Posts

Grand Prix ”Mărțișor” Timișoara 2024

/in , /by
Grand Prix ”Mărțișor” Timișoara 2024

Încă nu îmi vine să cred că începem al treilea sezon din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. Nu mai suntem debutanți, începători sau neexperimentați, așa că obiectivele de anul acesta sunt cât mai aproape de podium, la finalul Campionatului. Deci, da, ne propunem să facem toate cele 11 etape pregătite de organizatori, chiar dacă acestea implică trasee de viteză în coastă, adică o premieră pentru noi. Dar până să ajungem acolo, vreau să vă povestesc despre prima etapă denumită Grand Prix Mărțișor, pentru că încă suntem în luna martie.

În pauza dintre sezoane, am analizat situația, atât din punct de vedere de pilotaj, cât și din punct de vedere al materialului de concurs. Micul nostru Peugeot 106 s-a comportat excelent anul trecut, așa că multe modificări nu prea mai aveam ce să-i facem, asta fără să ajungem la bugete mari. În schimb, am primit multe solicitări pentru invitați, plus că erau unele etape unde aveam nevoie de un copilot. Traseele fiind foarte tehnice, așa că am decis să montăm un scaun și în dreapta, ceea ce a făcut să și luăm unul la dimensiuni mai reduse, tocmai pentru a fi conectați și mai bine la mașină. După câteva erori de măsurat, în partea șoferului aveam un scaun care ne țineam mult mai strâns, Adi, coechipierul BIR Team, a lucrat zi-lumină să fie și centurile montate cum trebuie, așa că în ziua primei etape eram prezenți la start.

Anul acesta avem și parteneri care ne susțin, pentru că etapele sunt solicitante și avem nevoie de recuperare, Fiziotera Concept, este clinica de recuperare medicală la care apelăm după fiecare etapă, aici fiind un centru și pentru kinetoterapie. Dacă ajungeți pe la ei, pe strada Popa Șapcă nr. 12, Timișoara, veți avea parte de tratamentul necesar și puteți spune că Turații Scrise, i-a recomandat.

Acest traseu a fost penultimul anul trecut, așa că experiența și memorarea lui nu a mai necesitat pregătire și eram încrezători că doar din acestea, vom putea scoate un timp mai bun. Dar surpriză. Duminică dimineața ne-a așteptat cu ploaie și cu o suprafață umedă. Totuși, nu aveam anvelope de competiție care să înrăutățească situația mai tare, dar anul trecut, chiar pe acest traseu, la o frânare, am blocat spatele și am făcut o piruetă nedorită, așa că acum fiind și mai alunecos, nu puteam să forțez atât de tare.

După ce ne-am salutat între noi, cu mulți nu ne-am mai văzut de câteva luni bune, era timpul să ne pregătim de prima manșă, pe o ploaie destul de pornită. Nici nu știam dacă voiam să se oprească de tot sau să facem toată etapa pe ploaie. Și anul acesta BIR Team este prezent în două clase, așa că primul pe traseu a intrat Adi Ivanici în Clasa 1. Am început Campionatul cum nu se poate mai bine, cu o prezență numeroasă peste tot, între intrările noastre fiind nu mai puțin de 21 de concurenți. Chiar dacă voiam să nu intrăm printre primii, când apa era încă prezentă pe traseu, Adi a pilotat foarte curat, iar la final, cronometrul a indicat 2:21.81. Nu știam dacă era un timp bun sau nu, dar până la finalul primei etape, aveam al doilea timp al Clasei 1. Eram încrezători și cumva, într-un mod deloc altruist, parcă voiam să continue ploaia. Era clar că anvelopele de competiție ale celorlalți concurenți nu erau atât de eficiente pe ud.

Apoi au început să intre concurenții din Clasa 2. Eu eram deja în mașină, așa că nu am putut vedea evoluția lor, dar eram mai concentrat ca niciodată. Nu mă mai gândeam la traseu, pentru că îl aveam memorat mult prea bine, așa că mă gândeam la zonele de frânare, la întoarceri, la viraje și jaloane. Mașina se simțea puternică, iar la 11:45 minut plin, am plecat în prima mea manșă din sezonul 2024. Chiar dacă rupeam aderența la întoarcerile de la jaloane, eram atent să nu alunec prea mult, nici pe viraje și mai ales pe frânările care erau de la aproximativ 130 km/h. Faptul că scaunul este acum mult mai îngust, mă făcea să simt mașina și mai bine, știam de anii trecuți, că la întoarceri dimensiunile mașinii sunt perfecte pentru întoarceri rapide, așa că am tras cât de tare am putut, dar cu gândul la aderența scăzută. După prima manșă, atât eu, cât și coechipierul BIR Team, aveam al doilea timp în clasele noastre.

Simțeam o bucurie, dar parcă una reținută, pentru că orice se putea întâmpla în manșa a doua. Pentru că eram atât de mulți piloți, am avut timp să revin la traseu, ca spectator și să văd atât concurenții din Clasa 3, cât și piloții de la drift. În ciuda vremii capricioase, cu ploaie și vânt, m-am bucurat să văd atât de mulți spectatori și fani. Poate și datorită culorii galben puternic în cenușiul zilei, dar micul Peugeot 106 a fost atracția micilor fani. Foarte mulți copii s-au adunat la mașină să-i vadă interiorul și volanul ”de curse”. Sincer, nu există bucurie mai mare decât să-ți vezi munca apreciată sincer de cei din jur.

Nu peste mult timp a început manșa a doua. Spre amiază soarele a mai ieșit puțin, dar era în continuare destul de ud pe traseu. La a doua intrare, Adi a tras și mai mult, a pilot ceva mai agresiv, iar la final, a reușit să mai coboare timpul cu aproximativ 1 secundă. Speram la mai mult, dar acestea au fost condițiile. Între timp, traseul a început să se usuce, asfaltul să aibă mai multă aderență, așa că cei pregătiți cu anvelope de competiție, au trâmbițat în manșa a doua. Unii au scăzut și 20 de secunde față de manșa pe ploaie. Și eu mi-am îmbunătățit destul de mult timpul, ajungând până la 2:19.12, dar nu suficient pentru un podium.

Astăzi vremea ne-a jucat feste. Cu suprafețe total diferite între manșe, cu concurenți mult mai pregătiți, am trecut de la extaz la agonie, dar am și învățat foarte multe. Per total, a fost o etapă frumoasă, cu destul răstunări de situație, mulți fani, cărora le mulțumim, așa că se anunță un sezon 2024 foarte solicitant și interesant. Ne revedem cu a doua manșă la Giarmata în 20 aprilie 2024.

BIR Team mulțumește pentru susținere Fiziotera Concept.

Grand Prix Timisoara-Aninoasa Tim 2023

/in , , /by
Grand Prix Timișoara-Aninoasa Tim 2023 – Etapa în care am devenit vice-campioni

Cumva speram. Cumva visam la începutul anului că vom ajunge în punctul acesta. Vă spun sincer, nu a fost ușor. Am făcut destule greșeli, dar împreună, am reușit să trecem cu bine peste toate. Dacă anul trecut nu aveam cum să emitem pretenții, în condițiile în care aveam cea mai slabă mașină din campionat, anul acesta, odată cu motorul nou și după o primă etapă când am ratat podiumul la ”mustață”, știam că va urma un an interesant. Au trecut de atunci opt etape extrem de diferite, unde organizatorii ne-au pregătit trasee de viteză, de îndemânare, multe jaloane, multe întoarceri, iar astfel am putut să vedem cum se comportă mașina și implicit noi ca piloți, în diferite scenarii.

Penultima etapă din Campionatul de Automobilism și Karting denumită Grand Prix Timișoara-Aninoasa 2023, ne-a adus pe traseul din parcarea Sun Beach din Calea Buziașului, adică un traseu de viteză, dar și tehnic pe alocuri, frumusețea acestui traseu a fost că este vizibil pentru toți spectatorii. Indiferent unde te așezi pe lungimea lui, ai o perspectivă foarte bună asupra evoluției piloților și mai ales vezi mașinile în acțiune. Cum spuneam, fiecare etapă aduce un alt tip de traseu, iar acesta cumva ne avantaja, deoarece mașina trage foarte bine pe linie dreaptă, iar întoarcerile după jaloane sunt rapide, pentru că dimensiunile micului Peugeot permit acest lucru. Pentru BIR Team și în special pentru coechipierul Adi Ivanici, aceasta a fost o etapă decisivă, deoarece chiar în ziua competiției, am primit clasamentul general, iar Adi era pe locul al doilea al Clasei 1, cu doar 3 puncte în fața lui Adi Lupulescu, care era pe locul 3. Orice greșeală putea însemna inversarea locurilor în clasamentul general.

Am început dimineața cu un soare puternic, dar cu dinți, adică o duminică de octombrie perfectă. În aerul rece, mașinile funcționează chiar mai bine, dar trebuie să ai grijă și la temperatura anvelopelor. Foarte încrezători, ne-am aliniat la start, dar pentru că noi concurăm în clase diferite, nu știam dacă timpul lui Adi Ivanici din prima manșă este suficient de bun pentru un loc pe podium. La ora 10 și un sfert, micul Peugeot galben ”urla” și bolborosea pe țeava de eșapament, și a început întoarcerile. Cu fiecare linie dreaptă și cu fiecare jalon, Adi mergea tot mai agresiv și din dorința de a obține încă din prima manșă un tip satisfăcător, era să rateze traseul, dar s-a corectat rapid, iar la final, cronometrul s-a oprit la 2 minute și 21 de secunde. Cum spuneam, nu știam deocamdată cât de bun e acest timp, dar până la final, nu era suficient pentru locul pe podium pe care și-l dorea. Am profitat și de o greșeală a lui Adi Lupulescu, care în ciuda faptului că a realizat un timp mai bun în prima manșă, a fost penalizat cu 30 de secunde.

