BMW M340i – Deasupra munților
BMW M340i – Deasupra munților
Nu e prima dată când conduc un M340i. Nu e prima dată când conduc un Seria 3 albastru. Nu e prima dată când sunt pe un drum la peste 2000 de metri altitudine, dar e prima dată când toate acestea se combină. Acest articol va fi mai mult despre experiențe, despre trăiri, decât despre cifre și design. Este momentul în care descoperi libertatea, starea de bine și plăcerea de a conduce, fără o destinație anume. Doar când ai toate elementele la îndemână, la baza piciorului drept și văzute prin parbriz, poți să apreciezi cât de special e acest sentiment.
Trăind în Timișoara, sunt destul de privat de peisaje frumoase, chiar dacă și câmpia are frumusețea ei. Aici testele se desfășoară în mare parte prin oraș și pe câteva drumuri naționale, fără prea multe viraje. Pe lateralele șoselei vezi floarea soarelui și pe la sfârșit primăverii, rapița. Așa că atunci când iau mașini de la BMW România, încerc pe cât posibil să găsesc locuri noi, interesante, care dau bine în poze, dar care mai ales îmi stârnesc dorința de a conduce mașinile. În cazul modelului M340i, cunoșteam deja de ce este capabil, dar niciodată nu voi refuza un Seria 3 cu motor în 6 cilindri. Dacă în testul precedent, lucrurile au fost oarecum pe grabă, acum aveam câteva sute de kilometri de explorat. Voiam să merg pe un drum frumos, de preferat unul de munte, dar Transfăgărășanul e prea aglomerat, iar Transalpina prea departe pentru o zi. Următoarea opțiune a fost Transbucegiul. Sau Drumul Babelor. Un drum nou, deasupra munților. Nu este o metaforă, această șosea chiar este peste toate vegetațiile învățate la școală. Dar până să ajungem acolo, hai să vă vorbesc rapid despre mașină.
În cele 4 zile cât am avut mașina, chiar am ajuns la concluzia că este cel mai echilibrat model BMW actual, oferind un design clasic, neatins de artificiile grilelor, cu proporții superbe și un pachet optic distinct. Îmi place foarte mult kit-ul de caroserie disponibil exclusiv pe versiunea M Performance, cu bara frontală mai joasă, prizele de aer verticale și ieșirile trapezoidale ale evacurării. Toate elementele au culoarea bronzului, care contrastează frumos cu vopseaua Albastru Portimao. Întreg pachetul este completat de jantele cu 5 spițe duble, pe 19 inch, care ”umplu” foarte frumos pasajele roților. Generația G20 a Seriei 3 cred că va intra în istorie ca una dintre cele mai frumoase și bine proporționate. Dar design-ul este subiectiv până la urmă, dar pachetul mecanic pe care îl aduce M340i este cât se poate de bun. Mașina a fost ”setată” de divizia M Performance, iar sub capotă se regăsește o unitate cu 6 cilindri de 3 litri, ce produce 374 cai putere și 500 Nm.
Aceste valori sunt mult mai mari decât la vechile 330i, care foloseau tot motoare cu 6 cilindri, dar mai mici decât la ultimele M3. Aș putea spune că puterea oferită de M340i atinge punctul perfect pentru sportivitate, fără să fie extrem. Un BMW M3 este brutal, livrarea puterii este dură, zgomotoasă, violentă și așa ar trebui să fie. În schimb, M340i mi s-a părut utilizabil. Este incredibil de rapid pentru imaginea sa, dar domesticit. Urma să mergem pe un drum circulat, nu pe un circuit, unde să atingem limitele mașinii, așa că trecerea din Sinaia spre Cabana Piatra Arsă pe Transbucegi se potrivea caracterului mașinii.
O mare parte din drum o străbați prin pădure. Aici ai parte de viraje strânse, iar ocazional, printre copaci, mai vezi piscurile munților. Dacă ai o mașină în față, toți cei 374 cai putere nu își au rostul, deoarece șoseaua e destul de îngustă, nu poți depăși și oricum abia atingi 60-70 km/h. Drumurile de pădure sunt foarte frumoase, dar pot fi și foarte periculoase dacă forțezi prea tare. Vizibilitatea e redusă, iar pe margini nu există parapet pe fiecare viraj. Dar în nici jumătate de oră a început să se lumineze. Pădurea începea să se rarefieze, iar dintr-o dată am văzut doar cerul. Am ajuns într-una dintre cele mai celebre viraje de pe Transbucegi. Exact la limita cu județul Dâmbovița, există o curbă la drepta, iar dacă privești în față, nu vei mai vedea nimic. Niciun vârf de munte, niciun copac, doar nori. Pentru mine de aici începea adevărata distracție pe Transbucegi.
