Posts

Toyota Land Cruiser 250 – Test Drive

Toyota Land Cruiser 250 – Oldschool cool

De mult nu am văzut asemenea reacții la apariția unei mașini. În unanimitate, fanii automobilului, fie că sunt pasionați de modele sport, electrice, SUV-uri sau offroadere, fie că au habar despre mecanică sau perfomanțe, spun despre noul Toyota Land Cruiser că este ”ce trebuie”. Din punctul meu de vedere, sunt atras de mașinile cu personalitate. Mașinile gândite cu un scop, fără prea multe compromisuri să fie pe placul tuturor. Poate tocmai din acest motiv, această generație Toyota Land Cruiser este atât de apreciată. Pentru că nu se străduiește să demonstreze nimic. Își știe calitățile, capacitățile, iar după ce compania mamă a lansat mașini pentru toți clienții, de la Supra, RAV4, Prius și acum Land Cruiser, chiar nu mai avem ce comenta despre posibilitățile unui produs Toyota.

Vă spun sincer că acum câțiva ani, eram puțin sceptic despre o nouă generație Land Cruiser. Istoria acestui model se întinde pe mai bine de 70 de ani, dar nu au existat prea multe modele. Land Cruiser s-a împărțit în două modele disticte, cel mare, iar de câteva generații avem și o versiune mai mică, pe anumite piețe denumită ”Prado”. Despre aceasta este vorba și aici. Cu nume de cod J250, aceasta a apărut după mai bine de 15 ani de la modelul precedent. Da, generația J150 a avut câteva facelift-uri puternice, dar nu putem spune că a venit complet schimbat. Deci apariția unui Land Cruiser nou este într-adevăr un moment special. Vechea generație era tipică pentru un Land Cruiser din ultimele decenii, cu niște forme cunoscute, chiar rotunjite pe alocuri, așa cum se desenau mașinile prin anii 2000. Îmi era teamă că noua generație să continue și mai puternic acest trend, să devină un ”Defender”, așa cum s-a întâmplat cu offroader-ul britanic. Dar când am văzut prima dată imaginile oficiale, nu îmi venea să cred. Arăta atât de bine, atât de echilibrat, atât de masculin, cu linii drepte, bine definite și chiar dacă nu mai are legătură cu vechea generație, tot poți să îl recunoști ca un Land Cruiser.

Un an de zile am așteptat acest test drive. Încă de când Toyota Timișoara m-a asigurat că vor avea un astfel de model la test drive, nu am mai putut să dorm. De atunci s-au întâmplat multe, a apărut noul C-HR, noul Prius, noul Camry, dar mie tot îmi stătea mintea la Land Cruiser. Ziua a venit, când pot să vă povestesc despre prima mea interacțiune cu noul offroader. Chiar dacă a fost scurtă și mai mult pe asfalt, tot m-am decis: ”la un moment dat, mașina asta va fi în garajul turatiiscrise.”

Când am primit cheile, eram nerăbdător să-l duc într-un loc cât mai potrivit pentru un astfel de offroader. Din păcate, în Timișoara, astfel de locuri lipsesc cu desăvârșire, deoarece eu văd noul Land Cruiser în vârf de munte. Așa că următoarea cea mai bună locație era într-o pădure. Nu am mai prins chiar culorile de toamnă, dar mi se pare că formele pătrățoase ale lui Land Cruiser se potrivesc de minune cu peisajul forestier. Indiferent din ce unghi l-ai privi, este spectaculos.