La această etapă s-au înscris un număr record de participanți, iar în Clasa 1 au concurat nu mai puțin de 13 mașini, printre care Honda Civic, Opel Tigra, Renault Megane sau Suzuki Swift. Pe lângă susținerea pentru coechipierul meu, Adi Ivanici, i-am făcut galerie și lui Ianăș Petru, care concurează cu un Opel Corsa de doar 90 de cai putere, dar este dovada că ”poți scoate tot performanțele mașinii”. Petru conduce impecabil, iar în doar 3 participări la etapele din Campionatului de Automobilism Timiș, a reușit să urce pe podium de fiecare dată. Eram foarte curios de evoluția fiecăruia.

A urmat Clasa 2. Aici mașinile sunt mult mai performante, iar pentru acest traseu de viteză s-a văzut diferența. Sunt convins că mai am și eu de lucrat ca pilot și la stilul de pilotaj, dar am un respect imens pentru toți piloții din Clasa 2, care participă la competiții, unii de mai bine de un deceniu. Cu toate acestea, am dat ce s-a putut mai bine, iar la final, am scos un timp satisfăcător, de 2:19,04. Puteam mai mult, mașina poate și mai mult, așa că mai aveam o manșă să demonstrăm. Totuși, liderul Clasei 2, Popa Claudiu ”Speedy”, este din punctul meu de vedere unul dintre cei mai buni piloți din Campionat, demonstrând constanță etapă după etapă, indiferent de traseu, fie că e de viteză sau de îndemânare. Podiumul Clasei 2 a fost completat de Marius Curelaru și Mihoc Sorin.

În Clasa 3, lupta dintre Tirla Sergiu GAO, Darius Stepan și Perescu Cristian, a fost decisă și de materialul de concurs. GAO a făcut spectacol la volanului BMW-ului e30 ”Teddy”, câștigând totodată Clasa 3 și obținând cel mai bun timp al etapei.

Dar revenind la bătălia noastră. Începe a doua manșă de concurs. Atât Adi Ivanici, cât și Adi Lupulescu veneau după greșeli în prima manșă, deci totul se decidea în manșa a doua. Primul pe traseu a fost Adi Ivanici, care la prima impresie mi s-a părut că pilotează ceva mai lent. De fapt, era foarte concentrat pe fiecare întoarcere, fiecare schimbare de treaptă, fiecare accelerare. L-am filmat de pe margine și i-am făcut galerie, iar după ce a trecut linia de finiș, cronometrul s-a oprit la 2 minute și 17 secunde și 0.8 miimi. Ultima valoare este foarte importantă, o să vedeți. Adi și-a îmbunătățit timpul cu aproape 5 secunde, ceea ce e incredibil și deocamdată avea cel mai bun timp al manșei 2. Următorii 5 piloți au obținut toți 2 minute și 17 secunde, dar acel 0.8 a lui Adi a făcut diferența. Da, la această etapă, în cea mai competitivă clasă, 5 piloți au fost în aceeași secundă. Incredibil.

La finalul manșei a doua, din 13 piloți, Adi Ivanici și Petru Ianăș, reușesc să urce pe podium alături de Marius Giurisici. A fost cel mai frumos podium din acest an, pentru că toți cei prezenți au dat totul și au scos tot ce se putea putea mai bine. Cu acest rezultat, Adi Ivanici devine matematic vice-campion al Clasei 1, cu o etapă înainte de final. Nici nu mai conta rezultatul meu din manșa a doua, am mers mai mult la distracție, pentru că în ciuda timpului meu bun, eram la 5-7 secunde de podium. Cu toate acestea, am demonstrat încă o dată, de fapt mașina ne-a demonstrat cât de bine se ține. Satisfacția că ai făcut-o cu mâinile tale, că nu am ratat și nu am abandonat în nicio etapă, iar pentru asta, Adi Ivanici merită tot respectul. A muncit, a fost constant, a fost perseverent, iar la final, adună laurii.

Cumva speram. Cumva visam la începutul anului că vom ajunge aici. Titlul de vice-campion este maximul ce se putea obține în acest an. Primul an în care participăm cu o mașină competitivă. Am avut parte de multe satisfacții, multe nopți nedormite, greșeli de strategie, dar și etape perfecte. Aceasta a fost una dintre ele. Una decisă, frumos, competitiv, cu rivalitate sportivă, în care departajarea a fost de mai puțin de o secundă.

Mai există o etapă, în data de 28.10.2023 pe un traseu stradal în localitatea Cenei, unde vom merge să ne bucurăm de mașină și de competiție. Vă așteptăm să ne vedeți și acolo!

Marele Premiu al Municipiului Timișoara 2023

/in , /by
Marele Premiu al Municipiului Timișoara 2023

Anul acesta, Timișoara este Capitala Culturală Europeană, așa că importanța unei etape în centrul orașului e cu atât mai mare. Mai mult de atât, în acest weekend s-a desfășurat și etapă de Super Rally tot aici, pentru prima dată după mulți ani, când am avut un astfel de eveniment la nivel național. Am putea spune că Timișoara a devenit capitala motorsportului românesc, pentru că toată atenția s-a mutat spre urbea noastră. Dacă pentru etapa de Super Rally am fost spectatori, abia așteptam să participăm și noi în Campionatul de Automobilism și Karting cu micul nostru Peugeot 106 Sport.

Veneam după un loc 2 în etapa precedentă, pe traseul de viteză de la Sânandrei, așa că eram curioși să vedem cum se comportă mașina și pe un traseu cu mai multe viraje și întoarceri. De la ultima etapă, mașina se comportă impecabil, toate modificările de ordin tehnic pe care le-am adus, au fost mai mult decât satisfăcătoare. Mașina se simte și foarte rapidă, așa că pauza destul de lungă dintre etape, începea să devină insuportabilă.

De la un campionat la altul, startul a rămas aproximativ la fel, cu plecare din Parcarea ”Modex” din Piața Iancu Huniade. Față de anul trecut, traseul a rămas aproximativ la fel, doar startul s-a schimbat. Tot în Parcarea ”Modex” a fost și parcul tehnic, așa că dimineața devreme, dar pe o căldură destul de mare, am așezat frumos Peugeot-ul nostru, lângă mașini mult mult mai competitive. În acest an și pentru această etapă, s-au înscris un număr record de participanți, peste 30, așa că rivalitatea și competiția era foarte strânsă. Noi am decis la începutul campionatului să participăm în clase diferite, tocmai pentru a avea posibilitatea să prindem amândoi câte un podium, dar așa cum vom vedea, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

O altă noutate a acestei etape a fost prezența comentatorului motorsport Stef Raita, care a făcut spectacol, ne-a prezentat pe fiecare și a comentat evoluțiile noastre. Pentru prima dată, ne-am simțit ”importanți”, cel puțin ca piloții mari pe care îi urmărim și îi admirăm. Cumva toate acestea îți dădeau emoții, mai ales că centrul orașului era plin de oameni, iar umbra copacilor din parcul de lângă start, a atras foarte mulți spectatori la acestă etapă. Mă bucur foarte mult că oamenii văd aceste competiții ca un sport adevărat, nu doar ”gălăgie în weekend”. Am văzut foarte mulți care admirau și analizau evoluția piloților, alții făceau poze cu mașinile sau sunau cu video, cunoscuții care nu puteau să ajungă în centrul Timișoarei.

În cuvintele frumoase spuse de Stef Raita, era momentul să începem manșele de concurs. Ca de obicei, coechipierul meu Adi Ivanici, a intrat primul pe traseu, pentru Clasa 1 a automobilelor, precedat doar de Manuel Balan în clasa monoposturilor. Eu eram pe margine și încercam să surprind cât mai bine evoluția lui Adi. Chiar înainte de terminarea traseului și a ultimei bucle, o greșeală de arbitru, care a ridicat steagul de finiș mai repede, a însemnat că Adi trebuia să ia din nou startul, dar la finalul manșelor. Timpul obținut până acolo nu putea fi considerat de referință, pentru că nu completase corect traseul. Aceeași greșeală s-a întâmplat și în cazul următorului pilot, care a intrat după Adi. Ulterior, toți am înțeles cum trebuie făcut traseul, așa că am continuat în viteză.

Pilot după pilot, parcă timpii erau din ce în ce mai buni, până când Marius Giurisici sparge bariera celor 2 minute pe traseu. Urmează Clasa 2, din care fac și eu parte, iar în prima manșă, am văzut alți doi piloți care coboară sub 2 minute. Prima intrare pe traseu de obicei este de test, pentru a vedea mai bine aderența anvelopelor, starea traseului, pentru că în acest Campionat nu există ture de recunoaștere, iar pentru această etapă nu ai unde să-ți încălzești anvelopele. Astfel, Sorin Mihoc a avut parte de o răsucire spectaculoasă pe traseu, pentru că anvelopele spate au pierdut aderența, iar pentru mine, prima manșă mai mult m-am luptat să țin mașina pe viraje, pentru că subvira foarte mult, chiar și pe frânări. Concentrarea pe alte aspecte a însemnat că am lovit și două jaloane, deci alte secunde de penalizare. Per total, timpul obținut a fost de 2 minute și 5 secunde, dar știam că se poate îmbunătăți.

