Posts

BMW Seria 2 GranCoupe – Test Drive

BMW Seria 2 GranCoupe – Pentru că moda dictează

Producătorii auto încearcă să acapareze orice nișă posibilă, chiar dacă până acum, marea majoritate nu aveau nicio tangență sau vreun model în acea clasă. Din acest motiv vedem firme precum Lamborghini sau Bentley construind SUV-uri, iar alții fac câteva caroserii pornind de la o singură platformă a unui model cunoscut. Anul trecut am condus noul BMW Seria 1, care folosea în premieră o tracțiune față, fapt ce a dus la hulirea lui de către puriștii mărcii. Chiar dacă niciun rival nu avea punte motoare spate, iar costurile de producție erau mai mici, BMW Seria 1 nu a fost văzut cu ochi buni. Din simplul motiv că ”nu mai e un BMW, domne”. Din unele puncte de vedere, faptul că face parte dintr-un segment practic, de oraș, nu ar trebui să conteze foarte mult puntea motoare. Numai că acum avem un alt model, o altă caroserie care pornește de la controversatul Seria 1, care pune accentul doar pe design și modă. Seria 2 GranCoupe a apărut din simplul motiv să concureze cu Mercedes Benz CLA.

Nu pot să spun cu siguranță dacă asta a fost decizia directorilor bavarezi, dar alt motiv nu văd. Sunt atât de multe asemănări între Seria 1 și A-Class, încât este cât se poate de normal să privesc Seria 2 GranCoupe doar ca un concurent la CLA. Pentru că altfel de ce ai intra într-un segment unde mai există un singur rival și să-ți ”strici” reputația, concurând cu armele rivalului. Credeți-mă, am avut la dispoziție aproape 2 săptămâni la volanul noului Seria 2 GranCoupe, în ambele motorizări, așa că știu despre ce vorbesc. Iar pentru cei care spun că Seria 2 GC poate fi o alternativă la un Seria 3, îi rog să se lase de vorbit de mașini și să se apuce de grădinărit sau orice alt domeniu ce nu are legătură cu automobilele.

Dar să o luăm cu începutul. Din toate punctele de vedere, BMW Seria 2 GranCoupe este un Seria 1 ”cu portbagaj”, dar pentru că în acest segment moda dictează, fiecare linie este ceva mai frumoasă, mai suavă, mai bine gândită. Partea frontală se remarcă prin grila nouă, diferită de cea a hatchback-ului, dar mai apropiată ca design de cea a noului X6, și care are lamele verticale foarte interesante, care îți sar în ochi. Blocurile optice sunt ceva mai înguste, în trepte față de Seria 1, iar acest aspect minor, diferențiază acest sedan-coupe de hatchback. Chiar în cazul pachetelor avem diferențe destul de mari. Fără pachetul optic M Sport, Seria 2 GranCoupe vine cu o bară frontală destul de încărcată în artificii de design. Cele mai distincte fiind triunghiurile cromate, care deservesc și ca prize de aer. În cazul variantei cu look mai dinamic, bara frontală se vede că este mai joasă, mai agresivă, iar personal chiar îmi place cum arată Seria 2 GranCoupe cu pachetul M Sport. Atât din față, cât și din lateral. Pentru că se văd foarte frumos jantele cu 5 spițe duble, dar și pragurile profilate.

Am auzit voci care spuneau că Seria 2 GranCoupe nu este atât de ”coupe” precum un Mercedes Benz CLA, fiind între o caroserie sedan și un coupe. Mie mi se pare că duce mai departe ideea fraților mai mari Seria 4, 6, 8 GranCoupe. Din anumite unghiuri, chiar pare foarte sportiv și dinamic, dar neapărat în varianta M Sport, care adaugă și un mic eleron pe capacul portbagajului. În cazul Seriei 2 roșii, liniile se pierd, iar jantele spițate, mai elegante, nu prea se potrivesc cu caracterul mașinii.