Partea frontală a modelului de test de la Toyota Timișoara avea blocuri optice dreptunghiulare, perfect integrate în design-ul general. Unii ar spune că sunt o idee cam mici, dar combinația cu semnalizări portocalii, îi oferă mașinii exact acel aer retro de care noi ne-am îndrăgostit. Neoficial, aceste blocuri optice sunt inspirate din cele ale generație FJ80, deoarece avem și o grilă nouă, masivă, în mijlocul căreia avem inscripționarea ”Toyota”, nu logo-ul companiei. Din nou un accent retro. Totuși, noua generație Toyota Land Cruiser poate fi configurat și cu niște blocuri optice rotunde, acestea sunt rezervate doar versiunii de lansare First Edition, faruri care amintesc de cele ale generației FJ60 sau chiar ale primului Land Cruiser. Întreaga parte frontală a noului Land Cruiser este masivă, robustă, solidă, exact cum îî stă bine unui offroader adevărat, cu scut de protecție în partea de jos, chiar dacă această mașină are o gardă la sol de 23 de centimetri și un unghi de atac de 32 de grade.

Privit din lateral, lucrurile sunt cel puțin la fel de bune ca în partea din față. Profilul noului Land Cruiser este extrem de bine desenat și proporționat. Capota dreaptă, nici prea lungă, nici prea scurtă, oglinzile laterale cu design retro sunt probabil elementul principal de atracție a profilului, iar plafonul drept se continuă foarte frumos spre lunetă. În partea inferioară avem bineînțeles protecții din plastic negru și niște praguri-treaptă care ajută și la protecție și la acces în interior. Un element distinct de design în regăsim la linia geamurilor spate, care urcă puțin spre lunetă, pe această nuanță închisă nu se vede prea bine, dar le oferă pasagerilor spate mai multă vizibilitate. Acest element este regăsit și pe fratele mai luxos, Lexus GX, model care din păcate, nu este încă disponibil în România.

E interesant faptul că Toyota lasă loc de modificări încă din fabrică. S-a întâmplat și în cazul noului Supra, iar acum și pe Land Cruiser, pentru că aripile evazate pot acomoda roți mai mari, cu anvelope de teren, pentru cine dorește, iar din punctul meu de vedere, noul Land Cruiser chiar ar arăta mai bine cu niște roți mai mari, acestea de fabrică au 18 inch în diametru.

Per total, noul Land Cruiser are un design ”cool”, dar acel oldschool cool, care îi oferă mașinii o identitate aparte, toată lumea recunoaște deja noul model, iar cu blocurile optice dreptunghiulare iese din trendul rivalilor unde modele precum Ford Bronco, INEOS Grenadier, G-Class, Land Rover Defender sau chiar Jeep Wrangler, au blocuri optice rotunde.

Mă bucură foarte mult faptul că interiorul continuă design-ul pătrățos al exteriorului. Toyota putea să-i ofere un interior modern, preluat de la alte SUV-uri din gamă, dar noul Land Cruiser este masculin, robust, masiv și îți oferă senzația de tanc, de la volan. Asta deoarece bordul este înalt, liniile sunt drepte și bine definite, iar toate comenzile sunt cu butoane fizice, atât de utile. Nu sunt artificii de design în partea pasagerului, deoarece totul este concentrat pe consola centrală. Aici, deasupra, avem ecranul sistemului de infotainment, cu o diagonală de 12.3 inch, unde avem grafica regăsită pe alte modele Toyota. Nimic spectaculos aici, totul este simplu, ușor de utilizat și nu necesită obișnuiță. În schimb, comenzile climatizării sunt cu butoane fizice, mari, unde regăsim scaune încălzite, ventilate, inclusiv volan încălzit. Puțin mai jos avem spații de depozitare, plus un buton pentru acționarea camerelor 360 de grade, care ne arată o grafică ”sub mașină”. Asta ajută foarte mult în offroad, când vrei să treci peste obstacole.

Îmi place foarte mult design-ul levierului transmisiei. Un schimbător mare, solid, unde ai nevoie de o anumită forță în utilizare și pare un element care ar ține mulți ani de utilizare. Toyota Land Cruiser este un offroader adevărat, cu șasiu separat de caroserie, unde putem bloca diferențialul spate și cel central, avem mod ”la mic” pentru transmisie, asta pentru offroad greu, iar opțional, putem decupla bara stabilizatoare, pentru articulații mai mari în teren. Totuși, Toyota știe că nu toți clienții vor intra în offroad greu cu această mașină, așa că de la un buton de lângă schimbător, putem trece prin modurile de condus ”tehnologice”. Pe lângă clasicele Sport Normal și Eco, mai avem un buton MTS (Multi Terrain System) care ne oferă niște moduri dedicate pentru nisip, noroi, zăpadă sau îl putem lăsa în modul Auto, iar atunci sistemele își fac treaba cum cred mai bine.

