Au trecut zilele de presă, începem să ne dezmeticim, deoarece în doar 2 zile am fost bombardaţi cu peste 60 de premiere şi modele noi în cadrul Salonului Auto de la Frankfurt. Parcă nici nu îmi vine să cred că au trecut 2!! ani de când am participat şi eu “la faţa locului”. Ca la orice salon auto, un anume concept, un nume, o idee, o maşină se ridică mai sus decât celelate, fiind încoronată “vedeta salonului”. Anul acesta, această distincţie i-a revenit primului hypercar Mercedes AMG, Project ONE. Şi pe bună dreptate, deoarece acest prototip, foarte aproape de versiunea finală, are toate ingredientele unui showcar.

În primul rând, trenul de rulare. Poate că nu ar trebui să fie acesta punctul central de referinţă, dar atunci când vorbim de o maşină de stradă cu motor de Formula 1, lucrurile stau diferit. Este pentru prima dată când această tehnologie îşi face loc pe o maşină de serie, iar chiar dacă unii spun că şi în trecut, Ferrari sau McLaren au mai făcut asta, noul Project ONE este cel care a dus aproape la exactitate trenul de rulare pe stradă. Mai ales că tehnologia contemporană folosită în F1 este ciudată în comparaţie cu vremurile trecute.

Acum vorbim de un motor V6 de 1.6 litri ce dezvoltă aproape 700 de cai putere, la o turaţie limitată la 15.000 RPM. Pentru a fi viabil pentru o maşină de serie, turaţia a fost coborâtă la “doar” 11.000 RPM, dar ajutat de 4 motoare electrice, puterea totală depăşeşte 1000 de cai putere. Am putea spune că trenul de rulare a lui Project ONE este chiar mai avansat decât a unui monopost F1. Şi sincer nu am minţi. Pentru maşina de stradă s-a folosit un sistem hybrid compus din patru motoare electrice, unul pentru fiecare roată din faţă, unul pentru motorul termic şi unul inclusiv pentru turbină. Acesta din urmă produce 120 cai putere şi ajută turbina să se învârtă şi mai rapid, pentru un răspuns extrem de bun la acceleraţie. Apropo de acceleraţie, Mercedes-AMG a prezentat timpul până la 200 km/h, în loc de clasicul 100 km/h. Probabil era destul de greu de calculat în condiţiile în care este nevoie de mai puţin de 6 secunde să atingi 200 km/h. Viteza maximă este de peste 350 km/h, dar parcă nici nu mai contează. Tot ce contează este tehnologia absolut impresionantă ce a intrat în dezvoltarea Project ONE.

Încă nu îmi vine să cred că Mercedes AMG a luat motorul de pe maşina lui Lewis Hamilton, i-a dat mai multă putere şi apoi l-au omologat pentru a fi utilizat pe şosea. Cu asemenea tehnologie nu e de mirare că Project ONE a fost vedeta salonului, mai ales că întreaga tehnologie a venit într-un pachet extrem de dezirabil.

Când am văzut prima dată imaginile noului Project ONE, m-am gândit că văd vreo maşină futuristă dintr-un joc pe calculator. Privită din spate, arată a prototip din 2050. E combinaţia ideală între design curat, dar şi agresiv şi sportiv. Nu are o mulţime de muchii, totul este fluid. Într-un fel este exact opusul unui monopost F1, dar parcă aminteşte de modele LeMans şi chiar de modelele Mercedes Benz din Grupa C. Aproape din orice unghi ai privi-o vezi trimiteri către alte modele din trecut, dar văzute într-un viitor îndepărtat.

Mulţi au spus că din faţă se aseamănă cu McLaren F1. Nu am cum să neg că nu văd asemănarea. Dar, la fel ca F1, Project ONE cu aceeaşi filozofie. Aripile ce acoperă roţile faţă sunt mai înalte decât linia capotei şi sunt foarte bombate. Acolo Project ONE aduce cel mai mutl a McLaren F1. Totuşi cred că jocul proporţiilor în partea din faţă nu este cel mai fericit. Mi se pare că blocurile optice sunt o idee prea mici şi sunt poziţionate mult prea în spate. Aceasta creează împresia că partea frontală este mult prea lungă şi parcă “atârnă” în faţa roţillor. Apoi, gurile de aerisire din partea frontală sunt parcă prea mari şi urcă prea sus, în plus, chiar dacă vor să fie identitatea de marcă AMG, se aseamănă prea mult cu cele regăsite pe un banal A45. Partea frontală ar putea fi discutabilă, mai ales că aceasta nu este versiunea finală. Aceea apare abia în 2019, timp în care faţa maşinii poate suferi câteva schimări minore, în funcţie de reacţiile primite de la cei 275 de clienţi ce şi-au comandat maşina.

Aceştia nu vor fi dezamăgiţi de profilul maşinii. Este absolut special. Cum spuneam, aminteşte de modele LeMans, de la modul în care aripile acoperă jantele cu design special, până la “codiţa” ce se întinde de la gura de aerisire centrală până spre posterior. Tot din profil vedem pragurile extrem de agresive ce intră extrem de mult în caroserie, formând guri de ventilaţie, pentru o aerodinamică superioară. Cu toate că linia geamurilor îmi aminteşte un C-Class Coupe, iar asta mă cam deranjează, îmi aduc aminte că şi “strămoşul” acestei maşini, legendarul CLK GTR, avea linia inspirată, normal, de la CLK. Totuşi, aş fi vrut ca linia geamurilor să fie curată, fără acea “umflătură” din spatele parbrizului.

Posterior adună elemente retro, contemporate, moderne, dar şi futuriste, într-un singur pachet, ce funcţionează incredibil de bine. Retro e linia generală a spatelului, cu linia ce acoperă blocurile optice şi design-ul geamului din plexiglass ce acoperă compartimentrul motor. Apoi avem un difuzor de aer de dimensiuni ridicole, în mijlocul căruia regăsim o ieşire de evacuare, identică cu cea a monoposturilor F1. Aceasta promite şi o notă similară cu ceea ce auzim pe celebrele circuite ale lumii.

Cu siguranţă Mercedes AMG au construit imposibilul. Mulţi au vrut, mulţi au încercat, dar germanii au fost primii ce s-au apropiat atât de mult de experienţa F1 pe stradă. Intreg proiectul este un festin tehnologic, dar şi de date ciudate. De exemplu, cutia de viteze nu a putut fi preluată din F1, aşa că s-a dezvoltat una specială cu 8 rapoarte. Motorul este mai fiabil decât a unui monopost, dar la 50.000 de km e nevoie de o revizie amănunţită, chiar schimbarea motorului. Preţul de peste 2 milioane de euro s-ar putea să fie unul corect, având în vedere tehnologia disponibilă pe Project ONE.

De fiecare dată când apare un astfel de hypercar, rămân fără cuvinte câteva zile, iar atunci când mai pun să scriu, parcă nu ies cuvintele care îmi treceau prin minte. Atunci îmi dau seama cât de specială este o maşină. Când orice scriu mi se pare că nu se ridică la standarde şi că tot timpul ar mai trebui să adaug ceva. Să vedeţi ce articol scurt şi concis o să scriu despre Honda C-RV hybrid.