Mult după miezul nopții. Străzile din Tokyo. Vara lui 1997. Niște băieți turează motoarele la peste 8000 de rotații pe minut, așteptând culoarea verde a semaforului. Cursele ilegale sunt la ordinea nopții. Scopul e să traverseze orașul de la vest la est cât mai repede. Se fac pariuri, se pierd sume de bani, se pierd chiar și mașinile. Poliția nu are ce să le facă, deoarece motorul de 1.6 litri aspirat, este mai puternic decât orice pe piață. Fac slalom printre puținele mașini prezente pe străzi la acea oră târzie. Totul se încheie puțin înainte de răsăritul soarelui, iar marea majoritate a publicului nu știe ce s-a întâmplat în puterea nopții.

Acum douăzeci de ani, asta era imaginea Hondei în Japonia. Numele Type R tocmai și-a făcut prezența pe micul hatch. După ce ani de zile tinerii își modificau mașinile luate de la părinți, montându-le motoare mai mari, diferențiale pe puntea față și evacuări gălăgioase, apare primul Civic ”modificat” de fabrică. Honda l-a promovat ca un model de performanță, dar accesibil, care poate fi utilizat foarte dinamic pe circuit. Dar toți știm că Honda Civic Type R EK9 a fost mașina preferată a ”huliganilor auto”. Nu poți să fii ipocrit. Îți plăcea. Nu ieșea în evidență prin bodykit-uri extreme, era mai mult un ”sleeper”, dar unul care, atunci când îi puneai niște viraje în față, făcea de râs orice supercar. Era hatchback-ul bunicii, dar care rupea asfaltul. Dar apoi ceva s-a întâmplat.

Honda, ce oferea pasionaților curselor ceea ce își doreau, au început să renunțe la astfel de mașini. În locul lor apărând tot mai multe SUV-uri, van-uri, iar Type R a încetat să se mai fabrice în Japonia. Următorul Civic Type R a fost construit în Marea Britanie, și, chiar dacă a fost foarte bun, și-a pierdul puțin din personalitatea de boy-racer. A fost ultimul hot-hatch bun construit de niponi. Ceea ce a urmat a fost o perioadă ”umbrită”. Mașini mai grele și renunțarea la motorul aspirat. Când totul era pierdut, după douăzeci de ani, apare un nou Civic Type R care vrea să readucă spiritul primului model.

Primul Civic Type R a fost construit exclusiv în Japonia, așa că este foarte greu să mai găsești unul prin Europa, deci implicit, să poți să conduci unul. Nu știu cum e să-ți intre VTEC la peste 6500 de rotații pe minut, dar am fost cu câteva modele modificate, care aveau puteri mai mari. Trebuie să-ți placă să turezi un motor mic la asemenea turație. Altfel nu simți nicio emoție. Pe noul model, zona roșie este la 7000 de ture, o valoare în continuare destul de mare, în ciuda faptului că este turbo. Pentru că distanța dintre primul și ultimul model Civic Type R este foarte mare, inginerii au vrut să ”trezească” spiritul, așa că pot spune că noul FN8 Type R este cât se poate de ”huligan”.

În primul rând, felul cum arată. Părerile sunt extrem de împărțite, iar după două zile împreună cu mașina, m-am îndrăgostit de toate elementele adăugate și nu mi l-aș imagina altfel. Pentru că în trecut, cine avea un Civic Type R îl modifica excesiv montându-i eleroane, jante, buze, praguri și aripi, acum Civic Type R vine direct din fabrică cu aceste modificări. Designerii au pornit de la o bază foarte bună, noul model Honda Civic are un design futurist, chiar dacă proporțiile în zona spatelui nu sunt cele mai fericite. Dar în echipare Type R uiți de toate acestea și te minunezi la nenumăratele detalii aerodinamice, deoarece Honda susține că tot ce vezi adăugat pe mașină ajută la aerodinamică. De la buza imensă de sub bara frontală, la fantele de pe laterale, până la ”gaura” din capotă. În plus, Type R este mai lat decât un Civic normal, prin aripi evazate în partea din față și pasaje suplimentare în dreptul roților spate. Odată cu apariția imensului eleron, proporțiile spatelui sunt ceva mai bune, iar mașina arată extrem de sportiv. Acel eleron este atât de mare și de înălțat, încât nu îl vezi privind oglinda retrovizoare. Totuși, spatele este cel mai încărcat. Pe plafon sunt ”aripi vortex” ce direcționează aerul sub eleron, în partea inferioară evacuarea are 3 ieșiri, fiind flancată de un difuzor de aer foarte lat, din plastic, dar care imită carbonul.