După acel viraj intri pe platoul Munților Bucegi, iar peisajul se schimbă dramatic. Nu mai vezi copaci, nu mai vezi stânci semețe, iar virajele nu mai sunt atât de strânse. În plus, vizibilitatea este mai bună, poți să vezi mult înainte. Cum spuneam, această șosea este nouă, asfaltul are mai puțin de un an, deci este perfect, iar pentru că se oprește la Cabana Piatra Arsă, nu este atât de aglomerat, nefiind tranzitat. Am pus mașina în modul Sport Plus, pentru a întări direcția, dar și pentru un răspuns mai rapid al cutie de viteză. Tot în modul Sport Plus evacuarea are un sunet mai gros, iar cu geamurile deschise auzi și șuieratul turbinelor. Pe Transbucegi e liniște, e răcoare, ești ferit de aglomerația altor drumuri și te poți bucura de tot ceea ce înseamnă condus.
Nu trebuie să mergi tare, nu trebuie să mergi la limită, ci doar să ții un tempo antrenant, și să te lași ghidat de performanțele mașinii. Pe virajele largi, direcția se simțea foarte bine, feedback-ul prin volan, înseamnă că poți să pui botul mașinii pe trasa aleasă de tine. Sistemul de tracțiune xDrive trimite mai multă putere spre puntea spate, așa că fața nu se simte niciodată greoaie. Mașina dansează efectiv cum îi spui tu, cum dictezi din pedale și volan. O arunci pe viraje și te răsplătește cu un zâmbet de satisfacție. Parcă fiecare viraj și linie dreaptă e făcută în așa fel încât să te simți bine, dar în același timp să nu pară greu de mers sportiv. Câteodată acele de păr cum sunt pe Transfăgărășan, răpesc din entuziasm, pentru că trebuie să muncești prea mult la schimbatul treptelor și la frânări agresive. Pe Transbucegi, totul e cursiv. Acolo sus, deasupra munților, mi-am adus aminte de alt test făcut tot cu un Seria 3 albastru, dar pe drumurile de deal din Transilvania. Am avut același sentiment de continuitate în rulare, chiar dacă ajustam constant volanul. Din când în când, pe retrogradare, evacuarea scotea câte o pocnitură, care scutura liniștea de la 2000 de metri înălțime.
Traseul nu e foarte lung. Din Sinaia sunt cam 40 de km, dar platoul efectiv are abia vreo 15 km. Dar comparând cu un circuit care are doar 3-4 km, e ca și cum ai lega patru circuite unul după altul. Și niciunul nu îți oferă acest peisaj. Coborând înapoi spre Sinaia, mi-am dat seama cât de bun este acest M340i. Cât de complet e. Știu că am mai scris de alte modele BMW că sunt complete, dar M340i începe să fie tangibil, chiar dacă prețul se apropie de 80.000 euro. 6 cilindri sunt echilibrați. Puterea vine liniar, sunetul este pe măsură. Nu este doar un Seria 3 de peste 300 de cai putere. Este un întreg pachet. Pentru că după ce traversează șosele muntoase oferindu-ți senzații sportive, la întoarcere se transformă într-o limuzină luxoasă, chiar confortabilă, care nu consumă mai mult de 10 l/100km. Nu prea sunt alte mașini care să facă atât de bine ambele cerințe.
Această călătorie a fost despre descoperire. Descoperire de drumuri noi, senzații noi. Mai sunt câteva drumuri spectaculoase în țara noastră care merită străbătute, prin diferite forme de relief, dar mă tem că în viitor aceste mașini să fie înlocuite de bucăți de metal fără suflet, care nu îți mai transmit nimic. Dacă o să se întâmple asta, eu voi fi deasupra munților, aproape de nori, visând la zile mai bune.
Mulțumiri speciale Manițiu Răzvan Photoworks pentru aceste cadre superbe
BMW M340i oferit pentru test drive de BMW România
Articolul test drive cu BMW M340i îl găsiți aici