Marele Premiu al Municipiului Timișoara 2023

Anul acesta, Timișoara este Capitala Culturală Europeană, așa că importanța unei etape în centrul orașului e cu atât mai mare. Mai mult de atât, în acest weekend s-a desfășurat și etapă de Super Rally tot aici, pentru prima dată după mulți ani, când am avut un astfel de eveniment la nivel național. Am putea spune că Timișoara a devenit capitala motorsportului românesc, pentru că toată atenția s-a mutat spre urbea noastră. Dacă pentru etapa de Super Rally am fost spectatori, abia așteptam să participăm și noi în Campionatul de Automobilism și Karting cu micul nostru Peugeot 106 Sport.

Veneam după un loc 2 în etapa precedentă, pe traseul de viteză de la Sânandrei, așa că eram curioși să vedem cum se comportă mașina și pe un traseu cu mai multe viraje și întoarceri. De la ultima etapă, mașina se comportă impecabil, toate modificările de ordin tehnic pe care le-am adus, au fost mai mult decât satisfăcătoare. Mașina se simte și foarte rapidă, așa că pauza destul de lungă dintre etape, începea să devină insuportabilă.

De la un campionat la altul, startul a rămas aproximativ la fel, cu plecare din Parcarea ”Modex” din Piața Iancu Huniade. Față de anul trecut, traseul a rămas aproximativ la fel, doar startul s-a schimbat. Tot în Parcarea ”Modex” a fost și parcul tehnic, așa că dimineața devreme, dar pe o căldură destul de mare, am așezat frumos Peugeot-ul nostru, lângă mașini mult mult mai competitive. În acest an și pentru această etapă, s-au înscris un număr record de participanți, peste 30, așa că rivalitatea și competiția era foarte strânsă. Noi am decis la începutul campionatului să participăm în clase diferite, tocmai pentru a avea posibilitatea să prindem amândoi câte un podium, dar așa cum vom vedea, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

O altă noutate a acestei etape a fost prezența comentatorului motorsport Stef Raita, care a făcut spectacol, ne-a prezentat pe fiecare și a comentat evoluțiile noastre. Pentru prima dată, ne-am simțit ”importanți”, cel puțin ca piloții mari pe care îi urmărim și îi admirăm. Cumva toate acestea îți dădeau emoții, mai ales că centrul orașului era plin de oameni, iar umbra copacilor din parcul de lângă start, a atras foarte mulți spectatori la acestă etapă. Mă bucur foarte mult că oamenii văd aceste competiții ca un sport adevărat, nu doar ”gălăgie în weekend”. Am văzut foarte mulți care admirau și analizau evoluția piloților, alții făceau poze cu mașinile sau sunau cu video, cunoscuții care nu puteau să ajungă în centrul Timișoarei.

În cuvintele frumoase spuse de Stef Raita, era momentul să începem manșele de concurs. Ca de obicei, coechipierul meu Adi Ivanici, a intrat primul pe traseu, pentru Clasa 1 a automobilelor, precedat doar de Manuel Balan în clasa monoposturilor. Eu eram pe margine și încercam să surprind cât mai bine evoluția lui Adi. Chiar înainte de terminarea traseului și a ultimei bucle, o greșeală de arbitru, care a ridicat steagul de finiș mai repede, a însemnat că Adi trebuia să ia din nou startul, dar la finalul manșelor. Timpul obținut până acolo nu putea fi considerat de referință, pentru că nu completase corect traseul. Aceeași greșeală s-a întâmplat și în cazul următorului pilot, care a intrat după Adi. Ulterior, toți am înțeles cum trebuie făcut traseul, așa că am continuat în viteză.