Toate bune și frumoase, până când trebuie să-i vezi spatele. Din fericire, motorizările nu lasă noul Seria 2 GranCoupe să ajungă prea des în fața ta. Mi se pare că la posterior, designerii nu au știut pe ce linie de design să meargă. Ca și cum aveau de ales între cea de hatch, sedan sau SUV? Dacă privești blocurile optice nu poți să nu remarci asemănările cu cele ale noului X4 sau X6. E ciudat că pe un sedan-coupe au ales acest design. Acestea sunt o idee prea mari și par ”turtite” de capacul portbagajul, care de asemenea de aduce aminte de cel al unui Seria 7 din era Bangle. În cazul modelului albastru, pachetul M aduce o bară cu un difuzor de culoare închisă, care ”taie” din masivitatea părții posterioare, dar fără pachetul sportiv, pare că e mult prea anost. Totuși, într-un clasament pe care l-am realizat pe instagram.com/turatiiscrise, ați votat că această mașină este frumoasă peste medie, din toate unghiurile. Asta denotă cât de subiectiv e design-ul.

Dar odată urcat la interior, îți vei da seama că totul este acolo unde te-ai aștepta la un BMW, dar și că materialele sunt foarte plăcute și calitative. Din punctul de vedere al design-ului, interiorul Seriei 2 GranCoupe este identic cu cel al hatch-ului, indiferent că vorbim de pachetul M sau nu. Marile diferențe stau în senzația de sportivitate. Dacă în modelul roșu, 220d, lucrurile erau mai relaxate, dar și mai simpliste, în cel albastru, 218, volanul are un design mai sportiv, dar este și mult mai gros, poate prea gros pentru unii, dar eu m-am obișnuit repede și îți oferă o priză bună, iar pe cealaltă parte scaunele opționale ale pachetului M sunt geniale. Dacă nu am pus așa mare accent atunci când am condus M135i, acum le-am simțit mult mai bine. Sunt suficient de confortabile încât să nu-ți rupă spatele, dar în același timp te susțin foarte bine și la picioare și pe laterale. Chiar dacă au un design foarte dramatic, odată ce te-ai urcat în ele, simți că te afunzi și cum te ”îmbrățișează”. Cu siguranță este o opțiune pe care o recomand.

BMW Seria 2 GranCoupe beneficiază de toate tehnologiile disponibile acum la bavarezi, chiar și cele regăsite pe clase mai mari. Asta înseamnă un instrumentar de bord complet digital și destul de configurabil, un ecran touch screen pentru sistemul de infotainment, dar și iluminare ambientală cu aspect 3D în bord și pe panourile portierelor. Da, din multe puncte de vedere, atunci când stai în interiorul Seriei 2 GranCoupe te simți ca în fratele mai mare Seria 3. Același design, aceleași materiale, aproximativ aceeași caroserie sedan, dar în niciun caz să nu le compari mai mult de atât.

Revenind la ceea ce spuneam la începutul articolului, atunci când vrei să ai un model în fiecare nișă, trebuie să faci niște compromisuri. Iar principalul este cel de costuri. Seria 2 GranCoupe nu este o mașină construită ieftin, dar trenul de rulare nu se pretează deloc imaginii. Atunci când vrei un sedan-coupe care să dicteze moda, lumea va întoarce capul. Asta a reușit, dar te va opri și te va întreba și ce ai sub capotă. Iar când răspunsul tău e: 1.5 litri, 3 cilindri, începi să vezi priviri dezaprobatoare. ”Da, mașina e frumoasă, păcat de motor.” Asta vei auzi cel mai des. Dar o altă problemă e că toate aceste afirmații sunt fondate.

Motorul din BMW 218i dezvoltă 140 de cai putere și doar 220 Nm, care atunci când sunt puși în sarcină, nu se simt mai deloc. Sunt foarte puține momentele când simți că ”te bagă în scaun”, iar gestionarea puterii este și mai slabă, din cauza transmisiei Steptronic cu 7 rapoarte. Este mult prea lentă, scutură chiar și la urcarea în treaptă și se turează prea mult în afara zonei de cuplu. Combinația dintre motor și transmisie este poate cea mai slabă pusă până acum pe un BMW. Nu știu de ce nu este disponibilă schimbarea treptelor de la niște padele pe volan, în acest fel tu ca șofer poți gestiona mai bine transmiterea puterii.

