INEOS Grenadier – Fascinație offroad

În urmă cu aproximativ o lună mă aflam prima dată la volanul unui INEOS Grenadier și urcam o pantă de 30 de grade fără nicio problemă. Eram cuplat cu transmisia ”la mic” și simțeam cum motorul B57 livrează cuplul instant. Chiar dacă am petrecut doar un sfert de oră la volanul unui INEOS Grenadier, am rămas fascinat. Îmi plăcea această mașină încă din stadiul de idee, iar acum să pot să o experimentez era ceva incredibil. Sunt fan offroadere, în general orice mașini cu personalitate sau cu istorie interesantă, așa că acest model bifa toate aceste calități. Cu toate acestea, voiam mai mult. Atunci când ai în fața ta un model atât de special, vrei să îl experimentezi și să-l explorezi cât mai mult. În urmă cu aproximativ o lună am lăsat INEOS Grenadier undeva la Fundata, dar cu speranța că într-o bună zi îl voi conduce așa cum trebuie, peste tot. Acea zi a venit.

Am primit cheile unui INEOS Grenadier Fieldmaster, echipat cu anvelope BFGoodrich All Terrain, timp de două zile, iar cerul a fost limita. Nu este o figură de stil, așa cum veți citi mai jos. Chiar am ajuns în locuri unde deasupra noastra era doar cerul. Dar cum s-au întâmplat toate acestea? Am fost promotorul acestui model și printre primii care au condus mașina de serie în țară, chiar dacă scurt și chiar dacă doar în offroad. Când am primit confirmarea că urmează un test drive mai amplu, am început căutările pentru o locație pe măsura mașinii. Nu puteam să rămân doar pe asfalt, bineînțeles. Parcă nu se pretează nici la mare, nici pe un câmp, în ciuda denumirii versiunii Fieldmaster. Aveam nevoie de o sesiune offroad adevărată, cu munții în spate, printre noroaie și peste pietre. Împreună cu Manițiu Răzvan Photoworks am găsit locația perfectă. Stâna Zamora din Munții Baiului. Undeva la aproximativ 10 km în spatele Castelului Cantacuzino din Bușteni. Traseul nu apare nicăieri pe hărți, fiind un drum forestier, dar cu acordul pădurarilor, am putut să urcăm.

La plecarea din București, am intrat în traficul clasic de pe DN1, cu ambuteiaje, aglomerație, accelerări agresive și depășiri. Eu veneam după un test cu un model sedan, cu direcție rapidă, așa că primele impresii despre INEOS Grenadier pe asfalt au fost cel puțin ciudate. Mașina mi se părea foarte utilitară, ca un tractoraș, cu mult ruliu și o direcție care nu îți comunica nimic. Poți să virezi și după aproximativ 1-2 secunde, mașina se înclină și apoi ia virajul. Era gălăgioasă de la anvelope, insonorizarea nu absorbea foarte bine zgomotele motorului și ale vântului care se lovea puternic de parbrizul aproape vertical. Ca norocul poziția la volan este acceptabilă pentru un offroader, în sensul că nu stai ”cocoțat” peste volan, iar scaunele Recaro sunt chiar confortabile și oferă susținere laterală mai mult decât decentă, pentru acest tip de caroserie. Totuși, pedalele sunt poziționate aiurea, așa că îmi era destul de greu să apăs pedala de frână cu piciorul drept, tocmai pentru că e poziționată prea în stânga. M-am obișnuit să apăs pedalele cu ambele picioare, dar senzația de utilitară încă era. Am așteptat atât de mult un test cu INEOS Grenadier și poate din această cauză aveam așteptări mult prea mari. Primele impresii nu au fost cele mai bune.

Dar pe cum făceam kilometri, mă așezam tot mai bine în scaune, poziția pedalelor nu mă mai deranja, am putut conecta telefonul foarte repede la Apple CarPlay, așa că nici zgomotul exterior nu mă mai deranja. M-am obișnuit inclusiv cu direcția vagă, pentru că mi-a adus aminte de Commander-ul meu. După ruliul inițial, poți să te încrezi în mașină că nu se întâmplă nimic. Localitate după localitate, Grenadier se dovedea tot mai prietenos cu stilul meu. Dar până să îmi fac o concluzie clară, am ajuns în Bușteni, locul din care vom pleca spre necunoscut.

