 190 cai putere ai unui GLA220d. Nu aș spune că este un motor gălăgios, nici chiar în sarcină, asta pentru că transmisia schimbă treptele destul de jos și nu îl lasă să se tureze fără să fie necesar. Noul GLA se simte cel mai bine la condusul urban, la un ritm mai relaxat. De fapt asta e și ideea unui Crossover. Totuși sistemul 4Matic transmite putere și către roțile spate, iar pe viraje GLA se ”agață” bine. Bineînțeles că este taxat de centrul de greutate mai ridicat și de suspensia ceva mai moale, dar totul este perfect controlabil. Mă așteptam să aibă ruliu atunci când tragi mai tare, numai că întreg spiritul mașinii nu te va lasă. GLA este mai mult un cruiser pentru distanțe lungi, pentru oraș și doar ocazional să nu se sperie de niște viraje. Nu l-am scos în teren accidentat, tocmai pentru cele spuse mai sus, dar pentru asta există GLB, iar articolul îl puteți citi aici.

Acum, gama de SUV-uri Mercedes Benz este completă. GLA, GLB, GLC, GLE și GLS au foarte o generație nouă. Fiecare se inspiră de la fiecare și își împart tehnologii, de la mic la mare. Eu nu sunt fan SUV-uri/Crossovere. Prefer oricând un sedan sau chiar un hatchback. Asta pentru că îmi place să conduc. Dar există câteva cazuri în care vreau doar să mă relaxez, să nu mă aplec prea mult când intru în mașină și când nu am nevoie de sute de cai putere la dispoziție. Noul Mercedes Benz GLA va continua succesul primei generații, care și-a întins producția aproape 7 ani, și chiar dacă este un baby-SUV, design-ul, tehnologia și mai ales imaginea de marcă, sunt decisive pentru un cumpărător.

Mercedes Benz GLA200d 4Matic oferit pentru test drive de Autoklass Timișoara

Mercedes Benz C-Class Facelift Test Drive

Mercedes Benz C300 – Împrospătare de ochii lumii

Lumea nu mai cumpără sedan-uri. Limuzinele de clasă medie au fost înlocuite cu SUV-uri mai practice, dar mai puțin dinamice la condus. Din acest motiv, Mercedes Benz C-Class are de înfruntat o concurență nu doar din partea lor, ci și împotriva rivalilor consacrați: BMW Seria 3 sau Audi A4. În ultimul timp unuii chiar ziceau că și producătorii de buget pot intra în concurență cu o astfel de limuzină, Volkswagen Arteon sau KIA Stinger sunt două exemple, dar părerea mea e că cine caută premium, nu se va mulțumi cu mai puțin.

Așa am ajuns la titlul articolului de astăzi. Vă spun sincer, Mercedes Benz C-Class nu avea nevoie de un facelift. Generația W205 arată în continuare foarte proaspăt, modern, diferit față de restul rivalilor din acest segment, chiar și la 6 ani de la apariție. Un adevărat mini S-Class. Numai că, așa ”se cade”, odată la 4-5 ani să fie împrospătat cu noile tehnologii disponibile. Iar acesta este principalul motiv pentru testul de astăzi. C-Class facelift vine cu tehnologie nouă, atât în interior, la exterior, dar și din punct de vedere mecanic. Autoklass Timișoara mi-a pus la dispoziție mai multe versiuni, dar am decis să testez un C300 4Matic, pentru că cel puțin pe hârtie, are un tren de rulare interesant.

Dar hai să vorbim puțin despre schimbările de design. Care sunt abia de recunoscut. Forma generală a rămas. Avem în continuare plafonul arcuit, atât de apreciat ca design. Până și blocurile optice au exact aceleași dimensiuni și formă, doar semnătura luminoasă s-a schimbat. C-Class facelift vine acum opțional cu lumini LED Multibeam, complet ajustabile, dar parcă ”bulbul” LED mai mare nu mai este la fel de frumos ca la modelul pre-facelift. Același lucru este valabil și pentru posterior. Blocurile optice spate, au acum o semnătură în forma literei C întoarsă, care nu sunt la fel de distincte precum la pre-facelift, care erau exact ca la un S-Class. Limuzinele Mercedes din această generație vor rămâne considerate unele dintre cele mai frumoase, speciale și distincte. Încă nu mai există un producător care să aibă blocurile optice spate puse pe verticală. Absolut toate sedan-urile le au pe orizontală, și așa o să fie și la următoarele generații.

Efectiv ador posteriorul sedanurilor Mercedes Benz, care oferă o eleganță superioară, iar în combinație cu pachetul AMG pot fi foarte sportive. Mercedes C300 din testul de astăzi putea foarte bine să aibă un pachet sport, măcar optic, deoarece motorizarea pe benzină este puternică. Dar până atunci, să vedem schimbările de la interior.