Lucrurile stau ceva mai bine în cazul versiunii cu motor diesel. În primul rând, motorul cu 4 cilindri pare mult mai rafinat, nu vibrează nici în sarcină, iar pentru că are 190 cai putere și 400 Nm, chiar dacă cutia e lentă, când totuși ajungi în treapta dorită, mașina trage binișor. Așa cum era de așteptat, dieselul este mai rapid cu o secundă până la 100 km/h, cu un timp de 7.5 secunde. Nu sunt valori rele pe nicio motorizare, dar modul în care sunt simțite lasă de dorit. În varianta diesel, dacă închideam ochii, puteam să fiu în orice altă marcă. Și-a pierdut sentimentul de bavarez. Acesta e dat de tracțiunea pe puntea față. Pentru că e construit pe platforma UKL, și pe Seria 2 GranCoupe ”trage fața”. Cel mai ciudat e la plecările de pe loc, unde puntea față vibrează, și nu ești obișnuit cu sentimentul acesta ținând în mână un volan BMW. Și oarecum e păcat, deoarece direcția e chiar plăcută, cu volanul M mai gros și poziția joasă în scaun, poți pune botul mașinii pe trasa ideală în viraj. Numai să nu forțezi, pentru că tendința de subvirare este prezentă. Dacă accelerezi mai tare la ieșirea dintr-un viraj, botul pleacă înainte și nu există nicio modalitate să-l redresezi din pedala de accelerație. De drift-uri BMW nici nu poate fi vorba. Dacă mergi tare, nu te prea distrezi, iar dacă mergi încet, te simți ca în oricare altă mașină cu tracțiune față. BMW nu a încercat să facă din Seria 2 GranCoupe o versiune mai sportivă a Seriei 1, așa cum a fost în cazul Mercedes-ului CLA, care este mai lat și mai jos decât un A-Class, nu, aici este vorba doar de design.

BMW Seria 2 GranCoupe este acum cel mai controversat bavarez. Și din cauza design-ul neînțeles al părții posterioare, dar mai ales datorită trenului de rulare. Până acum cel mai controversat și hulit a fost tot un Seria 2, dar Active Tourer, acel monovolum, care nu cred că a strălucit la vânzări. Probabil viitorul model controversat va fi Seria 4, cu a sa grilă nouă, iar atunci vom uita de acest GranCoupe. Tot ce știu e că atât timp când există un segment, va exista și un BMW acolo.

BMW 220d GranCoupe Melbourne Red oferit pentru test drive de BMW România

BMW 218i GranCoupe Snapper Rocks oferit pentru test drive de BMW Grup West Premium Oradea

Spirit tânăr

Ca pasionaţi auto, ne place conservatorismul. Cu fiecare nouă generaţie a unui model, ne uităm cu nostalgie în trecut şi ne amintim că “nu se mai fac cum se făceau odată”. Aşa a fost dintotdeauna. Chiar dacă hulim un model anume, ajungem să-l apreciem cu alţi ochi, atunci când este înlocuit. Se spune că maşinile de astăzi nu mai oferă senzaţia condusului pur, că există prea multe sisteme de asistenţă, că se reduce cilindreea sau că sunetul este artificial. La un BMW Seria 5 poţi să măreşti volumul în boxe doar rotind un deget în faţa ecranului sau, într-un Seria 7 sunt nenumărate modalităţi electrice de a-ţi poziţiona scaunul. Se fac compromisuri de dragul vânzărilor, punând o tracţiune faţă pe o siglă sportivă şi îţi oferă motoare mici pe SUV-uri mari. Dar în toată această lume a progresului, a “îmbunătăţirii” confortului şi a consumului, BMW M240i rămâne fidel ideologiei pe care, cu toţii o iubim. Plăcerea condusului.

19046905_10209854482101129_1691625352_nUnul dintre cele mai apreciate modele BMW din istorie este prima generaţie M3. Datorită proporţiilor perfecte şi a faptului că era compact, dinamica acestui model a rămas de legendă până astăzi. Nu a fost nevoie de putere astronomică, de tehnologii prea complicate, ci doar de nişte ingineri care iubeau maşinile. Odată cu trecerea timpului, M3 a devenit, treptat, mai mare, mai greu, chiar ajungând să aibă un V8 sub capota bombată. Spiritul primei generaţii s-a pierdut, dar pot să vă anunţ că acesta trăieşte într-o caroserie contemporană cu noi, un coupe compact, perfect proporţionat, fără artificii tehnologice, dar având un “6 în linie” sub capotă.