Între manșele noastre, am avut ocazia să vedem alți piloți cu material de concurs mult mai performant, care au făcut spectacol în centrul orașului. Vorbesc aici bineînțeles de Darius Stepan cu Opel GT și Tirla Sergiu Gao, la volanul celebrului ”Teddy”, un BMW e30, de peste 600 de cai putere. Această etapă este perfectă pentru Clasa 3, a mașinilor foarte puternice, pentru că există loc să pună puterea jos, spre bucuria publicului. Din nou, mă bucur că am văzut un public atât de numeros, care avea un interes adevărat pentru acest sport. Organizarea a fost impecabilă, delimitarea publicului a fost foarte bine gândită, așa că nu s-a întâmplat niciun eveniment nefericit. Chiar dacă bugetele nu se apropie de cele ale unui campionat național, siguranța este pe primul loc.

Trebuia să începem manșa a doua, Adi mai avea de făcut prima tură, așa că a mers ceva mai încrezător. Acum nu s-a mai greșit nimic pe traseu, anvelopele erau ceva mai calde, așa că pe această intrare, cronometrul s-a oprit la 2 minute și 4 secunde. Un timp bun, dar mai avea alți concurenți în spate. Până la terminarea celei de-a doua manșe, doar timpul de sub 2 minute al lui Marius Giurisici a fost mai bun în Clasa 1. Asta însemna că Adi, avea asigurat locul al doilea în clasă, chiar dacă mai avea o intrare. Atunci am hotărât că pentru Clasa 2 să merg mai curat, pentru că era aproape imposibil să prind un podium în clasa mea, pentru că primii 4 piloți au obținut în manșe timpi de sub 2 minute. Totuși, fiind încrezător în mașină și în capacitățile ei, acum cu noul motor, am mers să-mi îmbunătățesc timpul din prima manșă, dar să fac traseul curat, fără greșeală. Nu am ratat nicio treaptă și am trecut de toate jaloanele, iar pe viraje, s-a simțit o oarecare îmbunătățire a aderenței. La final, eram foarte mulțumit de timpul de 2 minute și 3 secunde. Probabil că niște anvelope slick sau semi-slick însemnau că putem scădea și noi sub 2 minute. Vedem ce buget vom avea anul viitor.

Eram amândoi încântați de rezultat, obținusem maximul ce se putea din mașină, la această etapă, așa că ultima intrare a lui Adi a fost mult mai relaxată. Mai relaxată în sensul că nu poate pierde podiumul, dar cu ambiția să-și îmbunătățească timpul. La ultima intrare, în aplauzele tuturor, Adi a condus impecabil, foarte rapid și ne-a demonstrat, că și cu anvelope de stradă, tot timpul se poate mai bine. 2 minute și 1 secundă. Probabil dacă am fi avut și mai multe intrări, coboream sub acel prag. Astfel, dacă concuram în aceeași clasă, am fi obținut locurile 2-3.

A fost o etapă pe care am așteptat-o foarte mult. Voiam să vedem cum se comportă mașina pe un traseu stradal, acum că din punct de vedere mecanic e ok. Știm ce modificări mai trebuie să facem, dar pentru etapa de la Timișoara, nu aveam ce să cerem mai mult. Un nou podium pentru BIR Team și satisfacția că munca ta nu e în zadar. Cupa ridicată în centrul orașului, cu Opera în spate, e probabil cea mai mișto realizare în anul în care Timișoara e Capitală.

Mulțumim tuturor celor implicați

Deta Super Rally & Kart

/in , /by
Deta Super Rally & Kart – Primul podium

În weekend s-a desfășurat a treia etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, Deta Super Rally&Kart, iar din titlul acestui articol, poate vă dați seama de ce public textul atât de târziu. Dar haideți să vedem cum am ajuns aici.

După primele două etape ne-am dat seama că avem o mașină competitivă, timpii obțiunți erau foarte apropiați de podiumul mult dorit, dar așa cum se întâmplă în lumea motorsportului, cronometrul nu minte. Orice greșeală este taxată, așa că o secundă poate face diferența între doi sau mai mulți piloți. În serile premergătoare acestei etape, eu și coechipierul BIR Team, analizam încă o dată traseul, comparam timpii obținuți anii trecuți și ne gândeam unde ne-am putea clasa acum cu modificările aduse mașinii. Pentru că între noi, nu este mare diferență, concurând pe aceeași mașină, nu avea rost să ne luptăm amândoi pentru un loc pe podium. Ceilalți piloți din Clasa 1 au mașini foarte performante, așa că era destul de greu să urcăm ambii pe podium în aceeași clasă. Așa că odată cu această etapă, am decis să ne împărțim clasele, tocmai pentru a avea șanse amândoi pentru mult doritul podium.

Etapa de la Deta era una de viteză, având multe linii drepte și doar câteva întoarceri după jaloane, ceea ce clar nu ne avantaja, Peugeot-ul 106 Sport pe care concurăm fiind mult mai potrivit pentru trasee tehnice și de îndemânare. Dar am vrut să vedem cum se comportă mașina și la viteză, atunci când scoatem toți cei 109 cai putere pe care îi dezvoltă noul motor. Ne-am prezentat la start oarecum sceptici, dar după prima intrare pe traseu a lui Adi Ivanici, acesta a obținut un timp mult mai bun decât speram din calculele noastre. Dacă ne luăm după timpii similari de anul trecut, traseul trebuia parcurs în aproximativ 1:44-1:46, iar când s-au anunțat timpii, cronometrul s-a oprit după 1 minut și 36 de secunde și 96 de sutimi. Urmează ceilalți 5 concurenți din Clasa 1, iar după prima manșă de concurs, Adi era pe locul al doilea. Cumva nu ne venea să credem, mai ales că spunea că poate merge chiar mai bine. De pe margine, i-am văzut evoluția și pot să spun că a mers impecabil, a tras foarte tare pe fiecare întoarcere și linie dreaptă, iar timpul obținut era pe deplin meritat.

Pentru mine era prima dată în Clasa 2, care vine și cu avantaje, dar și dezavantaje. Principalul avantaj aș putea spune că intri pe traseu mult mai târziu, așa că poți să vezi evoluția celorlalți participanți, iar traseul se mai curăță. Dezavantajul e că în Clasa 2, mașinile sunt mult mai puternice și mai competitive, iar la această etapă, au fost mulți piloți care au dat tot ceea ce se putea mai bine. Sincer, înainte să intru pe traseu, nu am urmărit timpii piloților din Clasa 2, voiam doar eu să merg cât mai bine. Dar entuziasmul, mai ales după timpul obținut de Adi, m-a costat. La primele întoarceri am forțat, așa că pe frânări, mașina aluneca prea mult, iar stilul de condus nu a fost unul curat, așa cum îmi doream. După prima manșă, cu toate greșelile mele, obținusem 1:40.96. Un timp relativ slab pentru ce îmi doream eu.

În cadrul etapei de la Deta, nu au fost atât de mulți concurenți ca și la alte concursuri, dar am avut o secțiune de drift, ceea ce a fost pe placul spectatorilor. Pentru că acest concurs se desfășoară în centrul orașului, pe margine s-au strâns foarte mulți oameni care s-au bucurat de spectacolul mașinilor de drift, dar nu numai. Tirla Sergiu GAO a venit la Deta cu un BMW e36 botezat ”Motanul Dorin” cu care a făcut spectacol, obținând chiar locul 1 în categorie, dar supriza a venit din partea lui Adi Balosache, cu deja celebrul BMW Police Drift Car, care în a doua manșă a mers foarte bine, urcând pe treapta a doua a podiumului drift.

După ce am văzut ce au făcut și micuții juniori la karting, era timpul să ne concentrăm pe manșa a doua. Adi trebuia să își mențină cel puțin același timp, iar eu voiam să urc cât mai mult în clasamentul Clasei 2. Se pare că toți piloții s-au concentrat mult mai bine, pentru că au fost diferențe și de 7 secunde între cele două manșe. Eu am reușit să-mi îmbunătățesc cu aproximativ 3 secunde timpul din prima manșă, pentru că am abordat traseul mult mai curat, dar la Deta, Clasa 2 a fost cea mai rapidă dintre toate. Popa Claudiu ”Speedy” a mers impecabil, la volanul unui Ford Fiesta, bifând un timp impresionant de 1 minut și 30 de secunde. Locul al doilea i-a revenit lui Zdravco Stoianov pe volanul aceleiași mașini cu 1:31.81. Apoi între următorii 4 clasați, diferența a fost de doar 2 secunde și jumătate. Eu m-am mulțumit cu un loc 6, dar cu un timp destul de bun: 1:37.70.

Fără prea mari speranțe în această etapă, dar cu încrederea specifică fiecărei etape, Adi Ivanici își menține timpul de 1:36.96 și aduce primul podium pentru BIR Team și prima cupă a lui. A fost un rezultat muncit, care vine după două clasări pe locul 4, și a dovedit că poate conduce foarte rapid și pe un traseu de viteză. După ce am ratat la mustață două podiumuri, acum nu ne venea să credem că toate nopțile de muncă, stres, strategii, au adus rezultatul mult dorit. BIR Team este pe podium! Marius Giurisici a câștigat Clasa 1, fiind urmat de Adi Lupulescu la volanul unui Suzuki Swift, îmbunătăținu-și timpul din prima manșă.

Bucuria primului podium a fost cu atât mai intensă, pentru că după afișarea timpilor oficiali, mașina noastră a fost acaparată de mai mulți copii care voiau să facă poze și chiar să experimenteze cum e să accelerezi și să stai în scaunul unui automobil de competiție. Ne-am simțit foarte bine la Deta, atât pentru rezultatul obținut, cât și pentru primirea spectatorilor de acolo. Festivitatea de premiere a fost la Restaurant Parc din Deta, iar după un binemeritat gulaș, s-a strigat numele lui Adi Ivanici, să urce pe podium. Pentru noi urmează acum alte etape, cel puțin la fel de interesante, următoarea fiind tocmai în centrul orașului Lugoj, acolo de unde practic, putem spune că am început această călătorie în lumea motorsportului. Mai avem de muncit la abilitățile noastre de piloți și să cunoaștem tot mai bine mașina, pentru că așa cum am văzut în primele 2 luni de cât a început Campionatul, perseverența și constanța, aduce rezultate. Acum mergem să mai sărbătorim. Ne revedem la sfârșitul lunii.