La prima vedere ai spune că totul este acolo, ca acum 5 ani, dar la dacă te uiți mai atent, vei vedea că ”tableta” sistemului de infotainment are o diagonală mai mare, și este mai subțire, fiind poziționat pe lung. A doua schimbare importantă este în fața șoferului. Mai exact în spatele volanului, instrumentarul de bord este acum complet digital și foarte configurabil. În cele 3 zile de test drive, am ajuns în situație în care nu vedeam deloc viteza sau turomentrul. Pe de o parte aveam navigația, iar pe cealaltă informațiile de deplasare. Aceste configurații sunt acționate de pe spițele volanului, care și acesta are un design nou, tocmai pentru a acomoda comenzile tactile. La început, lumea a fost sceptică cu această soluție, dar sincer, te obișnuiești foarte repede și o să ți se pare că ai așa trebuiau să fie de la bun început.

Alte comenzi nu au fost mutate sau adaugate, așa că noul C-Class se simte la fel de familiar. Atât design-ul, cât și poziționarea comenzilor sunt complet distincte pentru un Mercedes. Levierul schimbătorului de viteze pe coloana volanului, butonul de volum în dreapta sau touch-screen-ul din fața cotierei sunt elemente cu care te obișnuiești foarte bine. La fel te obișnuiești și cu poziția la volan. Scaunul este suficient de lat pentru a te înconjura confortabil, pielea este foarte fină și demnă de un automobil premium, dar unele finisaje și mai ales îmbinări lasă de dorit. Nu știu de ce, dar facelift-ul pare mai ”plasticos” decât varianta pre-facelift. În fine, ca șofer în C-Class poziția la volan este atât confortabilă, dar îți oferă și o doză de sportivitate. Cred că dacă avea un pachet AMG, atunci scaunul era ceva mai jos, iar volanul teșit în partea inferioară se simțea și mai sportiv.

Fără pachetul sportiv, Mercedes Benz C-Class rămâne o referință de limuzină confortabilă. Suspensia este setată în așa fel încât să absoarbă toate denivelările, chiar cu compormisul de a avea senzație de barcă. Totodată suspensia este silențioasă, amortizoarele se simt bine închegate. Mașina de test avea opțional și sistemul de tracțiune integrală 4Matic. Acesta mi se pare unul dintre cele mai bune din segment, oferind atât sportivitate cât și aderență superioară, dar… pe un SUV. Pe o mașină joasă, cum e C-Class, tracțiunea integrală nu este necesară. În primul rând că ridică puțin garda la sol, deci implicit și centrul de greutate. Apoi, oferă mașinii un caracter neutru, aproape subvirator pe alocuri. Nu știu dacă e de la sistemul 4Matic sau a fost resetată direcția, dar aceasta nu mai oferea feedback-ul specific, pe care îl știam de la varianta pre-facelift.

Mergând cu acest C300 nu mi s-a părut în niciun moment o mașină sportivă. Nici chiar în modul Sport Plus. Suspensia standard nu se întărește cât mi-aș fi dorit, așa că după ce trecea pe unele denivelări, mașina continua să balanseze, iar pe frânările dinaintea virajelor, botul mașinii plonja prea mult înainte. Toate acestea împreună cu direcția fără feeling, m-au făcut să îmi regândesc părerea despre cum C-Class este un sedan sportiv, concurent la BMW Seria 3. Totuși sunt convins că un pachet AMG cu o suspensie mai joasă și o direcție mai grea, ar schimba radical lucrurile. Dar încă de la design, acest C300 pare o mașină elegantă, nu una sportivă. Crom pe exterior, piele crem și lemn la interior nu sunt indicații de sportivitate. L-aș vedea pe tatăl meu conducând un C-Class echipat asemănător. Să ruleze pe drumuri județene balansând încet, doar la nevoie să apese accelerația să trezească motorul de 258 de cai putere la viață.

Încă de la început, am zis că această variantă este cea pe trebuie să o alegi. Acum într-o perioadă când dieselul este din ce în ce mai blamat, iar motoarele de cilindree mare nu mai sunt căutate pentru uz zilnic, C300 propune o unitate pe benzină de doar 2 litri, dar care produce aproape 260 cai putere, număr atins și de rivalul direct BMW 330i, care la rându-i folosește un motor turbo tot de 2 litri. Nu mai înțeleg nici eu nomenclatura noilor modele, dar pare că au rămas la vechea denumire cu ”3” tocmai pentru că puterea este neschimbată sau chiar mai mare. Un C300 poate fi considerat și o varianta de prestigiu, nefiind un clasic 220 sau 200, ultimul având acum un motor de 1.5 litri. Singura varianta de a avea o unitate cu 6 cilindri pe C-Class este să optezi pentru un model AMG, iar ”entry-level” este C43.