Nu puteam să trec peste aspectul exterior. În niciun caz la această mașină. Este atât de ciudată, brutală, diferită, sportivă, agresivă, încât atunci când o conduci, lumea întoarce capul ori să admire, ori să ridice o sprânceană. Nu ai cum să treci neobservat, chiar dacă este albă. Dar este Championship White, culoarea primului Civic Type R, iar logo-ul Honda de culoare roșie, este rezervat exclusiv acestui model. Noul Honda Civic Type R arată rapid, chiar și când este parcat. Dacă nu vrei să fi observat, ar fi bine să nu îți cumperi această mașină. Numai că dacă vrei una dintre cele mai distractive mașini scoase pe piață în ultimii ani, nu prea ai multe alternative.

Spuneam la începutul articolului că primul Civic Type R umilea multe supercar-uri, iar aceasta nu este un slogan de marketing, la fel cum nu este cazul nici la noul model. Type R 2018 este mai rapid decât un Pagani Zonda sau Mercedes-AMG SLS. Pe viraje sunt puține mașini care să-i țină pasul, iar toate acestea sunt în condițiile în care Type R păstrează încă tracțiunea față și cutia de viteze manuală. Ohh, ce perfecțiune.

Noul model este atât de avansat tehnologic, dar totuși păstrează o arhitectură tradițională. Este mai rigid cu 30% față de modelul anterior, iar puntea față are un diferențial ce poate gestiona perfect cei 320 de cai putere, fără efectul Torque Steer, iar asta înseamnă că volanul stă perfect drept indiferent cât de puternic apeși pedala de accelerație. Asta e bine, deoarece postul de conducere este absolut perfect. Stai foarte jos în mașină. Scaunul este mai coborât, iar pedalele le împingi, nu le apeși. Scaunele față sunt de asemenea profilate să te țină perfect pe viraje, dar să nu credeți că sunt incomode. Susținerile sunt ferme, dar șezutul și spătarul moi. Despre alte elemente ale interiorului nu prea are rost să intru în detalii, deoarece sunt mici diferențe față de un Civic normal. Doar volanul are accente roșii, la fel ca unele cusături. Privit obiectiv, Type R este la fel de practic precum orice alt hatchback din segment, cu mențiunea că noua platformă este ceva mai lungă, deci mai mult spațiu interior. Dar ar fi complet aiurea să dezvolt acest subiect sau cel al sistemului de infotainment, în condițiile în care în mâna dreaptă ții cel mai mișto levier de schimbător de viteze. O bilă metalică, extrem de mică, cere să fie abuzată. Împreună cu poziția la volan și cursa ambreiajului, trezesc în tine sentimente adolescentine, atunci când vedeai în orice mașina, una de curse.

Mergând cu noul Civic Type R prin traficul aglomerat din București, îți dai seama că nu îți rupe spatele, suspensia amortizează perfect denivelările și ai crede că toate soluțiile tehnologice extrem de avansate sunt doar de marketing. La fel și răspunsul motorului. În trafic, te trezești că schimbi vitezele la 2500 de rotații pe minut, iar mașina trage bine, dar împinsă de cuplul motorului turbo, fără dramatisme. Ajungi să ai un consum de 7l/100 km. Stai să te gândești ce are această mașină atât de special față de noul Civic cu motorul de 1.5 litri și 182 de cai putere. Doar look-ul?

Și cum stai așa și te tot gândești, începe să se facă seară. Traficul aglomerat din timpul zilei începe să se rărească. Lumea a ajuns acasă, iar odată ce se apropie miezul nopții, vezi mai mult din asfaltul bulevardelor. Stai la semafor și îți aduci aminte de vara lui 1997. Se face verde și lași ambreiajul. Mașina se chinuie să caute aderență, martorul ESP pâlpâie constant în bord, așa că schimbi în treapta a doua. O zvâcnire a mașinii te împinge înapoi în scaun, iar în treapta a doua ajungi deja la viteze ilegale în oraș. Ai experimentat prima accelerare în noul Civic Type R cu motor turbo de 2 litri, 320 de cai putere și 400 Nm. A fost rapid, dar nu spectaculos. Trebuie să înțelegi mașina. Fiind tracțiune față, puterea este mai greu pusă pe asfalt. Apoi vezi în dreapta schimbătorului butonul +R. Îl acționezi, iar instrumentarul de bord se face roșu. În mijlocul ochilor ai ecranul pentru presiunea în turbină și lumini pentru schimbarea optimă a treptelor. Am decuplat sistemul ESP, dar nu am forțat plecarea de pe loc, doar cu turația în zona de cuplu. În prima treaptă motorul urcă foarte rapid spre zona roșie, atât de rapid încât auzi și vezi acul turometrului cum se ”lovește” de zona roșie, dar nu îți ”taie” puterea. Cu o mișcare extrem de naturală, tragi schimbătorul în spate. Turația este în continuare în zona de mijloc, iar imediat, atunci când alte mașini și-ar da duhul, Civic Type R începe să tragă cu adevărat. Este o explozie după 6000 de ture, care parcă împinge mașina, chiar dacă deja mergi foarte tare. Inginerii Honda au reușit să combine tehnologia VTEC cu cea turbo, pentru a-ți oferi putere pe toată plaja de turație. Lovești din nou ambreiajul și împingi schimbătorul în față. Ești în a treia, iar deja vitezele sunt mult prea mari. Având în vedere zona roșie atât de sus, motorul are o mulțime de resurse. Dar, vă vine să credeți sau nu, noul Type R nu este gândit pentru plecări de pe loc, da, este rapid, 5.8 secunde până la 100 de km/h, dar majoritatea rivalilor sunt chiar mai rapizi decât acest timp. Atunci când ești în modul +R, direcția se întărește, dar foarte natural, simți în orice moment unde se află roțile față. Poziționezi botul mașinii spre interiorul virajului și poți accelera până la capăt. Mașina efectiv păstrează trasa indicată prin volan, fără să ți-l ”corecteze”, îndreptându-l. Este o senzație de siguranță extraordinară, iar dacă totuși vrei să-i depășești limitele, nu puntea față este cea care va ceda, ci spatele. Este un hothatch cu tracțiune față, căruia îi fuge spatele. Asta înseamnă distracție într-o mașină. Un joc al șasiului extrem de controlabil.

