Spirit tânăr

Ca pasionaţi auto, ne place conservatorismul. Cu fiecare nouă generaţie a unui model, ne uităm cu nostalgie în trecut şi ne amintim că “nu se mai fac cum se făceau odată”. Aşa a fost dintotdeauna. Chiar dacă hulim un model anume, ajungem să-l apreciem cu alţi ochi, atunci când este înlocuit. Se spune că maşinile de astăzi nu mai oferă senzaţia condusului pur, că există prea multe sisteme de asistenţă, că se reduce cilindreea sau că sunetul este artificial. La un BMW Seria 5 poţi să măreşti volumul în boxe doar rotind un deget în faţa ecranului sau, într-un Seria 7 sunt nenumărate modalităţi electrice de a-ţi poziţiona scaunul. Se fac compromisuri de dragul vânzărilor, punând o tracţiune faţă pe o siglă sportivă şi îţi oferă motoare mici pe SUV-uri mari. Dar în toată această lume a progresului, a “îmbunătăţirii” confortului şi a consumului, BMW M240i rămâne fidel ideologiei pe care, cu toţii o iubim. Plăcerea condusului.

Unul dintre cele mai apreciate modele BMW din istorie este prima generaţie M3. Datorită proporţiilor perfecte şi a faptului că era compact, dinamica acestui model a rămas de legendă până astăzi. Nu a fost nevoie de putere astronomică, de tehnologii prea complicate, ci doar de nişte ingineri care iubeau maşinile. Odată cu trecerea timpului, M3 a devenit, treptat, mai mare, mai greu, chiar ajungând să aibă un V8 sub capota bombată. Spiritul primei generaţii s-a pierdut, dar pot să vă anunţ că acesta trăieşte într-o caroserie contemporană cu noi, un coupe compact, perfect proporţionat, fără artificii tehnologice, dar având un “6 în linie” sub capotă.

Coupe-ul Seriei 2 este, subiectiv vorbind, un automobil foarte frumos. Dacă ultimele creaţii bavareze au început să fie destul de “robotizate”, Seria 2 Coupe păstrează câteva linii romantice. Blocurile optice sunt desenat fluid, dar agresiv, nu continuă o linie anume, nu trebuie să se împreuneze cu grila. Bara frontală este de asemenea relativ simplă, oferind doar prize de aer mărite pe laterale. Profilul este partea mea preferată a designului. Este un coupe veritabil. Exact aşa cum se făceau odată coupe-urile. Nu are un “plafon arcuit” sau formă extravagantă, în esenţă pare un sedan, fără două uşi. Proporţiile în schimb sunt perfecte. Pe cât de lungă e capota, pe atât de scurt este posteriorul, iar jantele au dimensiunea perfectă în pasajele roţilor. În ziua de astăzi, unde coupe-urile sunt care mai de care, M240i oarecum oldschool, relativ mic pentru ce suntem obişnuiţi, ai putea chiar să-i spui că e “drăgălaş”. La fel şi posteriorul este simpatic, cu blocuri optice mici, tot ce îţi sare în ochi sunt cele două ieşiri ale sistemului de evacuare. Fiind obişnuiţi cu unele duble doar pe o parte, ştii că acum ai de a face cu ceva special.

Din punct de vedere al design-ului exterior, M240i nu surprinde prin complexitate. Este un coupe corect şi simplu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre interior. Dacă ultimele modele ale constructorului din Munchen oferă ecrane în locul instrumentarului de bord, într-un M240i totul este analog. Acul turometrului se mişcă exact aşa cum apeşi acceleraţia, iar viteza îţi este arătată gradat, nu digital. Din multe puncte de vedere, nu ai zice că este un BMW din 2017, pentru că planşa de bord nu diferă de cea a modelelor de acum jumătate de deceniu, singura diferenţă ar fi volanul superb oferit de pachetul optic M. Până şi scaunele se reglează de la câteva manete, nu de la buton. Sincer, mi-am amintit de interiorul unui Seria 3 e46. Să nu înţelegi greşit. Nu este un model învechit sau prost, ci doar au păstrat esenţialul şi nu au umplut maşina cu elemente şi sisteme ce te-ar face să uiţi de ce ai cumpărat-o.

Odată urcat la volanul unui M240i simţi că eşti unde trebuie. Stai foarte jos în scaun, volanul cade bine, la fel ca şi celelalte comenzi necesare. Chiar dacă pentru anumite standarde, Seria 2 este o maşină mică, în faţă există loc suficient. Chiar şi pe bancheta din spate pot lua loc două persoane, dar doar pentru călătorii scurte. În trecut acest gen de caroserie era un sedan. Deci maşină de familie. Sincer, aşa am şi simţit-o. Este suficient de practică, sunt destule spaţii de depozitare, iar în portbagaj întră…..

Pe cine interesează astfel de lucruri când sub capotă trăieşte un motor absolut superb, cu şase cilindri în linie, ce produce 340 de cai putere şi 500 Nm? Maşina asta e făcută pentru condus. Pentru a explora acea latură a pasionatului, cel care visa de mic la un BMW adevărat, în care şoferul stă între motor şi tracţiunea spate.

