Când m-am născut, părinţii mei m-au adus acasă într-o Dacie 1310. Era ceva în anul 1988. Bineînţeles nu îmi mai aduc aminte deloc acel moment. Crescând, nu am avut legătură cu lumea automobilistică cum au avut alţii, tatăl sau bunicul meu nu erau mecanici, nu erau piloţi, de fapt pentru niciunul dintre membri familiei maşina nu reprezintă altceva decât vehiculul care te duce din punctul A în punctul B. Prima maşină “străină” avută era un umil Daewoo Cielo. Dar chiar şi aşa pasiunea pentru aceste minuni tehnologice a crescut de la un an la altul. Am început conducând pe câmp, făcând plecări de pe loc în curte, chiar riscându-mi dreptul de a-mi lua carnetul atunci când am condus dimineaţa la 5 un Logan pe drumuri publice. Dar dorinţa de a fi în controlul unei maşini era mai presus de frică. Eram tânăr şi prost. Am început să citesc tot mai multe reviste de specialitate, să privesc filmuleţe despre tot soiul de maşini, chiar am aplicat la un curs de mecanic. Voiam cu orice preţ să fiu în preajma maşinilor. Mi-am început blogul din timpul studenţiei, din dragoste pentru automobil. Voiam să experimentez tot ce e mai bun. Până în momentul în care am condus “cea mai bună maşină din lume”. Read more