19046582_10209854482221132_104427453_nCoupe-ul Seriei 2 este, subiectiv vorbind, un automobil foarte frumos. Dacă ultimele creaţii bavareze au început să fie destul de “robotizate”, Seria 2 Coupe păstrează câteva linii romantice. Blocurile optice sunt desenat fluid, dar agresiv, nu continuă o linie anume, nu trebuie să se împreuneze cu grila. Bara frontală este de asemenea relativ simplă, oferind doar prize de aer mărite pe laterale. Profilul este partea mea preferată a designului. Este un coupe veritabil. Exact aşa cum se făceau odată coupe-urile. Nu are un “plafon arcuit” sau formă extravagantă, în esenţă pare un sedan, fără două uşi. Proporţiile în schimb sunt perfecte. Pe cât de lungă e capota, pe atât de scurt este posteriorul, iar jantele au dimensiunea perfectă în pasajele roţilor. În ziua de astăzi, unde coupe-urile sunt care mai de care, M240i oarecum oldschool, relativ mic pentru ce suntem obişnuiţi, ai putea chiar să-i spui că e “drăgălaş”. La fel şi posteriorul este simpatic, cu blocuri optice mici, tot ce îţi sare în ochi sunt cele două ieşiri ale sistemului de evacuare. Fiind obişnuiţi cu unele duble doar pe o parte, ştii că acum ai de a face cu ceva special.

19021653_10209854482421137_1366852832_n _MG_2449Din punct de vedere al design-ului exterior, M240i nu surprinde prin complexitate. Este un coupe corect şi simplu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre interior. Dacă ultimele modele ale constructorului din Munchen oferă ecrane în locul instrumentarului de bord, într-un M240i totul este analog. Acul turometrului se mişcă exact aşa cum apeşi acceleraţia, iar viteza îţi este arătată gradat, nu digital. Din multe puncte de vedere, nu ai zice că este un BMW din 2017, pentru că planşa de bord nu diferă de cea a modelelor de acum jumătate de deceniu, singura diferenţă ar fi volanul superb oferit de pachetul optic M. Până şi scaunele se reglează de la câteva manete, nu de la buton. Sincer, mi-am amintit de interiorul unui Seria 3 e46. Să nu înţelegi greşit. Nu este un model învechit sau prost, ci doar au păstrat esenţialul şi nu au umplut maşina cu elemente şi sisteme ce te-ar face să uiţi de ce ai cumpărat-o.

18985526_10209854482581141_2039823864_nOdată urcat la volanul unui M240i simţi că eşti unde trebuie. Stai foarte jos în scaun, volanul cade bine, la fel ca şi celelalte comenzi necesare. Chiar dacă pentru anumite standarde, Seria 2 este o maşină mică, în faţă există loc suficient. Chiar şi pe bancheta din spate pot lua loc două persoane, dar doar pentru călătorii scurte. În trecut acest gen de caroserie era un sedan. Deci maşină de familie. Sincer, aşa am şi simţit-o. Este suficient de practică, sunt destule spaţii de depozitare, iar în portbagaj întră…..

19021663_10209854480381086_927810648_nPe cine interesează astfel de lucruri când sub capotă trăieşte un motor absolut superb, cu şase cilindri în linie, ce produce 340 de cai putere şi 500 Nm? Maşina asta e făcută pentru condus. Pentru a explora acea latură a pasionatului, cel care visa de mic la un BMW adevărat, în care şoferul stă între motor şi tracţiunea spate.

BMW M240i este un automobil sport prin excelenţă. Nu prin suspensii tari, gardă la sol coborâtă sau motor central. Dar mizează pe o distribuţie a greutăţii perfectă, de 50:50. Asta înseamnă că un astfel de model nu ar trebui condus la limită pe un circuit, ci mai degrabă pe un drum de munte. Unul proaspăt asfaltat, suficient de lat, unde cea mai lungă linie dreaptă nu are mai mult de 200 m. Norocul meu că un astfel de drum există foarte aproape de dealer-ul Grup West Premium. A venit momentul să mă bucur de condus. Nu să testez, ci doar să apreciez.

