Cuceritorul
Ceea ce veţi citi mai jos nu este un test drive. Este o mărturisire. Dintre toate maşinile absolut excepţionale pe care le-am condus anul trecut, una mi-a rămas atât de prinsă în suflet, încât a trebuit să o mai văd o dată. De obicei nu fac chestii de astea. Le conduc, scriu şi gata. Treceam la următoarea. Nu şi de data asta. După mai bine de câteva luni de la prima întâlnire, a trebuit să o mai am. Trebuia să o scot în locul unde merita. Este maşina despre care am scris că este una dintre cele mai proaste maşini pentru condus. Consumă mult şi este prea mare pentru orice trafic. Dar de ce nu m-am putut îndepăta de ea? Pentru că are personalitate. Nu mai găseşti o altă maşină care să aibă un caracter mai puternic ca un Jeep Wrangler.
La prima întâlnire am fost pe un câmp din afara Timişoarei, unde mi-a oferit o porţie de adrenalină cum nu am mai experimentat. Am băgat-o într-un şanţ, doar de dragul ei. Dar nici nu clintea. Nu există loc sau traseu pe care Wrangler să nu îl poată cuceri. E în cartea recordurilor ca fiind automobilul care a ajuns la cea mai înaltă altitudine din lume. Am vrut să experimentez o francţiune din acest record. Iată povestea:
Automobilele de la dealerii din Timişoara sunt pentru test drive, dar nu sunt pentru teste pe mai multe zile, aşa că dacă era să duc un Jeep Wrangler pe culmile munţilor îmi trebuia mai multe zile. Cu ajutorul Autolevanto Timişoara, superbul Wrangler alb, era al meu 3 zile. Problema era că eu nu eram în Timişoara. Dar mersul trenurilor a făcut ca eu să ajung la reprezentanţă în dimineaţa de joi, cu o oră înainte să se deschidă. Mi-am pus în bagaj strictul necesar, mi-am sunat fotograful că am ridicat maşina şi ne-am dat loc de întâlnire primăria din Arad. Trebuia să ajungem în localitatea Şiria din judeţul Arad, iar de acolo, misiunea noastră însemnă cucerirea Cetăţii Şiria.