Rally-Kart Dumbrăvița 2023

/in /by
Rally Kart Dumbrăvița 2023

Și așa s-a încheiat a doua etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, ”Rally Kart Dumbrăvița”, ce s-a desfășurat în perimetrul sălii de sport din localitate. Încă de anul trecut, când am văzut păpădiile ce se asortau cu mașina noastră, mi-a rămas cumva la inimă această etapă. Este un traseu tehnic, nu de foarte mare viteză, iar Peugeot-ul 106 este perfect pentru așa ceva. Anul trecut, am participat singur, așa că s-a simțit lipsa coechipierului BIR Team, Adi Ivanici. Anul acesta, în schimb, ne-am prezentat ambii și eram mai pregătiți ca niciodată să dăm tot ce se poate.

Vă spuneam în ultimele articole, că am făcut modificări importante mașinii de concurs, ca să o aducem la standardele competitive și să ajungem măcar într-o etapă pe podium. Nu este ușor să schimbi motorul într-o mașină, mai ales când nu vorbim de ceva 1 la 1, dar Adi a tras tare să avem toate ”piesele de Lego” puse pe mașină, așa cum ne-am dorit. De la etapa precedentă, unde am mers cu jumătate de evacuare, acum am montat o galerie mult mai directă, celebrii ”șerpișori” cum se spun, iar tocmai din Grecia, un prieten ne-a ajutat cu mult căutata clapetă de accelerație mărită. Vă dați seama entuziasmul nostru când totul a fost pus pe mașină, iar la primele accelerări, ieșeau flăcări pe tobă. Și nu pops and bangs false, făcute din calculator, ci modificări normale, dar de performanță. Era timpul să vedem ce putem noi, pentru că acum Peugeot-ul chiar se poate pune cu alte mașini din Campionat.

Timpul obținut anul trecut, de 2:04 secunde, nu prea mai conta, deoarece am dublat puterea mașinii, dar tot nu știam cam pe unde ne plasăm și la ce să ne așteptăm. Am ajuns în parcul tehnic, alături de cealaltă mașină din garaj, marele Jeep Commander, iar diferența de dimensiuni dintre Jeep și 106 e aproape hilară. Exact așa cum îmi place. Am făcut verificarea tehnică, am asistat la ședința obligatorie dinaintea începerii și apoi am analizat traseul. Cum spuneam, mie personal îmi place foarte mult cum este structurat, pentru că ai și linii drepte, și jaloane și întoarceri, atât că nu ajungi la viteze foarte mari. Mai este o porțiune destul de strânsă, unde trebuie să fii atent să nu atingi bordura, dar în rest e foarte frumos. Din păcate, de la volan nu prea ai timp să admiri peisajul, cu păpădiile și cu pădurea din Dumbrăvița.

Primul intrat pe traseu a fost Adi, el fiind totodată și pentru prima dată aici. Un pic de emoții, dar a reușit să parcurgă traseul fără greșeală, iar după prima manșă a obținut un timp bun de 1:56 secunde. Automat știam că timpul de anul trecut va fi îmbunătățit, dar cu câte secunde. Clasa 1, cea în care am participat noi, a fost cea mai competitivă, chiar dacă am fost doar 8 participanți. Știam cam pe unde ne încadram, dar trebuia să dovedim pe circuit. Următoarele mașini ce au intrat au obținut și timpi mai slabi și timpi mai buni, iar penultimul în clasă, am intrat eu. Traseul îmi era familiar, acum trebuia să trag cât mai tare. Am plecat pe prima linie dreaptă, am schimbat în treapta 2, ceea ce a atras și un pocnet pe evacuare și am început jaloanele. M-am simțit foarte bine pe prima manșă, fapt ce s-a văzut și în timpul obținut. Cu 1:53.75, aveam al treilea timp al clasei și mari speranțe de podium. Totuși, mai exista o manșă, iar în acest Campionat se ia în considerare cea mai bună manșă, nu timpul adunat.

Clasa 2 a fost destul de strânsă, Raul Săucan reușind să se claseze pe prima poziție, urmat de Marius Curelaru, la volanul unui Opel Astra GSi și Dănilă Claudiu a completat podiumul Clasei 2. Pentru clasa motoarelor pentru 2 litri, câștigător detașat a fost Stepan Darius, care a făcut spectacol la volanul unui Opel GT, iar în clasa Buggy, a spulberat timpul pentru acest circuit, obținând 1 minut și 37 de secunde, dar parcă traseul era făcut mănușă pentru acest tip de cross-kart de competiție.

Noi trebuia să ne concentrăm pe manșa a doua. Lupta în Clasa 1 a fost foarte puternică, iar orice secundă în minus, putea să facă diferența. După prima mea intrare, îi spuneam coechipierului că nu prea mai am unde să îmbunătățesc, dar la a doua intrare a lui Adi, acesta reușește un timp de 1:52.34, mai bun decât al meu din prima manșă. S-a văzut de pe margine, că s-a concentrat mult mai mult și că a fost mult mai rapid în abordarea virajelor. Eu trebuia acum să îmbunătățesc nu doar timpul meu, ci și să mă apropiu de timpul lui Adi, care era cu o secundă jumătate mai bun. Între cele două manșe, s-a ridicat destul de mult praf pe traseu, iar o greșeală de pilotaj, m-a trimis într-o subvirare puternică, ceea ce m-a făcut să pierd timp pentru a mă redresa. Am ieșit din viraj în treapta 1 și am schimbat rapid în 2, fără să-mi dau seama că urmează să și frânez. Oricât de bine stă un Peugeot 106 pe viraje, mai trebuie să fie și șoferul bun. La finalul celor două manșe am avut același timp de 1:53 secunde.

Cum spuneam, concurența a fost foarte puternică, fiecare am tras cât de mult s-a putut, iar Adi Lupulescu, la volanul unui Suzuki Swift a dat jos 4 secunde între cele două manșe și ne-a trimis pe locurile 4-5. A fost o luptă interesantă, unde din nou am fost la mai puțin de o secundă de podium, care a fost completat de Baru Cosmin pe un Citroen C2 și Marius Giurisici, care a condus fără greșeală, o Honda Civic. Este poate cel mai muncit și cel mai bucuros loc 4-5 pe care l-am obținut, pentru că s-a văzut că mașina poate. Totodată ne bucurăm că am reușit să obținem timpi mai buni decât toate mașinile din Clasa 2. Probabil că dacă am fi concurat acolo, am fi urcat amândoi pe podium.

A fost o etapă interesantă, muncită, competitivă, unde s-a văzut îndemânarea și calitățile piloților. În toate clasele. Acesta va fi un an competițional foarte interesant, pentru că organizatorii ne pregătesc etape cât mai diferite, care se pretează și pentru viteză și pentru îndemânare și pentru spectacol urban, prin centrul orașelor. Următoarea etapă se desfășoară în 6 mai tocmai la Deta, pe strada principală din centrul orașului, prilej foarte bun pentru spectatori să vadă mașinile în acțiune, pentru că traseu e unul de viteză.

Foto: HDM Studio

Raliul Mărțișorului Timișoara Metro 2023

/in , /by

Raliul Mărțisorului Timișoara Metro 2023

Început ca un spectator, apoi ca un pilot debutant, iar acum bifez al doilea an de competiții sportive auto, acest drum a fost unul destul de greu, cu multe nopți de stres și mai multe discuții, doar pentru a mai scădea câteva secunde din timpul petrecut pe traseu. Am văzut că și voi ați urmărit cu interes anul trecut cum ne chinuiam cu micul Peugeot să nu fim pe ultimul loc în clasă. Cu siguranță eu și coechipierul meu Adi Ivanici aveam cea mai slabă mașină din competiție, dar am zis că pentru bugetul pe care l-am avut la debut, era cea mai bună soluție. Rezultatele obținute anul trecut ne-au determinat să îmbunătățim mașina, iar cea mai bună soluție a fost să montăm un motor de cilindree mai mare, care să ne țină totuși în Clasa 1 a competiției, dar care ne aducea puterea dublă pe care o căutam.

Sună mult mai ușor decât s-a dovedit a fi. În primul rând pentru a instala un motor de la o altă mașină, ai nevoie de suporți de motor dedicați, dar care erau aproape imposibil de găsit la primele căutări. Apoi, am aflat că se potrivesc și niște suporți mai comuni, așa că am pus noul motor de 1.6 16v preluat de la un Peugeot 206. Asta se întâmpla undeva pe la sfârșitul anului trecut, deci teoretic aveam încă 4 luni până la prima etapa care s-a desfășurat ieri. Totuși, acest nou motor trebuia conectat la instalația electrică a mașinii, și așa am descoperit că absolut niciun electrician din zona Timișoarei nu vrea să se bage la o astfel de lucrare. Am căutat mai bine de 2 luni, o firmă, un om care poate să facă instalația electrică și să ne pornească mașina. Ca prin minune, apare la vânzare un Peugeot 106 modificat cu motorul pe care îl voiam noi. Atunci am început discuțiile cu Adi să-l cumpărăm și să concurăm așa cu el. Nu mai știam ce să facem, pe cine să găsim disponibil să facă mașina noastră. După alte discuții, inclusiv cu proprietarul acelui Peugeot 106, acesta a acceptat să ne facă și nouă modificările necesare, așa cum și-a făcut lui.