De jos, de pe DN1 se vede culmea muntelui, dar până acolo trebuie trecută o pădure și fiind un drum nemarcat nu știam cât durează, cât de greu e drumul forestier, nici măcar în ce parte să o luăm. Știam doar că este un drum. Adică cineva a mai ajuns în vârful muntelui, la un moment dat. Eram într-una dintre cele mai capabile mașini offroad în momentul actual, cu șasiu separat construit de Magna Steyr, cu transmisie cu modul ”Low” și anvelope all terrain. Nu plouase, ca să fie prea noroios, așa că nu aveam nicio emoție. Imediat cum am trecut de Castelul Cantacuzino și am intrat în pădure, am ratat o bifurcație care ne-a dus tocmai în partea celalaltă. După vreo jumătate de oră de offroad, am făcut cale întoarsă și ne-am întors în locul din care trebuia să plecăm inițial.

Pe traseu am întâlnit pădurari cu TAF-uri, care ne-au ghidat pe drumul cel bun și ne-au asigurat că traseul e potrivit pentru mașina în care eram. De aici am început urcarea. Am zis inițial că nu voi selecta treapta joasă a transmisiei, pentru că INEOS Grenadier este full time 4×4 și mă bazez doar pe sistemul de tracțiune. Prin pădure am întâlnit gropi adânci, multe, multe pietre, viraje strânse și bineînțeles, noroi. Cu accelerația constantă, așa cum am învățat la cursurile offroad de la OUTDOORZ Fest, Grenadier trecea peste orice obstacol, aș spune, chiar mai bine decât stă pe asfalt. Asta face un offroader adevărat, se simte mai bine în offroad și pe drumuri accidentate, decât pe asfalt neted. Sunt doar 10 km din Bușteni până în vârful muntelui, la Stâna Zamora, dar pe care i-am făcut în aproximativ o oră. Bineînțeles, ne-am mai oprit pentru cadre, dar din cauza pietrelor, am zis că nu forțez să accelerez aiurea, unde nu trebuie. După multe treceri prin gropi și șanțuri, se vedea în fața noastră un petic de lumină. Ieșeam din pădure. Am ajuns la o stână, dar am decis să urcăm și mai sus. Voiam priveliștea Bucegilor cât mai clară.

Undeva pe o culme ne-am oprit. Era suficient. Eram deasupra tuturor. Mașina asta ne-a dus pe un traseu extrem de greu pentru ”SUV-uri”, dar când am ajuns sus, nici măcar nu se simțea ”obosită”. Nu a fost nevoie nici să cuplez transmisia ”la mic”. Priveam în spatele meu și vedeam casele mici din Bușteni. Acolo sus, la peste 1600 metri nu mai există vegetație bogată, dar este o priveliște care îți rămâne în minte. De pe acea culme, vedeam Munții Bucegi dintr-o cu totul altă perspectivă. Dacă de jos, de pe DN1 munții te intimidează prin masivitatea lor, acum eram la același nivel. Vedeam crestele de la nivelul ochilor. Totul datorită acestui offroader senzațional. În plus, peisajul montan se potrivește de minune cu caroseria pătrățoasă și cu anvelopele înnoroiate. După o binemeritată gură de aer curat, era momentul să ne întoarcem în Bușteni, pe același traseu.

Abia la coborâre mi-am dat seama cât de abruptă era acea urcare pe care am venit. Ca să nu țin piciorul pe frână, am selectat modul de asistent la coborâre și am comutat levierul în ”Low”. Astfel, mașina stă ”înfrânată”, dar poți să selectezi cu ce treaptă de viteză să cobori. Cu mare atenție, din nou, la pietre, am trecut peste toate obstacolele întâlnite pe drum. Chiar dacă au fost momente în care credeam că voi atinge cu șasiul, garda la sol de 264 mm și anvelopele de 32 de inch, au ajutat la trecere. Plus unghiul de atac de 35.5 de grade a însemnat că pot să mă încred în tot ceea ce apare în față.