Așa cum spuneam, pe foaie, C300 este interesant. Dezvoltă o putere respectabilă, iar în combinație cu tracțiunea integrală și cutia de viteze 9G-Tronic, propulsează mașina până la 100 km/h în doar 5.7 secunde. Toate acestea sunt valori foarte bune, dar în viața de zi cu zi, sunt cam lipsite de viață. În primul rând, acest motor nu este rafinat deloc. Este gălăgios în sarcină, iar la viteze mici se aude ca un storcător. Turația revine greu, iar zgomotul produs nu este plăcut deloc. În plus, nu este ajutat nici de un sistem de evacuare performant. Cred că pachetul AMG rezolvă și acest aspect. Transmisia cu 9 rapoarte este mai bine setată pe o motorizare diesel. Cele 9 trepte sunt mai bine gestionate pe o plajă de turație mai mică.

Am vrut să conduc acest model și pentru o viitoare achiziție personală. Îmi place cum arată generația W205 a lui C-Class, dar doar cu pachetul AMG, care aduce beneficiile sale. Modelul de test mi s-a părut setat mai bine pentru un șofer care preferă un condus mai relaxat, mai confortabil. Nu știu cum va fi viitoarea generație, pe care o să o vedem anul următor. Dar având în vedere că 1 din 5 Mercedes-uri vândute este un C-Class, eu zic că va avea multe de demonstrat.

Mercedes Benz C300 4Matic oferit pentru test drive de Autoklass Timișoara

Mercedes Benz GLB – Test Drive

Mercedes Benz GLB – Piatra cubică

Nișe peste nișe, clase peste clase, SUV-uri peste SUV-uri. Asta e lumea auto în anul de grație 2020. Dacă apare un crossover, să știți că există deja alți 10 concurenți care îți oferă exact același lucru mai ieftin sau mai bine. Un trend ce a luat amploare este cel al caroseriei înălțate cu aspect de coupe. Aproape toți producătorii sacrifică spațiul interior pentru design. Totuși, Mercedes Benz a cochetat de mult cu ideea unui baby G-Class, adică un automobil mai mic, dar cu aspect pătrățos. Probabil cel mai aproape de această idee a fost prima generație GLK. Acum 10 ani, când apăruse acel GLK era considerat un SUV relativ mic, așa că a avut loc să crească, iar sub el să apară alte modele. În acest moment, germanii de la Mercedes Benz au nu mai puțin de 8 SUV-uri în ofertă. În fiecare clasă avem câte un ”G”. Cu toate acestea, cel mai nou venit, GLB se încadrează perfect și demonstrează că poate fi stilat și dacă pune accentul pe ”U” din SUV.

Chiar îmi doream un SUV pătrățos în această clasă. Poate că nu este exact un baby G-Class, dar în segmentul său, este foarte distinctiv. Mulți spun că nu era rost să mai existe un crossover între GLA și GLC, dar în ultimul timp, Mercedes Benz le-a diferențiat atât de mult, încât noul GLB chiar își are rost. Dacă GLA mizează mai mult pe sportivitate și pune accent pe mobilitate urbană, iar GLC este deja într-o clasă superioară, GLB este printre singurele SUV-uri de clasă mică care oferă 7 locuri. În plus, design-ul angular este apreciat de mulți clienți, tocmai pentru că este diferit față de restul concurenților. Cel puțin în segmentul premium, GLB nu are deocamdată rival direct, nici din pricina spațiului oferit, nici din prisma design-ului exterior.

Pe platforma clasei A, sunt construite mai multe modele ce împart aceleași tehnologii. Deci dacă vrei ceva mic de la Mercedes Benz, trebuie doar să știi la ce vei folosi mașina. Avem hatchback, sedan, coupe cu 4 portiere, crossover sportiv, un soi de mini-Van, iar acum SUV în toată regula. Încă de la început trebuie să recunosc că îmi place design-ul noului GLB. Este pe gustul meu. Îmi plac blocurile optice mai pătrățoase, mai ales că întreaga parte frontală este verticală și plină de muchii. Chiar și cu pachetul optic AMG, care aduce prize de aer generoase, mașina arată mai pregătită pentru offroad, decât oricare alt Mercedes Benz mic. Capota cu nervuri vizibile este tipică unui SUV, la fel și grila cu o singură lamelă. Semnătura luminoasă a luminilor cu LED este specifică lui GLB, deci noaptea nu poate fi confundat cu alt model. Cu toate acestea, un ochi neavizat s-ar putea pierde între multitudinea de modele disponibile, dar atunci când îl privești din lateral, lucrurile se schimbă.