Tot de la interior îți dai seama cât de mare e și cât spațiu ai. Vizibilitatea în față e ca de tanc, vezi peste orice mașină din fața ta, cu toate că din scaunul șoferului nu stai ”cocoțat” peste bord. Dar nu e nici SUV. E exact o combinație fericită, de offroader ”vechi”. Volanul are niște dimensiuni apreciabile, cu inscripționarea Toyota în mijloc, nu logo-ul companiei, iar în spatele volanului este un instrumentar de bord, tipic ultimelor modele Toyota. Acesta este destul de configurabil, pentru a-ți arăta informații de rulare sau de offroad.

Noua generație oferă 7 locuri, inclusiv cu acționare electrică și climatizare dedicată pentru rândul al treilea, iar în configurație cu 5 locuri, portbagajul are un volum de 620 de litri. Spațiul pentru bagaje este imens, noul Land Cruiser fiind o mașină perfectă pentru overlanding, mai ales că pe această generație, luneta se deschide separat de capacul portbagajului. Este o soluție foarte bună, chiar dacă nu o vezi pe multe mașini.

După 1400 de cuvinte scrise despre ceea ce se vede, vreau să vă povestesc și despre ceea ce se simte. Pentru că oricât de cool ar fi un Land Cruiser, lumea îl cumpără și pentru ceea ce poate. Iar asta ar trebui să fie motivul principal, iar Land Cruiser să nu cadă în capcana altor modele, care au fost cumpărate doar pentru status. Mi-ar plăcea ca viitorii clienți de Land Cruiser să folosească mașina sute de mii de kilometri, să traverseze continente, să devină singura mașină de familie, să ajungă în vârf de munte și să nu fie doar parcat în fața casei pentru că ”arată cool”.

Acest test de drum a fost doar pe asfalt și doar puțin am ieșit pe un drum de pământ, așa că nu pot să vă spun cum se comportă în offroad, dar în proporție de 80-90%, Toyota Land Cruiser va vedea asfaltul. Iar pe asfalt, noul model este… un mic tractoraș. Motorizarea de sub capotă este preluată de la Hilux, fiind un diesel de 2.8 litri cu 4 cilindri, care produce 204 cai putere și 500 Nm. Este o motorizare testată, care poate duce foarte mult, poate tracta fără probleme 3.5 tone, nu consumă prea mult, dar pe foaie, nu este la nivelul unor rivali. Bineînțeles că o motorizare în V sau cu 6 cilindri se simțea mai echilibrat și mai puțin gălăgios, dar construcția mașinii, cu șasiu separat, oricum nu ajuta la niște sentimente dinamice pe șosea.

Așa că, din punctul meu de vedere, soluția cu această motorizare este cea mai potrivită pentru stilul acestei mașini. Pentru că Toyota Land Cruiser nu este o mașină lentă, poți să faci orice depășire, consumul este puțin peste 10 l/100 km, în test am avut 13 l/100 km, dar mașina a stat pornită pentru poze, avea doar 160 de kilometri, rulați doar în regim de test. Sunt convins că în timp, poți vedea valori și sub 10 l/100 km. Nu putem vorbi de performanțe sportive, deoarece odată ce treci de 120 km/h vântul se aude destul de tare în zona stâlpilor față, deci ce rost avea 300-400 de cai putere?

