Posts

Grand Prix ”Mărțișor” Timișoara 2024

/in , /by
Grand Prix ”Mărțișor” Timișoara 2024

Încă nu îmi vine să cred că începem al treilea sezon din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. Nu mai suntem debutanți, începători sau neexperimentați, așa că obiectivele de anul acesta sunt cât mai aproape de podium, la finalul Campionatului. Deci, da, ne propunem să facem toate cele 11 etape pregătite de organizatori, chiar dacă acestea implică trasee de viteză în coastă, adică o premieră pentru noi. Dar până să ajungem acolo, vreau să vă povestesc despre prima etapă denumită Grand Prix Mărțișor, pentru că încă suntem în luna martie.

În pauza dintre sezoane, am analizat situația, atât din punct de vedere de pilotaj, cât și din punct de vedere al materialului de concurs. Micul nostru Peugeot 106 s-a comportat excelent anul trecut, așa că multe modificări nu prea mai aveam ce să-i facem, asta fără să ajungem la bugete mari. În schimb, am primit multe solicitări pentru invitați, plus că erau unele etape unde aveam nevoie de un copilot. Traseele fiind foarte tehnice, așa că am decis să montăm un scaun și în dreapta, ceea ce a făcut să și luăm unul la dimensiuni mai reduse, tocmai pentru a fi conectați și mai bine la mașină. După câteva erori de măsurat, în partea șoferului aveam un scaun care ne țineam mult mai strâns, Adi, coechipierul BIR Team, a lucrat zi-lumină să fie și centurile montate cum trebuie, așa că în ziua primei etape eram prezenți la start.

Anul acesta avem și parteneri care ne susțin, pentru că etapele sunt solicitante și avem nevoie de recuperare, Fiziotera Concept, este clinica de recuperare medicală la care apelăm după fiecare etapă, aici fiind un centru și pentru kinetoterapie. Dacă ajungeți pe la ei, pe strada Popa Șapcă nr. 12, Timișoara, veți avea parte de tratamentul necesar și puteți spune că Turații Scrise, i-a recomandat.

Acest traseu a fost penultimul anul trecut, așa că experiența și memorarea lui nu a mai necesitat pregătire și eram încrezători că doar din acestea, vom putea scoate un timp mai bun. Dar surpriză. Duminică dimineața ne-a așteptat cu ploaie și cu o suprafață umedă. Totuși, nu aveam anvelope de competiție care să înrăutățească situația mai tare, dar anul trecut, chiar pe acest traseu, la o frânare, am blocat spatele și am făcut o piruetă nedorită, așa că acum fiind și mai alunecos, nu puteam să forțez atât de tare.

După ce ne-am salutat între noi, cu mulți nu ne-am mai văzut de câteva luni bune, era timpul să ne pregătim de prima manșă, pe o ploaie destul de pornită. Nici nu știam dacă voiam să se oprească de tot sau să facem toată etapa pe ploaie. Și anul acesta BIR Team este prezent în două clase, așa că primul pe traseu a intrat Adi Ivanici în Clasa 1. Am început Campionatul cum nu se poate mai bine, cu o prezență numeroasă peste tot, între intrările noastre fiind nu mai puțin de 21 de concurenți. Chiar dacă voiam să nu intrăm printre primii, când apa era încă prezentă pe traseu, Adi a pilotat foarte curat, iar la final, cronometrul a indicat 2:21.81. Nu știam dacă era un timp bun sau nu, dar până la finalul primei etape, aveam al doilea timp al Clasei 1. Eram încrezători și cumva, într-un mod deloc altruist, parcă voiam să continue ploaia. Era clar că anvelopele de competiție ale celorlalți concurenți nu erau atât de eficiente pe ud.

Apoi au început să intre concurenții din Clasa 2. Eu eram deja în mașină, așa că nu am putut vedea evoluția lor, dar eram mai concentrat ca niciodată. Nu mă mai gândeam la traseu, pentru că îl aveam memorat mult prea bine, așa că mă gândeam la zonele de frânare, la întoarceri, la viraje și jaloane. Mașina se simțea puternică, iar la 11:45 minut plin, am plecat în prima mea manșă din sezonul 2024. Chiar dacă rupeam aderența la întoarcerile de la jaloane, eram atent să nu alunec prea mult, nici pe viraje și mai ales pe frânările care erau de la aproximativ 130 km/h. Faptul că scaunul este acum mult mai îngust, mă făcea să simt mașina și mai bine, știam de anii trecuți, că la întoarceri dimensiunile mașinii sunt perfecte pentru întoarceri rapide, așa că am tras cât de tare am putut, dar cu gândul la aderența scăzută. După prima manșă, atât eu, cât și coechipierul BIR Team, aveam al doilea timp în clasele noastre.

Simțeam o bucurie, dar parcă una reținută, pentru că orice se putea întâmpla în manșa a doua. Pentru că eram atât de mulți piloți, am avut timp să revin la traseu, ca spectator și să văd atât concurenții din Clasa 3, cât și piloții de la drift. În ciuda vremii capricioase, cu ploaie și vânt, m-am bucurat să văd atât de mulți spectatori și fani. Poate și datorită culorii galben puternic în cenușiul zilei, dar micul Peugeot 106 a fost atracția micilor fani. Foarte mulți copii s-au adunat la mașină să-i vadă interiorul și volanul ”de curse”. Sincer, nu există bucurie mai mare decât să-ți vezi munca apreciată sincer de cei din jur.

Nu peste mult timp a început manșa a doua. Spre amiază soarele a mai ieșit puțin, dar era în continuare destul de ud pe traseu. La a doua intrare, Adi a tras și mai mult, a pilot ceva mai agresiv, iar la final, a reușit să mai coboare timpul cu aproximativ 1 secundă. Speram la mai mult, dar acestea au fost condițiile. Între timp, traseul a început să se usuce, asfaltul să aibă mai multă aderență, așa că cei pregătiți cu anvelope de competiție, au trâmbițat în manșa a doua. Unii au scăzut și 20 de secunde față de manșa pe ploaie. Și eu mi-am îmbunătățit destul de mult timpul, ajungând până la 2:19.12, dar nu suficient pentru un podium.

Astăzi vremea ne-a jucat feste. Cu suprafețe total diferite între manșe, cu concurenți mult mai pregătiți, am trecut de la extaz la agonie, dar am și învățat foarte multe. Per total, a fost o etapă frumoasă, cu destul răstunări de situație, mulți fani, cărora le mulțumim, așa că se anunță un sezon 2024 foarte solicitant și interesant. Ne revedem cu a doua manșă la Giarmata în 20 aprilie 2024.

BIR Team mulțumește pentru susținere Fiziotera Concept.