19022092_10209854482501139_83616853_n 19021455_10209854482621142_1891640690_nInstant, apăsarea acceleraţiei fixate în podea, îţi trimite emoţii pe şira spinării. Sunetul metalic a unui motor BMW cu şase cilindri în linie este sublim. Nu sunt ecouri artificiale redate prin boxe, doar prin cele două ieşiri ale evacuării. Răspunsul este prompt, chiar dacă vorbim de un motor cu tehnologie turbo, dar pentru a te bucura cu adevărat, trebuie să pui maşina în modul Sport Plus şi cutia în modul manual. Aşa, turometrul se loveşte de linia roşie la 6500 de rotaţii, dar tu mai poţi să ţii pedala apăsată până când atingi 7000 de rotaţii pe minut. 7000 dintr-un motor turbo! Asta înseamnă că ai nevoie doar de treapta a doua pentru a atinge 100 km/h, într-un timp extraordinar, de doar 4.4 secunde. Cu toate că ai 8 trepte la dispoziţie, pentru a parcurge cei 40 de km de la Aleşd către Nuşfalău, nu ajungi mai departe de treapta a 4-a. Am scris despre acest drum mai demult, atunci când era încă în lucru, iar atunci l-am botezat Nurburgring-ul din Bihor. Acum însă, e terminat complet, dar a devenit şi destul de aglomerat. Dar cu toată puterea de care dispune M240i termini repede cu traficul şi te trezeşti pe un drum spectaculos. Este scenariul perfect unde poţi duce un astfel de model.

19073908_10209854482461138_384204081_nTotul se întâmplă în urcare. Aşa că poţi trage şi mai tare de maşină, fără teama de a supraîncălzi frânele. Atunci când apeşi acceleraţia, există un moment, mic, ce-i drept, până când toată puterea să-ţi fie livrată. Nu cred că este din cauza turbinelor, ci mai degrabă a cutiei de viteză. De aceea e mai bine să te bucuri de schimbatul manual. Dar odată ce intră puterea, abia dacă te mai poţi ţine de volan. M240i urcă extrem de repede în viteză, mai ales după ce treci de mijlocul plajei de turaţie. Motorul este sălbatic, îi place să fie turat şi urlă într-un mare fel. Dacă până acum ai lucrat doar cu piciorul drept, când linia dreaptă dispare şi trebuie să te întorci pe acul de păr, îţi dai seama cât de bună poate fi o direcţie de M240i. Nu îţi oferă aceeaşi senzaţie instantă ca într-o Alfa Giulia, dar este graduală, ştii exact ce fac roţile faţă, nu trebuie să virezi mai mult de cât este cazul. Iar atunci când începi să îndrepţi volanul, în timp ce apeşi cursiv pe acceleraţie, totul se simte în spătarul scaunului. Simţi cum forţele se mută faţă-spate, iar din aderenţă avută pe puntea faţă la intrarea în viraj, acum spatele se simte greu şi te împinge puternic spre următorul viraj. Asemenea balans şi echilibru a unui şasiu nu am mai întâlnit de mult. Iar pentru că Seria 2 nu are un ampatament mare, roţile spate urmează rapid traiectoria dată de cele faţă, iar tu simţi cum poţi să abordezi virajele mult mai puternic.

19021455_10209854482621142_1891640690_nSunt 37 de viraje de la poale până în vârf, fiecare luate cu o încredere aparte, fiecare cu zâmbetul pe buze, deoarece conduceam o maşină unde sentimentul de la volan este pus deasupra tuturor celorlalte sisteme. În acel moment nu mă gândeam la altceva decât la abordarea următorului viraj, luptând să găsesc treapta potrivită, iar în liniştea pădurii se auzea un “6 în linie” ce atingea zona roşie. M-am simţit ca atunci când mi-am luat permisul. Ca la 18 ani, dornic doar să conduc. Să străbaţi kilometri întregi doar ca să te bucuri de maşină.

M240i trezeşte amintiri într-un şofer. De prea multe ori suntem furaţi de la senzaţia condusul. Şi face asta fiind în acelaşi timp un perfect companion. Nu prea îţi oferă compromisurile unui automobil sport. Probabil doar consumul. Dar cum spuneam, nu sunt detalii pe care să le iei în considerare atunci când îl conduci. S-ar putea ca această caroserie, cu acest motor să fie printre ultimele modele care mai privesc în trecut. Tocmai de aceea, s-ar putea să vorbim de cea mai bună maşină pentru condus. Pentru că oferă sentimente nemuritoare. E un spirit tânăr.

BMW M240i xDrive oferit pentru test drive de către Grup West Premium Oradea –  Dealer BMW 

19046699_10209854482141130_364962568_n 19047619_10209854481541115_419672396_n 19073762_10209854480421087_514206478_n 19073832_10209854480661093_606906516_n 19021925_10209854482661143_580070586_n 19047821_10209854481661118_1342881699_n