Era mana cerească, acel pas mic, dar foarte important, ca mașina să fie pregătită pentru prima etapă. Mai aveam la dispoziție mai puțin de o lună de zile, și mai trebuia ca totul să meargă perfect. Până în acest punct, am putut să fiu prezent, dar mai apoi a fost întreg meritul lui Adi și mecanicului Ionuț, care s-au zbătut să pună mașina în funcționare, să se ocupe de asigurare, înscriere, transport de la Alba Iulia, unde avea service-ul, dar cumva astrele s-au aliniat, iar sâmbătă, cu doar o zi înaintea primei etape, mașina era pregătită (nu la standardele pe care le vrem) pentru start. M-am bucurat că și Ionuț a decis să vină să concureze la prima etapă, pentru a-și testa și mașina lui, mai ales după toate discuțiile despre competiție.

Duminică 19 martie. Ora 9. Primim noile numere de concurs pentru acest sezon competițional. 14 și 17. Personal nu îmi spun nimic, nu cred în numerologii, voiam doar să văd dacă toate ambițiile și speranțele noastre vor demonstra ceva pe traseu. Timpii spun tot, indiferent ce se întâmplă. Primul intrat pe traseu a fost chiar Adi, așa că am putut să admir de pe margine cum se aude noul motor, chiar dacă evacuarea este încă în bucăți. Încă de la primii metri și la primele intrări printre jaloane, mașina se vedea mult mai rapidă ca anul trecut. Experiența de anul trecut ne-a demonstrat că cel mai bine și cel mai corect rezultat îl ai când nu greșești traseul. Așa că ne-am concentrat cât mai bine să reținem traseul, iar la final, timpul obținut de Adi a fost de 1:35.44. Fiind primul intrat pe traseu, nu știam încă dacă e un timp bun, dar după următorii 5 concurenți ce au intrat, era cel mai bun timp al manșei. Era acum rândul meu. Cu traseul ceva mai curățat, am reușit să obțin 1:34.79, un timp ceva mai bun. Clasa 1 a fost cea mai disputată, având 13 concurenți, printre care Baru Cosmin care anul acesta a venit cu un Citroen C2 VTS încălțat cu anvelope semislicks și alte modificări sub capotă și Marius Giurisici, campionul de anul trecut, piloți pe care știam că nu avem cum să-i ajungem la timpi.

Totuși, pentru noi, podiumul părea că se vede, mai ales că mai aveam o manșă de concurs, în care mai puteam îmbunătăți rezultatul. În celelalte clase lupta se disputa aproximativ între aceeași piloți ca anul trecut, dar marea supriză pentru spectatori a fost noua clasă Buggy, unde piloții SpeCar, Tibi Florescu și Darius Stepan au concurat cu două modele cross kart, propulsate de motoare de motocicletă și care au făcut un adevărat spectacol pe circuit. Și la clasa drift, am văzut debutul prietenului nostru Adi Balo, la volanul unui BMW Seria 3 e46, cu inscripții cunoscute de unii dintre fanii vechi.

Foarte încrezători în a doua manșă, am decis să abordez diferit traseul, mai ales că timpii din prima manșă ne permiteau acest lucru. Adi a reușit să obțină un timp de 1:34.66, ceea ce îl punea pe locul 3 în clasă, iar o greșeală la o întoarcere a însemnat pentru mine un timp cu 1 secundă mai slab față de prima manșă. Totuși, un pilot cu Peugeot 106 era acolo sus, ca timpi. Surpriza a venit când am văzut că au fost două echipaje ce nu au intrat odată cu noi pe traseu, dar au concurat în Clasa 1. Pentru că nu le-am văzut pe tabelul timpilor, am pierdut podiumul la doar 2 secunde. Probabil că dacă eram mai atenți, ne-am fi făcut strategia diferit și obțineam noi podiumul. A rămas ca învățătură de minte că până la afișarea timpilor finali, orice se poate întâmpla. Acest lucru ne-a motivat să tragem și mai tare etapele următoare, pentru a fi la diferențe confortabile pentru obiectivul pe care îl ni-l propunem. Față de anul trecut, toți piloții și-au îmbunătățit timpii pe acest traseu, dar asta se datorează și faptului că circuitul era ceva mai scurt. Marea realizare pentru Peugeot-ul nostru a fost că în sfârșit avem o mașină competitivă, pe care sper să ne putem baza în acest sezon competițional.

Mai sunt câteva lucruri de modificat și de schimbat, așa că acum au început căutările pentru o nouă evacuare, pe care vrem să o facem de la zero, probabil cu cineva din Timișoara sau din împrejurimi. Așa că dacă aveți sugestii, vă rog să îmi scrieți.

Prima etapă din campionat a fost peste așteptările noastre, mai ales când am văzut cât de greu e să modifici o mașină la niște standarde pe care le vrem. Dar competiția te face să cauți cele mai bune soluții. Universul îți aduce oamenii de care ai nevoie, leagă prietenii, dar găsești și rivalități competitive. Știm ce avem de făcut, știm că mai trebuie muncit, nu doar pe partea mașinii, ci și pe partea personală, a condusului. Nu suntem unde am vrea să fim, dar măcar suntem pe drumul cel bun.

Le mulțumesc încă o dată coechipierului Adi Ivanici și lui Ionuț, care au pregătit mașina (aproape) de podium.

Grand Prix Timișoara-Aninoasa 2022

/in , /by
Epilogul etapei

Se spune că ”Dacă nu poți să alergi, umblă. Dacă nu poți să umbli, târăște-te”. Cam așa aș descrie ultima etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. Am participat la toate cele 8 etape la care am putut, pe care le-am încheiat fără abandon. Asta în sine este o performanță, mai ales că am intrat într-o competiție despre care nu știam aproape nimic la început. În cele 8 luni în care am participat am învățat cu fiecare etapă câte ceva. Am încercat să îmbunătățim acolo unde s-a putut, am încercat să căutăm sfatul acolo unde nu s-a știut. Sper că am învățat multe și promitem că anul viitor vom repara toate greșelile. Nu e ușor. Poate din afară pare că ”te dai” cu mașina și gata, dar când vezi timpii, locul în clasament, traseul, mai tehnic sau de viteză, îți dai seama că ai nevoie de puțină experiență, de mai mult buget, pentru că toate acestea te motivează. Ajungi să nu mai vrei doar ”să te dai”.

Pentru mine, cea mai importantă lecție a acestui sezon a fost disciplina. Să poți să rămâi constant, să poți să te concentrezi pe fiecare metru al traseului. Recunosc, de multe ori nu mi-a ieșit, dar în cadrul unui astfel de campionat, unde se promovează siguranța rutieră prin sport auto, este mai important să termini totul cu bine. Este încă o dovadă că organizarea este la cele mai înalte cote, astfel, în 10 etape câte au fost în total, nu s-a întâmplat niciun eveniment nefericit, nici pentru piloți, nici pentru spectatori. ”Mașinile se repară”, acolo unde a fost cazul. Atunci când concurezi într-un cadru organizat, îți dai seama și de abilitățile tale de pilot, despre gestionarea comenzilor unui automobil în situații limită, dar unde se pune siguranța pe primul loc. Cu asta am rămas eu după 8 luni de competiție.

În weekendul ce tocmai s-a încheiat, s-a desfășurat ultima etapă a Campionatului, Marele Premiu al Municipiului Timișoara-Aninoasa Tim 2022, într-o locație nouă. Parcarea Sun Beach de pe strada Siemens. Când m-am înscris, mă așteptam la un traseu mai tehnic, dar abia la fața locului am văzut că traseul este relativ lung, ceea ce nu ne avantaja aproape deloc. Totuși, traseul foarte frumos de altfel, cu multe întoarceri, spațiu pentru manevre, dar și linii drepte și viraje largi. În plus, parcul tehnic era separat și mult mai aerisit față de alte etape, iar vizibilitatea totală a traseului a adus un număr record de spectatori. Nu pot să estimez în cifre câți au fost, dar aproape că nu era un loc liber pe toată lungimea traseului și în parcul tehnic.

Asta a pus pe mine o presiune și mai mare, deoarece intram primul pe traseu. Spuneam și de emoții, pentru că, cu doar o zi înainte de această etapă aceeași pompă de benzină făcea figuri tot mai dese și pe lângă faptul că mașina avea dificultăți la pornire, era posibilitatea și ca motorul să se oprească în mers. Aveam nevoie să funcționeze aproximativ 2-3 minute. Atât. Ei bine, la ora 10 și un minut, steagul s-a ridicat din fața parbrizului și am plecat în prima manșă. Întoarcere la primul jalon și plecare spre primul viraj de dreapta. A urmat apoi linia dreaptă lungă, care a necesitat treapta a treia. După o frânare puternică, m-am întors la ultimul jalon, dar spre cel din mijloc. La fiecare jalon trebuia să facem ori o întoarcere de 180 de grade, ori de 360. Și apoi să mai parcurgem exact același traseu încă o dată. Prima parte a traseului, mașina s-a comportat extrem de bine, aveam suficientă putere și mă simțeam încrezător. Dar la a doua intrare pe traseu, după o întoarcere la jalon, efectiv am pierdut puterea, care oricum nu e mare.