Cupa Timișului Sânandrei 2023

/in , /by
Cupa Timișului Sânandrei 2023

Sâmbătă seara la ora 19 eu eram încă în Sinaia, când se încheia Concursul de Eleganță. Pentru mine urmau vreo 6 ore de condus pentru a ajunge înapoi în Timișoara. Voiam neapărat să ajung la a V-a etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, una care conta pentru punctajul în clasamentul general. Anul acesta am avut clasări foarte bune, inclusiv primul podium obținut de coechipierul BIR Team, Adi Ivanici. Totuși, aceasta era o etapă de viteză, în care nu ne-am pus mari speranțe, asta pentru că după ultima etapă desfășurată la Lugoj, mașina noastră a început să aibă niște probleme tehnice.

Cumva ne așteptam, deoarece vorbim de un Peugeot 106 vechi de peste 20 de ani, pe care l-am modificat după cunoștințele noastre, iar mașina evoluează de 4 ori pe traseu. Am putea spune că este destul de abuzată, iar unele componente mai cedează. Ultima dată când am fost cu mașina, aceasta scotea un sunet deloc plăcut, ”mergea în 3 pistoane”, așa că am început verificările de a vedea ce e de făcut. Nu puteam să ratăm etapa de la Sânandrei.

Adi a lucrat non-stop, a gândit, a schimbat, a înlocuit și modificat, iar la final primesc un telefon în care îmi zice: ”Hai să vezi mașina. Spune-mi cum ți se pare”. Ca niciodată, Peugeot-ul 106 Sport era mai viu, mai dornic, rula perfect. Eram pregătiți de etapa de viteză. Ne mai trebuia concentrarea, dar după cele două zile la Sinaia și peste 1200 de km conduși în două zile, în dimineața concursului simțeam încă oboseala.

Dar Adi, cu optimismul lui specific, avea un feeling bun. Pentru că am decis să concurăm în clase diferite, eu aveam timp să mă dezmeticesc și să observ ce fac ceilalți piloți. Pentru acest traseu destul de lung și de viteză, organizatorii au permis ture de recunoaștere, la viteze mici, așa că măcar am putut analiza poziția jaloanelor și a suprafeței de rulare. Nu prea ai cum să ratezi traseul, fiind un pătrat cu 4 linii drepte și 5 jaloane în fiecare capăt. Cu un oarecare scepticism, începe Cupa Timișului Sânandrei 2023.

Primul care intră pe traseu e Adi și din primele accelerări și viraje îmi dau seama că mașina merge mult mai bine, motorul și evacuarea se aude mult mai sănătos, așa că eram curios care era timpul pe care îl obține. Dacă anul trecut cu motorul mic am obținut un timp de 3 minute și 38 de secunde, anul acesta, după prima intrare a lui Adi, cronometrul s-a oprit în dreptul a 3:17.81. Din nou, fiind primul intrat pe traseu nu știam încă dacă este un timp bun sau nu. După încheierea primei manșe, Adi avea al treilea timp al Clasei 1, cu mari speranțe de podium.

Pentru mine începea acum Clasa 2. Pentru că traseul de pe platforma Gartner din Sânandrei este destul de lung (peste 3 minute) organizatorii au decis să intre două mașini simultan, cu plecare la diferență de 1 minut. Întră primii ”rivali” ai Clasei 2, Sorin Mihoc și Marius Curelaru, iar eu îl aveam în față pe Cristi Popa, într-o Honda Del Sol. Fiind aliniat la start, nu știam ce timpi au obținut cei din fața mea, așa că într-un fel, din acest punct de vedere eram relaxat. La un minut după ce mașina din fața mea a plecat, s-a ridicat steagul. Încă de la prima accelerație, am simțit cât de bine trage acum mașina. Adi a făcut minuni, iar acum Peugeot-ul nostru e incredibil de rapid. În treapta 1 ajungi rapid la 50 de km/h, iar mai apoi treapta 2 te duce până spre 100 km/h. Am păstrat în continuare cutia de la motorul de 1.1 litri, pentru că are o demultiplicare mai mică, mai potrivită pentru traseele tehnice, dar aici la Sânandrei, spre capătul liniei drepte, eram în treapta a patra.

Acul în bord indica peste 140 km/h, când am început frânarea la primele jaloane. Cu o concentrare nespecifică mie, am parcurs primul set de jaloane foarte bine și am ieșit foarte bine pe primul viraj. Simțeam mașina că stă foarte bine pe viraje, iar accelerările erau foarte rapide. Mă simțeam încrezător, iar jalon după jalon, viraj după viraj, trăgeam tot mai tare. După ce am trecut linia de sosire, mi s-a comunicat timpul de 3 minute și 8 secunde! Era o performanță în sine. Atât pentru mine, cât și pentru mașină. Cu acest timp eram la același nivel cu mașini mult mai performante, chiar dacă vorbeam de un traseu de viteză. Tot ce mai trebuia acum e să îmi mențin acest timp și în manșa a doua.

În Clasa 3, toți se întrebau dacă Darius Stepan la volanul unui Opel GT, poate scădea sub 3 minute, așa cum s-a întâmplat anul trecut. În prima manșă, 3 minute și o secundă. În acest Campionat, se ia în considerare cea mai bună manșă, așa că orice se poate întâmpla. La Sânandrei e teren deschis, deci nu prea te poți adăposti de căldură, dar cumva, în acea duminică a fost înnorat aproape tot timpul cât am concurat.

Era timpul pentru manșa a doua. Pentru ca Adi să-și asigure podiumul, trebuia să mai scadă câteva secunde, tocmai pentru Adi Lupulescu, la volanul unui Suzuki Swift, avea exact același timp, doar diferență de sutimi. Pentru că mașina noastră poate, în manșa a doua Adi Ivanici a intrat mult mai încrezător, a făcut traseul la perfecție, iar la final, a reușit să dea jos 4 secunde, pentru un timp total de 3:13.21! O greșeală a lui Adi Lupulescu pe traseu l-a costat 5 secunde de penalizare, așa că la sfârșit, pe podiumul Clasei 1, pe treapta a doua, a urcat pilotul BIR Team. Felicitări. Este a doua clasare a lui Adi Ivanici pe podium în doar 5 etape. În plus, nu a fost mai jos de locul 4 în nicio etapă. Este încă o dovadă a faptului că mașina este performantă, datorită muncii din spate, dar și a perseverenței. După cupa de bronz, acum și cupa de argint își face loc pe capota Peugeot-ului 106.