Cum spuneam, producătorii și designerii încearcă tot felul de linii arcuite și plafon plonjat pentru a da mașinii un aspect mai dinamic. Nu și GLB. Plafonul acestuia este perfect drept până în spate, unde coboară brusc, în stilul offroaderelor de mai demult. Pasajele roților și pragurile sunt din plastic negru, tocmai pentru a accentua aspectul robust. Încă nu înțeleg acea mică urcare a liniei geamurilor deasupra roților spate, dar putem trece cu vederea. Din orice unghi l-ai privi, GLB este ca o piatră cubică, adică pătrățos și practic. Totuși, dimensiunile nu trădează spațiul interior oferit. Probabil cel mai nefericit unghi al acestui model este din spate, acolo unde luneta foarte înaltă este disproporționată cu ideea pe care o avem noi asupra unui crossover modern. Totuși, spatele îl face un mini GLS, ceea ce nu e un lucru rău. Îmi plac și blocurile optice suficient de mari, dar relativ înguste, iar pentru că vorbim de un pachet AMG, în partea inferioară avem un difuzor generos, care îi oferă mașinii un aspect aparte. Chiar dacă este sportiv, se potrivește cu restul design-ului.

Nu prea sunt păreri împărțite asupra design-ului noului Mercedes Benz GLB, lumea îl apreciază, chiar dacă nu toți îl consideră frumos. Mi mi se pare de bun augur că cineva se gândește să deseneze în continuare astfel de caroserii, pătrățoase și robuste. Totuși, fiind dintr-o clasă mică, nu știu încă cărui tip de clienți se adresează. Personal îmi place cum arată, dar în același timp aș vedea o reprezentantă a sexului frumos la volanul unui GLB.

Este foarte ușor să te urci la volanul noului SUV. Garda la sol de aproape 20 de cm, înseamnă că nu trebuie să te lași în scaunul șoferului, dar nici nu trebuie să ridici mult piciorul, nefiind nevoie de un prag profilat. Odată poziționat în scaun îți dai seama că planșa de bord este preluat în proporție mare de la celelalte compacte bazate pe Clasa A. Deci aceleași ecrane cu rezoluție foarte bună, care se întind din spatele volanului, până deasupra consolei centrale. Îmi place foarte mult design-ul aeratoarelor, care au iluminare proprie, iar atunci când acționezi climatizarea, acestea își schimbă culoarea. Este un spectacol, mai ales noaptea, unde iluminarea habitaclului te face să te simți ca într-o discotecă, fapt ce accentuează publicul țintă al acestui model. Avem lumini pe consola centrală, pe bord, pe fețele portierelor, care se schimbă în funcție de plăcerile tale. De fiecare dată când pornești mașina, blocurile optice față fac un mic dans, ca un discoball, care îți pune un zâmbet pe față.

Mercedes Benz GLB folosește ultimul sistem de infotainment denumit MBUX Ui, ceea ce înseamnă că ecranul este touch screen, dar poate fi controlat și de pe volan sau de pe touchpad-ul din fața cotierei. Odată cu acest sistem ai și posibilitatea comenzilor vocale, spunând simplu ”Hey Mercedes”. Acesta funcționează pe un număr limitat de comenzi, dar este mișto să-l prezinți prietenilor. GLB este unul dintre cele mai tehnologizate SUV-uri din acestă clasă, deci clienții tineri se vor simți foarte bine. Din punctul de vedere al design-ului, sunt câteva elemente ce îl disting față de frații de platformă. De exemplu pe bord în fața pasagerului, avem un artificiu de design ce imită mânerul dintr-un G-Class, iar portierele au mânere solide, drepte, robuste, tocmai pentru a accentua caracterul practic. Nu știu dacă este un minus sau nu, dar trebuie să trântești cu forță ușile lui GLB. Dar nu în stilul unui G-Class, nu vei primi același sunet interesant, ci doar trebuie să le trântești puternic.

Probabil că până în acest punct, mai toate modelele bazate pe Clasa A, fac aproximativ același lucru. Dar GLB pune accentul pe spațiu interior. Asta înseamnă că poate fi comandat cu 7 locuri, chiar dacă varianta de test nu avea această opțiune. În plus, scaunele de pe rândul al doilea culisează 9 cm pentru mai mult loc în spate sau pentru un portbagaj mai voluminos. Chiar dacă este din clasă mică, GLB oferă aproximat același loc ca într-un Skoda Kodiaq și este mai spațios ca un Volkswagen Tiguan, chiar dacă lungimea e mai mică. Sunt mulți clienți, mai ales tineri, care vor să-și transporte prietenii în drumeții, dar în restul timpului să nu conducă un automobil mare. Din acest motiv, pe lângă design-ul specific, Mercedes Benz GLB ar trebui să aibă o carieră frumoasă.

Până acum, mașinile pe care le-am condus pe baza Clasei A mi-au oferit păreri împărțite. În plus am avut doar motorizări pe benzină, care nu ofereau cuplu mare. Hatchback-ul A-Class cu motorul de 1.33 turbo benzină mi s-a părut mult prea lent. CLA 220 cu 2.0 benzină este suficient de sportiv, dar un SUV merită un diesel, oricum l-ai întoarce. Tocmai din acest motiv, voi recomanda fără rețineri motorul de pe modelul de test. Denumit GLB 220d, oferă 190 de cai putere, 400 Nm, dintr-un diesel silențios de 2 litri.