Puteam să apăs accelerația oricât de tare, pentru că nu se întâmpla nimic. Puterea parcă era livrată pe reprize, iar ca o ”cireașă de pe tort”, la doar câțiva metri înainte de linia de sosire, motorul să moară complet și astfel m-am târât până la finish. Toate aceste probleme au însemnat secunde prețioase, pe care nu le-am mai putut recupera până la final. De fapt, după terminarea manșei a doua, mașina a refuzat să mai pornească cu totul, măcar eram ajuns în parcul tehnic. A fost prima dată când am parcurs traseul fără greșeală, dar de această dată mașina nu a mai funcționat. Făcând retrospectiva etapelor, doar la Lugoj totul a funcționat perfect, atât ca memorarea traseului, cât și ca mașina. Dovada, atunci ne-am apropiat la doar 1 secundă de podium. În rest doar probleme mecanice, de la frâna de mână, servo sau probleme de pilot, că nu știi traseul. La toate aceste lucruri trebuie să lucrăm serios iarna aceasta.

Aveam o stare contradictorie. Pe de o parte, eram dezamăgit de performanțele mașinii, dar pe de altă parte, tot această mașină ne-a dus la 8 etape cu trasee diferite și în locații diferite. Și chiar și târâtă, nu a abandonat niciodată. Puteam să particip cu altă mașină, probabil în altă clasă, dar nu mai era la fel. Peugeot-ul 106 galben, trebuia să termine acest Campionat. Și l-a terminat, fără să fie pe ultimul loc, în ciuda celui mai slab motor din clasă.

Imediat cum ieși de pe traseu și primești steagul verde că totul e ok, te cuprinde un sentiment de mulțumire. Acum puteam să merg să văd ce fac ceilalți concurenți din clasă și din clasele superioare. După un parcurs fără greșeală, Marius Giurisici își adjudecă titlul Clasei 1, cu o altă victorie și în această etapă, fiind urmat de Victor Săucan și de Petru Ianăș, debutant din acest Campionat. În Clasa 2, lupta finală s-a disputat între Sorin Mihoc la volanul unui Renault Clio RS și Curelaru Marius într-un Opel Asta Gsi, cei doi fiind rivali vechi, iar acum în mai toate etapele și-au împărțit locurile 1-2. De această dată, Sorin Mihoc a ieșit pe prima poziție a podiumului. Aproape toți spectatorii au venit pentru mașinile și piloții din Clasa 3. Aici mașinile au motoare mult mai puternice, mult mai gălăgioase, dar și talentul piloților este mai vizibil, mai ales pentru spectatori. Astfel, Sergiu Tirla (GAO) a venit cu ”Teddy” probabil cel mai cunoscut BMW e30 de competiție, de la noi și care a fost cel mai căutat de aparatele foto. Favoritul publicului, Darius Stepan a făcut spectacol la volanul unui Opel GT cu tracțiune spate, dar din păcate, în a doua manșă a trebuit să abandoneze în urma unei dejantări. Totuși, coechipierul său, Tibi Florescu, din SpeCar a obținut locul 1 la Clasa 3 și cel mai bun timp al etapei, traseul avantajându-i mașina, un Ford Focus RS cu tracțiune integrală. Au fost 20 de piloți înscriși la această ultimă etapă, unde clasamentul feminin a fost împărțit de Roxana Florescu, locul 1, Czili Beatrice pe 2 și Florina Pascu pe 3. Nu au fost greșeli mari pe traseu, acesta fiind relativ ușor, dar îți oferea suficiente porțiuni tehnice.

Etapa s-a încheiat cu Clasa Drift, acolo unde Sergiu Tirla (GAO) a participat cu a doua mașină prezentă, un BMW e36 botezat ”Mihaela”. Pentru cei prezenți, acesta a fost punctul principal de atracție, mai ales că GAO Racing Team știe să facă spectacol, pe lângă fumul scos din anvelope și culoarea turbată a mașinii de drift.

Sincer mi-aș mai fi dorit cel puțin încă vreo 2-3 etape până la finalul anului. Atât de tare m-a prins competiția. Pentru că știu că pot mai mult. Dar cel mai probabil ne vom revedea anul viitor prin martie. Asta înseamnă că iarna aceasta avem mult de muncă. Mașina intră în service, iar noi în sală și la cursurile de pilotaj și conducere defensivă. Cu fiecare etapă speram la îmbunătățire. Dar nu poți să rămâi doar cu speranța, așa că anul viitor nu mai vreau scuze. Ceasul nu minte, așa că cel mai bun să câștige.

Rally Kart Giarmata-Pișchia 2022

/in , /by
Rally-Kart Giarmata-Pișchia 2022

După o pauză de vară destul de lungă, a venit momentul pentru o nouă etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. Etapa ce ne duce în două comune, este totodată cea mai lungă și cea mai complexă din Campionat, deoarece presupune 3 secțiuni, împărțite în 5 probe speciale. Iar ca la un adevărat raliu, vom avea carnet de bord, pe care le vom prezenta la start și stop, pentru a aduna timpii. Aceasta este o altă noutate pe care am întâlnit-o la această etapă, deoarece spre deosebire de alte dăți, acum timpii pe fiecare manșă se vor acumula, nu mai contează cel mai bun timp. Așa cum vom vedea mai jos, fiecare greșeală sau constanță, contează. Dar pe lângă noutățile aduse de Rally-Kart Giarmata-Pișchia, dimineața zilei de concurs mi-a adus o primă surpriză total neașteptată.

După etapa precedentă, unde nu am putut să particip, mașina cu care noi concurăm a început să dea niște semne de ”oboseală”. Oarecum ne așteptam și era firesc, având în vedere vârsta de peste 20 de ani și stilul de condus din ultimele luni. Din păcate, timpul scurt dintre cele două etape, a însemnat că nu am putut să remediem problema, care credem noi este de la pompa de benzină, dar am decis să concurăm așa cum e. Chiar și cu o aprindere mai slabă, dar măcar să fim prezenți. Din păcate, totuși, cu o oră înainte să înceapă etapa din weekend, pompa de benzină ne-a părăsit definitiv, așa că a trebuit să vin imediat cu o soluție, dacă voiam să mai particip și să strâng puncte în clasamentul general. În parcare mai stă un Peugeot, care la un moment dat se voia o mașină de competiție, așa că m-am prezentat la start cu al meu Peugeot 307cc, numai că acum urma să concurez în altă clasă.

În toți cei 17 ani de când dețin Peugeot-ul 307cc nu am participat niciodată la vreo competiție, dar am suficientă experiență și cunosc suficient de bine mașina pentru a da tot ceea ce e mai bun. Într-un fel, am experimentat pe propria piele, ceea ce organizatorii Campionatului promit: că sunt permise orice tip de mașină, iar facilitățile de înscriere sunt facile. Adică: vii cu mașina personală, te dai pe traseu în deplină siguranță și apoi pleci spre casă cu zâmbetul pe buze. Așa că m-am prezentat la Giarmata să-mi fac traseul clasic. Acesta nu a fost unul greu sau prea tehnic, așa că puterea și cuplul motorului diesel m-a ajutat mai mult pe porțiunile de linie dreaptă și, totodată, mi-a arătat cum ar fi dacă am concura cu o mașină mai puternică. Dacă în prima manșă am intrat ceva mai rezervat, pe a doua intrare am reușit să scad timpul cu 3 secunde, ceea ce a fost o performanță remarcabilă pe un traseu scurt, de aproximativ 48 de secunde. Timpii din ambele manșe s-au adunat în carnetul de bord, iar pentru a doua secțiune din această etapă, trebuia să mergem aproximativ 20 de kilometri, de la Giarmata în satul Bencecu de jos, acolo unde începea viteza în coastă. Totuși, am apucat să aflu câteva impresii la cald, din traseul de la Giarmata, acolo unde mașinile puternice au obținut, bineînțeles, cele mai bune clasări, și unde greșelile cu penalizare au fost extrem de puține. Chiar și așa, în bătălia pentru clasa 2, Sorin Mihoc, la volanul unui Renault Clio RS a ales greșit anvelopele, ceea ce l-a costat 12 secunde pe o frânare, înainte de jaloane. Acesta se lupta cu Zdravco Stoianov pe un Opel Kadett, iar acum trebuia să recupereze cele 12 secunde pe cele două manșe de urcare. Aproape toți piloții au mers cât se poate de constant la Giarmata, cel mai bun timp fiind de 43 de secunde.

Am plecat primul spre Bencecu de jos, așa că atunci când am ajuns, am putut refleca la traseul de urcare care ducea spre Bencecu de sus. Știam din alte ieșiri ale mele că întreaga porțiune dintre cele două sate e foarte denivelată, iar asflatul nu se prezintă în cele mai bune condiții. Mă îngrijora și suspensia deloc potrivită a Peugeot-ului meu, dar și greutatea mult mai mare a unui cabrio. Cu toate acestea, speram că motorul mai puternic mă va duce mai rapid pe urcare. Am plecat al treilea pe traseu și imediat am simțit cum mașina începe să balanseze și să țopăie. Am forțat cât de mult am putut, dar totuși să menajez mașina, iar la final, am trecut linia de sosire în 1 minut 48 de secunde. Încă nu știam dacă e un timp bun sau nu. Din mașina simțeam că puteam mai mult.

La o etapă de viteză în coastă, trebuie să aștepți ceilalți concurenți și să te regrupezi sus, iar apoi toată lumea coboară în coloană. Startul era dat la fiecare minut, așa că pe cum ajungeau piloții sus, aflam timpii de sub 1:40. Piloții de top au reușit chiar sub 1:35. Mai aveam șansa să-mi îmbunătățesc performanța în a doua etapă, dar mă tot gândeam la suprafața extrem de proastă a drumului. Chiar dacă mi-am schimbat puțin stilul pe a doua urcare, am reușit să scot exact același timp de 1:48. Eram oarecum mulțumit de această performanță, mai ales că am terminat acest traseu dificil cu bine și fără incidente. Această etapă a fost extrem de benefică pentru doi piloți, care s-au impus fără drept de apel în fiecare probă specială. Victor Săucan, la volanul unei Honda Civic a dat dovadă de un stil de condus extrem de rapid, pe alocuri chiar agresiv, dar care i-a adus victoria în clasa 1 după cele 4 probe speciale. De la echipa SpeCar Team, Darius Stepan efectiv a zburat la volanul unui Opel GT pe urcări, obținând cel mai bun timp al etapei.