Cu entuziasmul că cel puțin un pilot BIR Team este pe podium, am intrat și eu în manșa a doua. Deja știam timpii celorlalți piloți, și trebuia să mai scad cel puțin 3-4 secunde, pentru a avea șanse la podium. După prima manșă îi spuneam lui Adi că mai bine de atât nu cred că pot, așa că în manșa a doua, undeva spre finalul unei linii drepte, mi-am pierdut concentrarea și am atins un jalon. L-am văzut în oglinda retrovizoare și am realizat că nu mai sunt șanse de îmbunătățire. Atunci am ridicat piciorul din accelerație, nu am mai vrut să forțez mașina, dar până la final, timpul a scăzut cu doar 2 secunde, până la 3 minute și 10 secunde. Poate dacă eram mai concentrat, dacă abordam diferit jaloanele, puteam prinde măcar un loc 3. Cu toate acestea, sunt extrem de mulțumit de rezultat și de timpul obținut, pentru că dacă eram amândoi în Clasa 1, atunci am fi obținut locurile 2-3.

Îmi place mult Clasa 2, pentru că aici vorbim de piloți experimentați, cu mașini performante și pregătite special. Asta mă motivează și mai mult, pentru că știu că concurez printre cei mai buni. Sorin Mihoc câștigă Clasa 2, cu un timp foarte bun, de 3:04.83, urmat de Popa Claudiu ”Speedy” și Marius Curelaru. Între primii 6 piloți din Clasa 2 e mai puțin de 4 secunde. Atât de disputată e această clasă. Orice greșeală este taxată și te poate trimite pe ultimul loc, dar asta înseamnă competiția, așa că sunt foarte curios ce va urma în etapele viitoare.

Cu fiecare etapă am tot îmbunătățit mașina, dar parcă niciodată nu este acolo unde am vrea. Totuși, această etapă ne-a demonstrat că micul nostru Peugeot este foarte capabil să se lupte de la egal la egal și cu mașini mai performante. Noi ne împrietenim tot mai mult cu performanțele și cu dinamica, fapt demonstrat și de rezultate. Două podiumuri în 5 etape și per total timpi foarte buni. Acum urmează o perioadă de vacanță în Campionat, dar o să ne întoarcem cu etapa din centrul Timișoarei. Probabil cea mai spectaculoasă din an, așa că trebuie să facem o figură frumoasă.

Deta Super Rally & Kart

/in , /by
Deta Super Rally & Kart – Primul podium

În weekend s-a desfășurat a treia etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, Deta Super Rally&Kart, iar din titlul acestui articol, poate vă dați seama de ce public textul atât de târziu. Dar haideți să vedem cum am ajuns aici.

După primele două etape ne-am dat seama că avem o mașină competitivă, timpii obțiunți erau foarte apropiați de podiumul mult dorit, dar așa cum se întâmplă în lumea motorsportului, cronometrul nu minte. Orice greșeală este taxată, așa că o secundă poate face diferența între doi sau mai mulți piloți. În serile premergătoare acestei etape, eu și coechipierul BIR Team, analizam încă o dată traseul, comparam timpii obținuți anii trecuți și ne gândeam unde ne-am putea clasa acum cu modificările aduse mașinii. Pentru că între noi, nu este mare diferență, concurând pe aceeași mașină, nu avea rost să ne luptăm amândoi pentru un loc pe podium. Ceilalți piloți din Clasa 1 au mașini foarte performante, așa că era destul de greu să urcăm ambii pe podium în aceeași clasă. Așa că odată cu această etapă, am decis să ne împărțim clasele, tocmai pentru a avea șanse amândoi pentru mult doritul podium.

Etapa de la Deta era una de viteză, având multe linii drepte și doar câteva întoarceri după jaloane, ceea ce clar nu ne avantaja, Peugeot-ul 106 Sport pe care concurăm fiind mult mai potrivit pentru trasee tehnice și de îndemânare. Dar am vrut să vedem cum se comportă mașina și la viteză, atunci când scoatem toți cei 109 cai putere pe care îi dezvoltă noul motor. Ne-am prezentat la start oarecum sceptici, dar după prima intrare pe traseu a lui Adi Ivanici, acesta a obținut un timp mult mai bun decât speram din calculele noastre. Dacă ne luăm după timpii similari de anul trecut, traseul trebuia parcurs în aproximativ 1:44-1:46, iar când s-au anunțat timpii, cronometrul s-a oprit după 1 minut și 36 de secunde și 96 de sutimi. Urmează ceilalți 5 concurenți din Clasa 1, iar după prima manșă de concurs, Adi era pe locul al doilea. Cumva nu ne venea să credem, mai ales că spunea că poate merge chiar mai bine. De pe margine, i-am văzut evoluția și pot să spun că a mers impecabil, a tras foarte tare pe fiecare întoarcere și linie dreaptă, iar timpul obținut era pe deplin meritat.

Pentru mine era prima dată în Clasa 2, care vine și cu avantaje, dar și dezavantaje. Principalul avantaj aș putea spune că intri pe traseu mult mai târziu, așa că poți să vezi evoluția celorlalți participanți, iar traseul se mai curăță. Dezavantajul e că în Clasa 2, mașinile sunt mult mai puternice și mai competitive, iar la această etapă, au fost mulți piloți care au dat tot ceea ce se putea mai bine. Sincer, înainte să intru pe traseu, nu am urmărit timpii piloților din Clasa 2, voiam doar eu să merg cât mai bine. Dar entuziasmul, mai ales după timpul obținut de Adi, m-a costat. La primele întoarceri am forțat, așa că pe frânări, mașina aluneca prea mult, iar stilul de condus nu a fost unul curat, așa cum îmi doream. După prima manșă, cu toate greșelile mele, obținusem 1:40.96. Un timp relativ slab pentru ce îmi doream eu.

În cadrul etapei de la Deta, nu au fost atât de mulți concurenți ca și la alte concursuri, dar am avut o secțiune de drift, ceea ce a fost pe placul spectatorilor. Pentru că acest concurs se desfășoară în centrul orașului, pe margine s-au strâns foarte mulți oameni care s-au bucurat de spectacolul mașinilor de drift, dar nu numai. Tirla Sergiu GAO a venit la Deta cu un BMW e36 botezat ”Motanul Dorin” cu care a făcut spectacol, obținând chiar locul 1 în categorie, dar supriza a venit din partea lui Adi Balosache, cu deja celebrul BMW Police Drift Car, care în a doua manșă a mers foarte bine, urcând pe treapta a doua a podiumului drift.

După ce am văzut ce au făcut și micuții juniori la karting, era timpul să ne concentrăm pe manșa a doua. Adi trebuia să își mențină cel puțin același timp, iar eu voiam să urc cât mai mult în clasamentul Clasei 2. Se pare că toți piloții s-au concentrat mult mai bine, pentru că au fost diferențe și de 7 secunde între cele două manșe. Eu am reușit să-mi îmbunătățesc cu aproximativ 3 secunde timpul din prima manșă, pentru că am abordat traseul mult mai curat, dar la Deta, Clasa 2 a fost cea mai rapidă dintre toate. Popa Claudiu ”Speedy” a mers impecabil, la volanul unui Ford Fiesta, bifând un timp impresionant de 1 minut și 30 de secunde. Locul al doilea i-a revenit lui Zdravco Stoianov pe volanul aceleiași mașini cu 1:31.81. Apoi între următorii 4 clasați, diferența a fost de doar 2 secunde și jumătate. Eu m-am mulțumit cu un loc 6, dar cu un timp destul de bun: 1:37.70.