Pilot după pilot, parcă timpii erau din ce în ce mai buni, până când Marius Giurisici sparge bariera celor 2 minute pe traseu. Urmează Clasa 2, din care fac și eu parte, iar în prima manșă, am văzut alți doi piloți care coboară sub 2 minute. Prima intrare pe traseu de obicei este de test, pentru a vedea mai bine aderența anvelopelor, starea traseului, pentru că în acest Campionat nu există ture de recunoaștere, iar pentru această etapă nu ai unde să-ți încălzești anvelopele. Astfel, Sorin Mihoc a avut parte de o răsucire spectaculoasă pe traseu, pentru că anvelopele spate au pierdut aderența, iar pentru mine, prima manșă mai mult m-am luptat să țin mașina pe viraje, pentru că subvira foarte mult, chiar și pe frânări. Concentrarea pe alte aspecte a însemnat că am lovit și două jaloane, deci alte secunde de penalizare. Per total, timpul obținut a fost de 2 minute și 5 secunde, dar știam că se poate îmbunătăți.

Între manșele noastre, am avut ocazia să vedem alți piloți cu material de concurs mult mai performant, care au făcut spectacol în centrul orașului. Vorbesc aici bineînțeles de Darius Stepan cu Opel GT și Tirla Sergiu Gao, la volanul celebrului ”Teddy”, un BMW e30, de peste 600 de cai putere. Această etapă este perfectă pentru Clasa 3, a mașinilor foarte puternice, pentru că există loc să pună puterea jos, spre bucuria publicului. Din nou, mă bucur că am văzut un public atât de numeros, care avea un interes adevărat pentru acest sport. Organizarea a fost impecabilă, delimitarea publicului a fost foarte bine gândită, așa că nu s-a întâmplat niciun eveniment nefericit. Chiar dacă bugetele nu se apropie de cele ale unui campionat național, siguranța este pe primul loc.

Trebuia să începem manșa a doua, Adi mai avea de făcut prima tură, așa că a mers ceva mai încrezător. Acum nu s-a mai greșit nimic pe traseu, anvelopele erau ceva mai calde, așa că pe această intrare, cronometrul s-a oprit la 2 minute și 4 secunde. Un timp bun, dar mai avea alți concurenți în spate. Până la terminarea celei de-a doua manșe, doar timpul de sub 2 minute al lui Marius Giurisici a fost mai bun în Clasa 1. Asta însemna că Adi, avea asigurat locul al doilea în clasă, chiar dacă mai avea o intrare. Atunci am hotărât că pentru Clasa 2 să merg mai curat, pentru că era aproape imposibil să prind un podium în clasa mea, pentru că primii 4 piloți au obținut în manșe timpi de sub 2 minute. Totuși, fiind încrezător în mașină și în capacitățile ei, acum cu noul motor, am mers să-mi îmbunătățesc timpul din prima manșă, dar să fac traseul curat, fără greșeală. Nu am ratat nicio treaptă și am trecut de toate jaloanele, iar pe viraje, s-a simțit o oarecare îmbunătățire a aderenței. La final, eram foarte mulțumit de timpul de 2 minute și 3 secunde. Probabil că niște anvelope slick sau semi-slick însemnau că putem scădea și noi sub 2 minute. Vedem ce buget vom avea anul viitor.

Eram amândoi încântați de rezultat, obținusem maximul ce se putea din mașină, la această etapă, așa că ultima intrare a lui Adi a fost mult mai relaxată. Mai relaxată în sensul că nu poate pierde podiumul, dar cu ambiția să-și îmbunătățească timpul. La ultima intrare, în aplauzele tuturor, Adi a condus impecabil, foarte rapid și ne-a demonstrat, că și cu anvelope de stradă, tot timpul se poate mai bine. 2 minute și 1 secundă. Probabil dacă am fi avut și mai multe intrări, coboream sub acel prag. Astfel, dacă concuram în aceeași clasă, am fi obținut locurile 2-3.

A fost o etapă pe care am așteptat-o foarte mult. Voiam să vedem cum se comportă mașina pe un traseu stradal, acum că din punct de vedere mecanic e ok. Știm ce modificări mai trebuie să facem, dar pentru etapa de la Timișoara, nu aveam ce să cerem mai mult. Un nou podium pentru BIR Team și satisfacția că munca ta nu e în zadar. Cupa ridicată în centrul orașului, cu Opera în spate, e probabil cea mai mișto realizare în anul în care Timișoara e Capitală.

Mulțumim tuturor celor implicați