Mai aveam o singură probă specială, înapoi în Giarmata, dar de această dată pe platforma betonată a unei parcări de TIR, acolo unde organizatorii au desenat un traseu ce i-a pus în dificultate pe majoritatea concurenților. Recunosc, credeam că acest traseu este de drift sau de spectacol, așa că nu l-am învățat dinainte. Abia când am ajuns acolo, arbitrii m-au informat că pentru clasamentul final, trebuie și eu să parcurg traseul. Mă gândeam numai la faptul că eu sunt cu mașină ”de oraș” deloc prietenoasă cu întoarcerile după jaloane, iar anvelopele mele vor avea de suferit. Așa că am decis să-l parcurc ceva mai lent, dar imediat ce m-am pus în mișcare, după primele două întoarceri, am ratat complet traseul. La un astfel de traseu, dacă ai ratat un jalon, celelalte nu mai vin natural, așa că te pierzi foarte ușor. Până la urmă l-am făcut așa cum am crezut și cum mi-am mai amintit, redesenând complet ceea ce au făcut organizatorii. La final m-am ales cu 50 de secunde de penalizare, care s-au adăugat la timpul final. Din acest motiv, nu cred că mai e relevant ceea ce am făcut per total, și chiar dacă am ieșit pe locul 5 în clasă, nu este timpul adevărat. Chiar și acum dacă mă gândesc, tot nu aș putea să fac traseul corect.

În schimb, piloții experimentați au reușit să parcurgă traseul și să-l facă într-un mod spectaculos, cu mult fum din roți și cu motoarele turate la maxim spre deliciul spectatorilor prezenți. Tibi Florescu de la SpeCar Team a realizat cel mai rapid timp, în ciuda drifturilor făcute la volanul unui Ford Focus RS, iar în clasa 2, Sorin Mihoc a reușit să se impună în această probă specială, dar nu suficient cât să scadă cele 12 secunde din prima manșă de concurs. În clasa 1, Victor Săucan a fost cu doar o secunde mai rapid decât Marius Giurisici, tot la volanul unei Honda Civic.

A fost o etapă lungă și foarte grea, mai ales pentru mine că nu am fost la volanul mașinii cu care m-am obișnuit să concurez. A venit și după o pauză competițională destul de lungă, iar acum pentru noi urmează alte două luni fără curse. Ultima etapă din Campionat se va desfășura în Timișoara, și este etapa la care am debutat noi anul trecut. Așa că sperăm să avem Peugeot-ul 106 în condiții bune și să prindem primul podium în primul an complet de participare.

 

Marele Premiu al Municipiului Timișoara

/in /by
Caniculă și adrenalină în centru

Anii trecuți vedeam că într-un weekend de vară, centrul orașului Timișoara se închide pentru o competiție de motorsport. Auzeam motoarele cum se turează și eram tot timpul fascinat de faptul că poți să mergi la limită, dar în deplină siguranță, prin locuri cunoscute, sensuri giratorii pe care le faci în drum spre casă. Acum ceva timp chiar am poposit câteva ore să văd mașinile pregătite de start și piloții care le forțau pe traseul urban. Dar atunci, nu m-am gândit că voi ajunge și eu să iau startul într-o astfel de competiție. Așa s-a desfășurat Marele Premiu al Municipiului Timișoara.

Etapa ”regină” din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș a fost una extrem de așteptată pentru toți, piloți și spectatori deopotrivă. În centrul unui oraș ca Timișoara ai parte și de priveliște frumoasă, dar și de un traseu extrem de frumos. După ce ne-am făcut ”încălzirea” luna trecută în centrul orașului Lugoj, acum la Timișoara știam că vor fi foarte mulți spectatori, dar și piloți noi, cu mașini extrem de competitive. Știam și că nu putem trage prea aproape de podium, tocmai pentru că atât eu, cât și coechipierul am cam ajuns la limitele de putere a Peugeot-ului 106, așa că voiam doar să facem o figură cât mai frumoasă, mai ales că Adi intra primul pe traseu. Am ajuns cât mai de dimineață în parcul tehnic, tocmai pentru a mai prinde puțină umbră și răcoare, pentru că se anunța o zi caniculară în Timișoara. În grupa noastră, lucrurile erau destul de clare, cam aceeași piloți ca până acum, dar pentru Grupa 3, clasa mare, cum ar spune unii, au venit acum mașini cu puteri și de peste 500 de cai putere, totul pentru timpi cât mai bun, dar și pentru spectacol. După verificarea inițială, era momentul să ne punem la start, cum spuneam, pentru prima dată deschizători de traseu.

Emoțiile deja începeau să ne curprindă, mai ales că traseul era o combinație foarte bună între tehnic și rapid, iar pentru că trebuia parcurs de două ori și jumătate, lăsa loc pentru greșeli. Acesta semăna oarecum cu cel de la Lugoj, având atât secțiuni rapide, jaloane la finalul liniilor drepte, dar și parcurgerea unui sens giratoriu. La ora 10 și câteva minute, Adi pleacă să stabilească un timp de referință. De pe margine, mașina s-a văzut foarte bine, nu părea prea lentă, în ciuda liniilor drepte chiar și de peste 250 metri. Toată lumea era cu ochii pe micul Peugeot galben, care încerca din răsputeri să găsească aderență pe asfaltul tot mai cald. Finalul traseului însemna că trebuia să te oprești undeva la mijlocului ultimei linii drepte, ca să faci loc următorului pilot. Așa cum ne-am așteptat, timpul în prima manșă, a fost de 2:59 de secunde. Nu știam încă dacă e bine sau rău. Pentru că noi suntem doi piloți pe mașină, trebuia să facem schimbul relativ repede, deoarece eu intram al șaselea. Astfel, nu am reușit să văd ce au făcut ceilalți din grupa noastră.

La 10:26, încă nu era atât de cald, așa că eram încrezător că mă pot concetra pe performanțele mașinii. Am plecat la minut plin, iar imediat după linia de start, era un viraj la dreapta, care te trimitea spre niște jaloane ”poartă”. Chiar dacă eram abia în treapta a doua, mașina a reușit să prindă ceva viteză, iar la trecerea prin acea poartă, am simțit lipsa aderenței pe puntea față. Asta însemna, că trebuia să menajez, atât frânările, cât și accelerația la ieșirea din viraj. A urmat întoarcerea după un con, și apoi linia dreaptă, spre prima succesiune de jaloane. Aici am frânat ceva mai devreme, iar când am realizat că puteam să merg ceva mai tare, am continuat să accelerez pe virajul de întoarcere. Din nou, subvirare, ceea ce m-a deconcentrat puțin, deoarece am ratat prima intrare prin sensul giratoriu. Chiar dacă apoi am urmat traseul cum trebuie, asta a însemnat o penalizare de 20 de secunde, iar astfel, timpul realizat în prima manșă, nu a fost concludent.

M-am întors în parcul tehnic, puțin frustrat că știam că pot să trag mai tare, dar trebuie să fiu și mult mai concentrat. Pentru că erau mulți piloți la start, am decis să stau la umbră, să văd și celelalte grupe. În Clasa 2 lupta finală a fost între Marius Curelaru cu un Opel Asta GSi și Sorin Mihoc, la volanul unui Renault Clio RS. Aceștia sunt rivali, dar și prieteni vechi, iar anul acesta și-au împărțit victoriile în mai multe etape. La final, Marius a reușit să se impună cu un timp identic până la miimi. 2:34,60 față de 2:34,76. Aceasta a fost diferența între locul 1 și 2.

Totuși, cei mai mulți așteptau evoluțiile celor din Clasa 3, iar piloții de acolo nu au dezamăgit. Tiberiu Florescu, la volanul unui Ford Focus RS a făcut un adevărat spectacol, ajutat de tracțiunea integrală, dar asta l-a costat și timp prețios. La fel și pentru coechipierul SpeCar, Darius Stepan, care a dovedit încă o dată cât de bine se înțelege cu tracțiunea spate a Opelului GT. Cei doi au strâns cele mai multe aplauze, mai ales când vezi că aproape viraj este parcurs în drift. Cei care s-au bătut pentru podium, au venit cu mașini mult mai pregătit, cu setup perfect pentru acest tip de traseu. Astfel, Staici Florin a fost o 2 miimi de secundă de podium, locul 3 fiind ocupat de Popa Claudiu ”Speedy” care aleargă foarte rapid la volanul unui Opel Kadett. Pe locul 2 s-a clasat Baru Cosmin, care a venit cu un VW Golf V GTi, modificat la peste 400 de cai putere și încălțat cu anvelope semislick. Această configurație s-a dovedit câștigătoare, mai ales că acest tip de anvelope efectiv se lipesc de asfaltul fierbinte. Locul 1 și cel mai bun timp al acestei etape a fost obțiunt de Tirla Sergiu ”GAO” care și-a pregătit BMW-ul e30 ”Teddy” special pentru această etapă. Cei doi fac echipă de foarte mult timp, deci cu experiență și performanță uluitoare a ”bătrânului” BMW, acesta spulberat efectiv cronometrul, cu un timp de 2 minute și 19 secunde.

