A început ca o zi relativ banală. Eram în Oradea şi am trecut pe la prietenii de la BMW Grup West Premium. Deja condusesem cam tot ce au ei în ofertă, dar îmi place acolo pentru că nu ştii niciodată ce mai găseşti. Veneam după ce am condus un M4 Competition, dar şi vedeta acestui an, noul M5. Cine credea că după ce le-am dezlănţuit pe drumuri de munte, singur, exact cum am vrut eu, putea să apară ceva mai bun? Şi atunci a venit întrebarea: vrei să te dai cu toate modelele M pe circuit în Slovacia?  Ce a urmat după ce am strigat DA, citiţi mai jos.

A fost o perioadă destul de agitată pe blog. Multe maşini noi, speciale, deadline-uri la articole, aşa că nu am prea realizat cum a trecut timpul, doar că la 7 dimineaţa, într-o zi de marţi, mă vedeam într-un X5 nou-nouţ, la vama Borş, cu destinaţia Slovakia Ring. Ca să înţelegeţi cum s-a întâmplat, trebuie să vă spun că MdriveTour2018 este un eveniment pentru clienţi în special, unde reprezentanţele îşi duc potenţialii clienţi de modele M, pentru a le testa la limită. Fiecare reprezentanţă primeşte 2 invitaţii, dar pentru că BMW Grup West Premium a vândut atât de multe modele M, au primit 3 invitaţii. Aşa că iată-mă la volanul noului M5 zburând cu peste 200 km/h pe linia dreaptă de pe Slovakia Ring.

Din Oradea până pe circutul slovac sunt doar 400 de km, aşa că am putut merge liniştiţi cu maşina, traversând ţara vecină pe drumurile naţionale, doar pentru a fi şi mai incitant un drum de aproape 5 ore. Încă dinainte să plecăm din ţară, în invitaţia pe care am primit-o am văzut că vor fi două grupe, iar noi ajungem în cea de după masă, iar toată experienţa noastră acolo va dura aproape 8 ore.

Odată ajunşi, am ştiut că norii ce se învârteau deasupra complexului nu ne vor da bătăi de cap, mai ales că ne aşteptau frumos, pe un rând cinci modele M5, pe altul M2 şi M4 Competition, iar pe ultimul erau aliniate în culori total nespecifice, “balenele” M760Li. Nici nu ştiam ce ne aşteaptă. În cortul organizatorilor erau expuse noul M5 configurat exact ca cel pe care l-am testat eu cu ceva timp în urmă, dar şi un motor BMW HP4 de competiţie al cărui preţ depăşeşte 80.000 euro. Urma să ne primim legitimaţiile şi să mergem pe circuit, iar grupa noastră a prins etapele exact cum trebuie. Prima dată a trebuit să învăţăm balansul maşinii într-o sesiune drift pe o pistă cu aderenţă limitată. Apoi am aflat că suprafaţa de rulare trebuia să imite gheaţa, aşa că de la bun început, am avut probleme. Îmi place driftul foarte mult, chiar dacă nu mă pricep mai deloc. Îmi place când simţi controlul punţii spate, doar din pedala acceleraţiei. Mâinile tale coordonează perfect direcţia opusă a roţilor faţă, iar maşina glisează perpendicular cu direcţia de mers. În teorie aşa trebuia să se întâmple, numai că inexperienţa mea, plus entuziasmul mult prea mare cu pedala de acceleraţie, însemna că orice ieşire pe pistă, era acompaniată de învârteli necontrolate, mişcări mult prea lente sau accelerări mult prea bruşte. În afară de colegul cu care eram, nimeni nu a reuşit să ducă la bun sfârşit întreg traseul. Şi am încercat şi cu M2 şi cu M4, chiar şi cu tracţiunea integrală a noului M5. Nimic nu a mers. Instructorii ne-au lăsat să mergem chiar de mai multe ori decât trebuia, numai să ne învăţăm. Totuşi, mi-ar trebui mai mult de 30 minute, pentru a învăţa balansul şasiului unui M4. Am plecat de la prima sesiune de teste puţin dezamăgit de mine, dar încrezător că ultimele două etape vor fi mai bune.