Fără prea mari speranțe în această etapă, dar cu încrederea specifică fiecărei etape, Adi Ivanici își menține timpul de 1:36.96 și aduce primul podium pentru BIR Team și prima cupă a lui. A fost un rezultat muncit, care vine după două clasări pe locul 4, și a dovedit că poate conduce foarte rapid și pe un traseu de viteză. După ce am ratat la mustață două podiumuri, acum nu ne venea să credem că toate nopțile de muncă, stres, strategii, au adus rezultatul mult dorit. BIR Team este pe podium! Marius Giurisici a câștigat Clasa 1, fiind urmat de Adi Lupulescu la volanul unui Suzuki Swift, îmbunătăținu-și timpul din prima manșă.

Bucuria primului podium a fost cu atât mai intensă, pentru că după afișarea timpilor oficiali, mașina noastră a fost acaparată de mai mulți copii care voiau să facă poze și chiar să experimenteze cum e să accelerezi și să stai în scaunul unui automobil de competiție. Ne-am simțit foarte bine la Deta, atât pentru rezultatul obținut, cât și pentru primirea spectatorilor de acolo. Festivitatea de premiere a fost la Restaurant Parc din Deta, iar după un binemeritat gulaș, s-a strigat numele lui Adi Ivanici, să urce pe podium. Pentru noi urmează acum alte etape, cel puțin la fel de interesante, următoarea fiind tocmai în centrul orașului Lugoj, acolo de unde practic, putem spune că am început această călătorie în lumea motorsportului. Mai avem de muncit la abilitățile noastre de piloți și să cunoaștem tot mai bine mașina, pentru că așa cum am văzut în primele 2 luni de cât a început Campionatul, perseverența și constanța, aduce rezultate. Acum mergem să mai sărbătorim. Ne revedem la sfârșitul lunii.

Rally-Kart Dumbrăvița 2023

/in /by
Rally Kart Dumbrăvița 2023

Și așa s-a încheiat a doua etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, ”Rally Kart Dumbrăvița”, ce s-a desfășurat în perimetrul sălii de sport din localitate. Încă de anul trecut, când am văzut păpădiile ce se asortau cu mașina noastră, mi-a rămas cumva la inimă această etapă. Este un traseu tehnic, nu de foarte mare viteză, iar Peugeot-ul 106 este perfect pentru așa ceva. Anul trecut, am participat singur, așa că s-a simțit lipsa coechipierului BIR Team, Adi Ivanici. Anul acesta, în schimb, ne-am prezentat ambii și eram mai pregătiți ca niciodată să dăm tot ce se poate.

Vă spuneam în ultimele articole, că am făcut modificări importante mașinii de concurs, ca să o aducem la standardele competitive și să ajungem măcar într-o etapă pe podium. Nu este ușor să schimbi motorul într-o mașină, mai ales când nu vorbim de ceva 1 la 1, dar Adi a tras tare să avem toate ”piesele de Lego” puse pe mașină, așa cum ne-am dorit. De la etapa precedentă, unde am mers cu jumătate de evacuare, acum am montat o galerie mult mai directă, celebrii ”șerpișori” cum se spun, iar tocmai din Grecia, un prieten ne-a ajutat cu mult căutata clapetă de accelerație mărită. Vă dați seama entuziasmul nostru când totul a fost pus pe mașină, iar la primele accelerări, ieșeau flăcări pe tobă. Și nu pops and bangs false, făcute din calculator, ci modificări normale, dar de performanță. Era timpul să vedem ce putem noi, pentru că acum Peugeot-ul chiar se poate pune cu alte mașini din Campionat.

Timpul obținut anul trecut, de 2:04 secunde, nu prea mai conta, deoarece am dublat puterea mașinii, dar tot nu știam cam pe unde ne plasăm și la ce să ne așteptăm. Am ajuns în parcul tehnic, alături de cealaltă mașină din garaj, marele Jeep Commander, iar diferența de dimensiuni dintre Jeep și 106 e aproape hilară. Exact așa cum îmi place. Am făcut verificarea tehnică, am asistat la ședința obligatorie dinaintea începerii și apoi am analizat traseul. Cum spuneam, mie personal îmi place foarte mult cum este structurat, pentru că ai și linii drepte, și jaloane și întoarceri, atât că nu ajungi la viteze foarte mari. Mai este o porțiune destul de strânsă, unde trebuie să fii atent să nu atingi bordura, dar în rest e foarte frumos. Din păcate, de la volan nu prea ai timp să admiri peisajul, cu păpădiile și cu pădurea din Dumbrăvița.

Primul intrat pe traseu a fost Adi, el fiind totodată și pentru prima dată aici. Un pic de emoții, dar a reușit să parcurgă traseul fără greșeală, iar după prima manșă a obținut un timp bun de 1:56 secunde. Automat știam că timpul de anul trecut va fi îmbunătățit, dar cu câte secunde. Clasa 1, cea în care am participat noi, a fost cea mai competitivă, chiar dacă am fost doar 8 participanți. Știam cam pe unde ne încadram, dar trebuia să dovedim pe circuit. Următoarele mașini ce au intrat au obținut și timpi mai slabi și timpi mai buni, iar penultimul în clasă, am intrat eu. Traseul îmi era familiar, acum trebuia să trag cât mai tare. Am plecat pe prima linie dreaptă, am schimbat în treapta 2, ceea ce a atras și un pocnet pe evacuare și am început jaloanele. M-am simțit foarte bine pe prima manșă, fapt ce s-a văzut și în timpul obținut. Cu 1:53.75, aveam al treilea timp al clasei și mari speranțe de podium. Totuși, mai exista o manșă, iar în acest Campionat se ia în considerare cea mai bună manșă, nu timpul adunat.

Clasa 2 a fost destul de strânsă, Raul Săucan reușind să se claseze pe prima poziție, urmat de Marius Curelaru, la volanul unui Opel Astra GSi și Dănilă Claudiu a completat podiumul Clasei 2. Pentru clasa motoarelor pentru 2 litri, câștigător detașat a fost Stepan Darius, care a făcut spectacol la volanul unui Opel GT, iar în clasa Buggy, a spulberat timpul pentru acest circuit, obținând 1 minut și 37 de secunde, dar parcă traseul era făcut mănușă pentru acest tip de cross-kart de competiție.