Suspensia este suficient de moale, dar la trecerile pentru denivelări scurte, simți că mașina trepidează puțin, din nou, tipic unui offroader cu șasiu separat de caroserie, iar direcția e moale și nu comunică foarte bine ce fac roțile față. Aceasta nu este o mașină de oraș, nici măcar una de autostradă, dar este o mașină de drum lung, de explorat. Chiar dacă are destul de mulți rivali, să știți că astfel de mașini sunt din ce în ce mai rare. Iar acest comportament la volan este în stilul oldschool, adică unul prin care Toyota Land Cruiser va ține mulți ani și mulți kilometri de acum încolo. Eficiența și durabilitatea Toyota se văd în acest produs, nu este construit cu compromisul de a-l face un SUV, iar din acest motiv, prețul, care la început pare destul de mare, aproximativ 70-80.000 euro pentru un Land Cruiser echipat decent, se traduce într-o valoare de revânzare destul de mare. Chiar și acum, generația apărută în 2010, deci o mașină de aproape 15 ani, încă se vinde cu prețuri în jur de 30.000 euro.

Sunt convins că în offroad, noul Land Cruiser strălucește și mai mult decât o face pe asfalt, dar pentru mine, noua generație îți pune un zâmbet pe față, pentru că eu sunt obișnuit cu un astfel de comportament, de barcă de offroad. Nici nu voiam să devină un concurent pentru BMW X5.

După 2000 de cuvinte, mă opresc din a povesti despre noul Land Cruiser. Am și un clip complet pe canalul de youtube.com/turatiiscrise, plus alte filmulețe pe social media, în caz că am omis ceva aici. Pe mine m-a atins direct la corazon și pentru design-ul exterior și interior, dar și pentru idee. Toyota ne-a oferit exact ceea ce ne doream, încă o dată.

Mulțumiri speciale Toyota Timișoara pentru că mi-a oferit ocazia să fiu printre primii care conduc noua generație.

Nu uitați că puteți testa și voi această mașină la Toyota Timișoara, str. Aeroport nr. 98, Ghiroda

Toyota Land Cruiser – Test Drive

Toyota Land Cruiser – Test Drive

E destul de greu să scrii despre aceeași mașină de două ori, numai că Toyota Land Cruiser îți oferă atâtea experiențe, încât nu ai putea să nu te bucuri. În plus, chiar acest model își scrie istoria de peste 70 de ani, devenind un adevărat simbol al fiabilității și capacității de a parcurge orice teren. Ceea ce s-a și întâmplat în testul realizat undeva în partea cealaltă a României, pe Valea Doftanei, cu plecare din aglomeratul București. Dacă săptămâna trecută ați citit despre cum am fost în căutarea zăpezii și mai puțin despre date tehnice, acum aș vrea să abordez exact acest subiect.

Ultimul facelift aplicat legendarului Land Cruiser este poate cel mai frumos și cel mai potrivit de până acum. Da, acum vorbim de al treilea facelift, dar care vine și cu schimbări tehnologice nu doar estetice. În 2010 când am văzut prima dată noua generație, offroader-ul s-a schimbat destul de mult față de generația precedentă. A renunțat la formele rotunjite și fluide ale blocurilor optice, în favoarea unui look mai robust, mai pătrățos. Această versiune este și una dintre cele mai căutate pe piața second hand, motiv pentru care își ține în continuare prețul foarte bine. Apoi am avut un facelift care a schimbat destul de radical blocurile optice față, fapt pentru care a fost schimbat relativ repede, iar acum avem modelul din imaginile de mai jos. Mult mai elegant, dar fără să-și piardă din identitate, cu noul Land Cruiser ai putea să te prezinți atât în fața Operei, dar și în fața unei cabane de munte.