Deja era bine trecut de ora prânzului și trebuia să intrăm în manșa a doua. Mult mai încrezători, mai bine concentrați, atât eu cât și Adi, am parcurs traseul mult mai rapid, cam cu 7-8 secunde mai bine. Am gestionat mult mai bine virajele, parcă și anvelopele Toyo Proxes TR1 de stradă, mi-au oferit ceva mai multă aderență, iar astfel am putut să trag mai tare. Pentru mine, timpul de 2:48 a însemnat locul 5, mulțumitor, dar în continuare pe clasamentul final se vede clar diferența între podium și unde ne clasăm noi. În Clasa 1, podiumul a fost în totalitate Honda, Marius Giurisici impunându-se pentru a șasea etapă consecutivă, iar în urma lui au fost Saucan Victor și Andrei Moldovan.

Nu credeam că atunci când am fost prima dată spectator la o astfel de competiție, voi ajunge și eu să realizez un timp pe un astfel de traseu. În plus, să concurez alături de piloți de top, în fața unui public numeros. Recunosc, emoțiile erau mari, la final, adrenalina era la cote maxime. Cu fiecare etapă ne acomodăm tot mai bine cu această competiție, chiar dacă abia ce am trecut de mijlocul Campionatului. Urmează o perioadă de vacanță, iar din august revenim, sperăm, cu Peugeot-ul mult mai pregătit. Următoarele etape vor fi mult mai tehnice, ceea ce ne creează un avantaj, așa că trebuie să fim foarte concentrați pe ce urmează. Mă bucur că putem promova siguranța auto prin motorsport.

Foto: Ema Photo

Mai multe fotografii și filmari de la această etapă, găsiți pe pagina de instagram.com/turatiiscrise

Adrenalină prin ochii unui spectator

/in , /by

Îmi place să fiu înconjurat de orice are legătură cu domeniul auto. Chiar dacă nu sunt atât de pasionat de chestii tehnice sau mecanice, apreciez munca depusă de ingineri sau de organizatorii de evenimente. Dacă pentru mine fac foarte puține, atunci când e vorba să iau o mașină nouă la test, mă trezesc cu noaptea-n cap și pot să stau la volanul ei și 14 ore fără să mă simt obosit. E incredibil cât de multe poți să faci pentru pasiunea ta. Tot din domeniul auto, dar mai puțin vizibil aici pe blog sunt și competițiile auto. Până acum le urmăream la TV sau online, dar de ceva timp sunt mult mai aproape de ”adrenalina” dată de mașinile de compeție. La invitația echipei SpeCar, am venit la câteva etape din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, și am început să mă familiarizez mai bine cu ceea ce înseamnă o competiție auto destinată atât profesioniștilor, cât și amatorilor. Ce înseamnă să poți să te bucuri la maxima de mașina personală sau de una modificată special, totul într-un cadru foarte bine organizat și sigur, în ciuda limitării vizibilității acestui campionat. Spun asta, deoarece etapele se desfășoară, bineînțeles, doar în județul Timiș, deci și numărul spectatorilor și al piloților este dat de limita județului.

Weekendul trecut s-a desfășurat a VII-a etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, Grand Prix-ul municipiului Lugoj, iar traseul a fost cât se poate de spectaculos, chiar în centrul Primăriei. Am fost și la etape desfășurate în afara orașelor sau pe platforme industriale, dar să concurezi în locuri cunoscute, printre clădiri istorice, cu publicul lângă tine e cu atât mai special. Totuși, acum vă voi spune cum se vede adrenalina prin ochii unui spectator.

Eram departe de Lugoj în 2 octombrie, dar voiam neapărat să ajung la această etapă. Știam că o să fie spectaculos de privit, iar vremea se anunța perfectă. Chiar dacă nu ar trebui să conteze, atunci când e soare, se înscriu mai mulți piloți și vin mai mulți spectatori, chiar și să privească câteva minute. Pentru mine a însemnat un drum de 250 km, dar nu a dezamăgit deloc. Am ajuns la Lugoj exact când se făcea ședința tehnică, deci aveam timp suficient să ne găsim un loc potrivit de unde să privim spectacolul automobilistic. Traseul pregătit de organizatori era destul de lung, undeva la 1 minut jumătate pentru fiecare mașină, ceea ce însemna că puteai să vezi cam de oriunde mașinile când trec prin fața primăriei și pe lateral. Se pornea spre sensul giratoriu, apoi un viraj la dreapta luat cu frâna de mână, două întoarceri după un scuar, o altă trecere prin sensul giratoriu pentru a accelera spre zona de jaloane. Aici trebuiau abordate și dus și întors, iar mai apoi accelerarea finală unde se mai face odată traseul de sens și scuar. Organizatorii au reușit să facă un traseu tehnic, de îndemânare, fără prea multe locuri unde poți să atingi viteze prea mari, dar totuși să decidă atât calitățile piloților, cât și performanțele mașinilor.

Pentru că totul e gândit în detaliu, pentru siguranța spectatorilor și a piloților, asta a însemnat că la Grand Prix Lugoj am văzut și mai mașini personale, care nu sunt neapărat pregătite pentru competiții. Pentru spectatori, e o altă perspectivă, deoarece vezi cum se comportă și ”mașini obișnuite” pe un traseu de concurs. La start au luat parte și modele precum Skoda Fabia, Renault Megane RS, Volkswagen Golf GTI, Citroen DS3 sau preferatul publicului, un Opel GT. Pe lângă acestea, am văzut mașini pregătite special, cum ar fi Citroen Saxo VTS, Honda Civic EG sau Opel Kadett. Tot pentru plăcerea publicului, dar și pentru concurs, proba de drift a adus un BMW e30 de peste 500 cai putere, care a strâns cele mai multe filmări de pe margine.

De pe margine totul pare bine și frumos și parcă altcumva vezi greșelile piloților. Urmăream cu sufletul la gură fiecare viraj, care trebuia abordat într-o anume manieră, la fel și trecerea printre jaloane, iar imediat cum vedeam că nu se ține ”trasa” știam că pilotul va fi penalizat. Pentru că erau și amatori, era interesant să vezi evoluția acestora, în comparație cu cel al unor profesioniști, dar e plăcut să știi că există o competiție unde te poți bucura de mașină în deplină siguranță. Am analizat totodată și fiecare mașină în parte, cât de mult se înclină pe viraje, cât de bine întoarce cu frâna de mână sau cât de aderente sunt anvelopele. Honda Civic EG părea o favorită a piloților, tocmai pentru că un astfel de traseu tehnic necesită o mașină de dimensiuni cât mai reduse și un gabarit cât mai mic. Nu degeaba campionul en-titre Giurisici Marius concurează pe un astfel de model. Totuși, talentul și calitățile se vedeau atunci când era pe traseu. Mi-a plăcut mult și cum se comporta un Ford Puma (modelul coupe) și Citroen C2, două mașini care se pretează foarte bine la astfel de concursuri. Mașinile sunt împărțite în 3 clase, în funcție de cilindree, de la 1.0 la 1.6, de la 1.6 la 2.0 și peste 2.0 litri. De obicei, mașinile de cilindree mică sunt cu tracțiune față, iar cele cu punte motoare spate sunt destinate mai mult categoriei de drift, dar am văzut și o prezență mai neobișnuită pentru România.

Publicul apreciază spectacolul, chiar dacă piloții încearcă să meargă cât mai curat, atunci când scoți fum din roți sau îți ”fuge spatele”, vei primi un ropot de aplauze. Stepan Darius de la echipa SpeCar, concurează pe un Opel GT, un automobil mai puțin cunoscut în România, dar cu o prezență impresionantă, iar Darius știe să facă show la volanul acestui roadster. Chiar și cu un stil de pilotaj pentru spectacol, nu pentru victorie, acesta a obținut locul al doilea în clasa sa. În clasamentul feminin s-a impus Moga Dalia împreună cu Săucan Victor copilot, urmați de Echipajul Pascu Florina – Popa Claudiu iar podiumul a fost completat de lugojencele Danciu Elena – Danciu Ana, o prezență constantă în acest campionat. La general, cel mai bun timp pe traseul de la Lugoj a fost obținut de Giurisici Marius cu un timp de 1:15,04. La fiecare etapă se desfășoară două manșe și se ia în considerare timpul cel mai bun, indiferent în ce manșă a fost realizat. De aceea, unii piloți abordează prima manșă ca una de recunoaștere, ca mai apoi să tragă mai tare în a doua, dar asta poate duce la forțare, greșeli sau chiar ieșire în decor. Probabil va urma și un articol despre cum se vede o astfel de etapă prin ochii unui pilot.

Deocamdată pe mine mă aștepta un drum lung înapoi, dar am văzut o etapă extrem de frumoasă. Vremea a ținut cu noi, am văzut mulți piloți înscriși, dar cel mai mult am fost impresionat de numărul foarte mare de spectatori prezenți. Mi-ar plăcea ca acest campionat să fie mult mai bine promovat, să se găsească mult mai multe informații disponibile publicului larg, nu doar celor ”din interior”, deoarece sunt convins că sunt mult mai mulți oameni care vor să iar parte la aceste eveniment, fie de pe margine, fie din mașină. Campionatul 2021 e pe sfârșit, și în ciuda faptului că acest an a fost dificil din cauza pandemiei, mai avem încă 2 etape unde vreau să fiu prezent. Pentru timișenii care citesc articol, să știți că sunt aproape și foarte aproape. Urmează etapă la Sânandrei și apoi chiar în centrul Timișoarei. În funcție de cum va evolua situația sanitară în România și în Timiș, sper să ne putem vedea în siguranță.

Un rezumat al etapei de la Lugoj puteți să-l citiți și pe pagina oficială SpeCar.ro