Mercedes Benz GLB are la bază o arhitectură cu tracțiune față, dar încă de la a doua motorizare poți opta pentru sistemul 4Matic. În niciun caz nu vei vrea valențe sportive de la această caroserie, dar ai nevoie de tracțiune, așa că GLB se comportă exact așa cum ți-ai dori. Este suficient de confortabil, iar manevrabilitatea dată de caroseria relativ mică, înseamnă că este bun și pentru oraș, dar și pentru ieșiri în offroad ușor. Spun ușor, deoarece în afară de un mod offroad, nu dispui de diferențiale sau posibilitatea unei suspensii care se ridică. De exemplu, poți să mergi în confort la munte, pe zăpadă, chiar și până la cabana care nu este tocmai la drumul principal. Direcția lui GLB este ușoară și chiar și în modul sport nu se întărește să te simți ca într-o mașină sport. Dacă forțezi pe viraje vei vedea că GLB se înclină mult, ruliul este prezent, dar cum spuneam, nu mă deranja atât de tare, deoarece nu aveam pretenții sportive de la acest model. În schimb, transmisia cu dublu ambreiaj 8G-DCT este suficient de rapidă, schimbă lin, iar împreună cu o motorizare diesel, face ca mașina să fie și economică. Eu am reușit un consum de 8.8 l/100 km, în condiții te test, deci cu siguranță veți obține valori și mai mici.

În schimb, atunci când accelerezi puternic, retrogradarea este ceva mai lentă, dar odată ce intră cuplul măricel, mașina plonjează în față, iar orice depășire este rapidă. În GLB trebuie să conduci relaxat. Oricum nu îți va fi greu, deoarece mașina nu te îmbie la manevre agresive, așa că atingi potențialul cerut.

Am primit întrebarea: dacă are rost GLB în acest segment extrem de aglomerat? După două zile cu mașina am ajuns la concluzia că noul Mercedes Benz GLB își are locul bine definit în gama germanilor. Bineînțeles că există variante mai ieftine, dar care nu sunt de la producători premium, care nu oferă un interior atât de versatil, frumos și tehnologizat. Da, GLB este un automobil scump pentru acest segment, dar este și un model complet, pe care îl afli abia după ce petreci timp la volanul lui.

Mercedes Benz GLB220d 4Matic oferit pentru test drive de Autoklass Timișoara

Geneva 2020: Mercedes Benz E-Class facelift

Actuala generație Mercedes Benz E-Class a schimbat radical design-ul pătrățos pe care îl știam, dar totuși a păstrat elementul distinctiv pentru clasa ”elegance”: luminile de zi duble. Chiar dacă pare că nu a trecut mult timp de când l-am văzut și l-am condus, a venit timpul pentru un facelift care să împrospăteze limuzina germană. 

Probabil cea mai mare schimbare vine în partea frontală, unde designerii au renunțat la iluminarea dublă, acum blocurile optice fiind mai alungite și în stilul ultimelor modele ale nemților. Aș putea spune că îmi amintește oarecum de super-sedanul AMG GT4Door. Profilul este aproape neschimbat, ceea ce e bine, deoarece această generație E-Class este una foarte frumoasă, cu linii fluide, armonioase, care se completează cu o arcuire specifică a plafonului. O altă schimbare importantă o vedem la posterior. Aproape toate sedan-urile Mercedes Benz din perioada 2013-2020 aveau blocurile optice poziționate pe verticală, într-un stil foarte elegant și distinctiv. Într-o perioadă când designerii desenau doar stopuri orizontale, era plăcut să vezi că Mercedes Benz face lucrurile diferit. Ei bine, cu acest facelift, au rămas în pană de idei, așa că noul E-Class facelift are acum stopuri orizontale, în stilul celor de pe Sedanul Clasei A, care arată bine, dar își pierd din personalitate. Probabil dacă mergeau pe design-ul lui AMG GT4Door, ca în cazul părții frontale, era mai special. 

Totuși, vei putea să-l recunoști în continuare ca fiind un E-Class, indiferent de pachetul de dotări, deoarece în versiune AMG-Pack, lucrurile sunt destul de obișnuite. Același lucru l-am putea spune și despre interior, unde singura diferență considerabilă este noul volan. Acesta are nu mai puțin de 6 spițe, dar se potrivește cu restul interiorului, chiar dacă nu mai pare la fel de elegant precum cel al versiunii non-facelift. 

Odată cu versiunea sedan, Mercedes Benz a lansat și caroseria break, dar și cea All-Terrain. Pentru departamentul AMG, avem noul E53. Motorizările sunt cele cunoscute, cu mențiunea că 7 dintre acestea vor fi electrificate. Puterile pentru motoarele pe benzină variază între 156 și 367 cai putere și pentru diesel între 160 și 330 cai putere. În versiunea AMG E53, motorul este unul 6 în linie de 3 litri care produce 435 cai putere, dar este conectat la un started electric EQ Boost, capabil pentru încă 22 de cai putere când este nevoie, așa că pentru perioade scurte de timp, E53 are 457 cai putere. Asta înseamnă că accelerația se realizează în 4.5 secunde, iar viteza maximă poate fi urcată până la 270 km/h cu opțiunea AMG Drivers Package. 