Silueta inconfundabilă a rămas, Land Cruiser având un plafon perfect plat, dar partea frontală este masivă, datorită grilei, dar și unghiului de atac excelent. Blocurile optice înconjoară grila cu lamele verticale, iar faptul că farurile au fundal negru, oferă mașinii un look și mai interesant. Pentru mine, cea mai frumoasă parte rămâne profilul. Chiar dacă ”frumos” e un cuvând mult prea subiectiv. Toyota Land Cruiser arată în continuare vechi, dar acel vechi frumos. Cum ne așteptăm să fie toate mașinile. Forma clasică, pătrățoasă de offroader adevărat. Toată această senzație este accentuată de aripile extrem de evazate, o găselniță de design foarte potrivită, pentru că lasă loc unor anvelope de teren, fără să fie nevoie de extensii pentru aripi. Linia geamurilor este singura rămasă de la generația precedentă, la fel și blocurile optice spate, dar care acum sunt mult mai bine integrate în design. În cazul versiunii de test, acestea sunt fumurii. Personal, prefer stopurile roșii, indiferent de culoarea mașinii, dar chiar nu mă plâng în cazul lui Land Cruiser.

În continuare hayonul se deschide ca o ușă, nu în sus ca la alte SUV-uri, dar pentru un acces facil, la o apăsare de buton poți ridica doar luneta, pentru a încărca bagaje mici. Din acest motiv, Toyota Land Cruiser nu este chiar cel mai bun companion pentru mersul la Mall, acolo unde locurile de parcare sunt foarte strâmte, pentru că trebuie să lași loc mult în spatele tău, dacă ai ceva voluminos. În plus nu ajută nici gabaritul mașinii, pentru că acest Land Cruiser, chiar dacă nu este cel mai mare din gama Toyota, este totuși mult peste toată concurența, mai ales pentru piața din Europa. Da, mai există un Land Cruiser 300, acesta din test fiind denumit 150, dar modelul mai mare nu se comercializează oficial în România. Mi-ar plăcea să știu care e senzația de la volan în modelul 300, pentru că în Land Cruiser-ul pus la dispoziție de Toyota România, sentimentul e de tanc. Ai o poziție extrem de înaltă, impunătoare, vizibilitate excelentă în față, iar toate materialele și design-ul bordului e gândit să te îndepărteze de lumea exterioară.

Așa am ajuns la bordul Land Cruiser-ului. Și nu merge să te așezi direct. Pentru că vorbeam de gabaritul peste restului SUV-urilor, în Land Cruiser trebuie să te așezi pe o treaptă, să te ții de mânerul de pe stâlp și de volan și abia apoi poți să te afunzi în scaun. Dar nu e orice scaun, deoarece prima senzație e de fotoliu. Lat, mare, confortabil, fără prea mare susținere laterală, dar îmbrăcat în piele. Volanul este masiv și înclinat prea mult spre parbriz, deci în niciun caz nu ai o poziție sportivă. Dar nici nu vrea, nici nu poate. Despre asta o să vorbim ceva mai jos. Până una-alta, prin parbriz vezi capota dreaptă, în fața ta e planșa de bord masivă, dreptunghiulară, iar sus, ai un ecran pentru sistemul de infotainment. Nu prea sunt multe de zis aici, nu este o revoluție tehnologică, ci este preluat de la alte modele Toyota și își face treaba foarte bine. Ceea ce nu vei găsi la alte modele, în schimb, sunt butoanele de mai jos. Land Cruiser are nu mai puțin de 14 sisteme și combinație pentru offroad. Este imposibil să ajungi să le folosești pe toate, deoarece creierul tău nu te va lăsa să ajungi într-o astfel de situație. Dar e bine să știi că ele sunt acolo.

Chiar dacă nu are un concurent direct, Land Cruiser este echipat similar cu orice SUV premium, și anume scaune ventilate, trapă, volan încălzit, suspensie reglabilă, cruise control adaptiv sau volan cu lemn. Nu există dotare pe care ai vrea să o ai, și nu o găsești în Land Cruiser. În plus, în acest interior pot lua loc până la 7 pasageri, iar toată lumea știe că o excursie e mai plăcută când sunt mai mulți. Numai că dacă sunt ridicate toate cele 7 scaune, nu prea mai rămâne loc în portbagaj, așa că trebuie să îți alegi bine, pe cine vrei să transporți. Lăsând gluma la o parte, aceasta este una dintre cele mai încăpătoare și confortabile mașini offroad din câte există. Numai că, din nou, confortul este relativ, și plăcut în situațiile de drumuri lungi, fără prea multe serpentine.