INEOS Grenadier este un offroader în adevăratul sens al cuvântului. Șasiu separat de caroserie, suspensie înaltă, inclusiv aripile sunt desenate în așa natură, încât să permită articulație maximă. Dar peste toate acestea, mașina asta e foarte foarte cool. Știe și să pozeze. Se urcă cu o roată pe denivelări, tocmai să își arate articulațiile la poze. Ajungând aproape de Bușteni, mi se părea că suprafața de rulare e o autostradă, chiar dacă în continuare eram pe partea de drum forestier. După două ore de pietre și gropi, orice pare neted. Odată reveniți pe DN1, în drum spre Brașov, oarecum istoviți de această experiență, mașina în continuare voia mai mult. Erau abia orele amiezii, iar întreaga zonă are un potențial imens. Am decis să ne întoarcem pe Râșnov, tocmai să mai găsim locuri unde să testăm acest offroader senzațional.

Orice s-ar zice, această mașină se simte mai bine în afara asfaltului, decât pe asfalt. Serpentinele de la Pârâul Rece nu sunt prietenoase cu șasiul și centrul de greutate înalt al acestei mașini, așa că trebuie să le iei la viteză mică, dar oricum în zonă se aglomerează atât de tare, încât vei rămâne blocat în spatele unui TIR. Căutând alte zone, un indicator ne arată 2 kilometri până la Cheile Râșnoavei. ”Nu are cum să nu fie frumos”, ne-am spus. Am ajuns pe lângă Valea Cheii, iar stâncile verticale ne înconjurau. Peisajul este numai bun de drumeții, dar pentru INEOS Grenadier, drumul era mult prea ”simplu”. În urma noastră rămânea doar un nor de praf, fără să acționez vreu sistem de asistență.

În esență, poți să folosești INEOS Grenadier ca automobil pentru overlanding. De fapt, chiar este gândit în acest sens, deoarece la dezvoltarea acestuia, a fost testat în cele mai vitrege condiții din Australia, acolo unde nevoie de un automobil robust și fiabil pentru a merge în offroad pe distanțe lungi. Lăsând în spate Cheile Râșnoavei, am ieșit din nou pe asfalt și mai aveam câteva ore până la apus. Eram deja jos, la poalele munților, în Râșnov, așa că următoarea destinație era din nou vârful. Pe drumul ce duce de la Râșnov spre Poiana Brașov, am oprit la o locație pe care Răzvan a căutat-o mai demult, dar nu aveam mașina potrivită. Un imens stejar bătrân, la umbra căruia am parcat mașina.

Pentru mine a fost locul perfect să reflectez asupra design-ului incredibil al acestui offroader. Da, are influențe de la mai multe modele, in special vechiul Land Rover Defender, dar asta a fost și ideea. Mașina asta s-a vrut un succesor spiritual al pătrățosului Defender, de aceea profilul este atât de drept și plin de linii cu personalitate. Totul pare pus laolaltă ”din topor”, dar oriunde privești, vezi utilitate. Pe panourile portierelor și deasupra geamurilor sunt elemente de prindere pentru diverse accesorii offroad. Pe ușa portbagajului ai o scară integrată ca să ajungi mai ușor pe plafon sau la lucrurile pe care le-ai pus pe un suport. Inclusiv blocurile optice, rotude atât în față, cât și în spate, au aceeași dimensiune, tocmai pentru a sugera continuitate și forță. INEOS Grenadier poate fi echipat și cu jante spițate de aliaj și anvelope de stradă, dar cât de bine arată cu aceste jante de tablă și anvelope all terrain. Cred că aceasta este prima modificare pe care o faci atunci când ajungi acasă cu Grenadier-ul tău. Am testat mai multe mașini cu aceste anvelope de la BFGoodrich și mi se pare că oferă cea mai bună combinație dintre aderență în teren accidentat și bun comportament rutier. Numai că în cazul lui INEOS Grenadier nu totul se rezumă la design-ul exterior, pentru că odată ”cocoțat” la volan, vei descoperi unul dintre cele mai originale interioare auto.