Va ajunge în reprezentațe undeva la sfârșitul verii, așa că așteptați-vă la un test drive pe blog cu noul facelift. Încă încerc să-mi dau seama dacă arată bine sau nu fără blocurile optice specifice unui E-Class. 

Retrospectiva anului 2019

La fel ca orice retrospectivă, încep prin a spune că acesta a fost cel mai bun an pentru blog. Am avut cele mai mult vizualizări și cele mai multe mașini testate. Pentru asta vă mulțumesc vouă, celor care interacționați cu paginile social media și care dați click pe blog. În al doilea rând, tuturor reprezentanțelor și importatorilor care mi-au oferit mașinile pentru teste și care au avut încredere că livrez materiale bune. Tocmai pentru acest lucru, am călătorit în toată țara, pentru a găsi cele mai bune locații pentru poze, am luat nenumărate avioane de la Timișoara la București, am fost la mare și am fost la munte cu mașinile de test. Am fost la multe evenimente, am cunoscut o mulțime de oameni pe care îi știam doar prin intermediul blogului, dar mi-am făcut și prieteni noi. Am consumat foarte mulți litri de combustibil și am băut foarte multe cafele pentru a fi în stare să conduc sau după ce m-am trezit la răsărit, pentru cel mai bun cadru. Au fost mulți kilometri și multe ore la volanul unor mașini extraordinare. Într-un test am stat 28 de ore în mașină, în cele 3 zile cât a fost mașina la mine. Au fost și teste de doar jumătate de oră, pentru că încă nu aveau încredere în ceea ce fac, dar cei mai mulți m-au ajutat mai mult decât aș fi crezut. Bineînțeles că au fost multe momente în care mi-au fost refuzate unele mașini pe care le-am cerut, dar tot timpul a venit ceva mai bun. Așa că anul acesta am condus:

12 BMW

Pe lângă faptul că de fiecare dată când mergeam la București luam câte un model de test, iar reprezentanța Grup West Premium îmi este a doua casă, multe teste cu modele BMW au venit din simplul motiv că au apărut atâtea BMW-uri noi. Mi-au scăpat câteva, dar voi reveni cu ele, cât de curând, anul viitor. 

8 Mercedes Benz

Toate testele cu modele Mercedes Benz au venit din partea Autoklass Timișoara. Aici se aduc toate modelele noi, care de multe ori înseamnă versiuni exclusiviste și modele spectaculoase, cum ar fi un S Class auriu sau noul GLE venit în prima săptămână după lansare. Pentru anul viitor se anunță alte câteva modele noi sau facelift-uri, așa că e interesant de văzut dacă articolele cu Mercedes Benz vor fi în top anul viitor. 

5 Porsche

Anul acesta am reușit o colaborare foarte importantă cu Porsche Brand România, de la care am condus mai toate modelele noi apărute în 2019. SUV-urile Cayenne, Cayenne Coupe și Macan, una dintre cele mai bune mașini pentru condus, Cayman T, dar mai ales punctul culminant al acestui an: noul Porsche 911. 

Cel mai citit articol a fost, oarecum surprinzător, testul meu nu foarte obiectiv cu Dacia Duster. Impactul mare a fost faptul că m-am lăsat dus de emoție și am scris așa cum am crezut la momentul respectiv despre SUV-ul autohton. Am primit o mulțime de răspunsuri, unii care susțineau ce am scris, alții care spuneau că exagerez. În continuare îmi mențin părerea despre SUV-ul românesc, dar mi-am dat seama că un articol în care vorbesc de rău prinde mai bine decât unul în care laud mașina. 

Cea mai ieftină mașină pe care am condus-o a fost, surprinzător, Mazda 3. Spun surprinzător, pentru că noua generație are un design foarte frumos, și nu trădează prețul de sub 20.000 euro, dar Mazda 3 este totodată și cea mai puțin potentă mașină condusă anul acesta. Motorul aspirat de 2 litri, produce doar 120 de cai putere, același motor fiind și sub capota fratelui SUV Mazda CX-30. 

Cea mai puternică mașină pe care am condus-o anul acesta a fost BMW M5 Competition. Anul trecut, articolul cu M5 a fost unul dintre punctele culminante, iar anul acesta varianta Competiton m-a făcut să-mi aduc aminte de acele momente. Noua versiune nu este mult diferită față de varianta normală, dar puterea crescută, face din BMW M5 Competiton, cea mai puternică mașină în care am apăsat pedala de accelerație. Dar nu este cea mai rapidă. Acest titul îi revine modelului Porsche 911 Cabriolet Carrera S. Chiar dacă în esență este un motor de bază, ce produce ”doar” 450 de cai putere, Accelerația până la 100 km/h se realizează în doar 3.4 secunde. Chiar dacă Tesla Model 3 Performance, despre care ați citit accelerează la fel de rapid, dramatismul modului Launch Control din Porsche îl face să fie pe locul 1 la cea mai rapidă mașină din 2019. 