Pentru că așa cum am aflat urcând Valea Doftanei, Land Cruiser-ului nu-i plac virajele. Centrul de greutate înalt, volanul mare și direcția vagă, înseamnă că mașina se înclină destul de mult când tragi de volan, doar ca mai apoi să o corectezi pentru că nu ai simțit cât de mult virează. Există și o oarecare întârziere în direcție, iar suspensiile sunt mult prea moi pentru a ține mașina pe trasa sportivă. Am aflat că cel mai bine ar fi să mergi cam cu 10 km/h mai puțin decât ai merge în mod normal, iar atunci totul e ok. Astfel, Land Cruiser este o mașină destul de lentă la drumuri lungi. În ciuda motorizării noi, de 2.8 litri, și patru cilindri, care produce 204 cai putere. Mulți s-au plâns de micșorarea cilindreei, dar puterea a crescut semnificativ, la fel și cuplu. Iar aceste valori sunt mai importante în teren accidentat, decât pe asfalt și serpentine. Cu toate acestea, Toyota Land Cruiser poate rula fără probleme la viteze de autostradă, așa că revenim la motto-ul: ”nu contează cât de repede mergi, atâta timp cât mergi unde trebuie”.

După ce am intrat destul de mult pe Valea Doftanei, am ajuns la o locație numai bună pentru poze, dar asta însemna să traversăm un râu. Era momentul propice pentru a cupla câteva sisteme de asistență. În primul rând am ridicat mașina prin suspensia pe aer și am selectat treapta ”la mic”. Am făcut traseul ochiometric și am accelerat. În nicio clipă mașina nu a patinat, nu s-a clintit, ci efectiv se simțea ca și cum aș fi parcurs un drum mai rău. Ieșirea din apă a fost ceva mai abuptă, iar acolo a fost singurul moment când am apăsat ceva mai tare pedala de accelerație, ca să beneficiez de cuplul de 500 Nm, de la turații foarte joase. După ce am reușit cadrele pe care le vedeți, am pus în aplicare prima regulă a offroad-ului, și anume să nu mergi singur, așa că am ieșit din nou la asfalt, pentru că într-o situație de genul, nu mașina greșește, ci șoferul.

E o senzație incredibilă să poți să privești prin parbriz o bucată de teren, dar nu numai, și să știi că o poți traversa cu ușurință. Iar mai apoi să pleci liniștit acasă, cu scaunele ventilate pornite. Asta reușește Land Cruiser să facă.

Dar nu a fost dintotdeauna așa. Încă sunt piețe unde acest model se vinde într-o ehipare cât mai de bază, cu transmisie manuală, fiind cumpărat tocmai pentru calitățile offroad. Eu mă bucur că în România, clienții preferă o variantă cât mai dotată, pentru că îți oferă toate calitățile fără să fie ostentativă.

Cu siguranță dacă nu era o problemă de bani, ați fi văzut o Toyota Land Cruiser în garajul meu. Este exact genul meu de mașină. Partea frumoasă e că această generație va rămâne mult timp de acum încolo la fel de fresh, deci cine știe?

Mulțumiri speciale Toyota România

Fotografii realizate de Manițiu Răzvan Photoworks

Toyota Land Cruiser – Pe urmele zăpezilor

Toyota Land Cruiser – Pe urmele zăpezilor

Aș fi putut să scriu un articol test drive simplu. Mi-ar fi ajuns câteva ore cu mașina ca să-mi formez o opinie și să scriu un text. Pentru că imediat ce ai făcut primii kilometri în scaunul cu poziție înaltă, îți dai seama despre mașină. Îți dai seama că nu se compară cu SUV-urile noi, că se simte mai mult a tractoraș și nu ai vrea să-ți fie mașina de zi cu zi. Numai că tot din primele minute, Toyota Land Cruiser mai face ceva. Îți intră în suflet, te face să o conduci cu zâmbetul pe buze și să te simți invincibil. De la volanul ei poți să cucerești munții sau orice bucată de pământ îți apare în cale. Am rămas la fel de impresionat și acum mulți ani când am condus prima dată această generație Land Cruiser, doar că acum am reușit să stau aproape 1000 km la volanul ei, timp în care am savurat fiecare secundă.