BMW M240i este un automobil sport prin excelenţă. Nu prin suspensii tari, gardă la sol coborâtă sau motor central. Dar mizează pe o distribuţie a greutăţii perfectă, de 50:50. Asta înseamnă că un astfel de model nu ar trebui condus la limită pe un circuit, ci mai degrabă pe un drum de munte. Unul proaspăt asfaltat, suficient de lat, unde cea mai lungă linie dreaptă nu are mai mult de 200 m. Norocul meu că un astfel de drum există foarte aproape de dealer-ul Grup West Premium. A venit momentul să mă bucur de condus. Nu să testez, ci doar să apreciez.

Instant, apăsarea acceleraţiei fixate în podea, îţi trimite emoţii pe şira spinării. Sunetul metalic a unui motor BMW cu şase cilindri în linie este sublim. Nu sunt ecouri artificiale redate prin boxe, doar prin cele două ieşiri ale evacuării. Răspunsul este prompt, chiar dacă vorbim de un motor cu tehnologie turbo, dar pentru a te bucura cu adevărat, trebuie să pui maşina în modul Sport Plus şi cutia în modul manual. Aşa, turometrul se loveşte de linia roşie la 6500 de rotaţii, dar tu mai poţi să ţii pedala apăsată până când atingi 7000 de rotaţii pe minut. 7000 dintr-un motor turbo! Asta înseamnă că ai nevoie doar de treapta a doua pentru a atinge 100 km/h, într-un timp extraordinar, de doar 4.4 secunde. Cu toate că ai 8 trepte la dispoziţie, pentru a parcurge cei 40 de km de la Aleşd către Nuşfalău, nu ajungi mai departe de treapta a 4-a. Am scris despre acest drum mai demult, atunci când era încă în lucru, iar atunci l-am botezat Nurburgring-ul din Bihor. Acum însă, e terminat complet, dar a devenit şi destul de aglomerat. Dar cu toată puterea de care dispune M240i termini repede cu traficul şi te trezeşti pe un drum spectaculos. Este scenariul perfect unde poţi duce un astfel de model.

Totul se întâmplă în urcare. Aşa că poţi trage şi mai tare de maşină, fără teama de a supraîncălzi frânele. Atunci când apeşi acceleraţia, există un moment, mic, ce-i drept, până când toată puterea să-ţi fie livrată. Nu cred că este din cauza turbinelor, ci mai degrabă a cutiei de viteză. De aceea e mai bine să te bucuri de schimbatul manual. Dar odată ce intră puterea, abia dacă te mai poţi ţine de volan. M240i urcă extrem de repede în viteză, mai ales după ce treci de mijlocul plajei de turaţie. Motorul este sălbatic, îi place să fie turat şi urlă într-un mare fel. Dacă până acum ai lucrat doar cu piciorul drept, când linia dreaptă dispare şi trebuie să te întorci pe acul de păr, îţi dai seama cât de bună poate fi o direcţie de M240i. Nu îţi oferă aceeaşi senzaţie instantă ca într-o Alfa Giulia, dar este graduală, ştii exact ce fac roţile faţă, nu trebuie să virezi mai mult de cât este cazul. Iar atunci când începi să îndrepţi volanul, în timp ce apeşi cursiv pe acceleraţie, totul se simte în spătarul scaunului. Simţi cum forţele se mută faţă-spate, iar din aderenţă avută pe puntea faţă la intrarea în viraj, acum spatele se simte greu şi te împinge puternic spre următorul viraj. Asemenea balans şi echilibru a unui şasiu nu am mai întâlnit de mult. Iar pentru că Seria 2 nu are un ampatament mare, roţile spate urmează rapid traiectoria dată de cele faţă, iar tu simţi cum poţi să abordezi virajele mult mai puternic.

Sunt 37 de viraje de la poale până în vârf, fiecare luate cu o încredere aparte, fiecare cu zâmbetul pe buze, deoarece conduceam o maşină unde sentimentul de la volan este pus deasupra tuturor celorlalte sisteme. În acel moment nu mă gândeam la altceva decât la abordarea următorului viraj, luptând să găsesc treapta potrivită, iar în liniştea pădurii se auzea un “6 în linie” ce atingea zona roşie. M-am simţit ca atunci când mi-am luat permisul. Ca la 18 ani, dornic doar să conduc. Să străbaţi kilometri întregi doar ca să te bucuri de maşină.

M240i trezeşte amintiri într-un şofer. De prea multe ori suntem furaţi de la senzaţia condusul. Şi face asta fiind în acelaşi timp un perfect companion. Nu prea îţi oferă compromisurile unui automobil sport. Probabil doar consumul. Dar cum spuneam, nu sunt detalii pe care să le iei în considerare atunci când îl conduci. S-ar putea ca această caroserie, cu acest motor să fie printre ultimele modele care mai privesc în trecut. Tocmai de aceea, s-ar putea să vorbim de cea mai bună maşină pentru condus. Pentru că oferă sentimente nemuritoare. E un spirit tânăr.

BMW M240i xDrive oferit pentru test drive de către Grup West Premium Oradea –  Dealer BMW