Noi trebuia să ne concentrăm pe manșa a doua. Lupta în Clasa 1 a fost foarte puternică, iar orice secundă în minus, putea să facă diferența. După prima mea intrare, îi spuneam coechipierului că nu prea mai am unde să îmbunătățesc, dar la a doua intrare a lui Adi, acesta reușește un timp de 1:52.34, mai bun decât al meu din prima manșă. S-a văzut de pe margine, că s-a concentrat mult mai mult și că a fost mult mai rapid în abordarea virajelor. Eu trebuia acum să îmbunătățesc nu doar timpul meu, ci și să mă apropiu de timpul lui Adi, care era cu o secundă jumătate mai bun. Între cele două manșe, s-a ridicat destul de mult praf pe traseu, iar o greșeală de pilotaj, m-a trimis într-o subvirare puternică, ceea ce m-a făcut să pierd timp pentru a mă redresa. Am ieșit din viraj în treapta 1 și am schimbat rapid în 2, fără să-mi dau seama că urmează să și frânez. Oricât de bine stă un Peugeot 106 pe viraje, mai trebuie să fie și șoferul bun. La finalul celor două manșe am avut același timp de 1:53 secunde.

Cum spuneam, concurența a fost foarte puternică, fiecare am tras cât de mult s-a putut, iar Adi Lupulescu, la volanul unui Suzuki Swift a dat jos 4 secunde între cele două manșe și ne-a trimis pe locurile 4-5. A fost o luptă interesantă, unde din nou am fost la mai puțin de o secundă de podium, care a fost completat de Baru Cosmin pe un Citroen C2 și Marius Giurisici, care a condus fără greșeală, o Honda Civic. Este poate cel mai muncit și cel mai bucuros loc 4-5 pe care l-am obținut, pentru că s-a văzut că mașina poate. Totodată ne bucurăm că am reușit să obținem timpi mai buni decât toate mașinile din Clasa 2. Probabil că dacă am fi concurat acolo, am fi urcat amândoi pe podium.

A fost o etapă interesantă, muncită, competitivă, unde s-a văzut îndemânarea și calitățile piloților. În toate clasele. Acesta va fi un an competițional foarte interesant, pentru că organizatorii ne pregătesc etape cât mai diferite, care se pretează și pentru viteză și pentru îndemânare și pentru spectacol urban, prin centrul orașelor. Următoarea etapă se desfășoară în 6 mai tocmai la Deta, pe strada principală din centrul orașului, prilej foarte bun pentru spectatori să vadă mașinile în acțiune, pentru că traseu e unul de viteză.

Foto: HDM Studio

Raliul Mărțișorului Timișoara Metro 2023

/in , /by

Raliul Mărțisorului Timișoara Metro 2023

Început ca un spectator, apoi ca un pilot debutant, iar acum bifez al doilea an de competiții sportive auto, acest drum a fost unul destul de greu, cu multe nopți de stres și mai multe discuții, doar pentru a mai scădea câteva secunde din timpul petrecut pe traseu. Am văzut că și voi ați urmărit cu interes anul trecut cum ne chinuiam cu micul Peugeot să nu fim pe ultimul loc în clasă. Cu siguranță eu și coechipierul meu Adi Ivanici aveam cea mai slabă mașină din competiție, dar am zis că pentru bugetul pe care l-am avut la debut, era cea mai bună soluție. Rezultatele obținute anul trecut ne-au determinat să îmbunătățim mașina, iar cea mai bună soluție a fost să montăm un motor de cilindree mai mare, care să ne țină totuși în Clasa 1 a competiției, dar care ne aducea puterea dublă pe care o căutam.

Sună mult mai ușor decât s-a dovedit a fi. În primul rând pentru a instala un motor de la o altă mașină, ai nevoie de suporți de motor dedicați, dar care erau aproape imposibil de găsit la primele căutări. Apoi, am aflat că se potrivesc și niște suporți mai comuni, așa că am pus noul motor de 1.6 16v preluat de la un Peugeot 206. Asta se întâmpla undeva pe la sfârșitul anului trecut, deci teoretic aveam încă 4 luni până la prima etapa care s-a desfășurat ieri. Totuși, acest nou motor trebuia conectat la instalația electrică a mașinii, și așa am descoperit că absolut niciun electrician din zona Timișoarei nu vrea să se bage la o astfel de lucrare. Am căutat mai bine de 2 luni, o firmă, un om care poate să facă instalația electrică și să ne pornească mașina. Ca prin minune, apare la vânzare un Peugeot 106 modificat cu motorul pe care îl voiam noi. Atunci am început discuțiile cu Adi să-l cumpărăm și să concurăm așa cu el. Nu mai știam ce să facem, pe cine să găsim disponibil să facă mașina noastră. După alte discuții, inclusiv cu proprietarul acelui Peugeot 106, acesta a acceptat să ne facă și nouă modificările necesare, așa cum și-a făcut lui.

Era mana cerească, acel pas mic, dar foarte important, ca mașina să fie pregătită pentru prima etapă. Mai aveam la dispoziție mai puțin de o lună de zile, și mai trebuia ca totul să meargă perfect. Până în acest punct, am putut să fiu prezent, dar mai apoi a fost întreg meritul lui Adi și mecanicului Ionuț, care s-au zbătut să pună mașina în funcționare, să se ocupe de asigurare, înscriere, transport de la Alba Iulia, unde avea service-ul, dar cumva astrele s-au aliniat, iar sâmbătă, cu doar o zi înaintea primei etape, mașina era pregătită (nu la standardele pe care le vrem) pentru start. M-am bucurat că și Ionuț a decis să vină să concureze la prima etapă, pentru a-și testa și mașina lui, mai ales după toate discuțiile despre competiție.

Duminică 19 martie. Ora 9. Primim noile numere de concurs pentru acest sezon competițional. 14 și 17. Personal nu îmi spun nimic, nu cred în numerologii, voiam doar să văd dacă toate ambițiile și speranțele noastre vor demonstra ceva pe traseu. Timpii spun tot, indiferent ce se întâmplă. Primul intrat pe traseu a fost chiar Adi, așa că am putut să admir de pe margine cum se aude noul motor, chiar dacă evacuarea este încă în bucăți. Încă de la primii metri și la primele intrări printre jaloane, mașina se vedea mult mai rapidă ca anul trecut. Experiența de anul trecut ne-a demonstrat că cel mai bine și cel mai corect rezultat îl ai când nu greșești traseul. Așa că ne-am concentrat cât mai bine să reținem traseul, iar la final, timpul obținut de Adi a fost de 1:35.44. Fiind primul intrat pe traseu, nu știam încă dacă e un timp bun, dar după următorii 5 concurenți ce au intrat, era cel mai bun timp al manșei. Era acum rândul meu. Cu traseul ceva mai curățat, am reușit să obțin 1:34.79, un timp ceva mai bun. Clasa 1 a fost cea mai disputată, având 13 concurenți, printre care Baru Cosmin care anul acesta a venit cu un Citroen C2 VTS încălțat cu anvelope semislicks și alte modificări sub capotă și Marius Giurisici, campionul de anul trecut, piloți pe care știam că nu avem cum să-i ajungem la timpi.