Acesta nu o să fie un articol despre consum, preț sau comportament rutier. Ceea ce veți citi mai jos este o experiență. La fel cum atunci când sari cu parașuta sau escaladezi un versant nu e despre viteză, ci mai mult despre trăiri. Am vrut să prind ultima zapădă din acest an și să o privesc prin parbrizul unui Land Cruiser. Asta se putea întâmpla doar în vârful unui munte, la peste 1800 metri. Din fericire, Toyota Timișoara îmi împărtășește entuziasmul, așa că mi-au lăsat noul Land Cruiser un weekend, să merg unde vreau eu. Cel mai apropiat munte de Timișoara este tocmai în Caraș Severin, mai exact Muntele Mic, destinația aleasă.

Am pornit într-o sâmbătă frumoasă din centrul Timișoarei, dar știam că sus pe munte, vremea este foarte schimbătoare, și nu știi peste ce dai. Mașina mă facea să mă simt foarte încrezător, totuși. Poziția înaltă și dominantă la volan îți ridică starea de spirit, pentru că ai o vizibilitate excelentă, indiferent ce ai în față. Cu toate acestea, Toyota Land Cruiser nu este o mașină cu care să faci depășiri rapide sau să abordezi virajele repede. Așa cum îi sugerează și numele, este un ”cruiser”, adică cel mai mult îi place să meargă relaxat, la viteze decente, și fără zdruncinări, pe perioade îndelungate de timp. Până la Borlova, unde începe urcarea spre Muntele Mic rulezi foarte confortabil. Nu ai parte de viraje, așa că mașina nu se înclină, doar suspensia moale își face treaba foarte bine și glisezi peste orice imperfecțiune a drumului. Atâta timp cât nu ai de virat prea mult și des de volan, Toyota Land Cruiser este la nivel de confort cu orice SUV modern. Mai ales când ești răsfățat de scaune ventilate, trapă, comenzi electrice pentru absolut orice, lemn pe volan pentru senzații fine, dar și scaune mari și late, asemeni unui fotoliu de sufragerie. Înainte de urcarea propriu-zisă, am făcut o mică oprire la primul petic de zăpadă, crezând că mai mult nu o să mai prindem. Am respirat aerul rece de munte, și am plecat mai departe.

Drumul spre Muntele Mic este relativ îngust, mai ales în mijlocul iernii când zăpada e mare, și nu se poate deszăpezii complet. Din fericire pentru gabaritul mașinii, acum era suficient de uscat pe jos și implicit mai lat, deci nu am avut probleme pe acele de păr înguste. Dacă încerci să abordezi virajele mai vioi, suspensia te va taxa, în sensul că legile fizicii și ruliul intră în scenă, iar mașina se înclină destul de mult. Centrul de greutate este mai înalt, construcția cu șasiu separat de caroserie este oldschool, așa că trebuie să ai grijă cât de tare virezi. La fel se întâmplă și la frânări puternice. Mașina are o tendință te a plonja în față, iar în habitaclu toate lucrurile o iau razna. Numai că atunci când ești într-o călătorie cu Land Cruiser, nu te gândești să ajungi repede, ci să admiri peisajul în stânga și dreapta. Pe măsura ce urcam în altitudine a apărut ceața care ne-a ascuns orice urmă de priveliște, dar în același timp totul era feeric. O combinație de brazi înzăpeziți, vizibili câtuși de puțin prin ceața densă.