Dacă până acum a trebuit să gestionăm cât mai fin pedala de acceleraţie, iar volanul să-l învârtim cât mai mult, următoarea sesiune însemna acceleraţie la podea, volan drept şi frânări de urgenţă. Maşina aleasă pentru acest spectacol a fost M760Li. O limuzină de ultralux, cel mai puternic BMW şi până nu demult, cel mai rapid bavarez. A fost şi prima dată când am condus un Seria 7 cu motorul V12 de 6.6 litri. Totuşi, pentru că un drag race pare banal, organizatorii ne-au spus că trebuie să accelerăm şi să decelerăm cât mai aproape de un con aflat la finalul traseului. Noi trebuia să gestionăm până unde accelerăm şi unde frânăm, dar să nu depăşim conul de la linia de finish. Bineînţeles că prima tură am trecut cu toată maşina după linie, deoarece cei 610 cai putere ai motorului V12 te propulsează până la 100 km/h în doar 3.7 secunde, iar frânele, chiar dacă au diametrul de peste 15 inch, gestionează o maşina care cântăreşte peste 2.2 tone. După mai multe ture, am reuşit să frânez până la 10 cm înaintea conului. Eram liderul clasamentului, dar cu doar două ture înainte să încheiem această sesiune, un coleg şi-a “lipit” numărul de înmatriculare de conul de la final. E clar că un BMW M760Li nu este o maşină de huligani, dar dacă vreodată te va provoca unul la semafor, trebuie să ai cel puţin un M5 ca să-i ţii pasul. Este incredibil cum o maşină atât de mare şi atât de confortabilă poate fi atât de rapidă. Poate că aţi văzut în filmarea postată pe pagina de facebook.com/turatiiscrise cum se apleacă de spate la plecarea de pe loc. BMW M760Li este impresionant din toate punctele de vedere. Dar şi enorm de scump.

După încă o sesiune relativ ratată pentru mine, am făcut o mică pauză, deoarece urma să experimentăm motivul pentru care am venit la MdriveTour2018. Dezlănţuirea puterii pe circuit.

Aşa cum aţi citit, am condus noul M5 şi M4 Competition pe drumuri cunoscute mie, am putut să merg cât de tare am vrut, dar limitările legii şi ale mele ca şofer m-au făcut să nu duc peste limită aceşti “monştrii”. Acum era momentul să scot tot ceea ce oferă mai bun modele BMW M. A fost extrem de spectaculoasă intrarea maşinilor pe circuit. De la volanul noului M5 am trecut printr-un nor de fum, iar când acesta s-a risipit, ne aflam pe linia boxelor de la Slovakia Ring. Înşiraţi toţi, cu instructorul într-un M2 Interceptor, asemănător maşinilor de poliţie din Statele Unite. Aţi putea crede că e uşor să te ţii după un M2 de 370 de cai putere, când eşti într-un sedan de 600. Dar în faţa noastră era un instructor talentat, iar noi abia dacă am putut controla maşina în urmă cu câteva ore, la viteze mult mai mici. Dar acesta este un eveniment unde îţi testezi limitele, unde simţi toată puterea maşinii, în control deplin.

Am pornit puternic, iar înainte de primul viraj la dreapta, am avut peste 170 km/h. În M5 e foarte uşor să atingi astfel de viteze mai ales că pista era foarte lată, iar senzaţia de viteză îţi este mai limitată. Abia când m-am trezit în alt doilea viraj, la peste 180 km/h că instructorul îmi zice în staţie să accelerez, când aveam volanul virat, mi-am dat seama că creierul meu nu mai procesează ce se întâmplă. BMW M5 cu tracţiune integral nu schiţează absolut nicio emoţie, nici când vitezele sunt inimaginabile. Stă perfect pe traiectorie, simţi întreaga aderenţă, iar frânele ceramice opresc maşina incredibil. Puteam să trec mult după linia de frânare, iar la ieşirea din viraj, puteam să lovesc pedala din dreapta, fără să destabilizez maşina. BMW M5 pe circuit se simte la fel de rapid ca pe drumuri normale. Indiferent de treapta de viteză sau de poziţionare, motorul propulsează caroseria mare cu o viteză uluitoare. În mâinile potrivite, sunt convins că este unul dintre cele mai rapide maşini cu patru uşi din lume. Tură după tură, simţeam mai bine maşina, dar şi învăţam circuitul. Colegul din dreapta, în schimb, nu se simţea prea bine, aşa că ieşirile pe circuit cu M4 le-am făcut singur. Chiar dacă atunci când conduc sportiv, nu sunt cel mai “elegant”, cu siguranţă m-am simţit bine.