Totuși, pentru noi, podiumul părea că se vede, mai ales că mai aveam o manșă de concurs, în care mai puteam îmbunătăți rezultatul. În celelalte clase lupta se disputa aproximativ între aceeași piloți ca anul trecut, dar marea supriză pentru spectatori a fost noua clasă Buggy, unde piloții SpeCar, Tibi Florescu și Darius Stepan au concurat cu două modele cross kart, propulsate de motoare de motocicletă și care au făcut un adevărat spectacol pe circuit. Și la clasa drift, am văzut debutul prietenului nostru Adi Balo, la volanul unui BMW Seria 3 e46, cu inscripții cunoscute de unii dintre fanii vechi.

Foarte încrezători în a doua manșă, am decis să abordez diferit traseul, mai ales că timpii din prima manșă ne permiteau acest lucru. Adi a reușit să obțină un timp de 1:34.66, ceea ce îl punea pe locul 3 în clasă, iar o greșeală la o întoarcere a însemnat pentru mine un timp cu 1 secundă mai slab față de prima manșă. Totuși, un pilot cu Peugeot 106 era acolo sus, ca timpi. Surpriza a venit când am văzut că au fost două echipaje ce nu au intrat odată cu noi pe traseu, dar au concurat în Clasa 1. Pentru că nu le-am văzut pe tabelul timpilor, am pierdut podiumul la doar 2 secunde. Probabil că dacă eram mai atenți, ne-am fi făcut strategia diferit și obțineam noi podiumul. A rămas ca învățătură de minte că până la afișarea timpilor finali, orice se poate întâmpla. Acest lucru ne-a motivat să tragem și mai tare etapele următoare, pentru a fi la diferențe confortabile pentru obiectivul pe care îl ni-l propunem. Față de anul trecut, toți piloții și-au îmbunătățit timpii pe acest traseu, dar asta se datorează și faptului că circuitul era ceva mai scurt. Marea realizare pentru Peugeot-ul nostru a fost că în sfârșit avem o mașină competitivă, pe care sper să ne putem baza în acest sezon competițional.

Mai sunt câteva lucruri de modificat și de schimbat, așa că acum au început căutările pentru o nouă evacuare, pe care vrem să o facem de la zero, probabil cu cineva din Timișoara sau din împrejurimi. Așa că dacă aveți sugestii, vă rog să îmi scrieți.

Prima etapă din campionat a fost peste așteptările noastre, mai ales când am văzut cât de greu e să modifici o mașină la niște standarde pe care le vrem. Dar competiția te face să cauți cele mai bune soluții. Universul îți aduce oamenii de care ai nevoie, leagă prietenii, dar găsești și rivalități competitive. Știm ce avem de făcut, știm că mai trebuie muncit, nu doar pe partea mașinii, ci și pe partea personală, a condusului. Nu suntem unde am vrea să fim, dar măcar suntem pe drumul cel bun.

Le mulțumesc încă o dată coechipierului Adi Ivanici și lui Ionuț, care au pregătit mașina (aproape) de podium.

Grand Prix Timișoara-Aninoasa 2022

/in , /by
Epilogul etapei

Se spune că ”Dacă nu poți să alergi, umblă. Dacă nu poți să umbli, târăște-te”. Cam așa aș descrie ultima etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. Am participat la toate cele 8 etape la care am putut, pe care le-am încheiat fără abandon. Asta în sine este o performanță, mai ales că am intrat într-o competiție despre care nu știam aproape nimic la început. În cele 8 luni în care am participat am învățat cu fiecare etapă câte ceva. Am încercat să îmbunătățim acolo unde s-a putut, am încercat să căutăm sfatul acolo unde nu s-a știut. Sper că am învățat multe și promitem că anul viitor vom repara toate greșelile. Nu e ușor. Poate din afară pare că ”te dai” cu mașina și gata, dar când vezi timpii, locul în clasament, traseul, mai tehnic sau de viteză, îți dai seama că ai nevoie de puțină experiență, de mai mult buget, pentru că toate acestea te motivează. Ajungi să nu mai vrei doar ”să te dai”.

Pentru mine, cea mai importantă lecție a acestui sezon a fost disciplina. Să poți să rămâi constant, să poți să te concentrezi pe fiecare metru al traseului. Recunosc, de multe ori nu mi-a ieșit, dar în cadrul unui astfel de campionat, unde se promovează siguranța rutieră prin sport auto, este mai important să termini totul cu bine. Este încă o dovadă că organizarea este la cele mai înalte cote, astfel, în 10 etape câte au fost în total, nu s-a întâmplat niciun eveniment nefericit, nici pentru piloți, nici pentru spectatori. ”Mașinile se repară”, acolo unde a fost cazul. Atunci când concurezi într-un cadru organizat, îți dai seama și de abilitățile tale de pilot, despre gestionarea comenzilor unui automobil în situații limită, dar unde se pune siguranța pe primul loc. Cu asta am rămas eu după 8 luni de competiție.

În weekendul ce tocmai s-a încheiat, s-a desfășurat ultima etapă a Campionatului, Marele Premiu al Municipiului Timișoara-Aninoasa Tim 2022, într-o locație nouă. Parcarea Sun Beach de pe strada Siemens. Când m-am înscris, mă așteptam la un traseu mai tehnic, dar abia la fața locului am văzut că traseul este relativ lung, ceea ce nu ne avantaja aproape deloc. Totuși, traseul foarte frumos de altfel, cu multe întoarceri, spațiu pentru manevre, dar și linii drepte și viraje largi. În plus, parcul tehnic era separat și mult mai aerisit față de alte etape, iar vizibilitatea totală a traseului a adus un număr record de spectatori. Nu pot să estimez în cifre câți au fost, dar aproape că nu era un loc liber pe toată lungimea traseului și în parcul tehnic.

Asta a pus pe mine o presiune și mai mare, deoarece intram primul pe traseu. Spuneam și de emoții, pentru că, cu doar o zi înainte de această etapă aceeași pompă de benzină făcea figuri tot mai dese și pe lângă faptul că mașina avea dificultăți la pornire, era posibilitatea și ca motorul să se oprească în mers. Aveam nevoie să funcționeze aproximativ 2-3 minute. Atât. Ei bine, la ora 10 și un minut, steagul s-a ridicat din fața parbrizului și am plecat în prima manșă. Întoarcere la primul jalon și plecare spre primul viraj de dreapta. A urmat apoi linia dreaptă lungă, care a necesitat treapta a treia. După o frânare puternică, m-am întors la ultimul jalon, dar spre cel din mijloc. La fiecare jalon trebuia să facem ori o întoarcere de 180 de grade, ori de 360. Și apoi să mai parcurgem exact același traseu încă o dată. Prima parte a traseului, mașina s-a comportat extrem de bine, aveam suficientă putere și mă simțeam încrezător. Dar la a doua intrare pe traseu, după o întoarcere la jalon, efectiv am pierdut puterea, care oricum nu e mare.