De la Borlova până în vârf nu sunt mai mult de 30 de km, dar din cauză că sunt foarte multe serpentine, nu prea ai cum să ai o viteză prea mare, așa că îți ia aproximativ o oră să ajungi sus. Poți localiza poziția ta după timp, dar și după unele repere, nu neapărat după kilometri. Știam că după curba unde este telescaunul, nu mai avem mult, dar peisajul s-a schimbat dramatic. Din acea combinație de maro-verde-alb, am intrat într-un alb total, iar pentru că ceața era și mai densă, te simțeai ca într-o lume nouă, neexplorată. Acolo sus, aproape de 1800 metri, pereții de zăpadă înalți cât un Land Cruiser încă nu s-au topit. Nu a fost nevoie de niciun sistem de asistență offroad ca să ajungem aici. E suficient să tragă toate cele patru roți. De fapt nu știu în ce condiție ar trebui să fiu, ca să acționez toate sistemele și să rulez cu diferențialul blocat și cu transmisia ”la mic”. Se pare că la ”muntele mic” nu a fost nevoie.

Am ieșit din mașină doar să o admirăm cu părea doar o siluetă de offroader pe o pânză albă. Toyota Land Cruiser are și după 70 de ani un design atemporal. Nu este atât de distinct ca un G-Class sau Jeep, pentru că a fost modernizat cu fiecare generație, dar în 2022 își păstrează același aer cool. Pe când celelalte două sunt de multe ori cumpărate chiar pentru imagine, un Land Cruiser este mai cumpătat, mai modest, oferind același nivel de confort și performanță offroad. Mulți compară Toyota Land Cruiser și cu SUV-uri. Cum ar fi noul Land Rover Discovery sau chiar BMW X5. Personal nu cred că este vreun termen de comparație. Aceste SUV-uri sunt achiziționate ca un mijloc de transport înalt, eventual să aibă și tracțiune integrală ”la nevoie”. Land Cruiser-ul îl dorești. Nu este compromis, nu este ceva ”să fie”. Cu aceste gânduri în minte, cu zâmbetul pe buze chiar și în afara mașinii și după ce am băut o ciocolată caldă, era momentul să coborâm. Ne-am mai oprit pe parcurs și am mai băgat mașina prin câteva ieșiri de noroi sau zăpadă. De fiecare dată, atunci când ridicam piciorul de pe frână, mașina rula în față, în sus, în spate, oriunde trebuia, ca să te aducă înapoi pe asfalt. Sincer nici nu cred că mi-ar plăcea să o distrug într-o sesiune offroad cu pietre și urcări prea abrupte. Știu că poate, dar sentimentul e mai presus de experiență. Îmi place să știu că e capabilă, dar nu vreau să testez, doar de dragul testului. Toyota Land Cruiser poate traversa continente. Au demonstrat-o alții înaintea mea. Nu trebuie să o facă prin cele mai dificile terenuri, dar poți să te încrezi în ea că te va duce la destinație.

În acestă călătorie nu am scris despre performanțe tehnice, consum, preț, ci le voi lăsa pentru un articol viitor. Acum am vrut să citiți despre o mașină extrem de dezirabilă, care este construită pe principiul ”nu se mai fac, cum se făceau odată”. Și pe bună dreptate. Acest stil ”oldschool cool” nu este pentru toată lumea. Dar cei care înțeleg, vor avea un zâmbet în colțul gurii, atunci când privesc un Land Cruiser.

Mulțumiri speciale prietenilor de la Toyota Timișoara, pentru încredere și pentru entuziasmul împărtășit.

Mulțumiri și lui Adi Moga pentru că a reușit să surprindă impecabil aceste cadre feerice și să ofere o imagine vizuală cuvintelor mele.

Toyota Land Cruiser 70 reintră în producţie

smrstpq50hl5unnipzlh

Dacă aceasta e ultima modă, vă rog continuaţi. După ce Jaguar a anunţat că va construi 6 modele E-Type, după configuraţia anilor 60, acum Toyota va produce pentru un an, celebrul Land Cruiser 70. Model lansat iniţial în 1984.  Read more