Pentru mine această experienţă a fost relativ ciudată. Pentru că înainte condusesem atât M4 Competition, cât şi noul M5, iar înainte să ajung pe Slovakia Ring, l-am dat castigator pe M5. Este mult mai puternic, mult mai rapid, dar şi mai confortabil. Tura pe circuit cu M4 Competition era mai mult de recreere, pentru că mă gândeam că la limită, aşa cum s-a întâmplat pe drumuri publice, M4 va fi inferior. Doar că, M5 este un business sedan ultra rapid, tocmai din acest motiv este mai bun pe şosea. Dar să duci la limită şi chiar să depăşeşti limita, un M4 Competition este mult mai distractiv. Da, este mai gălăgios, este mai inconfortabil, motorul are doar 3 litri, dar du-l peste 7500 de ture, ţine-l acolo şi te va răsplăti cu vârf şi îndesat. Tracţiunea doar pe puntea spate, înseamnă că direcţia este mult mai precisă, fără nicio urmă de subvirare, dar cu aderenţă incredibilă. M4 Competition, pe circuit, se simte ca peştele în apă, se simte mai bine ca M5. Este locul unde trebuie condus. Da, poţi să te distrezi şi pe un drum de munte, aşa cum am făcut-o, dar doar tracţiune spate şi 450 de cai putere, te cam sperie. În schimb pe circuit, eşti în deplină siguranţă şi în deplin control. Direcţia în modul sport, cum nu îmi plăcea pe drumuri publice, acum îi vedeam rostul. Trebuie să munceşti să scoţi toată performanţa din motorul “6 în linie”, dar este sublim. Spre final, când anvelopele au început să-şi dea ultima suflare, fiecare viraj era acompaniat de zgomot de cauciuc ce zbura din puntea spate. În instrumentarul de bord, martorul DSC era ca un stroboscop, dar zâmbetul nostru era mai curbat decât acele de păr ale circuitului.

Cu siguranţă am lăsat ce a fost mai bun la sfârşit. Să conduci pe un circuit de renume, foarte tehnic şi spectaculos, maşini gândite pentru “plăcerea condusului”, a marcat încă o “bornă” în experienţele mele cu maşini. Acum am înţeles de ce jurnalişti străini vor să conducă neapărat o maşină, atât pe drumuri publice, dar şi pe circuit. Îţi oferă o cu totul altă perspectivă asupra aceluiaş model. Mă bucur că am ajuns să experiementez şi eu cum e “la case mai mari”.

Dacă tot am adus în discuţie cum e “mai sus”, spuneam că acest eveniment este unul de client, iar colegii cu care am mers până în Slovacia sunt potenţiali clienţi de modele M. În două zile de stat împreună, am aflat o mulţime de informaţii despre cum e să ajungi să deţii un astfel de model. Prin multă multă muncă. Da, când te uiţi în spate, ţi se pare că totul a venit “peste noapte”, dar când te gândeşti că după 20 de ani de muncă îţi permiţi un M5, atunci ştii că îl meriţi. Unul dintre colegi este directorul companiei de transport Kefren Expres, care nu s-a mulţumit cu puterea unui 530d, pe care l-a dus la peste 300 de cai putere, iar acum vrea cei 600 de cai ai unui M5. Pe lângă experienţele condusului, interacţiunea cu maşinile, am aflat şi am învăţat despre trăiri, experienţe de viaţă, afaceri, dar şi pasiune pentru automobil. Cumpărătorii unui BMW M nu sunt oameni care o văd ca pe o maşină scumpă, ci îi cunosc valoarea adevărată, calitatea şi performanţa, mai ales că au ajuns să-şi permită să aibă această experienţa când vor. Iar aşa cum spuneam mai sus, prin muncă ajungi să-ţi atingi visele, iar un BMW M este o maşină de vis.

Pentru celălalt coleg, care a deţinut până acum toate modelele BMW X5 de când a apărut, supriza organizatorilor a fost cu adevărat specială, deoarece ne-au prezentat înaintea tuturor, noul X5, despre care am scris pe larg aici.

Încă nu ştiu ce îmi rezervă anul acesta, dar până acum, prima jumătate a fost plină. Atât cu surprize neaşteptate, cât şi cu experienţe inedite. Faptul că am participat la MdriveTour2018 a fost un punct culminant, mai ales că a fost a doua interacţiune cu modelele M. Până anul trecut, nu credeam că voi fi măcar în dreapta vreunui M, dar acum pot spune că le-am “rupt” motoarele şi anvelopele, atât pe drumuri de munte, cât mai ales pe circuit. Înainte să plecăm de pe Slovakia Ring, organizatorii au oferit câştigătorilor unui joc pe care l-am făcut acolo, o tură pe circuit cu un model BMW M4 DTM Safety Car şi cu acel M2 Interceptor. Vă daţi seama cât de mult îmi doream să fiu eu în dreapta, dar câştigător a fost chiar Zsolt, colegul nostru. După ce ne-a spus impresiile la cald despre cum a fost cu M5 şi cum maşina l-a înnebunit, acum urma să meargă cu un pilot care sigur nu menaja maşina, iar fiecare viraj îl va lua în drift. L-am privit de pe margine şi a fost un fel de final de basm, în timp ce norul de fum din puntea spate a M2-ului dispărea în lumina apusului ce acoperea circuitul.

Mulţumiri special BMW Grup West Premium pentru invitaţie

Zsolt pentru învăţături şi Mircea care m-a ajutat cu pozele şi cu care am împărţit maşinile de test.