BMW iX3 LCI – Poți să faci un roadtrip cu un SUV electric?

Nu e prima dată când conduc un BMW iX3, dar de această dată avem versiunea facelift sau LCI (Life Cicle Impuls) cum este în denumirea bavarezilor. Ce s-a schimbat de la modelul anterior, cu ce vine în plus și dacă poți să faci un roadtrip cu un SUV electric, vă spun în rândurile următoare.

Ca să răspund la fiecare întrebare în parte, s-a schimbat design-ul. Noul iX3 vine acum cu o blocuri optice mai înguste în partea din față, un nou design pentru bara frontală, iar în test am avut o versiune echipată cu pachetul optic M Sport, ceea ce a adus și niște prize de aer false pe laterale și o gură de ventilație de dimensiuni mai generoase. Din lateral, nu sunt mari diferențe, dar iX3 a primit un set de jante pe 20 de inch cu design mai sportiv, bi-colore, dar probabil cel mai schimbat aspect, este cel posterior. Aici avem blocuri optice cu design mult mai original față de pre-facelift, unii ar spune că și-a pierdut puțin din personalitatea BMW, dar după ceva timp, chiar te obișnuiești și îi oferă mașinii un aspect distinct. În continuare, iX3 are elemente albastre, ce îl diferențiază de un X3 cu motor termic și bineînțeles, lipsa unor evacuări vizibile. Trebuie să menționez și nuanța exterioară Roșu Piemont, total neobișnuită pentru un vehicul electric, care de obicei sunt fie albe, albastre sau chiar verzi.

Per total, noua generație iX3 este un SUV foarte atrăgător și aș putea spune că unul dintre cele mai frumoase modele din segment. Când toți producătorii se chinuie să distingă cât mai tare versiunile electrice de cele termice, BMW mizează pe același design, care s-a dovedit câștigător. În plus, poziționarea lui iX3 în segment îl face să nu aibă un concurent prea direct. Cum spuneam, ceilalți rivali sunt ba prea mari, ba prea mici sau au puteri sau prețuri diferite. Din punctul meu de vedere, rivalul adevărat a lui iX3 este un X3 cu motor pe benzină. Abia atunci avem puteri și prețuri similare. Iar pentru că arată exact la fel, rămâne la dorința clientului ce tren de rulare vrea. Cu toate că, așa cum veți citi mai jos, există câteva diferențe notabile, ce nu pot fi configurate pe unul sau pe altul.

Dacă am răspuns la prima întrebare, cum că e schimbat design-ul exterior, revenim la a doua întrebare și anume: cu ce vine în plus? Ce aduce nou acest facelift? Ei bine, din punct de vedere tehnic, nu s-a schimbat nimic. Avem în continuare un set de baterii de 80 kWh și un singur motor electric pe puntea spate, care dezvoltă 286 de cai putere și 400 Nm. Sunt valori decente pentru această clasă, chiar dacă unii rivali se laudă cu peste 400 de cai putere. Totuși, cea mai importantă ”problemă” legată de trenul de rulare a lui iX3 nu este puterea absolută, ci mai degrabă faptul că acest SUV vine doar cu tracțiune spate. În cazul mașinilor electrice, tracțiunea este dată de poziționarea motorului electric pe punte, iar iX3 are un singur motor electric în spate, îl face în același timp mult mai dinamic pe viraje, ca un bavarez adevărat, dar renunță la calitățile de offroad și aderență pe suprafețe alunecoase. Totuși, nu este în niciun caz un model greu de controlat, pentru că vine cu frânare regenerativă, așa că echilibrul la condus e mult mai bun. În schimb se simte mult mai sportiv, pentru că nu mai ai o tendință subviratorie, dată de un motot greu pe puntea față, nici nu pierde aderența când accelerezi la ieșirea din viraje, pentru că nu are ce să pună în mișcare roțile față.

Deci până acum am concluzionat că noul iX3 e mai frumos, mai original, dar se simte la condus exact ca versiunea pre-facelift. Dar poți să îl folosești la un roadtrip prin munți? Asta am vrut să aflu în prima zi din iulie. Fiind weekend, am vrut să ajungem la Pensiunea Lavinia din Suncuius, acolo unde este amenajată o plajă, cu tot cu nisip și umbrele, dar chiar în mijlocul munților. Este o locație foarte căutată de cei din zonă, dar nu numai, iar în ocolul nostru ajungeam și prin Cheile Albioarei, locul unde în urmă cu 9 ani mă aflam la volanul unui BMW X5 pus la dispoziție tot de BMW Grup West Premium Oradea. Tot acest traseu însuma aproape 300 de kilometri de drum național, serpentine de munte, sate și ceva trafic urban.

Când am luat mașina de la reprezentanța BMW Grup West Premium din Oradea, autonomia afișată era de 309 km, cu aproximativ 95% din baterie. Nu știu exact cât mai puteam să câștig cu restul de 5%, dar am zis că plecăm așa la drum, mai ales că autonomia oficială este de peste 450 km. Totuși, am verificat situația stațiilor de încărcare pe drum și spre suprinderea mea, este stație de încărcat și în Șuncuiuș și în Beiuș, pe unde urma să trecem. Adică la fiecare 80-100 de km, puteam să încarc. Asta mi-a scăzut puțin nivelul anxietății și am pornit la drum.