Puteam să apăs accelerația oricât de tare, pentru că nu se întâmpla nimic. Puterea parcă era livrată pe reprize, iar ca o ”cireașă de pe tort”, la doar câțiva metri înainte de linia de sosire, motorul să moară complet și astfel m-am târât până la finish. Toate aceste probleme au însemnat secunde prețioase, pe care nu le-am mai putut recupera până la final. De fapt, după terminarea manșei a doua, mașina a refuzat să mai pornească cu totul, măcar eram ajuns în parcul tehnic. A fost prima dată când am parcurs traseul fără greșeală, dar de această dată mașina nu a mai funcționat. Făcând retrospectiva etapelor, doar la Lugoj totul a funcționat perfect, atât ca memorarea traseului, cât și ca mașina. Dovada, atunci ne-am apropiat la doar 1 secundă de podium. În rest doar probleme mecanice, de la frâna de mână, servo sau probleme de pilot, că nu știi traseul. La toate aceste lucruri trebuie să lucrăm serios iarna aceasta.

Aveam o stare contradictorie. Pe de o parte, eram dezamăgit de performanțele mașinii, dar pe de altă parte, tot această mașină ne-a dus la 8 etape cu trasee diferite și în locații diferite. Și chiar și târâtă, nu a abandonat niciodată. Puteam să particip cu altă mașină, probabil în altă clasă, dar nu mai era la fel. Peugeot-ul 106 galben, trebuia să termine acest Campionat. Și l-a terminat, fără să fie pe ultimul loc, în ciuda celui mai slab motor din clasă.

Imediat cum ieși de pe traseu și primești steagul verde că totul e ok, te cuprinde un sentiment de mulțumire. Acum puteam să merg să văd ce fac ceilalți concurenți din clasă și din clasele superioare. După un parcurs fără greșeală, Marius Giurisici își adjudecă titlul Clasei 1, cu o altă victorie și în această etapă, fiind urmat de Victor Săucan și de Petru Ianăș, debutant din acest Campionat. În Clasa 2, lupta finală s-a disputat între Sorin Mihoc la volanul unui Renault Clio RS și Curelaru Marius într-un Opel Asta Gsi, cei doi fiind rivali vechi, iar acum în mai toate etapele și-au împărțit locurile 1-2. De această dată, Sorin Mihoc a ieșit pe prima poziție a podiumului. Aproape toți spectatorii au venit pentru mașinile și piloții din Clasa 3. Aici mașinile au motoare mult mai puternice, mult mai gălăgioase, dar și talentul piloților este mai vizibil, mai ales pentru spectatori. Astfel, Sergiu Tirla (GAO) a venit cu ”Teddy” probabil cel mai cunoscut BMW e30 de competiție, de la noi și care a fost cel mai căutat de aparatele foto. Favoritul publicului, Darius Stepan a făcut spectacol la volanul unui Opel GT cu tracțiune spate, dar din păcate, în a doua manșă a trebuit să abandoneze în urma unei dejantări. Totuși, coechipierul său, Tibi Florescu, din SpeCar a obținut locul 1 la Clasa 3 și cel mai bun timp al etapei, traseul avantajându-i mașina, un Ford Focus RS cu tracțiune integrală. Au fost 20 de piloți înscriși la această ultimă etapă, unde clasamentul feminin a fost împărțit de Roxana Florescu, locul 1, Czili Beatrice pe 2 și Florina Pascu pe 3. Nu au fost greșeli mari pe traseu, acesta fiind relativ ușor, dar îți oferea suficiente porțiuni tehnice.

Etapa s-a încheiat cu Clasa Drift, acolo unde Sergiu Tirla (GAO) a participat cu a doua mașină prezentă, un BMW e36 botezat ”Mihaela”. Pentru cei prezenți, acesta a fost punctul principal de atracție, mai ales că GAO Racing Team știe să facă spectacol, pe lângă fumul scos din anvelope și culoarea turbată a mașinii de drift.

Sincer mi-aș mai fi dorit cel puțin încă vreo 2-3 etape până la finalul anului. Atât de tare m-a prins competiția. Pentru că știu că pot mai mult. Dar cel mai probabil ne vom revedea anul viitor prin martie. Asta înseamnă că iarna aceasta avem mult de muncă. Mașina intră în service, iar noi în sală și la cursurile de pilotaj și conducere defensivă. Cu fiecare etapă speram la îmbunătățire. Dar nu poți să rămâi doar cu speranța, așa că anul viitor nu mai vreau scuze. Ceasul nu minte, așa că cel mai bun să câștige.

A doua etapă din Campionatul de Automobilism Timiș

/in , /by
În pădure la cules de timpi

Știu că e cam târziu să vii cu un epilog de etapă la o săptămână după ce aceasta s-a desfășurat, dar adrenalina a persistat mult după ce timpii finali s-au afișat, așa că eu am reflecat asupra etapei a doua din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. După ce în prima etapă m-am obișnuit cu mașina, într-un cadru relativ sărac din punctul de vedere al peisajului, a doua etapă s-a desfășurat la Dumbrăviță, chiar la marginea pădurii, așa că toată desfășurarea a fost mai feerică. Acum în Dumbrăvița se poate comanda prin Bolt Food și de la restaurantul mexican preferat, El Maguey, susținătorii noștri din acest sezon. Cum m-am prezentat, ce timpi am scos și ce urmează, veți citi mai jos.

Tragem tare să punem piesele din puzzle-ul Peugeot 106 de competiție, dar nici acum nu le-am adunat pe toate, așa că am concurat cu mașina în continuare stock, dar nu a fost prea mare problemă, deoarece traseul a fost unul foarte tehnic, unde puterea mare nu prea era în avantaj, deoarece majoritatea traseului era abordabil doar în treapta întâi. În stilul caracteristic, am ajuns ultimul în parcul tehnic, de data aceasta singur, deoarece coechipierul meu nu a putut fi prezent. Abia după ce s-a terminat, mi-am dat seama că aveam nevoie de suportul moral și tehnic. Mi-am așezat mașina undeva în capăt, am scos noile jante de antrenament, care din lipsă de spațiu, au fost depozitate în habitaclul mașinii. Spun habitaclu, deoarece nu mai există un portbagaj clasic, înăuntru fiind doar un scaun pentru șofer. Totul pentru reducerea greutății și îmbunătățind raportul putere/kg. De această dată traseul nu mai era atât de întortocheat, așa că era mult mai ușor de reținut, mai ales după ce l-am parcurs pe jos, cu câteva minute înainte de start. Totul era oarecum liniar, trebuiau făcute niște S-uri între stâlpi, dar să nu uit că trebuia realizat de două ori, ca să avem un traseu mai lung. Singura problemă era o intrare destul de îngustă, flancată de borduri înalte. Ce bine că Peugeot-ul e atât de îngust.