Ar mai rămâne să vă spun despre mașina care m-a impresionat cel mai mult anul acesta. Și nu, nu este noul Porsche 992, chiar dacă aceasta din urmă ia și titlul de cea mai scumpă mașină condusă, cu un preț de 187.000 euro, parcă la un Porsche te-ai aștepta să fie special, rapid, extraordinar. La fel este și cazul unui BMW sau Mercedes Benz. Chiar și în cazul unui KIA. Dacă e 25.000 euro și face lucrurile foarte bine, te aștepți la asta. Dar atunci când vezi o mașină, o conduci, iar după aceea rămâi mască, pentru că nu credeai că se va conduce așa, pentru că modul în care merge nu are nicio legătură cu modul cum arată, pentru că este dublu prețului unei versiuni de top, atunci pot spune că această mașină m-a impresionat cu adevărat. Pentru că nu mă așteptam deloc. Voi scrie pe larg și de ce este atât de bună anul viitor. Voi vorbi despre Ford Ranger Raptor.

Încă o dată mulțumiri tuturor care au făcut posibile articolele pe care le-ați citit anul acesta. Mi-am propus să am un articol nou în fiecare săptămână, iar până acum am condus mai mult de 52 de mașini. Țelul a fost atins, așa că urmează unul nou pentru 2020. 

Mercedes Benz A-Sedan – Test Drive

Entry Level

Mercedes Benz are o istorie impresionantă în a construi sedan-uri. Probabil cel mai cunoscut și cel mai longeviv fiind limuzina S-Class. Niciodată nu a avut o altă variantă de caroserie, nici mai înălțată, nici break, nici hatchback, S-Class a rămas fidel siluetei clasice. Cea a unui automobil, așa cum ni-l imaginam când eram mici. În timp, piața s-a schimbat, cererile oamenilor au crescut, au evoluat, așa că acum Mercedes Benz produce un hatchback denumit A-Class, prima literă din alfabet însemnând și entry-level-ul în gama constructorului german. Ceva s-a schimbat totuși în 2019, deoarece deja celebrul A-Class primește o caroserie sedan.

Acest gen de caroserii, derivate dintr-un hatchback sunt destul de prezente pe piețele emergente, în țările în curs de dezvoltare, unde clienții nu sunt atât de obișnuiți cu un portbagaj mic cu deschidere în sus, dar aceste mașini vin în special din partea producătorilor de buget, nu de la unul premium. Totuși, Mercedes Benz încearcă marea cu sarea și pune la dispoziție cel mai mic sedan din gamă, dar în niciun caz să nu-l compari cu un C-Class. Sunt complet diferite. Dar despre A-Sedan, puțin mai jos.

La fel ca în cazul ”rivalilor” cu sigla mai puțin prestigioasă, A-Sedan împarte multe elemente stilistice cu varianta hatchback, până în dreptul portierelor față. Astfel, A-Sedan preia partea frontală de la noul A-Class, ceea ce înseamnă niște blocuri optice foarte agresive, dar pentru că avem în test o variantă de bază, semnătura luminoasă nu este la fel de agresivă ca și pe varianta de top. Pentru că suntem obișnuiți ca în poze să vedem doar versiunile de top, în special cu pachete sportive, acest A-Sedan este configurat pentru altă categorie de clienți. Bara frontală are prize de aer mult mai mici decât la echiparea AMG, dar pe alocuri se aseamănă, iar grila față, chiar dacă are o lamelă argintie, nu are vizibile celebrele ”diamante”. Probabil că nici culoarea nu ajută foarte mult, gri-ul fiind rezervat pentru cei care nu vor să iasă în evidență. Per total am putea spune că acesta este cel mai ”cuminte” A-Class. Imaginea este completată de niște jante cu diametru mai mic decât ne-am aștepta.

Acum urmează marile diferențe dintre A-Sedan și A-Class hatchback. Forma plafonului. Mulți spuneau că această mașină nu-și avea rostul, deoarece avem deja un A-Class ”cu portbagaj”, modelul CLA. Dacă această afirmație era valabilă pe generația precedentă, odată cu noile modele, CLA se vrea mai sportiv, are un ecartament mai lat, iar plafonul este mult mai coborânt, noul CLA fiind axat mai mult pe dinamică superioară, nu pe spațiu interior. A-Sedan, în schimb, este chiar un A-Class cu portbagaj. Ceea ce înseamnă că linia plafonului este mai înaltă decât la un CLA, spațiul interior este asemănător cu cel al hatchback-ului, iar faptul că are și un portbagaj ”ieșit” ajută și mai mult la spațiul oferit. A-Sedan este într-adevăr așa cum îi spune numele. Un sedan. CLA rămânând coupe-ul cu patru uși din clasa compactă. Sper că ne-am lămurit de ce există și A-Sedan și CLA.