Patru pasageri, câteva bagaje, așa că gabaritul mașinii era acum de peste 2.2 tone. Aveam noroc că temperatura exterioară era aproape perfectă pentru o electrică, adică undeva la 20 de grade Celsius. Imediat cum am ieșit din Oradea pe drumul ce duce spre Cluj-Napoca, autonomia a crescut, cu 10% fapt ce îmi spune că stilul de condus afectează foarte mult cât estimează computerul de bord. Pe DN1 spre Aleșd, e destul de aglomerat, nu ai multe locuri unde poți să depășești, așa că am preferat să merg odată cu traficul, adică undeva la 80 km/h viteză medie. Autonomia tot creștea, așa că până la prima locație, în Șuncuiuș, am ajuns cu exact aceeași autonomie cu care am plecat din Oradea, în condițiile în care făcusem 80 de kilometri. Din acest motiv, nici nu am mai pus mașina la încărcat, consumasem doar 15% din baterie. Toate criticile despre electrice și autonomie mi s-au dus și m-am încrezut în ceea ce îmi spune în bord.

La Pensiunea Lavinia am stat aproximativ 2 ore, timp suficient în care să se încarce mașina, dacă apelam la stația de 22 kW. Am preferat în schimb să gustăm niște mititei și celebri papanași, o cafea și o relaxare în acest loc minunat. Nu știu dacă e unic în România, dar cu siguranță este o priveliște interesantă să vezi o plajă, cu umbrele de stuf, dar în fața ta să fie o stâncă. Unii au comparat acest loc cu peisaje din Thailanda. Din acest loc, poți să faci drumeții spre Peștera Unguru Mare, rafting sau să faci via ferrata pe stânci. După ce noi ne-am încărcat baterii, nu mașina, a fost timpul să plecăm spre a doua locație din roadtrip-ul nostru.

Asta a însemnat aproximativ 50 de kilometri de serpentine, viraje și treceri prin păduri și prin Cheile Albioarei, ca să ajungem la Luncasprie, unde se află Lacul Vida. Acest drum este foarte frumos pentru pasionații de condus, pentru că îți oferă multe viraje largi, peisaje frumoase și este același drum pe care am condus prima dată un BMW M5. Mă întorc cu drag pe această porțiune din DJ767C. Tot aici vezi satele răsfirate din Apuseni, atât de jos, cât și de sus, de la aproape 1000 m altitudine.

Din dorința și plăcerea mea de a conduce mai sportiv, plus că de la Șuncuiuș e numai urcare, autonomia a avut de suferit. În acei 50 de kilometri consumasem până la jumătatea bateriei, iar astfel autonomia a ajuns până la 178 km. Totuși, mai aveam o coborâre de câțiva kilometri, iar frânarea regenerativă ajută foarte mult, chiar să încarce cât de cât bateriile. Am ajuns astfel la Lacul Vida, din nou o locație foarte interesantă în țară, un lac de acumulare ce are un deversor tip pâlnie. Această locație atrage foarte mulți turiști mai ales pentru poze, dar mi se pare că nu amenajarea nu este chiar atât de bună, pentru că nu se pot aduna mulți oameni, din lipsa locurilor de parcare și a activităților prea puține ce le poți face aici. Așa că vizita noastră la Lacul Vida a fost destul de scurtă, doar de poze.

Începea drumul ”lung” spre casă, aproximativ 120 de kilometri până înapoi în Oradea. Încă nu știam dacă autonomia va avea de suferit sau îmi va ajunge. Mai aveam 170 km autonomie, deci ajungeam aproape la limită înapoi. Din fericire pentru autonomie și din păcate pentru șoferul din mine, drumul a început să se aglomereze și să mergem în rând cu traficul, ceea ce ajuntă cel mai mult o electrică. Am trecut și de Beiuș, unde era o altă stație de încărcat, dar am decis să continuăm, pentru că cei 60 de kilometri până la Oradea se pot face ușor.

Pe tot acest traseu, BMW iX3 nu a dat semne de oboseală, a rulat exact ca oricare alt SUV premium și ne-a dus în confort și în liniște. Sunt convins că va apărea și o versiune cu două motoare electrice, care va oferi peste 500 km de autonomie garantat, iar atunci te poți aventura și la roadtrip-uri mai lungi. Cu toate acestea, am călătorit o zi întreagă, am avut suficiente opriri unde teoretic puteam să încarc, fără timp suplimentar de așteptat. Sincer nu aveam nevoie de un traseu mai lung, mai ales pentru o zi de vizitat. Am ajuns înapoi în Oradea cu 94 km autonomie. Am străbătut aproximativ 270 de km, am făcut ce am vrut și tot mai puteam să merg 2 zile prin oraș, Eu zic că e suficient pentru o astfel de caroserie.

Consumul afișat după acest roadtrip a fost de 18 kWh/100 km, ceea ce înseamnă o autonomie teoretică de aproximativ 440 km, adică foarte apropiat de valorile oficiale. Dar am mers la început de vară, nici cu frig, nici cu caniculă. Să repetăm acest roadtrip și în mijlocul iernii?

Mulțumiri speciale pentru acest test BMW Grup West Premium Oradea