Rotești volanul, dar mașina este deja poziționată unde vrei. Schimbul de direcție este extrem de rapid, iar faptul că noul Civic se comercializează exclusiv cu transmisie manuală este un alt indicativ despre caracterul acestei mașini. Te face să te simți bine, te face să te simți un șofer bun. În niciun moment ambreiajul nu îți dă senzația că este prea ușor sau prea greu. Punctul unde ”prinde” este absolut perfect, iar atunci când schimbi treptele, parcă schimbătorul merge singur unde trebuie. Tu trebuie doar să-i dai un impuls. Pe retrogradare, motorul își sincronizează turația prin sistemul RevMatch, pentru a nu destabiliza masele atunci când ești pe frânare. Mergând cu noul Civic Type R pe viraje, accelerând la ieșire, nu aveam niciun dubiu că aceasta este cea mai rapidă cu tracțiune față pe Nurburgring. Dacă în mâinile unui neexperimentat se comporta așa, nici nu vreau să știu vitezele de care este capabilă atunci când la volan se află un pilot.

Honda s-a încăpățânat să păstreze sistemul de tracțiune față, în detrimentul unuia integral, pentru tradiție, dar și pentru greutate. Cei 320 de cai putere trebuie să gestioneze sub 1500 de kg, iar asta se simte. Mașina este extrem de agilă, precisă și directă. Iar transmisia manuală este acolo pentru pasionatul din noi. O transmisie automată era și mai rapidă, poate și mai eficientă, dar cu siguranță nu era la fel de distractivă. La o cutie automată ești deconectat de la legătura cu șasiul, cu ambreiajul. Toate treptele sunt la fel. Sunt convins că fiecare din cei care citesc articol au o treaptă preferată. Mie îmi place foarte mult trecerea de la 2 la 3. Asta o faci când mașina este pe accelerare, iar tu îi dai impulsul să tragă și mai tare. Este și o mișcare mai ”nenaturală”, în sensul că tu ești împins în spate, dar trebuie să împingi schimbătorul în față. Asta înseamnă o concentrare aparte. Dar și după cei ai schimbat, îți muți mâna dreaptă pe volan și îl ții mai strâns. Pentru alții mișcarea 1-2 sau 3-4 este mai plăcută. O transmisie manuală îți oferă altă experiență, iar în cazul Hondei Civic Type R, cursele extrem de scurte, te fac să poți atinge VTEC și linia roșie oricând vrei.

Probabil ar fi mult mai multe de zis despre noua Honda Civic Type R, dar în afară de cutia manuală, motorul superb, chiar dacă este turbo și doar 4 cilindri și șasiul absolut perfect, restul nu prea contează. Aștepți să se facă noapte sau să o duci pe un drum de munte, virajat, pentru a te trezi zâmbind tâmp. Este un huligan, un boy-racer, o mașină care cere să fie abuzată, să o conduci brutal, să nu îți pese de consum sau alte aberații. Un Civic Type R este genul de mașină care îți readuce aminte de ce ți-ai luat carnetul la 18 ani. Să conduci. Nu să ai spațiu la picioare, să ai mergi relaxat sau cât de mare e portbagajul. Ci să scoți tot ceea ce are mașina mai bun și să-ți ofere satisfacție de fiecare dată când o conduci.