Noua varianta de caroserie a clasei A vine cu un posterior care pare disproporționat la prima vedere, mai ales că blocurile optice sunt ceva mai mari decât ne-am fi obișnuit, dar pare la fel de cuminte ca partea frontală, așa că se potrivește cu restul caroseriei. Sunt convins că un A-Sedan configurat cum trebuie poate întoarce capete pe stradă, chiar mai mult decât hatchback-ul. Căutați A35 Sedan. ;)

Cam atât cu diferențele dintre cele 3 mașini construite pe aceeași platformă. Pentru că odată urcat la volan, imaginea este cât se poate de familiară. A-Sedan și A-Class hatchback împart același interior, iar pe varianta de test oferită de Autoklass Timișoara, configurația era mai mult bazată pe culori închise. Noua generație A-Class are unul dintre cele mai frumoase interioare din clasă, și chiar dacă mulți vor comenta că are ”doar o tabletă pe bord” este una care se potrivește atât vizual, dar mai ales tehnologic. Bordul este drept, oferind un aer aproape retro, ajutat și de gurile de ventilație rotunde, în restul totul este foarte modern și futurist. Acea ”tabletă” oferă o rezoluție impresionantă, atât pentru ecranul din spatele volanului cât și pentru cel central. De aici poți configura absolut toți parametrii mașinii sau dacă nu vrei să te întinzi poți controla funcțiile de la touchpad-ul din mijlocul consolei centrale. Acesta funcționează asemănător cu un touchpad al unui laptop sau cu cel dintr-un Lexus, dar mult mai receptiv. Totuși, pentru o mai mare siguranță la condus și pentru că sunt obișnuit de la modele anterioare, aș fi preferat o rotiță pentru navigarea prin meniu. Acest A-Sedan este configurat corect, având absolut totul necesar unui șofer în 2019, fără artificii. Scaunele sunt cele de bază, neavând tetiera integrată în spătar.

Pentru că A-Sedan este un automobil relativ mic și destinat în special pentru traficul urban, motorul de sub capotă nu este unul mare. Vorbim despre o unitate de 1.33 litri, dar care produce un respectabil 163 cai putere. Problema la motoarele mici e că trebuie ținute în plaja înaltă de turație pentru a livra performanțele promise. Astfel, puterea maximă vine la 5500 de rotații pe minut, iar acolo motorul devine gălăgios. Ciudat totuși, pentru că nu mi s-a părut un motor mai potrivit pe această caroserie, decât pe hatchback. Au fost momente în care am simțit cuplul motor mai jos în turație, chiar cu senzații de împingere în spătarul scaunului. Încă nu am condus un Mercedes Benz de generație nouă cu o transmisie manuală, dar am experimentat acest motor pe un Nissan Qashqai ce avea cutie manuală și pot să spun că ai putea gestiona mai bine resursele dacă ai schimba manual treptele. Bineînțeles că poți schimba și în A-Sedan de la padelele din spatele volanului, dar cutia cu dublu ambreiaj 7G-DCT nu este cea mai rapidă nici cea mai intuitivă. La viteze mici parcă nu se hotărăște în ce treaptă să fie, iar la accelerări rapide, devine un pic prea lentă. Poate nici platforma cu tracțiune față a lui A-Sedan nu ajută la senzația de sportivitate. Din acest motiv spuneam că nu trebuie comparat cu un C-Class mai mic.

A-Sedan este gândit pentru cei care vor o mașină relativ spațioasă, de la un producător premium, dar fără să intre prea mult în configuratorul lor. Comportamentul rutier este decent, puterea nu prea mare înseamnă că nu ajungi ușor la limită ca să simți subvirarea dată de puntea față motrică, așa că cel mai bine ar fi să conduci relaxat noul A-Sedan. În această configurație, fără suspensiile specifice echipării AMG și cu jantele cu diametru mai mic, A-Sedan este chiar confortabil și nu îți este frică dacă găsești un drum mai denivelat sau chiar cu gropi.

Aveam nevoie de A-Class Sedan? Era suficient hatchback-ul? Fie chiar și CLA? Eu zic că în această perioadă când apar SUV-uri după SUV-uri, mașini înălțate care doar te duc dintr-un punct în altul, mă bucur că există constructori care se încăpățânează să vine cu astfel de caroserii. Sau poate a fost dorința germanilor de a intra pe absolut toate segmentele? Totuși sper ca această decizie să fie luată pentru că cei care chiar cumpără mașini, cer sedan-uri. Oricare ar fi, A-Sedan este deocamdată într-o categorie destul de selectă, fără prea mulți rivali.

Mercedes Benz A200 Sedan oferit pentru test drive de Autoklass Timișoara