De fapt e mult spus ”auto”, cât mai degrabă utilitar. Dar nu în sensul că nu ai parte de confort și materiale bune, ci pentru că planșa de bord, acolo sunt grupate toate butoanele și comenzile are un design ce amintește de un vehicul militar. Nu există un instrumentar de bord în spatele volanului, pe care sincer mi l-aș fi dorit, dar ai un ecran destul de mare, deasupra bordului. Informațiile de condus sunt grupate în stânga, pe un display fix, iar restul ecranului este configurabil. Grafica pare una originală, nu preluată de la alte mărci, ceea ce e de bun augur, pentru că e destul de simplu de folosit. Pe lângă butoanele mari de pe consola centrală, INEOS Grenadier mai are un panou de comenzi în plafon. De aici accesezi funcții de offroad și diferențialele blocabile, în cazul versiunii Trailmaster, dar poți și să adaugi auxiliare. Este o senzație foarte interesantă, ca de tanc, să acționezi butoane în plafon. Și apropo de tanc, deasupra șoferului și a pasagerului sunt două trape, exact ”military-style” ce îți oferă atât spațiu, cât și suficientă luminozitate în habitaclu. Spre deosebie de alte modele offroad, în INEOS Grenadier, bancheta este poziționată la același nivel cu scaunele față și oferă suficient loc pentru pasagerii spate, dar din păcate nu vine cu 7 locuri, chiar dacă în portbagaj ar fi loc suficient. Mașina e și foarte masivă, având peste 2 metri înățime. O ultimă precizare a interiorului, portierele portbagajului au deschidere asimetrică, pentru că în spate avem roata de rezervă.

În timp ce așteptam soarele să transforme cerul portocaliu, am continuat drumul nostru spre Poiana Brașov. Aici am găsit un drum de pământ, care credeam că duce la un râu, dar după vreo jumătate de oră de soft-offroad, ne-am ”afundat” prea mult în pădure și nu mai vedeam apusul. La întoarcere am urcat cel mai înalt ”deal” din zonă, pentru a prinde ultimele raze de soare.

Nu știu care ar fi locul unde INEOS Grenadier nu poate ajunge. Chiar dacă am avut o versiune ”mai slabă” în dotări offroad, am ajuns oriunde am vrut, fără ca mașina să dea semne de oboseală. Acest motor este perfect pentru această caroserie. Sistemul de tracțiune integrală este impecabil și foarte bine conectat la transmisie. Mașina asta îți oferă încredere că trece peste orice și poți urca oriunde. Nu este un automobil de lux, în ciuda prețului. Nu este un SUV de oraș, în ciuda faptului că urcă orice bordură. În schimb e o jucărie pentru aventurieri, dar una construită și gândită de pasionați. Sunt convins că mulți dintre noi, dacă ar fi să ne desenăm o mașină de offroad, exact așa ar arăta. Și exact așa s-ar comporta. Îmi plac mașinile cu personalitate. Mașini care deservesc un singur scop. INEOS Grenadier este un offroader pur. Are câțiva concurenți, mai ales acum în 2023, dar din punctul meu de vedere este cel mai cool la ora actuală. Personal, mi-aș da și ultimul leuț pentru a avea această mașină, dar știu că sunt mulți care nu au încă încredere într-o marcă nouă. Odată cu acest test drive, am demonstrat că poți să faci offroad de dimineața până la apus, cu un singur rezervor să parcurgi aproape 700 km, iar în tot acest timp să ai cel mai mare zâmbet pe fața ta. Puține, foarte puține mașini mi-au oferit atâta satisfacție și atâtea sentimente în testele mele.

Fotografii realizate superb de Manițiu Răzvan Photoworks

INEOS Grenadier Fieldmaster oferit pentru test drive de INEOS Grenadier Automobile Bavaria