Odată cu trecerea etapelor, ne obișnuim tot mai mult cu mașina și cu evenimentul în sine, așa că emoțiile încep să dispară și să concurăm mai relaxați. De această dată nu am mai intrat printre primii pe traseu, dar nici nu am apucat să văd ce fac ceilalți participanți, deoarece între parcul tehnic și punctul de start era o distanță destul de mare. Mașinile au început să se așeze la start, iar eu încercam să memorez cât de bine am putut traseul. Am văzut câteva modele noi, atât în clasa noastră, dar și în celelalte, fapt ce mă bucură și îmi dă speranță că vom avea cât mai mulți piloți anul acesta. După aproximativ 20 de minute de când a intrat primul pilot pe traseu, a sosit momentul meu de glorie. Mult mai încrezător, am accelerat tare, la minutul plin.

O primă linie dreaptă suficient de lungă, urmată de un viraj la dreapta, după care am schimbat rapid în treapta a doua, dar numai pentru câteva secunde, ca mai apoi să intru în zona de șicane, abordabile doar cu treapta întâi. Când m-am trezit la acea intrare îngustă, mi-am dat seama că am loc suficient, fără să îmi fie frică că ating jantele, așa că am tras și mai tare. O întoarcere după jalon, ieșire înapoi prin acel spațiu îngust, ca mai apoi să urmeze S-urile între stâlpi. Acestea le-am abordat foarte bine, liniar, având spațiu suficient, fără să folosesc frâna de mână. Acest traseu trebuia parcurs de două ori, ca să fie ceva mai lung, iar ieșirea se realiza tot prin acele linii drepte de la început. Mașina s-a comportat exemplar, iar eu am simțit că am tras cât de tare am putut, chiar dacă a fost prima manșă. Încântat, am ajuns înapoi în parcul tehnic, dar nerăbdător să-mi văd timpii. După prima manșă, stăteam surprinzător de bine pentru performanțele mediocre ale mașinii. Vorbim totuși de cea mai puțin potentă mașină din Campionat.

Eram oarecum mulțumit, dar tot credeam că în manșa a doua voi putea scoate un timp mai bun. După experiența primei etape, știam că până voi intra din nou pe traseu va dura cel puțin 2 ore, așa că am mers frumos în zona spectatorilor, pentru a putea vedea colegii de la clasele superioare. Această etapă a fost prima organizată sub egida FRAS, așa că măsurile de securitate au fost la superlativ, ca de fiecare dată. Spectatorii au avut acces suficient să vadă tot traseul, dar în același timp să fie în siguranță, orice s-ar întâmpla pe circuit. Pentru că se ia în considerare cel mai bun timp indiferent de manșă, în prima intrare pe circuit, de obicei se merge ceva mai spectaculos, pentru deliciul spectatorilor. Marea lor majoritate voiau să vadă Opel-ul GT de la SpeCar, una dintre puținele mașini cu tracțiune spate ce au concurat sâmbătă. Darius a mers spectaculos, dar nu a tras foarte tare în prima manșă, tocmai pentru că traseul îngust nu i-a permis să riște. De la Sonic Motorsport din Lugoj, Baru Cosmin s-a prezentat cu un Volkswagen Golf V GTI urcat la 400 de cai putere și echipat cu anvelope semislick, ce a reușit cel mai bun timp al zilei. Frații Moldovan au forțat modelul Honda Civic pregătit de Maf Garage, dovedind încă o dată cât de capabilă este mașina. Nu în ultimul rând, Baru Albert a scos un timp extrem de bun, și chiar dacă e în categoria Juniori, a reușit să depășească câțiva concurenți din clase.

De această dată nu am mai avut etapă de drift, doar de karting, dar noi abia așteptam a doua manșă, deoarece se anunța ploaie, iar traseul era în mare parte pe dale, în parcarea Sălii de sport din Dumbrăvița, ceea ce putea fi foarte alunecos. Pe mine sincer nu mă speria ploaia, având niște anvelope potrivite și pentru suprafețe mai alunecoase. Numai că exact când trebuia să mă aliniez din nou la start, am întâmpinat o problemă tehnică. Servodirecția a încetat să mai funcționeze. În trecut, am mai avut această problemă și nu e de la lichid, ci foarte probabil de la o problemă electrică, deoarece își revine fără intervenție. De obicei virai rapid stânga dreapta sau chiar opreai mașina și o porneai din nou, în schimb acum, nu mai aveam timp să o remediez. Nu e prima dată când conduc o mașină fără servodirecție, iar odată ce ești în mers nu mai simți că e așa grea, dar atunci când vrei să te învărți în jurul unui con, cam ai nevoie să poți întoarce volanul cât mai repede. Știam că acum mă bazez mai mult pe extragerea puterii cât mai bine, chiar dacă virajele vor fi mai lente. Cu mușchii brațelor încordați, am plecat în a doua manșă.

Așa cum spuneam, în mers nu prea îți lipsește servodirecția, dar în ciuda faptului că am forțat și mai mult, am obținut exact același timp. De fapt, am reușit chiar să reduc cu 0.06 secunde timpul din prima manșă. Nu am reușit să urc mai mult în clasament până la finalul zilei, dar a fost o etapă bună, din punctul meu de vedere.

Relaxarea după ce ai terminat și manșa a doua nu se poate descrie. Mai ales când nu ai greșit traseul, ești mulțumit de timp, în ciuda performanțelor mașinii, acum rămânea doar să văd ce se mai întâmplă cu restul piloților. În manșa a doua toată lumea trage ceva mai tare, e mai încrezătoare în mașină și în traseu, dar așa pot apărea și greșeli. Cea mai ”așteptată” era în intrarea îngustă, acolo unde nu mai puțin de 5-6 piloți au atins bordura cu jantele. Mai ușor sau mai rău. Chiar dacă au forțat virajul și au lovit bordura, Flori Pascu și Moga Dalia au terminat pe podium clasamentul feminin. În Clasa 1, s-a impus detașat, Giurisici Marius, pentru acesta fiind și etapa ”de casă”, el fiind legitimat la CSC Dumbrăvița.

Am început să prind gustul competiției. Pe lângă faptul că te distrezi la maxim într-un cadru extrem de sigur, unde înveți despre mașină și pilotaj, acum vrei să urci tot mai sus în clasament. Avem niște planuri cum să ajungem acolo, dar timpul ne va spune. Până atunci pregătim următoarea etapă, desfășurată în centrul orașului Deta, și care va fi o cursă de viteză. Nu cred că mașina ne va ajuta prea mult, dar nu știi niciodată ce se va întâmpla.

Restul pozelor și filmarilor le găsiți pe contul de instagram.com/turatiiscrise